Fond funciar. Speta. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 168 R

Ședința publică din data de 6.03.2008

PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu

JUDECĂTOR 2: Elena Romila

JUDECĂTOR 3: Gabriela Baciu

Grefier - - -

La ordine fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamanții domiciliată în Bîrlad- jud. V, domiciliată în com. jud. G, domiciliată în com. jud. G, domiciliat în F str. - nr. 15 jud. V, domiciliat în F str. - nr. 45 jud. V, împotriva deciziei civile nr. 655 din 7.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimații, domiciliați în com. jud. G, Primăria com. jud. G - Comisia locală pentru aplicarea Legii 18/1991, Prefectura jud. G - Comisia jud. pentru aplicarea Legii 18/1991, în acțiunea civilă având ca obiect nulitate titlu de proprietate.

La apelul nominal a răspuns recurenta personal, intimatul personal și intimata Primăria com. prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenții, intimații, Prefectura jud. G - Comisia pentru aplicarea Legii 18/1991.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Recurenta depune la dosar un dosar ce conține acte în copii.

Reprezentantul intimatei Primăria com. arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a studia actele depuse la dosar de recurentă, întrucât acestea sunt acte ce au mai fost depuse în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Recurenta solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în cererea de recurs în sensul de a se dispune casarea deciziei dată în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Reprezentantul intimatei Primăria com. solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinare.

Intimatul solicită de asemenea respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinare.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată;

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Tg.B reclamanții, în contradictoriu cu pârâții, și Prefectura jud. G au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 17445-10/9.09.1997 și în subsidiar obligarea pârâților să le permită trecerea pe calea cea mai scurtă, drumul comunal și să-i permită să execute lucrările necesare pentru buna întreținere a drumului de trecere.

În motivarea acțiunii a arătat că suprafața de teren asupra căreia pârâților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, parțial nu există.

Că prin decizia civilă nr. 181/29.09.1993 pronunțată de Tribunalul Galațis -a admis acțiunea în revendicare a suprafeței de 912 mp teren, reținându-se că, în prezent decedat, ocupă în mod abuziv suprafața de 727 mp din terenul lor, iar suprafața de 186 mp, drept pentru care aceștia au fost obligați să le lase în deplină proprietate și folosință suprafețele de teren menționate.

Cu ocazia măsurătorilor efectuate, s-a constatat și care este suprafața reală pe care o deține în proprietate pârâtul și anume 1073,10 mp din care 334,6 mp teren arabil și 738,50 mp curți și construcții.

Cu privire la servitutea de trecere precizează că proprietățile erau separate de o uliță de accesare ce a existat până în anul 1968, an în care autorul pârâților a ocupat-o în mod abuziv și care acum face parte din curtea acestora conform adresei nr. 241/8.02.1993 emisă de Primăria com..

Această uliță de acces a rămas în proprietatea lui și după decesul acestuia, moștenitorilor, pârâților din prezenta cauză, iar reclamanții fiind nevoiți să parcurgă sute de metri, să treacă peste o râpă adâncă a cărei amenajare i-ar foarte mult.

Judecătoria Tg.B prin sentința civilă nr. 218/11.04.2007 a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele;

Titlul de proprietate nr. 17445-10/1997 a fost emis de Comisia Județeană G cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea 18/1991 și după ce a fost pusă în executare decizia civilă nr. 181/29.09.1993 a Tribunalului Galați, iar suprafața de teren intravilan de 1300 mp. aparține de drept moștenitorilor autorului.

De asemenea a mai reținut că reclamanții au acces la drumul public prin latura de sud, unde se află un drum comunal pe unde trec toți cetățenii comunei și pe unde s-a făcut accesul la proprietate din 1968 și până la momentul introducerii acțiunii, cale mai scurtă decât cea pe care solicită reclamanții să se instituie un drept de servitute.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o sub aspectul greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză.

Au arătat că au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate pentru suprafața de 374 mp. teren ce a aparținut autorului reclamanților și care se regăsește atât în titlul acestora de proprietate, în suprafață de 2200 mp. din T5 P7 și 8, cât și în titlul de proprietate al pârâților, în T5 P5. Astfel, din probele administrate rezultă că autorii reclamanților au avut în intravilan 6400 mp. iar suprafața de 374 mp. face parte integrantă din cei 64 ari. Această suprafață nu avea cum să fie constituită autorului pârâților, nefiind proprietatea lui înainte de cooperativizare și figurând în registrul agricol al comunei doar cu 600 mp. Diferența de până la 1300 mp. constituită pârâților este din proprietatea reclamanților plus suprafața uliței de 120 mp. Situația juridică a suprafeței de 374 mp. a fost analizată și în contextul acțiunii în revendicare, stabilindu-se fără nici un dubiu că este proprietatea reclamanților.

Au mai solicitat să se constate nulitatea absolută și pentru suprafața de 120 mp. ce reprezintă uliță, drumul de acces spre proprietatea reclamanților și care, fără nici o justificare, a fost trecută în titlul de proprietate al lui. Susțin că au interes să scoată această suprafață pentru că a fost drumul lor de trecere și al celorlalți vecini până în anul 1968, când pârâții l-au înglobat în proprietatea lor.

În mod greșit instanța de fond a respins și cel de-al doilea capăt de cerere cu privire la servitutea de trecere. Drumul a existat până în 1968, nu este proprietatea pârâților, aparține domeniului public. Expertul a explicat de ce calea de acces solicitată este singura practicabilă și de ce nu pot fi luate în calcul alte căi de acces.

În precizările depuse la filele 38-40 din dosar, apelanții-reclamanți au mai invocat nulitatea hotărârii din perspectiva art. 261 pct.5 pr.civilă. Prima instanță nu a stabilit clar situația de fapt, nu a arătat de ce a înlăturat unele probe și a înlăturat altele, nu a solicitat părților să-și clarifice cererile.

Au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și efectuarea unui supliment la raportul de expertiză care să vizeze clarificarea aspectelor invocate cu privire la suprafața de 374 mp.

Intimații-pârâți au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat. Au arătat că apelanții-reclamanți invocă și alte motive decât cele arătate la prima instanță, susținând în mod surprinzător că prima instanță ar fi trebuit să analizeze situația celor 374 mp. în contextul disp. art. III din Legea 169/1997, deși pe tot parcursul judecății la fond nu s-a arătat nimic cu privire la aceste aspecte.

În ceea ce privește servitutea de trecere, intimații solicită să se constate că apelanții au cerut instituirea unei căi de acces pe fosta uliță înfundată, menționând că nu înțeleg de ce să treacă prin proprietatea fraților. Or chiar și în caz de partaj judiciar sau voluntar dintre comoștenitori, terenul pentru drum de acces trebuie pus la dispoziție de copărtașii terenului primit ca moștenire și nu pretins de la vecinii necoproprietari.

Intimata Comisia Locală a depus la dosar întâmpinare, menținându-și punctul de vedere exprimat la prima instanță.

La dosarul cauzei părțile au depus înscrisuri.

Instanța a solicitat atașarea la dosar a actelor care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate pentru autorii Gh. și, copii de pe registrele agricole, cererile acestora pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Tribunalul Galați prin decizia civilă nr. 655/7.12.2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre a reținut că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive;

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă în mod clar că reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 17445-10/1997 pe motiv că suprafețele constituite în intravilan numitului sunt mai mari decât cele constatate de expert în anul 1993 ca fiind suprafețele deținute în mod real: 500 mp. teren arabil față de 334,6 mp. în 1993 și 800 mp. curți-construcții față de 738,5 mp.

Ulterior, în precizările depuse la filele 58-60 dosar fond, reclamanții au arătat în mod expres că se impune constatarea nulității absolute a acestui titlu de proprietate întrucât suprafața de 1300 mp. teren intravilan trecută în titlu nu se regăsește parțial în realitate. Interesul acțiunii constă tocmai în stabilirea exactă a dimensiunilor proprietății pârâților, pentru a se evita ocuparea abuzivă a terenurilor reclamanților, așa cum s-a întâmplat și în trecut. Nu solicită în prezenta acțiune eliberarea uliței, ci doar un drept de servitute de trecere pe calea cea mai scurtă către drumul public.

În drept s-au invocat disp. art. 948 și 964.civil.

Conform principiului disponibilității, instanța de fond s-a pronunțat în limitele a ceea ce a fost învestită, analizând dacă la eliberarea titlului de proprietate au fost respectate condițiile prevăzute de legea fondului funciar cu privire la suprafața de teren constituită în intravilan.

Susținerea că s-ar fi impus constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate al numitului întrucât o suprafață de 374 mp. ce a aparținut autorului reclamanților se regăsește în titlul de proprietate al acestora, cât și al pârâților nu a fost făcută niciodată pe parcursul judecății la instanța de fond. De asemenea, nu au fost invocate ca motive de nulitate absolută reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite potrivit legii sau reconstituirea/constituirea în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de aceștia în termen legal, cauze de nulitate absolută prev. de art. III din Legea 169/1997.

În consecință reține că apelanții invocă alte motive decât cele folosite în fața primei instanțe, contrar prevederilor art. 292.pr.civilă, potrivit cărora părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță.

În al doilea rând, nulitatea este o sancțiune civilă constând în lipsirea de efecte sau desființarea unui act juridic care nu îndeplinește condițiile de validitate, de fond și de formă impuse de normele de drept. Actul juridic care nu respectă dispozițiile legii pentru validitatea actului juridic sau ale cărui efecte contravin scopului urmărit de legiuitor, prin dispoziția legală care a fost încălcată, este un act juridic nul și nu produce efecte.

Tribunalul a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada încălcării vreunei dispoziții legale la eliberarea titlului de proprietate contestat.

Împotriva acestei hotărâri au de4clarat recurs reclamanții, și criticând-o ca fiind vădit nelegală și netemeinică, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de disp. art. 307 pct. 7, 8 și 9 cod proc.civ.

- Prin cererea de chemare în judecată s-a urmărit să se constate nulitatea parțială a titlului de proprietate în conformitate cu disp. art. II lit. a din Legea 169/1997. Astfel în condițiile în care titlul de proprietate emis pe numele lui este o reconstituire a dreptului de proprietate trebuia analizat că familia nu a predat terenul la CAP, nu au fost țărani cooperatori și conform Registrului agricol și adeverințelor depuse la dosar, nu avea în intravilan decât suprafața de 600 mp.

Interpretând că pârâții ar fi fost îndreptățiți la mai mult teren, instanțele au făcut confuzie între reconstituirea dreptului de proprietate și terenul deținut în folosință.

Prin această interpretare instanța de judecată a schimbat natura cauzei dedusă judecății.

Mai invocă ca motiv de nulitate absolută parțială a titlului de proprietate și faptul că parte din teren se află în două titluri, clarificare pe care instanța de apel avea obligația să o facă, prin administrarea de noi probe.

De asemenea, invocă și motivul de nelegalitate prevăzut de disp. art. 304 pct. 9, precizând că hotărârea este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În mod greșit, se justifică reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâți pe acțiunea în revendicare în care s-a reținut că la acea dată pârâții ocupau o suprafață de teren din proprietatea lor.

Mai precizează recurenții că instanța face o gravă eroare în aplicarea legii atunci când justifică legalitatea eliberării titlului pentru pârâți pe dispozițiile Decretului - Lege 42/1990 art. 8 și disp. art. 23 din Legea 18/1991, în condițiile în care pe titlul de proprietate stă scris reconstituire și nu constituire drept proprietate.

Că instanța de apel a omis să analizeze unul din motivele de apel și anume critica cu privire la respingerea celui de al doilea capăt de cere privind crearea unui drept de servitute.

Intimata Comisia Locală de Aplicare a Legilor fondului funciar solicită respingerea cererii de recurs, precizând că titlul de proprietate al autorului a fost corect întocmit în temeiul art. 23 alin. 1 din Legea 18/1991, titlul de proprietate emis pe numele autorului recurenților, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,62 ha suprafață cu care s-a trecut în CAP și care se regăsește în registrul agricol.

Cu privire la dreptul de servitute de trecere pe calea cea mai scurtă, către drumul public, pentru întreținerea și exploatarea proprietății, precizează că reclamanții au acces la drumul public prin partea de sud, cale mai scurtă decât cea pentru care se solicită dreptul de servitute.

Intimatul pârât prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, precizând că susținerile recurenților sunt nefondate, cu bună știință încercând să inducă în eroare cu privire la suprafața de teren în intravilan care este una singură, reprezentată de cei 1300 mp înscriși în titlul de proprietate iar prin decizia civilă nr. 181/1993 s-a constatat că au ocupat suprafața de 727 mp teren pe care i-a restituit la data de 3.02.1995.

Verificând legalitatea deciziei civile recurate prin prisma motivelor de recurs invocate constată recursul nefondat pentru următoarele considerente;

Instanța de apel a răspuns la motivele de nulitate absolută pe care le-au invocat recurenții, a analizat prin prisma dispozițiilor Legii 18/1991 cu modificările ulterioare legalitatea emiterii titlului de proprietate pe numele autorului.

Astfel, în mod corect s-a reținut că autorului pârâților i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1300 mp situată în intravilan.

La emiterea titlului de proprietate și punerea în posesie Comisia a avut în vedere decizia civilă nr. 181/1993 a Tribunalului Galați și mențiunile din registrul agricol.

De asemenea, suprafața de teren ce a reprezentat uliță până în anul 1968 fost dată în folosință la acel moment lui, ca efect al reorganizării drumurilor comunale, hotărându-se desființarea unor drumuri inutile.

Reclamanții nu au făcut dovada că această suprafață de teren, a fost proprietatea lor sau a autorilor lor.

Cu privire la servitutea de trecere reține că potrivit dispozițiilor art. 616 cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Astfel, constatându-se că proprietatea reclamanților nu este loc înfundat, instanțele în mod corect au reținut că au acces la drumul public prin latura de sud, unde se află un drum comunal folosit de toți cetățenii, care dețin terenuri în partea de vest a localității și pe unde s-a făcut accesul la proprietate din anul 1968 până în momentul introducerii acțiunii.

Față de considerentele expuse mai sus și văzând disp. art. 312 al. 1 cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții domiciliată în Bîrlad- jud. V, domiciliată în com. jud. G, domiciliată în com. jud. G, domiciliat în F str. - nr. 15 jud. V, domiciliat în F str. - nr. 45 jud. V, împotriva deciziei civile nr. 655 din 7.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimații, domiciliați în com. jud. G, Primăria com. jud. G - Comisia locală pentru aplicarea Legii 18/1991, Prefectura jud. G - Comisia jud. pentru aplicarea Legii 18/1991, în acțiunea civilă având ca obiect nulitate titlu de proprietate.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din data de 6.03.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

Grefier

- -

Red.GB/3.04.2008

Dact.IS/2ex/3.04.2008

Fond.

Apel. /

Președinte:Romeo Jirlăeanu
Judecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Gabriela Baciu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Fond funciar. Speta. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Galati