Fond funciar. Speta. Decizia 1436/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1436/R/2009 | |
Ședința publică 3 iunie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuienta împotriva deciziei civile nr. 159 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe intimații, COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR S și COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR Z,având ca obiect fond funciar - revizuire.
Se constată că la data de 28 mai 2009, intimatul, a depus la dosar, prin fax, concluzii scrise, iar la data de 1 iunie 2009, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise și din partea revizuientei.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2009, părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr.5614/337 din 15.11.2007 la Judecătoria Zalău, revizuienta, a solicitat în temeiul art.322 pct.5 pr.civ. revizuirea sentinței civile nr.3241 din 11.09.2003 a Judecătoriei Zalău.
Prin sentința civilă nr.3000 din 7.10.2008 a Judecătoriei Zalău, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței civile nr.3241 din 11.09.2003 a aceleiași instanțe, formulată de revizuienta, în contradictoriu cu intimații, COMISIA JUDEȚEANĂ S și COMISIA MUNICIPALĂ Z pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
A fost obligată revizuienta să îi plătească intimatului, cheltuieli de judecată în sumă de 1.900 lei.
Sentința s-a dat cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut în esență că prin sentința civilă nr.3241 din 11.09.2003 a Judecătoriei Zalău, s-a respins ca nefondată acțiunea civilă intentată de reclamanta, împotriva pârâților și Comisia județeană S pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect anularea titlului de proprietate nr.41768/21010/2003. Această hotărâre a rămas definitivă ca urmare a respingerii apelului reclamantei prin decizia civilă nr.221 din 3.02.2004 a Curții de Apel Cluj și a devenit irevocabilă în urma respingerii recursului reclamantei prin decizia civilă nr. 119/2005 a Curții de Apel Cluj.
Înscrisurile noi depuse de revizuientă la dosar, sunt următoarele: referatul întocmit de Consiliul Agricol S, hotărârea nr.XL.VIII/12/1922 a Comisiei de Ocol pentru expropriere și împroprietărire Z, hotărârea nr.1114/1922, încheierea nr.-/30.12.1930 a Ministerului Agriculturii, încheierea nr.27421/14.05.1934 a Ministerului Agriculturii, adresa nr.-/25.04.1934 a Ministerului Agriculturii, referatul Serviciului Agricol al județului S, fișa Ministerului Agriculturii și cu locurile atribuite instituțiilor și date cu schimb drept valoare din moșia din Z, dar ele nu fac dovada exproprierii în întregime a imobilului situat pe parcela cu nr.top 1854/1/d, pentru a se reține că aceste acte sunt înscrisuri doveditoare în înțelesul art.322 pct.5 pr.civ. și care dacă ar fi existat la data judecării în fond a cauzei ar fi determinat o altă soluție.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel revizuienta, solicitând în principal desființarea sentinței apelate, cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru soluționarea ei pe fond, iar în subsidiar schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de revizuire.
În contra aceleiași sentințe, a declarat recurs intimatul, solicitând în principal modificarea ei în sensul respingerii cererii de revizuire ca tardivă și pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei, iar în subsidiar respingerea cererii de revizuire, cu obligarea revizuientei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.159 din 24 februarie 2009 a Tribunalului Sălaj, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de revizuienta și de intimatul, împotriva sentinței civile nr.3000 din 7 octombrie 2008 a Judecătoriei Zalău.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, a fost pronunțată într-un litigiu de fond funciar, care potrivit art.2 pct.1 lit.b) pr.civ. nu face parte din categoria cauzelor civile care se judecă în primă instanță de tribunal, iar conform art.282 alin. (2) același cod, nu sunt supuse apelului.
Este nerelevant faptul că sentința a cărei revizuire se cere a fost supusă atât apelului cât și recursului, câtă vreme la data soluționării revizuirii, hotărârile de natura celei atacate nu sunt supuse și apelului, ci numai recursului, iar art.328 alin. (1) pr.civ. prevede că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că înscrisurile depuse de revizuientă la dosar, nu sunt de natură să releve greșeli care ar fi alterat elementele de fapt ale judecății.
În ceea ce privește recursul intimatului, tribunalul a constatat că revizuienta are calitate procesuală activă iar cererea de revizuire nu este taridvă, fiind formulată la data de 15.11.2007, înăuntrul termenului de o lună prevăzut de art.324 pct.4 pr.civ. având în vedere că înscrisurile doveditoare i-au fost comunicate revizuientei la data de 19.10.2007.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuienta, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre competentă soluționare aceluiași tribunal, pentru judecarea apelului în contra sentinței, în completul prevăzut de lege.
În motivarea recursului, revizuienta a susținut că decizia recurată este nelegală, deoarece sentința a cărei revizuire s-a solicitat, era supusă atât apelului cât și recursului, or potrivit art.328 alin. (1) pr.civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Soluționând calea de atac exercitată de revizuientă împotriva sentinței ca recurs și nu ca apel, așa cum a fost formulat, tribunalul a privat-o pe în mod nelegal de un grad de jurisdicție.
Chiar dacă în prezent, hotărârile pronunțate în litigiu privind fondul funciar, pot fi atacate numai cu recurs, sentința a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată anterior suprimării apelului în litigiile de această natură, iar prevederile art.328 alin. (1) pr.civ. sunt de actualitate și nesusceptibile de interpretare.
Intimatul prin întâmpinare depusă la dosar 10-11, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât este formulat împotriva unei decizii date în recurs și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este fondat.
Prin cererea înregistrată sub nr.5614/337 din 15 noiembrie 2007 la Judecătoria Zalău, revizuienta a solicitat revizuirea sentinței civile nr.3241 din 11 septembrie 2003 a aceleiași judecătorii, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea civilă intentată de reclamanta împotriva pârâților și Comisia județeană S pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect anularea titlului de proprietate. Apelul declarat de reclamantă în contra sentinței a fost respins prin decizia civilă nr.221/A din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, iar recursul declarat de aceeași reclamantă împotriva deciziei pronunțate în apel a fost respins prin decizia civilă nr.119/R din 14 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj.
Conform art.328 alin. (1) pr.civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Din interpretarea acestui text legal, rezultă fără niciun dubiu că întrucât sentința a cărei revizuire s-a solicitat, a fost supusă legal atât apelului cât și recursului, sentința pronunțată în revizuire este supusă exact acelorași căi de atac, adică tot apelului și recursului.
realității că potrivit art.5 alin. (1) teza I-a din Titlul XIII al Legii nr.247/2005, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului. Fiind o normă de procedură, aceasta se aplică numai hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești după intrarea în vigoare a acestei legi, potrivit principiuluitempus regit actum.
Dispozițiile procedurale cuprinse în Titlul XIII al Legii nr.247/2005, nu mai pot influența pentru trecut, în niciun mod natura căilor de atac la care erau supuse hotărârile judecătorești pronunțate în materia fondului funciar, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ. Prevederile art.328 alin. (1) pr.civ. nu sunt susceptibile de interpretări diferite, ceea ce înseamnă că sentința civilă nr.3000 din 7 octombrie 2008 a Judecătoriei Zalău, rămâne supusă apelului și recursului, la fel ca și sentința civilă nr.3241 din 11 septembrie 2003 a aceleiași judecătorii a cărei revizuire se solicită, chiar dacă ulterior pronunțării sentinței atacate, a fost suprimată calea de atac a apelului.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac de retractare, calea de atac la care este supusă hotărârea judecătorească pronunțată în cererea de revizuire se stabilește prin raportare la normele procedurale referitoare la căile de atac în vigoare la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, conform prevederilor exprese ale art.328 alin. (1) pr.civ. și nu potrivit dispozițiilor procedurale care reglementează căile de atac la care ar fi supusă hotărârea dată asupra cererii de revizuire, dacă s-ar pronunța pe fondul cauzei la momentul revizuirii.
Fiind învestit cu judecarea apelului revizuientei, tribunalul l-a soluționat în mod nelegal direct ca recurs (la fel ca și calea de atac promovată de intimat), fără ca măcar strict procedural, să fie repartizat mai întâi unui complet de apel format din doi judecători, care să îl recalifice în recurs și să îl transpună la completul de recurs alcătuit din trei judecători, conform dispozițiilor referitoare la repartizarea aleatorie a dosarelor, din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Apoi, atât judecătoria cât și tribunalul, au judecat cererea de revizuire și respectiv "recursul", fără să acvireze dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, neexercitându-și rolul activ, în baza căruia trebuiau să-i pună în vedere revizuientei să depună la dosar în copie, sentința a cărei revizuire se solicită și deciziile pronunțate în apel și în recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 5 și 9, coroborat cu art.312 alin. (1), alin. (2), alin.(3) și alin.(5) pr.civ. se va admite recursul declarat de revizuienta împotriva deciziei tribunalului, care va fi casată în întregime și se va trimite cauza la același tribunal, pentru judecarea apelului revizuientei în contra sentinței tribunalului.
Calea de atac formulată de intimatul împotriva aceleiași sentințe, va fi luată în complet de trei judecători, recalificată în apel și transpusă la completul de doi judecători; este problema administrativă a Tribunalului Sălaj rezolvată defectuos, că înregistrează sub același număr, căi de atac diferite, chiar dacă au fost declarate în contra aceleiași sentințe, când în realitate trebuia să le înregistreze separat, după care "recursul" intimatului să îl recalifice corect în apel și să trimită dosarul la completul învestit cu soluționarea apelului revizuientei, în vederea discutării conexării.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului revizuientei, invocată de intimatul prin întâmpinare, curtea urmează ca în baza art.137 alin. (1) coroborat cu art.299 alin. (1) pr.civ. să o respingă ca nefondată.
Într-adevăr, potrivit art.299 alin. (1) teza I-a pr.civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.
Decizia civilă nr.159 din 24 februarie 2009 a Tribunalului Sălaja fost pronunțată în recurs, instanța fiind compusă din trei judecători, astfel că strict formal nu s-ar mai putea exercita un al doilea recurs, deoarece s-ar încălca prevederile art.299 alin. (1) teza I-a pr.civ.
Numai că în privința căilor de atac, funcționează principiul legalității lor, calea de atac fiind cea prevăzută de lege și nu aceea pe care o menționează în mod eronat judecătorul, așa cum s-a procedat în speță, când în dispozitivul sentinței civile nr.3000 din 7 octombrie 2008 a Judecătoriei Zalău, s-a consemnat: "cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare", iar tribunalul în calitate de instanță de control judiciar, a judecat în mod greșit ca "recurs" calea de atac corect intitulată apel, formulată de revizuientă împotriva sentinței.
Așadar, corespunde realității că nu este admisibil recursul împotriva unei hotărâri pronunțate legal în recurs, însă este admisibil recursul împotriva unei hotărâri care legal trebuia pronunțată în apel, dar în mod eronat a fost dată în recurs, în caz contrar partea ar fi privată de un grad de jurisdicție, aspect ce trebuie să primeze asupra formalismului.
În concluzie, nu este admisibil recursul împotriva unei hotărâri pronunțate legal în recurs, dar este perfect admisibil recursul în contra unei hotărâri pronunțate greșit în recurs, atunci când calea de atac exercitată potrivit legii era în realitate apel, dar a fost calificată greșit ca recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul.
Admite recursul declarat de revizuienta, împotriva deciziei civile nr.159 din 24 februarie 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza la același tribunal, pentru judecarea apelurilor declarate de revizuienta și de intimatul, în contra sentinței civile nr.3000 din 7 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Zalău în dos.nr-.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -- TARȚA
Red.DT:3.06.2009
Dact.CA:9.06.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.rec.:;;
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
