Fond funciar. Speta. Decizia 164/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 164
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 03 februarie 2009 privind judecarea recursului declarat de reclamantul prin procurator împotriva deciziei civile nr. 441 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL -COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII 1/2000, PREFECTURA JUDEȚULUI D-COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII 1/2000.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 03 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 10 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1448 din 02.03.2005, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 2206/2003, a fost respinsă plângerea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâți Consiliul Local - Comisia pentru Aplicarea Lg.1/2000, Prefectura Jud. D - Comisia pentru Aplicarea Lg.1/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
Prin încheierea de ședință de la 18 iunie 2007, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242. pr.civ. constatând lipsa nejustificată a părților.
Apelantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, la data de 11 iunie 2008, fixându-se termen în vederea soluționării la același termen de judecată stabilit în vederea soluționării excepției de perimare.
Prin decizia civilă nr.441 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins cererea de repunere pe rol formulată la data de 11 iunie 2008, de către apelantul reclamant.
S-a constatat perimat apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1448 din 02.03.2005 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 2206/2003, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL - COMISIA PENTRU APLICAREA LG.1/2000, intimat PREFECTURA JUD. D - COMISIA PENTRU APLICAREA LG.1/2000.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că apelantul a formulat cererea de repunere pe rol în vederea întreruperii termenului de perimare, fără urmări continuarea judecării cauzei, aspect dedus din aceea că deși legal citat, nu s-a prezentat la termenul de judecată, astfel că lipsește interesul îndeplinirii actului de procedură,în conformitate cu art. 249, Cod pr. civ.
Întrucât cererea de repunere pe rol a fost respinsă ca nesusținută, și deci lipsită de efectele juridice prevăzute de art. 249, cod pr. civ, s-a constatat că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an din culpa părții, termenul de perimare curgând de la data încheierii de suspendare a judecății, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 248 și art. 252, alin.2, cod pr. civ. și s-a constatat perimat apelul.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că nu erau îndeplinite condițiile cerute pentru intervenirea sancțiunii perimării, întrucât a formulat două cereri de repunere pe rol a cauzei înlăuntrul termenului de 1 an de la data suspendării judecării cauzei, potrivit art. 242,Cod pr. civ. astfel că a dat dovadă de interes în soluționarea apelului, iar sesizarea serviciului de arhivă în vederea perimării se impunea a fi respinsă.
În ședința publică din 3.02.2009, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția tardivității formulării recursului, în raport de dispozițiile art. 253, alin.2, cod pr. civ.
Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
În speță, decizia recurată prin care s-a constatat perimat apelul a fost pronunțată la data 22.09.2008, iar calea de atac s-a exercitat la data de 17.11.2008, după expirarea termenului imperativ prevăzut de lege.
Termenul de recurs de 5 zile a curs de la data pronunțării deciziei doar în ceea ce privește perimarea, nu și cererea de repunere pe rol.
Potrivit art. 2441, alin.2, cod pr.civ. recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, or în cauză, suspendarea a încetat la data respingerii cererii de repunere pe rol, când s-a convertit în perimare, ceea ce înseamnă că recurentul nu mai are deschisă calea de atac în ceea ce privește repunerea pe rol ulterior constatării perimării.
Cu toate acestea, dat fiind faptul că examinarea îndeplinirii condițiilor perimării presupune și verificarea legalității respingerii cererii de repunere pe rol, în raport de dispozițiile art. 248 și urm. cod pr. civ. incidental, prin intermediul recursului împotriva hotărârii prin care se constată perimarea, se pot analiza și criticile formulate de titularul cererii de repunere pe rol, în ceea ce privește soluționarea acesteia.
În acest mod, se asigură și respectarea dispozițiilor art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului, care garantează dreptul la exercitarea unei căi de atac efective pentru protejarea drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de Convenție.
Termenul de recurs de 5 zile prevăzut de art. 253, alin.2, cod pr. civ. curge de la pronunțare, indiferent dacă procedura de citare pentru data când s-a constatat perimarea a fost sau nu legal îndeplinită.
Eventuala citare nelegală ar putea fi considerată o împrejurare mai presus de voința părții, de natură să justifice o cerere de repunere în termenul de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 103, partea finală, cod pr. civ. însă în speță nu a fost formulat un astfel de petit, recurentul nefăcând nicio trimitere în cuprinsul motivelor de recurs la săvârșirea vreunei neregularități procedurale pentru termenul când s-a judecat pricina în apel.
În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 103, cod pr. civ. se apreciază că recursul declarat este tardiv, urmând a se respinge, potrivit art. 312, cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul prin procurator împotriva deciziei civile nr. 441 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL -COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII 1/2000, PREFECTURA JUDEȚULUI D-COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII 1/2000, ca tardiv.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.-/16.02.2008
Tehn.2 ex
Opinie separata
1. Recursul de nu a fost socotit tardiv, nefiind incidente dispozitiile art. 103 alin. 1 teza I cod procedura civila, potrivit carora neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui act de procedura in termenul legal, atrage decaderea.
Considerentele care au stat la baza acestei opinii, sunt urmatoarele:
In cauza tribunalul a pronuntat o solutie de perimare a caii de atac a apelului, respingand prin aceiasi hotarare si cererea de redeschidere a judecatii formulata de catre apelant mai inainte de trecerea unui an de la data suspendarii cauzei in temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila.
Intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 253 alin. 2 Cod procedura civila, hotararea care constata perimarea, este supusa recursului in termen de 5 zile de la pronuntare.
Orice hotarare judecatoreasca, respectiv dispozitivul acesteia, este pronuntat in sedinta publica, chiar si in lipsa partilor, in conformitate cu prevederile art. 258 alin. 2 Cod procedura civila, legiuitorul nefacand vreo distinctie intre hotararile care se comunica partilor pentru curgerea unui termen in vederea exercitarii caii de atac si cele care nu se comunica, asa cum este cazul perimarii sau al ordonantei presedintiale data cu citarea partilor.
Dar, inexistenta acestei distinctii nu poate sa conduca la concluzia identitatii sub aspectul efectelor, pronuntarii in cazul celor doua categorii de hotarari. Dimpotriva, efectele sunt diferite si o astfel de diferentiere justifica pe deplin concluzia potrivit careia, in aceste din urma cazuri, pronuntarea dispozitivului presupune si contine o comunicare hotararii - act de procedura esential al instantei, in sensul de incunostiintare, de luare la cunostiinta de catre parte a solutiei ce s-a dat in cauza, moment de la care se declanseaza si termenul pentru exercitarea caii de atac, mijloc de protectie al dreptului la aparare.
Or, o pronuntare realizata in conditii neregulate nu garanteaza o reala incunostiintare a partii asupra solutiei date, avand efect echivalent cu cel al necomunicarii hotararii, atunci cand hotararea se comunica printr-un act de procedura distinct, ulterior pronuntarii acesteia.
In aceste conditii, operatiunea juridica a comunicarii, fie ca se realizeaza odata cu pronuntarea, fie separat, este ineficace sub aspectul declansarii termenului pentru exercitarea caii de atac, prin neatingerea scopului urmarit, respectiv acela al incunostintarii, intrucat comunicarea unui act de procedura nu este un scop in sine, fiind destinat exclusiv partii.
Nu poate fi identificata nicio justificare obiectiva si rezonabila, pentru a nu impartasi acest punct de vedere si in cazul in care declansarea termenului curge de la pronuntare, iar nu de la comunicare, deoarece partile se afla in situatii procesuale comparabile, iar din perspectiva caracterului echitabil al procedurii, in ambele situatii trebuie oferite garantii reale si efective ca acestea au luat la cunostinta de solutia data.
Mai mult, apare necesara o garantie procesuala in plus pentru partea de care opereaza sanctiunea decaderii dupa epuizarea termenului de 5 zile de la pronuntare, intrucat in celalalt caz se poate vorbi de o superioritate a situatiei procesuale, de vreme ce partea ia cunostinta de solutie si la pronuntare, dar cunoaste si motivarea dupa comunicarea separata, iar termenul de promovare a caii de atac este considerabil mai mare.
Pentru a ajunge la concluzia ca in cauza partea nu a fost incunostintata de solutie cu ocazia pronuntarii, au fost avute in vedere urmatoarele elemente:
Apelantul, contrar disp. art. 252 alin. 1 cod procedura civila, nu a fost chemat la judecata punctual pentru a i se pune in discutie exceptia perimarii, ridicata din oficiu de instanta, avand in vedere ca repunerea pe rol a cauzei s-a facut in baza referatului intocmit de arhiva.
In aceste conditii, apelantul - titular si al unei cereri de redeschidere a judecatii, nu trebuia si nu putea sa prevada, in lipsa unei mentiuni pe citatie in acest sens, posibilitatea pronuntarii unei solutii de perimare, ce poate fi atacata intr-un termen scurt doar de la pronuntare, iar nu de la comunicare.
In acelasi mod, pentru previzibilitatea procedurii, este chemata la judecata si o persoana in cadrul unei ordonante presedintiale, fiind necesara aceasta mentiune, nefiind suficienta cea referitoarea la obiectul propriu-zis al cererii, cum este in cazul de de exemplu, "fond funciar".
Desi este suficienta sublinierea acestui element pentru a concluziona ca pronuntarea unei hotarari de perimare fara ca partea sa cunoasca obiectul judecatii, respective exceptia, este ineficace, fiind inapta de declansa termenul pentru exercitarea caii de atac, mai pot fi subliniate inca doua aspecte ce tin tot de aplicarea disp. art. 252 alin. 1 cod procedura civila, care instituie obligatia de citare partilor in acest scop, cand perimarea se constata din oficiu, sau la cererea partii interesate.
Astfel, apelantul nu a fost citat la domiciliul ales odata cu declararea caii de atac si pe care l-a mai mentionat cu ocazia unei redeschideri anterioare a judecatii, mai mult - odata citat la domiciliul sau propriu-zis, s-a strecurat o eroare cu privire la numarul apartamentului.
de toate aceste elemente, este exclus crede ca apelantul a stiut de termenul fixat si, cu atat mai putin, de sesizarea din oficiu a instantei cu privire la exceptia perimarii, precum si de curgerea unui eventual termen scurt de recurs de la pronuntare.
Prin urmare, nepromovarea caii de atac in 5 zile de la pronuntare nu este imputabila recurentului pentru a opera decaderea, acesta aflandu-se intr-o imposibilitate juridica de a-si exercita dreptul potrivit interesului urmarit, generata de instanta, iar nu de conduita sa procesuala anterioara sau ulterioara.
Deci, necomunicarea hotararii judecatoresti - ca act de procedura al instantei, cu ocazia pronuntarii sau separat, act savarsit in scopul luarii la cunostinta, nu declanseaza in mod obiectiv termenul de promovare a caii de atac, neoperand pentru parte decaderea din drept, drept aprioric stabilit in lege, dar care se naste concret, numai la comunicarea valabila a hotararii sau prin luare la cunostinta, in cazul echipolentei.
Intr-o asemenea situatie, nu se poate sustine ca partea ar avea la indemana posibilitatea formularii unei cereri de repunere in termen in sensul art. 103 alin. 2 Cod procedura civila, intrucat premisa legala in aceasta situatie este alta, respectiv aceea ca partii i s- comunicat valabil actul de procedura, termenul s-a declansat, dar a expirat mai inainte de promovarea caii de atac, partea fiind impiedicata din motive mai presus de vointa sa sa-si valorifice dreptul.
In aceasta privinta, mai cu seama in situatia in care nu exista motive din cele la care se refera textul de lege indicat, iar in caz ca partea le invoca sunt supuse unei noi cenzuri, ci dimpotriva, partea a asteptat cu incredere sa i se asigure garantii procesuale minimale, titularul opiniei minoritare apreciaza ca o cerere de repunere in termen, deci cerinta suplimentara, este excesiva si ar spori mai mult caracterul inechitabil al procedurii in ceea ce-l priveste pe recurent.
In final, se impune si precizarea ca in cadrul acestei opinii separate, nu se invoca din oficiu o lipsa de procedura savarsita de instanta cu ocazia citarii apelantului pentru termenul cand a avut loc judecata, stiut fiind faptul ca necitarea unei parti nu este motiv de ordine publica in sensul art. 306 alin. 2 Cod procedura civila si ca neregularitatea citarii, ca nulitate relativa, poate fi invocata numai de parte, prin motivele de recurs, in lumina dispozitiilor art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c, art. 303 alin. 1 raportat la art. 108 alin. 2 Cod procedura civila.
Intr-adevar, recurentul nu a invocat prin motivele de recurs necitarea sa legala la termenul cand s-a judecat pricina.
Dar, analiza din precedent nu se refera la lipsa de procedura de parte pentru ziua judecatii, ca un caz de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, pe care numai partea ce a fost vatamata poate sa-l invoce, ci priveste verificarea din oficiu potrivit art. 310 Cod procedura civila declararii in termen a recursului, verificare ce se face in raport cu existenta valabila a luarii la cunostinta de catre parte a solutiei pronuntate.
de particularitatea cazului, in sensul ca termenul de recurs curge de la pronuntare, o astfel de verificare nu se putea limita doar la a observa data acesteia si la identificarea zilei de declarare a recursului, fiind necesara o analiza a contextului procedural in care s-a facut pronuntarea, pornind evident de la actul de procedura al chemarii partii la judecata pentru ziua respectiva.
Titularul opiniei separate apreciaza ca instiintarea partii pentru perimare, care evident ca se realizeaza prin emiterea citatiei, are o dubla functionalitate, chiar daca formal apare ca fiind un act unic de procedura si asigura din aceasta perspectiva, o dubla garantie procesuala, astfel: 1. de citare, in sensul art. 88 si art. 100 Cod procedura civila ( in caz de nerealizare, atrage nulitatea hotararii ca act subsecvent si casarea, in masura in care partea invoca); 2. de asigurare unei comunicari regulate, valabile hotararii, cu ocazia pronuntarii, dupa judecata si deliberari, chiar daca partea lipseste ( in caz de nerealizare, se constata ineficacitatea operatiunii juridice, in sensul nedeclansarii termenului pentru exercitarea caii de atac).
Asa cum s-a aratat in precedent, verificarea regularitatii incunostiintarii partii se face din oficiu, ca si in cazul unei comunicari separate si ulterioare pronuntarii, astfel neregularitatea citarii nu se confunda in niciun caz, cu neregularitatea unei astfel de comunicari, intrucat partea trebuie sa cunoasca si termenul procesului, dar si continutul solutiei, fiind doua chestiuni distincte.
Prin urmare, faptul ca recurentul nu invoca prin motivele de recurs lipsa de procedura este relevant doar sub aspectul neincidentei cazului prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, instanta neputand constata nulitatea hotararii, fiind totodata nerelevant, dar sub aspectul verificarii valabilitatii pronuntarii hotararii, ca operatiune juridica de comunicare a solutiei si de declansare obiectiva a termenului, din perspectiva cerintelor art. 310 Cod procedura civila.
Pentru toate aceste considerente, dar si in lipsa unei dovezi privind incunostiintarea valabila privind solutia, de la care sa curga termenul de recurs de 5 zile prevazut de lege care sa fi fost depasit, nu se poate socoti ca este facut peste termen - potrivit opiniei minoritare.
2. Recursul de a fost privit ca fondat, pentru urmatoarele considerente:
Hotararea atacata contine doua solutii, una privind cererea de redeschidere a judecatii formulate de apelant, in interiorul teremenului de 1 an de la ultima suspendare a cauzei in temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila si cealalta, privind exceptia perimarii constatata din oficiu de catre instanta.
Titularul opiniei separate apreciaza ca prima solutie este supusa aceleiasi cai de atac, odata cu cea de-a doua solutie vizand perimarea, respectiv recursului.
Prin pronuntarea concomitenta asupra celor doua chestiuni, instanta sigur ca nu a mentinut masura suspendarii, astfel ca solutia de respingere a repunerii pe rol sa fie atacata cu recurs separat, potrivit art. 244 ind. 1 alin. 2 Cod procedura civila.
Dar, aceasta nu inseamna ca solutia de respingere a cererii nu este susceptibila de a fi atacata cu recurs odata cu solutia asupra apelului, avand regimul juridic cel putin al incheierii premergatoare ce se ataca odata cu fondul, potrivit art. 299 alin. 1 teza II Cod procedura civila.
Astfel, critica recurentului cu privire la modul de solutionare a cererii de redeschidere a judecatii este intemeiata, intrucat in mod gresit s-a apreciat de instanta de apel ca cererea sa este lipsita de interes.
Imprejurarea ca prin cererea de redeschidere a judecatii, chiar si nemotivata in drept, dar formulata in temeiul disp. art. 245 pct. 1 Cod procedura civila, partea indeplineste un act de procedura intrerupator al perimarii in sensul art. 249 Cod procedura civila, nu justifica analizarea acesteia prin aplicarea combinata a disp. art. 244 ind. 1 alin. 2 Cod procedura civila ce reglementeraza posibilitatea respingerii repunerii pe rol si care este compatibila ca solutie, cu suspendarile prev. de art. 243 si 244 cod procedura civila, cu disp. art. 249 Cod procedura civila referitoare la actul de procedura al partii care justifica un interes.
Or, interesul la care se refera aceste din urma dispozitii legale, este evident al partii titular al cererii de apel, acesta avand interes sa nu se perime apelul sau, intrucat s-ar pastra sentinta primei instante prin care s-a pronuntat o solutie nefavorabila acestuia, solutie ce urmareste sa o schimbe in totalitate prin apelul sau.
A sustine ca o cerere de redeschidere a judecatii este lipsita de interes, atunci cand este formulata de apelant, echivaleaza cu o apreciere implicita a lipsei de interes in promovarea apelului, ceea ce nu este cazul in speta. Ar fi posibil sa se aprecieze asadar, ca fiind lipsit de interes, actul de procedura intrerupator al perimarii, facut in acest context, de catre intimat.
Prin urmare, abordarea gresita a cererii de redeschidere a judecatii, a condus la o analizare pe exceptie a acesteia, ridicandu-se ca urmare si din oficiu, inclusiv exceptia perimarii apelului, cu toate consecintele ce au decurs de aici.
Acestea sunt considerentele pentru care din punctual de vedere al titularului opiniei minoritare, nu se impunea invocarea exceptiei tardivitatii recursului, ci admiterea ca fiind formulat in termen si fondat, cu casarea deciziei si trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii, in temeiul art. 312 alin. 5 teza I cod procedura civila.
JUDECATOR,
-
Red.TR/2 ex
11.03.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Costinela Sălan, Tatiana Rădulescu
