Fond funciar. Speta. Decizia 1134/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1134/R/2008
Ședința publică din 22 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Traian Dârjan Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de revizuienții și împotriva deciziei civile nr.18 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții, Consiliul Local al municipiului Maere și Prefectura Județului M, având ca obiect revizuire.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 mai 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
La data de 20 mai 2008, recurenții au înregistrat la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea de revizuire formulată sub nr.4673/09.05.2005, revizuienții și, au solicitat în contradictoriu cu intimații -, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B M și PREFECTURA JUDEȚULUI M, schimbarea în tot a sentinței civile nr.4834 din 16.09.2003 a Judecătoriei Baia Mare, în temeiul art.322 pct.5 pr.civ.
Prin sentința civilă nr.7573 din 22 noiembrie 2006 a Judecătoriei Baia Mare, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienții și în contradictoriu cu intimații, Consiliul local al municipiului B M, Prefectura județului M și decedată, continuată în contradictoriu cu moștenitorii acesteia, și.
Au fost obligați revizuienții să le plătească intimaților cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.4834/2003 a Judecătoriei Baia Mare, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanții și împotriva pârâților, Consiliul local al municipiului B M și Prefectura jud.M și în consecință, s-a dispus anularea Ordinului nr.1305/1995 emis de Prefectura județului M pe seama pârâților, cu privire la suprafața de 223 mp înscrisă în CF nr.1348 B M, nr.top 2054, transcrisă în CF nr.17140 B În motivarea hotărârii, s-a reținut că terenul în suprafață de 223 mp din parcela cu nr.top 2054, nu a fost proprietatea Statului Român la data formulării cererii de către pârât, astfel că eliberarea ordinului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.36 din Legea nr.18/1991. Această sentință a rămas definitivă prin decizia civilă nr.82/A din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj și irevocabilă prin decizia civilă nr.552/R din 18 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj.
De asemenea, a mai reținut judecătoria, că înscrisul nou de care se prevalează revizuienții, respectiv semnătura titularului existentă pe înscrisul intitulat "procură specială" din 31 octombrie 1949, care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 5 noiembrie 1949, în temeiul căruia a devenit proprietară, nu a fost executată de, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.93145/25.03.2005, nu constituie înscris în sensul dispozițiilor art.322 pct.5 pr.civ.
Înscrisurile care au stat la baza documentației întocmite cu prilejul declarării judecătorești a morții numitelor și Blanca s-au aflat în custodia Arhivelor Naționale Filiala M, astfel că ele puteau fi procurate de revizuienți anterior rămânerii irevocabile a hotărârii. Totodată, aceste înscrisuri nici nu sunt determinante.
Prin decizia civilă nr.84/A din 5 aprilie 2007, s-a admis apelul declarat de revizuienții și împotriva sentinței civile nr.7573 din 22 noiembrie 2006 a Judecătoriei Baia Mare, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că deși prin acțiunea introductivă revizuienții au indicat drept temei legal doar art.322 pct.5 pr.civ. pe tot parcursul procesului și chiar prin acțiune, au făcut trimitere la actul fals care a stat la baza emiterii sentinței. Faptul că revizuienții nu au indicat expres ca temei legal și art.322 pct.4 pr.civ. nu este de natură a conduce la ideea că nu s-a invocat și acest articol atât timp cât pe tot parcursul procesului revizuienții s-au referit la actul fals. Nepronunțându-se și asupra motivului prevăzut de art.322 pct.4 pr.civ. prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, ceea ce conduce la desființarea sentinței atacate, în baza art.297 pr.civ.
Prin decizia civilă nr.1876 din 26 noiembrie 2007 Curții de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de intimații, și împotriva deciziei civile nr.84/A din 5 aprilie 2007 a Tribunalului Maramureș pe care a casat-o și a trimis cauza pentru rejudecarea în fond a apelului, la același tribunal.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că pentru a ne afla în condițiile art.322 pct.4 pr.civ. este necesar ca hotărârea a cărei revizuire se solicită, să fi fost pronunțată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, or în cauză înscrisul nu a fost declarat fals în urma unei judecăți, ipoteza falsului fiind bazată doar pe părerea unui expert, iar din modul de redactare a cererii și din motivarea acesteia, nu rezultă că revizuienții ar fi cerut instanței stabilirea falsului. Dimpotrivă, pentru revizuienți raportul de expertiză constituia actul nou conform art.322 pct.5 pr.civ. și nicidecum actul pe baza căruia aceștia au solicitat instanței să decidă că înscrisul este un fals și că acesta este actul care a stat la baza hotărârii judecătorești în anularea ordinului prefectului, a cărei revizuire o solicită.
Prin decizia civilă nr.18/A din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuienții și în contra sentinței civile nr.7573 din 22.11.2006 a Judecătoriei Baia Mare.
Au fost obligați apelanții să le plătească intimaților cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că raportul de expertiză nu îndeplinește nici una dintre condițiile prevăzute de art.322 pct.5 pr.civ. deoarece nu este un înscris și nu a existat la data când a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere. Dimpotrivă, documentația întocmită cu prilejul declarării judecătorești a morții numiților și Blanca și procura au existat, aflându-se în custodia Arhivelor Naționale și puteau fi prezentate în urma unor minime diligențe.
Dar tribunalul a reținut că în speță nu este îndeplinită nici condiția ca înscrisurile invocate să fie determinante în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Revizuienții au uzat de toate căile pe parcursul timpului, pentru a dovedi că defuncta a dobândit fraudulos proprietatea imobilului, or important în cauza privind anularea ordinului prefectului, era a se stabili dacă imobilul în suprafață de 223 mp, a fost sau nu proprietatea Statului Român, pentru a atrage consecințele art.36 din Legea nr.18/1991. Însă așa cum a reținut în mod corect judecătoria, Statul Român nu a fost proprietarul terenului la data emiterii ordinului prefectului.
Pe de altă parte, a mai reținut tribunalul, revizuienții au pierdut din vedere împrejurarea că titlul de proprietate al defunctei s-a consolidat ireversibil, în temeiul art.27 din Decretul-lege nr.115/1938, așa cum de altfel s-a constatat prin sentința civilă nr.2629/1994 a Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată în contradictoriu și cu numita. Aceasta din urmă a promovat o cerere de revizuire împotriva sentinței arătate, invocând dispozițiile art.322 pct.5 pr.civ. în baza aceluiași raport de constatare tehnico-științifică, dar s-a constatat perimată cererea de revizuire prin sentința civilă nr.2310/2007 a Judecătoriei Baia Mare, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului.
Chiar și în ipoteza în care titlul defunctei ar fi fost desființat, acest lucru nu le poate profita revizuienților, ci cel mult numitei, deoarece Statul Român nu a fost și nu este proprietar al terenului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienții și, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art.322 pct.5 pr.civ. cu consecința modificării în totalitate a sentinței civile nr.4834/16.09.2003 a Judecătoriei Baia Mare și respingerii acțiunii principale ca fiind nefondată.
În motivarea recursului, revizuienții au susținut că în drept, cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art.322 pct.5 pr.civ. iar motivele de fapt care au stat la baza ei au vizat faptul că intimații nu au avut niciodată calitatea de proprietari, întrucât contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.280/1949, a fost încheiat în baza unei procuri falsificate.
Abia la data de 8.04.2005, după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr.4834/2003 a Judecătoriei Baia Mare, le-a fost comunicată expertiza grafologică nr.93/2005 a Institutului de Criminalistică, în care s-a concluzionat că semnătura titularului, existentă pe procura specială din 31 octombrie 1949, nu a fost executată de. Dacă din cuprinsul raportului de expertiză a rezultat că procura specială din anul 1949 este falsificată, este logic că și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.280/05.11.1949 este fals.
Dacă titlul în baza căruia defuncta și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară este fals și lovit de nulitate, înseamnă că ea nu avea calitatea de proprietar, terenul asupra căruia revizuienții au obținut ordinul prefectului, aparținea Statului Român, iar ordinul este valabil.
În mod greșit tribunalul a respins apelul și cererea de revizuire, deoarece acel raport de expertiză grafologică trebuie considerat ca un înscris doveditor care nu a putut fi prezentat în fața judecătoriei, atâta vreme cât nu fusese întocmit și comunicat.
Trebuie avute în vedere ca înscrisuri noi și documentațiile întocmite cu ocazia declarării judecătorești a morții prezumate a numiților și Blanca, pe care nu le-au putut depune la dosar întrucât au aflat de ele abia după pronunțarea sentinței.
Starea de fapt, coroborată cu probele de la dosar, nu poate duce decât la concluzia că vânzarea din anul 1949, nu este reală. În continuare, recurenții au prezentat situația tabulară a imobilului, concluzionând că proprietară este, aflată în Israel. În imobil funcționa un restaurant, unde numita, antecesoarea recurenților din prezenta cauză, lucra ca ospătară.
Prin cartea de judecată civilă nr.786 din 9 octombrie 1947, și au fost declarate moarte. Cu toate acestea, în anul 1948, numitul, chiriașul, a demarat procedura declarării morții prezumate a lui și a surorii ei, Blanca, procedură prin care s-au încălcat dispozițiile Legii nr.173/1941 modificată prin legile nr.293/1944 și nr.598/1946. Cu toate acestea, prin încheierea nr.201/14.03.1949, s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea lui și, cu titlu de drept moștenire, în baza unei încheieri fictive de predare a moștenirii. După ce și-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, cei doi proprietari au "înstrăinat" dreptul de proprietate numitei, prin mandatarul, în baza acelei procuri care s-a dovedit a fi falsificată.
nu a figurat în evidența populației și nici la comunitatea evreilor, iar cumpărătoare a figurat, deși în actele de stare civilă apare. Prin urmare, atât procura, cât și contractul de vânzare-cumpărare din anul 1949, în baza cărora a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.1348 B M, sunt lovite de nulitate, defuncta nefiind niciodată proprietară legală, iar ordinul prefectului este valabil.
În mod greșit a apreciat tribunalul că titlul de proprietate al defunctei s-ar fi consolidat ireversibil în temeiul art.27 din Decretul-lege nr.115/1938, or defuncta nu a posedat imobilele cu bună-credință.
Intimații, și prin întâmpinare depusă la dosar 15-18, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații și au mai depus o întâmpinare la dosar 21-23, prin care au solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Revizuienții au depus și concluzii scrise la dosar, prin care au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Este clară finalitatea actualului demers judiciar al revizuienților, de a schimba sentința civilă nr.4834/2003 a Judecătoriei Baia Mare, care a anulat Ordinul nr.1305/1995 emis de Prefectul județului M, prin care li s-a atribuit suprafața de 223 mp teren înscris în CF nr.1348 B M, nr.top 2054, transcris în CF nr.17140 B Temeiul juridic îl reprezintă dispozițiile art.322 pct.5 și art.327 alin.1 teza I-a pr.civ.
Ceea ce invocă revizuienții în cererea lor ca fiind înscrisuri noi, suntprocura specială din 31 octombrie 1949, care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.280/05.11.1949, procură pe care semnătura titularului, nu a fost executată de acesta, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.93145/25.03.2005,precum și documentațiile întocmite cu ocazia declarării judecătorești a morții prezumate a numitelor și Blanca.
Potrivit art.322 pct.5 pr.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-au desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Așa după cum au reținut în mod corect judecătoria și tribunalul, înscrisurile pe care și-au întemeiat revizuienții cererea de revizuire, nu întrunesc cumulativ condițiile cerute de art.322 pct.5 pr.civ. pentru a se putea admite cererea de revizuire și anume: înscrisurile să fi existat în momentul pronunțării sentinței civile nr.4834/2003 a Judecătoriei Baia Mare, înscrisurile să nu fi fost cunoscute de instanță și de revizuienți, și să fi fost împiedicați să le prezinte, înscrisurile să fie doveditoare adică determinante pentru soluția pronunțată.
Întrucât procura specială din 31 octombrie 1949 și actele care au stat la baza declarării morții prezumate a defunctelor și Blanca nu întrunesc aceste condiții, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 pr.civ. nu putea fi admisă, motiv pentru care atât decizia tribunalului, cât și sentința judecătoriei, sunt legale și temeinice.
În actuala configurație, recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art.304 pct. 1-9 pr.civ. Deși revizuienții și-au motivat recursul în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. ei fac referiri la faptul că dacă procura specială nu a fost semnată de ci a fost falsificată, atunci și contractul de vânzare-cumpărare nr.280/1949 este fals, respectiv titlul în baza căruia și-a întabulat dreptul de proprietate numita, ceea ce înseamnă că aceasta nu avea calitatea de proprietar asupra terenului, iar Ordinul nr.1305/1995 emis de Prefectul județului M prin care li-a atribuit revizuienților terenul în suprafață de 223 mp, ar fi valabil.
Această argumentație nu poate fi primită de instanța de recurs, câtă vreme actele la care fac referire reivzuienții nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art.322 pct.5 pr.civ.
Aceeași este situația și în ceea ce privește prezentarea de către recurenți a evoluției cărții funciare, a presupusei proprietare căsătorită care ar trăi în Israel, a faptului că numita ar fi lucrat în restaurantul existent la parterul clădirii, a demersurilor întreprinse de pentru declararea morții defunctelor și, sau a neregulilor privind declararea morții prezumate a defunctelor și Blanca înfăptuite de numitul, ori a aspectului că numele lui a figurat în contractul de vânzare-cumpărare scris.
Având în vedere că decizia recurată este temeinică și legală, criticile recurenților fiind neîntemeiate și parțial inadmisibile în această cale extraordinară de atac, în baza art.304 pct. 9 pr.civ. coroborat cu art.312 alin.1 același cod, se va respinge recursul revizuienților, ca nefondat.
Întrucât revizuienții se află în culpă procesuală, în baza art.274 alin.1 pr.civ. vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 664 lei în favoarea intimatului și în sumă de 1.200 lei în favoarea intimaților și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuienții și în contra deciziei civile nr.18/A din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dos.nr-, pe care o menține în totul.
Obligă pe numiții recurenți să îi plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 664 lei, iar intimaților și, suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată șii pronunțată în ședința publică din 22 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.DT:22.05. 2008.
Dact.CA: 26.05.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
CĂTRE
JUDECĂTORIA BAIA MARE
Răspunzând adresei dumneavoastră adresată Curții de Apel Cluj la data de 18 iulie 2008,referitoare la dosarul nr- (nr. în format vechi 4166/2005) al Judecătoriei Baia Mare,prin care solicitați înaintarea dosarului nr- al Tribunalului Maramureș, vă comunicăm că dosarul cu numărul mai sus menționat a fost restituit Tribunalului Maramureș în data de 19 iunie 2008.
C- N, la 21 iulie 2008.
GREFIER
GREFIER DE SECȚIE
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Traian Dârjan Andrea Țuluș
