Fond funciar. Speta. Decizia 170/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR: 170 -
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Viorel Pantea | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți G, ambii domiciliați în nr. 72, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în Calea M nr. 155, județul B și intimații pârâți, ambii domiciliați în nr. 31, județul B, domiciliat în nr. 57, județul B, domiciliată în nr. 67, județul B, domiciliat în nr. 228, județul T, G, domiciliat în B,-/13, județul B, domiciliată în O,-, -. 18, județul B, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ B DE APLICARE A LEGII 18/91 împotriva Deciziei civile nr. 395/R din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost menținută Sentința civilă nr. 3166 din 29 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, Având ca obiect: fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 20 ianuarie 2010, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin sentinta civila nr.3166 din 29 04.2008, pronuntata de Judecatoria Oradea, s-a admis cererea modificată formulată de reclamanta, împotriva pârâților și, G- și, domiciliat în sat. nr. 57, G, Comisia Locală pentru aplicarea Legii 18/1991 și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991
A declarat nul parțial titlul de proprietate nr. 7/1992 emis pe numele defunctei, pentru suprafața de 262 mp aferentă imobilului cu nr. top. 538/31 înscris în 41 în natură reprezentând casă cu curte în intravilan în suprafață de 4316 mp, si nul parțial certificatul de moștenitor nr. 208/1972 eliberat de notariatul de Stat local B pentru suprafața de 262 mp aferentă imobilului cu nr. top. 538/31 înscris în 41, în natură reprezentând casă cu curte în intravilan în suprafață de 4316 mp, si a dispus anularea parțială a încheierii nr. 4022/1992 pronunțată de fostul Notariatul de Stat local B în sensul radierii cotei de 262/4316 mp de sub B 1 din 40.
De asemenea a declarat nul parțial certificatul de moștenitor nr. 140/2003 eliberat de B pentru suprafața de 262 mp aferentă imobilului cu nr. top. 538/31 înscris în 41 în natură reprezentând casă cu curte în intravilan în suprafață de 4316 mp, si a dispus anularea parțială a încheierii nr. 16.620/2003 pronunțată de Biroul de carte funciară din cadrul Judecătoriei Oradea în sensul radierii cotei de 262/4316 mp de sub B 2-3 din 40.
Tot nul parțial a fost declarat si contractul de vânzare-cumpărare autentificat la., prin încheierea nr. 3.946/2003 pentru suprafața de 262 mp aferentă imobilului cu nr. top. 538/31 înscris în 41 în natură reprezentând casă cu curte în intravilan în suprafață de 4316 mp, si a dispus anularea parțială a încheierii nr. 16.909/2003 pronunțată de Biroul de carte funciară din cadrul Judecătoriei Oradea, în sensul radierii cotei de 262/4316 mp de sub B 5-6 din 40.
A obligat pârâta Comisia Locală pentru aplicarea Legii 18/1991 să propună, iar pârâta Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 B să elibereze reclamantei și pârâților, G și un titlu de proprietate suplimentar pentru cota de 262/4316 mp aferentă imobilului cu nr. top. 538/31 înscris în 41 în natură reprezentând casă cu curte în intravilan în suprafață de 4316 mp.
Pârâții și, G- și au fost obligati la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut că prin titlul de proprietate nr. 7/1992, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctei, asupra imobilului cu nr. top. 538/31 înscris în 41, în natură reprezentând casă și curte în intravilan, în suprafață de 4.316 mp, iar dupa decesul acesteia și ca urmare a dezbaterii succesiunii, dreptul de proprietate, s-a transmis pârâților de rândul 1-2 care la data de 27.08.2003, au încheiat cu pârâții de rândul 3-4, un contract de vânzare-cumpărare prin care cei din urmă deveneau coproprietari asupra imobilului.
Din declarațiile martori audiați în cauză, si constatările expertului, a retinut că inițial terenul folosit de reclamantă era delimitat de terenul cu nr. top. 538/31 printr-o linie de hotar, ce a fost mutată de către pârâții de rândul 3-4, ea fiind vizibilă și în prezent, fiind marcată de expert prin linia Lv pe schița întocmită.
A reținut ca prin mutarea pe cale unilaterală, a liniei de hotar la tăierea unor pruni, ce se aflau paralel cu aceasta, pârâții au încălcat folosința exercitată de părți din anul 1970, folosință stabilită pe cale amiabila, si prin raportare la linia cadastrală, care separă imobilele cu nr. top. 538/11 și 538/114, s-a produs o identificare greșită cu prilejul eliberării titlului de proprietate, din moment ce aceasta intersectează construcția aflată în patrimoniul reclamantei.
A apreciat că prin eliberarea titlurilor de proprietate, trebuie respectată suprafață aflată în folosința părților, iar prin atribuirea în întregime defunctei imobilul cu nr. top. 538/31 înscris în 41, în condițiile în care reclamanta exercita folosința asupra suprafeței de 262 mp din acesta, s-au incalcat prevederile art.8 Decretul-lege nr. 42/1990.
Cu privire la anularea actelor subsecvente, instanța a reținut că desființarea unui act juridic duce, în principiu, la înlăturarea efectelor acestuia produse în intervalul dintre momentul încheierii sale sau intrării lui în circuitul civil și cel al desființării lui, iar acest efect, se produce atât în raporturile dintre părți, cât și dintre acestea și terțe persoane, iar transmițătorul nu putea constitui în favoarea subdobânditorului un anumit drept, deoarece s-a desființat titlul lui, nici cel din urmă nu putea dobândi mai mult.
A constatat ca sistemul de publicitate al cărților funciare, a urmărit asigurarea unui echilibru între statica și dinamica circuitului civil, iar dubiu în privința legalității titlului transmițătorului, face ca subdobânditorul să nu fi protejat, insa este necesar ca acest dubiu, să existe la momentul încheierii contractului translativ de drepturi reale. A retinut ca la momentul încheierii contractului, a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată în cartea funciară, nu era notată nici o acțiune prin care să se conteste titlul pârâților de rândul 1-2, iar cu privire la cea de-a doua modalitate de cunoaștere a inexactității cuprinsului cărții funciare, a reținut că linia de folosință dintre imobile, era clar delimitată, pârâții de rândul 3-4 fiind cei care au procedat la modificarea ei pe cale unilaterală, iar aceștia, nu pot invoca protecția prezumntiei, impunându-se astfel admiterea cererilor accesorii.
Pârâții și, G- și,au fost obligati la plata sumei de 500 lei cu acest titlu de cheltuieli de judecata, fiind gasiti in culpa procesuala.
Impotriva acestei sentinte in termen legal la data de 9 iulie 2008 pârâții G si, au declarat recurs, solicitând instantei in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare și in subsidiar, rejudecarea cauzei si respiungerea in intregime a actiunii formulate si precizate de intimata reclamanta, cu cheltuieli de judecata.
Prin Decizia civilă nr. 395/R din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat recursul civil introdus de recurenții G și în contradictoriu cu intimații, G, Comisia Locală de Aplicare a legii 18/1991 și Comisia Județeană de aplicare a legii 18/91 B împotriva sentinței civile nr. 3166 din 29.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea.
S-a luat act de renunțarea la drept formulată de intimata reclamantă, privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 208 / 1972 eliberat de Notariatul de Stat Local B, și in consecință s-a anulat parțial sentința civilă nr. 3166 din 29.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în ce privește dispozițiunea de declarare nul parțial a certificatului de moștenitor nr. 208/1972 eliberat de Notariatul de Stat Local B, pentru suprafața de 262 mp aferentă imobilului cu nr. top. 538/31 înscris în 41 în natură reprezentând casa cu curte in intravilan în suprafață de 4316 mp.
Au fost obligați recurenții la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei în favoarea intimatei .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței recurate, au fost apreciate de instanta ca fiind nefondate, deoarece, terenul folosit de intimata, era delimitat de terenul cu nr. top. 538/31, printr-o linie de hotar, care a fost mutată de către recurenții, astfel s-a încălcat folosința exercitată de părți din anul 1970, folosință stabilită pe cale amiabilă de acestea.
Mai mult insa, raportat la linia cadastrală ce separă imobilele cu nr. top. 538/11 și 538/114 ( indicată de expert prin literele E-D ), se constata că s-a produs o identificare greșită cu prilejul eliberării titlului de proprietate, din moment ce aceasta intersectează construcția aflată în patrimoniul intimatei.
Art 8 din Legea fondului funciar, prevede ca de dispozițiile sale beneficiază foștii cooperatori, persoanele care au avut teren in precum si moștenitorii acestora, iar eliberarea titlului de proprietate, sa reflecte întinderea dreptului de proprietate, si să corespundă folosinței exercitate de beneficiarul lui asupra terenului.
Dispozițiile art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991 prevăd ca, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 Decretul-lege nr. 42/1990.
Astfel, in raport de articolele amintite mai sus, eliberarea titlurilor de proprietate trebuie sa se facă in raport cu suprafață aflată în folosința părților, ori, atribuindu-se în întregime defunctei, imobilul cu nr. top. 538/31 înscris în 41, în condițiile în care intimata, exercita folosința asupra suprafeței de 262 mp din acesta, se încalca prevederile amintite mai sus.
Anularea actelor subsecvente, se impune in speță, deoarece, desființarea unui act juridic duce, în principiu, la înlăturarea efectelor acestuia, produse în intervalul dintre momentul încheierii sale sau intrării lui în circuitul civil și cel al desființării lui.
Este cat se poate de evident faptul ca, acest efect se produce atât în raporturile dintre părți, cât și dintre acestea și terțe persoane, dacă se dovedește că transmițătorul nu putea constitui în favoarea subdobânditorului un anumit drept, deoarece s-a desființat titlul lui, nici cel din urmă nu putea dobândi mai mult (nemo dat quod non habet), insa aplicarea strictă a acestui principiu, ar duce la încălcarea principiului ocrotirii bunei- credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și la cel al asigurării stabilității circuitului civil.
Dispozitiile art.33 din Decretul - lege nr.115/1938, preved că, cuprinsul cărții funciare, cu excepția îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic, cu titlu oneros vreun drept real, numai dacă în momentul dobândirii dreptului, nu era notată în cartea funciară, vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei sau dacă s-a cunoscut pe altă cale această inexactitate.
Deci, in concepția legiuitorului, nu interesează dacă vânzătorul a fost de bună sau rea-credință, din moment ce prin intermediul acestei dispoziții, s-a urmărit protejarea dreptului intrat în patrimoniul terțului, numai în măsura în care s-ar invoca convența frauduloasă a celor două părți, ar prezenta importanță stabilirea poziției subiective a intimatilor și.
Cu privire la sistemul de publicitate al cărților funciare, s-a urmărit asigurarea unui echilibru între statica și dinamica circuitului civil, iar simplul dubiu în privința legalității titlului transmițătorului face ca subdobânditorul să nu fi protejat.
Astfel, la momentul încheierii contractului a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată în cartea funciară, nu era notată nici o acțiune prin care să se conteste titlul intimatilor parati de rândul 1-2, astfel încât ipoteză amintită nu își găsește aplicabilitatea.
Referitor la cunoașterea a inexactității cuprinsului cărții funciare, se constata că linia de folosință dintre imobile era clar delimitată, astfel, cunoscându-se situația faptica a imobilului, nu se mai poate invoca protecția oferită de prezumția mai sus amintită.
Exceptia de autoritate de lucru judecat invocata de recurenti, a fost respinsa de instanta deoarece, intimata nu a fost parte in dosarul respectiv in care s-a pronuntatat sentinta civila nr.1755/2004, a judecatoriei Oradea.
de cererea de renuntare la drept, formulata de intimata, privind constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor nr.208/1972, eliberat de Notariatul de Stat B, instanta in baza art 247.pr.civ, a luat act ce aceasta cere, si anuleaza partial sentinta recurata, in ceea ce priveste dispozitiunea de declarare nul partial a certificatului de mostenitor nr.208/1972, eliberat de de Notariatul de Stat B,pentru suprafata de 262 mp, aferenta imobilului cu nr top.538/31, inscris in, in natura reprezentand casa cu curte in intravilan, in suprafata de 4316mp.
In baza art 274.pr.viv, instanta a obligat recurentii la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1000 lei, fiind gasiti in culpa procesuala.
Împotriva acestei decizii și a încheierilor premergătoare au declarat recurs pârâții recurenți G - și, solicitând casarea hotărârii atacate precum și a încheierilor premergătoare, a califica calea de atac stabilită în mod greșit de Tribunalul Bihor din recurs în apel, dispunând trimiterea cauzei pentru judecarea acesteia în apel.
În motivarea recursului se arată că acțiunea introductivă este una de drept comun și nu de fond funciar - neevaluabilă în bani - având ca obiect și capăt principal anularea unui certificat de moștenitor, fiind supusă triplului grad de jurisdicție.
p.Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, părțile neputându-se judeca de două ori în aceeași cale de atac.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Sistemul căilor de atac în drept procesual civil român este guvernat de principiul unicității, în sensul că acestea pot fi exercitate o singură dată și numai în ordinea stabilită de cod, cu excepția căilor extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii care pot fi folosite și concomitent.
Prin urmare exercitarea recursului împotriva unei hotărâri irevocabile pronunțate în recurs este inadmisibilă (art. 377 alin. 2 Cod procedură civilă).
În altă ordine de idei, în mod corect Tribunalul Bihora calificat calea de atac exercitată împotriva hotărârii de fond ca fiind recurs, capătul de cerere principal constituindu-l anularea titlului de proprietate, fiind supus reglementării Legii 247/2005, restul cererilor (anulare certificat moștenitor, rectificare CF) având caracter accesoriu.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea urmează să respingă recursul ca inadmisibil, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să-i oblige pe recurenți la 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca inadmisibil recursul civil declarat de recurenții pârâți G și, ambii domiciliați în nr. 72, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în Calea M nr. 155, județul B și intimații pârâți, ambii domiciliați în nr. 31, județul B, domiciliat în nr. 57, județul B, domiciliată în nr. 67, județul B, domiciliat în nr. 228, județul T, G, domiciliat în B,-/13, județul B, domiciliată în O,-, -. 18, județul B, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ B DE APLICARE A LEGII 18/91 împotriva Deciziei civile nr. 395/R din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Judecător fond:
Judecători apel: a/
redactat: judecător 08 februarie 2010
dactilografiat: 08 februarie 2010
14 exemplare
12 comunicări: azi, 08 februaruie 2010
recurenții pârâți G, ambii domiciliați în nr. 72, județul B intimata reclamantă, domiciliată în Calea M nr. 155, județul B intimații pârâți, ambii domiciliați în nr. 31, județul, domiciliat în nr. 57, județul B, domiciliată în nr. 67, județul B, domiciliat în nr. 228, județul T, G, domiciliat în B,-/13, județul B, domiciliată în O,-, -. 18, județul B, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 COMISIA JUDEȚEANĂ B DE APLICARE A LEGII 18/91.Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Viorel Pantea
