Fond funciar. Speta. Decizia 175/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 175/2009 -
Ședința publică din 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea domiciliată în comuna, nr. 347, județul B în contradictoriu cu intimații, domiciliați în comuna, nr. 346, județul B, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 1244 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, cauza având ca obiect: fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă contestatoarea - personal și reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 3.02.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, și pentru intimatul - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 14.01.2009 emisă de Baroul Bihor - Societate civilă de avocați, lipsă fiind intimații, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că prezenta contestație în anulare este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, intimatul a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, anularea deciziei pronunțată de Curtea de APEL ORADEA și rejudecarea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. În susținerea contestației arată că în speță este vorba despre o greșeală materială, instanța de recurs apreciind greșit înțelegerea dintre părți, în sensul că aceasta nu ar reprezenta o convenție și astfel nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din Codul civil, susținerea recurentei fiind astfel nemotivată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, învederând că motivele invocate de partea adversă nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, în realitate nu este vorba de eroare materială ci este contestat raționamentul instanței. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin decizia civilă nr. 1244 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă în contradictoriu cu intimații pârâți, Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană B de aplicare a Legii nr. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 179/A/2008 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost menține în întregime; partea recurentă a fost obligată să plătească părții intimată suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea deciziei, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar, înregistrată sub nr. 500/21.03.1991, soțul recurentei, defunctul (decedat în anul 1999), a solicitat, printre altele, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,23 ha teren intravilan, la locul numit "grădina casei și curții", situat între vecinii și
În aceeași zi, respectiv la data de 21.03.1991, a fost înregistrată și cererea de reconstituire a dreptului de proprietate de către numitul G (decedat la 30.11.1999), fiul defunctei și tatăl pârâtului intimat, care a solicitat, alături de alte terenuri și suprafața de 0,23 ha la locul numit "grădină, curți și casă" situat între vecinii și Căbuța.
Este de precizat că, și au fost copiii defunctului -, recurenta fiind soția supraviețuitoare a defunctului, iar intimatul este nepotul de fiu ( G - decedat) al defunctei, căsătorită.
Prin titlul de proprietate nr. 324/07.06.1999 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctului G asupra suprafeței de 1 ha 856 mp teren, în care este inclusă și suprafața de 2.406 mp din nr. top. 290/2.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se constate că imobilul situat în nr. 346, cu nr. top. 290/2, constituie proprietatea soțului său, construcția fiind edificată din veniturile sale proprii.
Cu privire la acest capăt de cerere, Curtea de APEL ORADEAa apreciat că în mod corect au reținut cele două instanțe că supraedificatele existente pe nr. top. 290/2 au fost construite de către defunctul pe un teren primit de la părinții săi, având curte comună cu imobilul aparținând fratelui său, soțul recurentei, însă cele două gospodării au fost clar delimitate, mejdia dintre acestea fiind reprezentată de șanțul lăsat de plug, după cum relatează martorul (fila 107 fond).
Din declarația martorului (fila 110 fond), reiese că în casa din litigiu s-a mutat încă din anul 1977 nepotul de soră al lui -junior, respectiv G, tatăl intimatului, cu acordul unchiului său, continuând să folosească imobilul până la decesul său, imobil la care a și efectuat o serie de investiții.
După decesul lui (30.06.1981), singurii care puteau să emită pretenții cu privire la succesiunea acestuia erau frații săi și, deoarece defunctul nu a fost căsătorit și nici nu a avut copii.
Or, nici unul din cei doi moștenitori nu au emis astfel de pretenții, iar imobilul din litigiu (casa și grădina) a continuat să fie folosit de tatăl intimatului, numitul G, care, așa cum s-a arătat mai sus, a solicitat Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei în care locuia.
Această situație a fost acceptată și de către, deoarece prin cererea de reconstituire adresată de el aceleiași comisii, a cerut doar suprafața de 0,23 ha la locul numit "grădina casei și curții", indicând în mod expres ca vecini pe G (nepotul său) și pe.
În aceste condiții, apreciază instanța de recurs, cererea recurentei de a se reconstitui în favoarea antecesorului său un drept de proprietate asupra unui teren pe care aceasta personal nu a înțeles să-l solicite, este inadmisibilă, fiind corect respinsă de către cele două instanțe.
Împrejurarea că între soțul recurentei și frații acestuia, respectiv nepoții de soră ai lui, a existat o înțelegere cu privire la moștenirea comună, în afară de cererile de reconstituire adresate comisiei, este confirmată și de înțelegerea intervenită între aceștia la data de 06 mai 1996, concretizată prin actul denumit "înțelegere", depus la fila 23 dosar fond.
Potrivit acestui act, semnat de către, G și sora acestuia R în fața Primarului de la acea vreme, cei trei s-au înțeles ca imobilul casă de la nr. 346, împreună cu grădina aferentă casei, ce reprezintă J din fosta grădină a defunctului -, să rămână la cei doi fii ai defunctei, respectiv lui G și R, iar casa de la nr. 347 și grădina în suprafață de 0,23 ha să rămână numitului.
Această înțelegere confirmă starea de fapt arătată mai sus, precum și cele două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de și G, cu privire la terenurile din litigiu.
De altfel, această înțelegere materializată în scris a fost confirmată și de martorul, fostul primar al comunei, în fața căruia a fost încheiat actul de mai sus.
Pe de altă parte, înțelegerea intervenită între moștenitori reprezintă voința reală a acestora, în speță nefiind incidente dispozițiile articolului 5 Cod civil, nefiind vorba de o convenție prin care să fie încălcate legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.
În acest sens este de relevat că, potrivit articolului 8 aliniatul 3 din Legea nr. 18/1991 - republicată, stabilirea dreptului de proprietate se face "la cerere", iar în speță titlul de proprietate a fost emis în sensul celor solicitate prin cererea de reconstituire adresată Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar.
În condițiile în care antecesorul recurentei, nu a solicitat terenul din litigiu și nici nu a contestat titlul de proprietate emis pe numele lui G, precizând că nu are nici o pretenție cu privire la casa și terenul din litigiu, în mod corect au reținut cele două instanțe că titlul de proprietate atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respingând în consecință și capetele de cerere subsidiare privind stabilirea masei succesorale, emiterea unui nou titlu de proprietate și anularea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâți.
Față de aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA în temeiul articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, a respinge ca nefondat recursul, cu obligarea recurentei la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului -, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat contestație în anulare petenta, solicitând anularea hotărârii atacate și rejudecarea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se arată că hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel, instanța de recurs, în mod greșit a apreciat că înțelegerea dintre părți nu ar reprezenta o convenție, ori, potrivit contestatoarei, orice acord de voință prin care se naște, modifică sau stinge un raport juridic civil, este prin el însuși o convenție.
Mai arată că dispozițiile Legii nr. 18/1991 sunt de ordine publică, astfel că părțile nu pot deroga de la ele printr-o simplă convenție.
În drept, invocă dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea ca inadmisibilă, respectiv ca nefondată a contestației.
Examinând contestația prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale .
Prin "greșeli materiale" se înțeleg erori materiale de ordin procedural de o asemenea gravitate, încât au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Motivul invocat de contestatoare nu se circumscrie noțiunii de "greșeală materială" mai sus evocată, ci vizează probleme de judecată, respectiv de apreciere a probelor, aspecte ce nu pot fi cenzurate printr-o cale extraordinară de atac.
A admite contrariul ar însemna să se admită un recurs la o hotărâre dată în recurs, ceea ce este inadmisibil.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă contestația, fără cheltuieli de judecată, onorariul avocațial nefiind precizat și nici dovedit cu chitanță fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 1244 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 11.02.2009
jud.rec. - -R
dact.
2 ex./13.02.2009
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
