Fond funciar. Speta. Decizia 1692/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1692/R/2008 Ședința publică din 16 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 27 din 3 aprilie 2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, și pe intimații pârâți Primăria municipiului B, Comisia Locală de fond Funciar B, precum și pe intimații intervenienți, și, având ca obiect plângere la legea fondului funciar.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 septembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 996/2002 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 1074/2000 s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanții, și împotriva Comisiei Municipale de aplicare a Legii fondului funciar B, citată prin Primăria Municipiului B, prin Primar, precum și față de intervenienții, și.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Bistrița -N sub nr. 3554/CA/1998, reclamanții, și au chemat în judecată Comisia Municipală de aplicare a Legii fondului funciar B, prin Primăria B, prin Primar, solicitând instanței să fie obligată pârâta la punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 1,16 ha, asupra căreia li s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Adeverinței nr. 180/1991, întrucât respectiva comisie refuză să-i pună în posesie, respectiv să le elibereze procesul-verbal de punere în posesie, în condițiile în care folosesc terenul în discuție în baza unei puneri efective în posesie, în anul 1991.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în contencios administrativ.
Prin nr. 64/1999/CA a Tribunalului Bistrița -N s-a declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect refuz de punere în posesie, în favoarea Judecătoriei Bistrița, unde dosarul s-a înregistrat sub nr. 1074/2000.
În prezentul dosar, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul de a fi obligată Comisia municipală B la predarea în posesie a suprafeței de 3,19 ha teren, din care 1,16 ha în ridul " - Drumul Nului", cu obligarea acesteia la daune cominatorii de 300.000 lei pentru fiecare zi de întârziere și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii precizate se arată că reclamanții au reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,19 ha teren, în calitate de moștenitori ai defunctului, că o parte din teren este în perimetrul B, iar suprafața de 1,16 ha li s-a repartizat în anul 1992, în ridul " - Drumul Nului", pe care îl folosesc, însă pârâta refuză să-i pună în posesie pe terenul atribuit anterior, cu motivarea că terenul ar fi fost atribuit altor persoane prin titlu de proprietate, ori persoanele nominalizate nu posedă terenul în discuție, fapt ce impune "obligarea la punere în posesie pe amplasamentul respectiv și obligarea la daune cominatorii".
Ulterior, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul de a se constata că au fost puși în posesie și să li se elibereze proces-verbal tip pentru această punere în posesie în vederea eliberării titlului de proprietate asupra suprafeței de 1,16 ha, pentru suprafața de teren din zona "Drumul Nului", cu care au fost puși în posesie încă din anul 1991, chiar dacă nu s-a eliberat proces-verbal tip, dar s-a menționat despre aceasta pe adeverința provizorie, în condițiile în care pentru restul de teren de 2,70 ha, aflat în perimetrul B, au primit acțiuni.
Se menționează că reclamanții au fost puși în posesie în anul 1991, punere în posesie ce și-a produs efecte juridice și despre care s-a menționat pe adeverința de proprietate, proces-verbal atipic referitor la amplasamentul arătat, astfel că se impune eliberarea procesului-verbal tip.
Pârâta, legal citată, s-a prezentat în instanță prin consilierul său juridic și a depus o cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a numitelor (ca moștenitoare a defunctei ), și (ca moștenitori ai defunctului ), în condițiile prevăzute de art. 57 și urm. Cod procedură civilă, pe considerentul că acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri care includ și terenul în discuție, respectiv prin Titlurile de proprietate nr. 6933/1993 și nr. 6921/1993, situație față de care s-au opus admiterii cererilor reclamanților, poziție manifestată și în continuare pe parcursul soluționării cauzei.
, și, prezenți în instanță, în calitate de intervenienți în condițiile prevăzute de art. 58 Cod procedură civilă, s-au opus admiterii cererii, nefiind de acord ca petenții să fie puși în posesie asupra terenului pentru care ei dețin titluri de proprietate ( 75, 179).
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și ale dosarelor nr. 22/1999 a Judecătoriei Bistrița, nr. 3554/CA/1998 a Tribunalului Bistrița -N, judecătoria a statuat că urmare a cererii depuse în baza Legii 18/1991, înregistrată la Primăria municipiului B sub nr. 6212/14 martie 1991 ( 16), petenților li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,16 ha teren, solicitată după antecesorii lor și, eliberându-li-se în acest sens adeverința de proprietate nr. 180/30 septembrie 1991 ( 42), conform căreia aceștia au fost trecuți pe anexa 3, poziția 21, reconstituire validată de comisia județeană prin Hotărârea nr. 50/30 august 1991.
Ulterior, în baza nr. 5448/1995 a Judecătoriei Bistrița ( 13-15), petenților li s-a reconstituit dreptul de proprietate sub formă de acțiuni la B și pentru terenul în suprafață de 2,70 ha.
Petenții au făcut mai multe demersuri la Comisia municipală de aplicare a Legii 18/1991 B, pentru a fi puși în posesie în ridul "-Drumul Nului", demersuri asupra cărora comisia nu a dat curs, ca urmare a neprezentării de către petenți a unor documente justificative că ar fi deținut teren în locul respectiv, în condițiile în care registrul agricol nu confirmă susținerile acestora, iar pe de altă parte topograficele indicate de petenți situează terenul solicitat în cadrul și nu în locul în discuție (50-56), iar vecinătățile terenului indicate în cererea de reconstituire ( 16) nu corespund cu cele ale terenului solicitat pe calea prezentei cereri, vecinătăți concretizate prin actele existente la dosarul cauzei.
Demersurile petenților pentru a intra în posesia terenului în discuție în sensul Legii 18/1991, respectiv pentru a obține procesul-verbal de punere în posesie se bazează pe simplul fapt al posesiei terenului, ori doar acest fapt al posesiei, nebazată pe vreun titlu valabil eliberat în condițiile legii, nu echivalează cu punerea în posesie în sensul legii fondului funciar și chiar însăși petenții, atât prin demersurile lor făcute la comisia locală de a fi puși în posesie, cât și prin poziția oscilantă în formularea petitelor referitoare la "predarea în posesie" ( 8) și respectiv " să se constate că am fost puși în posesie" ( 41), acceptă implicit că nu au fost puși în posesie efectivă în condițiile legii asupra terenului.
Trimiterea la o simplă mențiune pe versoul adeverinței adeverinței de proprietate "s-a pus în posesie 1,16 ha în zona Nului" ( 42) fără arătarea unor elemente de identificare a terenului cu vecinătăți, delimitare în rid, date topografice care să confirme amplasamentul, data punerii în posesie și persoanele îndreptățite la un atare act, nu este de natură să facă și dovada unei puneri în posesie legală, respectiv în condițiile prevăzute de art. 6 lit. h, art. 37 alin. 1, 4 și 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin nr.HG 13/1991, modificată ulterior, și nici ale art. 35 și art. 36 din același regulament, modificat prin nr.HG 180/2000.
De altfel, chiar persoana semnatară a mențiunii invocate, audiată în calitate de martor, a confirmat că procedura de punere în posesie în anul 1991 nu se limita doar la o simplă mențiune precum cea în discuție, implicând cel puțin operațiunile de batere de Ť. și de eliberare a unui proces-verbal de punere în posesie pe un "formular tip eliberat de primărie", pretenții neproducând probe în acest sens și nici măcar asupra faptului efectiv de punere a lor în posesie, chiar provizorie, la nivelul anului 1991.
Pe de altă parte, chiar dacă expertiza efectuată în cauză concretizează în sensul că asupra terenului în discuție nu s-ar fi eliberat titluri de proprietate asupra altor persoane, această susținere este infirmată de expertiza efectuată în dosar nr. 22/1998 a Judecătoriei Bistrița, care confirmă că terenul în discuție face parte din Titlul de proprietate nr. 6933/1993, iar printr-un simplu calcul a suprafeței arătate în expertiză, raportată la Titlurile de proprietate nr. 6933/1993 și nr. 6921/1993 ( 25 - dosar 3554/1998 și 103 - prezentul dosar), și schițele de punere în posesie emise și vizate de B ( 107 și 115, 133, 134) se poate concluziona în același sens, în condițiile în care, prin expertiză, suprafața pe care expertul arată că este înscrisă în titlurile de proprietate menționate, este cu mult mai mică decât cea evidențiată, terenurile din titluri incluzând, fără discuție, și pe cel din litigiu.
Faptul că într-un titlu de proprietate s-a trecut, probabil din eroare, același număr de parcelă referitor la două terenuri diferite ca întindere și vecinătăți (tarlaua 30, parcela 1) nu are nici o relevanță față de valabilitatea titlurilor de proprietate (nu au fost atacate), neavând, de altfel, relevanță nici faptul că apare ca vecin referitor la tarlaua 30, parcela 2, știut fiind că notarea ca atare nu reflectă decât "posesia" acestuia la data emiterii titlului sau respectiv a punerii în posesie a beneficiarului de titlu.
S-a mai reținut că, în conformitate cu scriptele - adrese depuse la dosar, practic Comisia Municipală de aplicare a Legii 18/1991 B nu s-a opus punerii în posesie a petenților cu suprafața reconstituită și, respectiv, la emiterea procesului-verbal de punere în posesie corespunzător, însă pe un alt amplasament decât cel solicitat care, așa cum s-a arătat mai sus, chiar dacă este deținut (fără titlu valabil) de către reclamanți, acesta este atribuit prin titluri de proprietate în favoarea altor persoane.
Așa fiind, în baza textelor legale amintite și apreciind că în cauză nu sunt date condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 64 din Legea 18/1991, modificată și republicată cu referire și la art. 14 alin. 2 din lege, s-a respins ca neîntemeiată cererea petenților, neacordând, pe cale de consecință, nici daunele cominatorii solicitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții și, iar prin decizia civilă 27/3.04.2008 a Tribunalului Bistrița -N, s-a respins ca nedontate apelurile reținându-se următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 172/A/2004 dată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr. 2177/2002 s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței expuse și s-a anulat apelul declarat de reclamantul împotriva aceleiași hotărâri.
Referitor la primul apel, s-a conchis că, în mod judicios, instanța de fond s-a investit cu soluționarea unei cereri având ca obiect "constatarea punerii în posesie a reclamanților cu suprafața de 1,16 ha teren" în ridul Șesul Nului și eliberarea de către comisia locală a procesului-verbal de punere în posesie, absolut necesar în eliberarea titlului de proprietate, având în vedere precizările de acțiune formulate de reclamanți prin avocat; că, în realitate, punerea în posesie a reclamanților asupra terenului reconstituit nu a avut loc, mențiunea de pe verso adeverinței nr. 180/1991 nu face dovada unei legale puneri în posesie cum prevăd dispozițiile art. 36 din HG131/1991, modificată prin HG180/2000, și simpla deținere în fapt a terenului nu este suficientă în acest context; că din probatoriul administrat, respectiv, adrese eliberate de comisia locală, depoziții de martori, schițe de punere în posesie, raportul de expertiză întocmit în apel d e, și, rezultă că suprafața ce se pretinde a fi pusă în posesie apelanților face parte din titlul de proprietate nr. 6933/1993 emis pe numele lui și, după antecesoarea lor; că legitimarea procesuală a intimaților și este dată de calitatea lor de moștenitori ai defunctului căruia i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 6921/1993; iar cererea formulată în apel d e obligare a comisiei județene la eliberarea titlului de proprietate, contravine dispozițiilor art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.
Apelul declarat de s-a anulat cu motivarea că nu a fost semnat, după cerința art. 287 alin. 2 Cod procedură civilă, stabilindu-se, totodată, că la data pronunțării lui apelantul era decedat.
Prin decizia civilă nr. 1521/R/2005 a Curții de Apel Cluj din dosar nr. 1992/2005 s-a admis recursul reclamanților și, declarat împotriva deciziei nr. 172/2004 a Tribunalului Bistrița -N, care s-a casat cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal. Instanța de recurs a decis că reclamanților li s-a reconstituit definitiv dreptul real asupra suprafeței de teren în litigiu prin sentința civilă nr. 5448/1995 a Judecătoriei Bistrița; că, potrivit expertizei din dosarul de fond, terenul este situat în extravilanul localității B, în ridul numit " ", este folosit de reclamanți și nu este înscris în titlurile de proprietate ale pârâților; că, în copia registrului agricol pe anii 1959-1960, antecesorii reclamanților, și, figurează cu teren la locul numit " "; că expertiza din apel este contrară celei de la fond și prezintă o situație nouă, creându-se parcele noi, 2 Bis și 1 Bis 3 și făcând trimitere la unele înstrăinări, aspecte față de care nu s-au solicitat experților lămuriri.
Curtea a apreciat că se impune identificarea terenului și în regim de carte funciară și stabilirea realității suprapunerii terenului cerut de reclamanți cu cele din titlurile arătate, prin prisma concluziilor pertinente cuprinse în expertiza de la fond, a expertului
În rejudecare s-a dat îndrumarea suplimentării probațiunii în ceea ce privește punerea în posesie a reclamanților, dat fiind faptul că martorul, consilierul Primăriei B, a relevat că aceștia au fost puși în posesie.
Rejudecarea apelului s-a justificat inclusiv de împrejurarea că instanța de apel nu s-a preocupat în motivarea deciziei de arătarea motivelor de fapt și de drept care au întemeiat soluția de respingere a apelului reclamanților.
Instanța de trimitere a pronunțat în rejudecare decizia civilă nr. 12/A/2007 în dosar nr-, adoptând aceeași soluție, de respingere a apelului reclamanților și.
În fundamentarea ei s-a reluat considerentul obiectului cererii de chemare în judecată și al nerealității tezei unei puneri în posesie legale a reclamanților. S-a concluzionat că terenul, într-adevăr, este inclus în titlurile de proprietate depuse la dosar, valabile, atâta vreme cât nu au fost desființate, fapt ce reiese din expertiza din primul apel și cea întocmită în rejudecare, ambele excluzând răspunsurile expertului de la fond; că reclamanții nu au dovedit un drept care să-i legitimeze la reconstituire și că terenul este la dispoziția comisiei locale. Totodată, s-a reiterat argumentarea primei instanțe de apel asupra calității procesuale a intervenienților și asupra cererii noi formulate pentru prima dată în apel.
Decizia civilă nr. 12/A/2007, expusă, s-a casat de către Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 1244/R/2007 din dosar nr- și s-a trimis din nou cauza la același tribunal, pentru rejudecarea apelului.
În cuprinsul ei s-a prevăzut că este adevărat că adeverința Comisiei Locale B nr. 180/30 noiembrie 1991 nu îndeplinește toate cerințele înscrisului constatator al punerii în posesie, dar probele administrate în dosar demonstrează categoric că, chiar în lipsa procesului verbal, punerea în posesie a reclamanților în locul numit - Drumul Nului este un fapt de necontestat de vreme ce aceștia sunt indicați ca vecini ai terenurilor atribuite în proprietate prin titlurile nr. 6933/1993 și nr. 6921/1993 ( 312 și 210 dosar apel).
Aceleași raporturi de vecinătate le demonstrează și titlul emis numitului, aflat la filele 210, 212 dosar apel.
Ori, dacă titlurile de proprietate eliberate intervenienților sunt legale, așa cum a stabilit tribunalul, atunci instanța era obligată să demonstreze consecvența cu propriile statuări pentru că dacă titlurile sunt legale, atunci sunt obligatoriu legale și elementele de suprafețe, întinderea lor, localizarea, vecinătățile, altfel judecata devine una selectivă și părtinitoare pentru pârâta din proces.
Că, cel puțin în cursul anului 1993, recurenții erau puși în posesia faptică a terenului pe amplasamentul în litigiu o demonstrează nu doar cele trei titluri de proprietate ci și cele trei procese-verbale de punere în posesie, eliberate de pârâta Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar B, sub semnătura tuturor membrilor ei și a persoanelor puse în posesie, pentru procesele verbale nr. 192/11 octombrie 1993, nr. 193/11 octombrie 1993, aflate la filele 209 și 215 dosar apel și procesul verbal nr. 398/12 mai 1994 lui de la fila 212 aceluiași dosar, acte valabile, opozabile pârâtei, în care se demonstrează că terenul lui era învecinat celor puși în posesie.
Expertiza efectuată în rejudecarea apelului este una incompletă, confuză și de natură a lăsa în continuare neclarificată îndreptățirea reclamanților la punerea în posesie pe respectivul amplasament, pentru că unul din capetele de cerere al acțiunii și al criticilor constante în căile de atac îl constituie obligarea comisiei la eliberarea actului de punere în posesie.
Ori, în privința acestei cereri, calea de atac și acțiunea nu puteau fi respinse pe considerentul că există emise deja titluri de proprietate, ci instanța de apel era datoare să verifice care dintre părțile procesului - reclamanți sau intervenienți - erau îndreptățite la respectivul amplasament.
De asemenea, trebuia verificată și suprafața la care intimații intervenienți ar fi avut dreptul, pentru că defunctului i s-au eliberat două titluri, unul în nume propriu pentru 1,30 ha și unul comun cu, în calitate de moștenitori legali ai lui, pentru 2,9 ha, în total 4,2 ha.
Apoi, nu întâmplător prin Decizia civilă nr. 1521/10 iunie 2005 Curții de Apel Clujs -a menționat necesitatea identificării terenurilor părților și în regim de carte funciară, coroborarea lor cu actele de înstrăinare și dobândire a proprietății invocate de reclamanți ca dovadă a dreptului lor la respectivul amplasament, precum și reexaminarea cauzei în apel sub toate motivele invocate de reclamanți în primul recurs.
Cum instanța de apel nu s-a conformat în întregime dispoziției anterioare de casare, iar acesta constituie o necercetare a fondului ce face imposibil controlul de legalitate al hotărârii pronunțată în privința dreptului reclamanților la amplasamentul pretins și eliberarea actului de punere în posesie, curtea, în temeiul art. 304 pct. 6 și 312 alin. 3 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat, trimițând cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Dosarul s-a reînregistrat la Tribunalul Bistrița -N sub nr-.
În esență, ultima decizie de casare impune instanței de apel tranșarea problemei îndreptățirii părților din proces la amplasamentul disputat, lăsând implicit secundei, după îndeplinirea obligației efectuării probelor apreciate ca utile cauzei, posibilitatea comparării titlurilor avute de antecesorii beneficiarilor reconstituirii anterior schimbării formei de proprietate și judecata pretenției dedusă judecății din perspectiva titlului mai puternic și mai calificat.
Expertiza topografică administrată în faza apelului ( 71-74) constată identitatea imobilului litigios cu cea a terenului întabulat în CF 1235 B nr. top 5935, 5936, 5937, 5938, 5939 și, parțial nr. top 5795 - ram de cultură drum, fără suprafață. În concret, neînțelegerile ivite între reclamanți, pe de o parte, și intervenienți și pârâta comisia locală, pe de altă parte, vizează strict numărul topografic 5937, situație care se fixează prin luarea în considerare a schițelor de la filele 72-74 și rezultatului obținut prin suprapunerea punerii în posesie a intervenienților cu schița medalion de carte funciară corelat și cu cea exhibată de reclamanți ( 12 - dosar 1074/2000), identică cu cele utilizate de expertul, la filele 73-74.
Între identificările specialistului și ale reclamanților se observă existența unor diferențe, în sensul că primul plasează porțiunea care a creat procesul aferent numărului topografic 5937, iar secunzii indică suprafața de teren ca fiind corespunzătoare numerelor topografice 5787, 5788.
Se însușește determinarea topografică a expertului, cu înlăturarea susținerii apelantei, motivat de aceea că răspunsurile lucrării se sprijină pe cunoștințe științifice și experiență în domeniu, pe date și coordonate tehnice, pe comparații între înscrisuri și pe măsurătorile de la fața locului, executate tot de aceeași persoană în dosar nr. 2878/2005, filele 126-129, 156-159, cu respectarea reperelor naturale, a vecinătăților și limitelor parcelelor configurate de comisia locală prin schițe de punere în posesie.
În schimb, poziționarea executată de apelanți nu are vreun atare temei, nu se află în conexiune cu oricare altă probă a cauzei, ci provine din simpla apreciere a acestora.
Problema repetat contestată de apelanții o constituie includerea de către experții, și, prin expertizele din faza apelurilor, a terenului de 1,16 ha în titlul de proprietate nr. 6933/1993, 30, parcela 1 și 2, aparținând intervenienților și. îl reprezintă expertiza de la fond, a expertului
Se vor adopta cele dintâi dovezi amintite întrucât evaluarea lor conduce la ideea conformității lor cu actele care au stat la baza eliberării titlului menționat, la rândul lor corespunzătoare cu situația reală din teren, ceea ce nu este cazul în ce privește expertiza lui
C folosește, la fila 107, o schiță pe care se notează că este o "copie xerox după schița de punere în posesie efectuată de comisia municipală B", vizată de Actul este însă incomplet deoarece pentru unele parcele nu se consemnează beneficiarul reconstituirii și punerii în posesie: parcela 3 în suprafață de 11.575 mp, în litigiu, și porțiunea de 5113 mp, colorată cu, iar pentru anumite loturi nu se respectă forma lor: parcela 1.
Neconcordanțele despre care vorbește în expertiză se datorează insuficientei studieri a întregului dosar. Dacă ar fi cercetat toate piesele, ar fi observat că la fila 40 exista tot o "copie xerox de punere în posesie făcută de comisia municipală B de aplicare a Legii 18/1991", vizată de același oficiu de cadastru, în care se prevede că parcela pentru care părțile se judecă, situată între vecinii și, este atribuită lui, precum și cea de 5113 mp, iar a doua face corp comun cu lotul de 7348 mp, și împreună aparțin intervenienților.
Apoi, nefondat utilizează în prelucrarea datelor speței numai criteriul vecinătăților, fără a lua în calcul și suprafețele trecute în actele de reconstituire și de aceea concluzionează eronat că terenul colorat cu, de 5113 mp nu este inclus în titlul 6933/1993, deși reprezentantul intervenienților dă explicațiile necesare.
Experții desemnați în apel, nominalizați înainte, întrebuințează ( 88 și urm.dosar 2177/2002, 126 și urm. 156 și urm.dosar 2878/2005) schițele complete de punere în posesie ce provin de la comisia abilitată să înfăptuiască operațiunea respectivă, identice cu schița de la fila 40 dosar fond și cu cele furnizate instanței în al doilea apel ( 207-215), anexe la titlurile nr. 6921/1993, 8152/1994, 6933/1993 și la procesele-verbale de punere în posesie nr. 192/1993, 398/1994, 193/1993. La pagina 206, OCPI B-N precizează că schițele au fost extrase din planurile cu punerea în posesie a terenurilor, întocmite de Comisia municipală de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
Schița reală a bunurilor reconstituite intervenienților, ca moștenitori ai lui, în parte revendicate și de reclamanți, se găsește la fila 214 din dosar 2878/2005. Parcelele sunt conturate cu culoarea maro. Nimic mai mult decât o obișnuită comparație între reprezentarea grafică executată de comisie și amplasarea în fapt a terenului din schițele tuturor expertizelor atrage teza că suprafața de 1,16 ha este afectată de reconstituire prin titlul 6933/1993.
Însumarea suprafețelor din schiță (7605 mp + 17000 mp + 1016 mp + 3390 mp = 29.011 mp) întărește aceeași idee, că terenul solicitat este inclus în titlul 6933/1993, pe fața acestuia înscriindu-se exact 2 ha 9000 mp.
Particula "bis" din schiță nu semnifică o schimbare a numerotării parcelelor, o reconfigurare a lor, ci are înțelesul de repetare a numărului parcelei pentru diferitele suprafețe ce o alcătuiesc, formând împreună un tot unitar, după explicația pertinentă de la fila 127 din dosar 2878/2005.
Nepotrivirile din titlu, cu trimitere la vecinătăți, nu afectează în mod automat validitatea lui. Greșelile nu sunt de natură să se considere că reconstituirea în beneficiul intervenienților nu privește și acest teren, dacă din parcelarea făcută de comisie, conformația parcelelor, coroborat cu verificarea suprafețelor se deduce contrariul, ca în speță. Eliminarea lor poate fi cerută doar de titularii măsurii reparatorii, pentru punerea în acord a stării formale, scriptice cu situația reală din teren.
de acest gen nu profită reclamanților din moment ce nu opun titularilor reparației un drept de proprietate concurent, să-l excludă pe al intervenienților, după cum se va demonstra în continuare.
Coproprietari tabulari ai imobilului din CF 1235 B sunt numiții G și, în cote egale, drept dobândit cu titlu de cumpărare și donație în anii 1908 și 1917. (născută, la 4 mai 1935, căsătorită cu ) este fiica lui căsătorit cu (). este fiica lui (în CF ) (în CF G) și ( 144-146 dosar 1718/2007). Deci, intervenienta este nepoata foștilor proprietari, decedați. Având această însușire, vocația la restituire pe vechiul amplasament nu le mai poate fi pusă la îndoială.
Reclamanții nu dețin dovezi din care să reiasă că acest teren a aparținut în proprietate antecesorului lor, anterior colectivizării.
În primul rând, indică comisiei locale îndrituirea la punere în posesie pentru numerele topografice 5787/2, 5788/2, 5786/2 din CF 1175 B, situat în perimetrul administrat de B, altele decât terenurile din CF 1235 B, potrivit considerentelor de la începutul deciziei și adeverinței nr. 16053/28 octombrie 1997, de la fila 13 din dosar 3554/CA/1998 al Tribunalului Bistrița -
Totodată, se prevalează în acțiune de cererile de reconstituire, de antecontractul de vânzare-cumpărare din 2 martie 1948 și de registrul agricol din anii 1959-1963 ( 16-18, 21, 29 - dosar 1074/2000; 57 - dosar -). Contractul sub semnătură privată este ilizibil și s-a pus în vedere apelantei, care s-a prezentat în instanță la fiecare termen de judecată, să depună o copie adecvată sau una transcrisă de ea, semnată pentru conformitate (57). Un înscris cu caracteristicile impuse nu s-a putut prezenta (108, 109). Necesitatea derivă din obligația examinării dobândirii dreptului sub toate aspectele, inclusiv în raport cu situarea terenului, cu elemente de rid și vecinătăți, și, în final, stabilirea dacă terenul a aparținut succesiv mai multor proprietari, dintre care părintele reclamanților ar fi ultimul, înscriindu-l în CAP, chestiune esențială în materia reconstituirii.
actelor s-a socotit că pot a fi suplinite prin probe testimoniale. Reclamanta apelantă nu a fost în măsură să arate numele unor persoane care să cunoască împrejurările importante ale cauzei, pentru perioada dinaintea colectivizării ( 132).
Informațiile extrase din mențiunile registrului agricol și cererile de reconstituire nu sunt suficiente în acest sens și, singure, nu au forța probantă a proprietății și o tărie superioară înscrisurilor intervenienților, în stare să le anihileze efectele.
Față de starea de fapt și de drept expusă, verificarea reconstituirii pentru toate terenurile din titlurile de proprietate nr. 6933/1993 și nr. 6921/1993 nu devine utilă în soluționarea diferendului. Interesul legitim, protejat de lege, al reclamanților se circumscrie numai asupra terenului concret cerut, cum s-a individualizat mai sus.
Apelul reclamantului s-a rezolvat definitiv prin Decizia nr. 172/A/2004 a Tribunalului Bistrița -N, acesta nemaiformând obiectul recursurilor și apelurilor ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Recurenții susțin că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii câtă vreme în baza adeverinței nr.180/1991 au fost puși în posesie pe o suprafață de teren de 1,16 ha la locul numit "Drumul Nului".
Se mai învederează și expertiza tehnică ce nu a fost contestată de nici una din părți, expertiză ing. C care determină clar punctele cardinale ale amplasamentelor loturilor și care corelează cu titlurile de proprietate ale lui și, și care concluzionează că terenul revendicat de ei nu se afla înscris în nici un titlu de proprietate.
Se susține astfel de către recurenți că terenul revendicat face parte din CF pe numele lui și foști cetățeni români de naționalitate germană plecați în Germania în cel de-al doilea război mondial.
Astfel, susțin recurentele că soluția ce se impune este de admitere a recursului cu obligarea Comisiei municipale pentru Legea 18/1991 să le atribuie titlul de proprietate pentru terenul înscris în CF 1175 proprietatea tabulară a foștilor cetățeni români de naționalitate germană plecați din țară în timpul celui de-al doilea război mondial.
Intimata prin concluziile scrise depuse la filele 29-30 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a probelor de la dosar, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.1244 din 30 mai 2007 a Curții de Apel Cluj, dos- - s-a casat decizia civilă 12/12.02.2007 a Tribunalului Cluj în urma admiterii recursului reclamanților și cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.
Astfel, prin decizia de casare, instanța de recurs a statuat că pentru verificarea raporturilor juridice dintre părți se impune efectuarea unei noi expertize cu privire la terenul și amplasamentul solicitat, și a se verifica și suprafața la care intimații intervenienți ar fi avut dreptul pentru că defunctului i s-au eliberat 2 titluri.
Față de recomandările instanței de recurs statuate în decizia de casare (recomandări care prin prisma art.315 pr.civ.sunt obligatorii pentru instanța în rejudecare) este de reținut că instanța de apel s-a conformat acestor statuări ale instanței de recurs.
Astfel, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, expertiză efectuată de expert (71-74).
tabulari ai imobilului din CF 1235 B, sunt G și în cote egale, drept dobândit cu titlu de cumpărare și donație în anii 1908 și 1917.
Din actele de stare civilă depuse la dosar anexat nr.1718/2007 rezultă că intervenienta și-a dovedit calitatea de succesoare după proprietarii tabulari din CF 1235.
Or, reclamanții nu au depus dovezi în sensul că terenul solicitat le-ar fi aparținut în proprietate antecesorului lor, anterior colectivizării.
Instanța de apel în rejudecare în baza rolului activ și față de statuările instanței de recurs prin decizia de casare, a pus în vedere reclamantelor să depună toate actele de care înțeleg să se prevaleze inclusiv acel contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 2 martie 1948 într-o copie lizibilă și dovezi că anterior cooperativizării terenul solicitat ar fi aparținut antecesorilor reclamantelor.
Cum reclamantele nu au făcut dovada că terenul solicitat ar fi aparținut antecesorilor lor anterior colectivizării, și cum s-a dovedit în cauză că intervenienta are vocație față de proprietarii tabulari din CF 1235 aceasta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Susținerile recurentilor legate de greșita aplicare și interpretare a legii în ce privește situația terenului din litigiu, sunt nefondate față de cele expuse.
Astfel, nefiind întrunite cerințele art.304 pct. 9 pr.civ. urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.27 din 3 aprilie 2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PE/CA
29.10.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel.;
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
