Fond funciar. Speta. Sentința 19/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/c/
SENTINȚA CIVILĂ NR. 19/2009 - PI
Ședința publică din 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de petenta domiciliată în de, nr. 22, județul B în contradictoriu cu intimatele ORTODOXĂ DE cu sediul în de, nr. 219, județul B, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, cu sediul în, județul B și COMISIA JUDEȚEANĂ B DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 cu sediul în O, Parcul, nr. 5, județul B, împotriva deciziei civile nr. 263 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1078 din 13 august 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, cauza având ca obiect: fond funciar.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 15 decembrie 2009, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 18 decembrie 2009.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1078 din 13 august 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei Ortodoxă de, formulată împotriva pârâtelor, Comisia Locală și Comisia Județeană B de aplicare a Legii nr. 18/1991; s-a dispus anularea încheierilor de întabulare nr. 3024/1992 și nr. 225/1997, și a inscripțiilor de carte funciară de sub B 5 din nr. 180 și B 1 din nr. 925 ambele de, cu revenirea la situația anterioară de carte funciară de sub B 3 din nr. 160 de; au fost obligate pârâtele de rând 2 - 3 să întocmească documentația și să elibereze titlul de proprietate în favoarea reclamantei, asupra imobilelor cu nr. top. 433/21, 720/6, 721/6, 1190/4, 1191/3, 1192/1 și 1192/4, iar pârâtele în solidar, au fost obligate la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, pe fond și căi de atac, către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1393/2007 a Judecătoriei Beiuș, s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta și s-a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 393/R/2008 Tribunalul Bihora admis recursul și a casat sentința mai amintită, trimițându-se cauza spre rejudecare pe baza considerentelor prin care tribunalul a considerat că nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți și considerat că s-a respins acțiunea atât pe această excepție, care nu poate opera, cât și pe fond, fără însă a fi cercetat fondul cauzei.
În rejudecare, analizând probele din dosar, instanța a constatat că prin sentința civilă nr. 1368 din 1 noiembrie 2007, Judecătoria Beiușs -a pronunțat cu privire la anularea în parte a încheierii de întabulare nr. 3024/1992 și cu privire la anularea în întregime a încheierii de întabulare nr. 225/1997, chiar dacă în cauză erau alte părți, respectiv aceeași reclamantă s-a îndreptat împotriva altor pârâți, însă în legătură cu aceleași terenuri din care pârâții respectivi dețineau o cotă parte.
Instanța a constatat de asemenea, că prin hotărârea civilă nr. 709/1993 s- dispus anularea titlului de proprietate nr. 1/1992, titlu în baza căruia pârâta și- înscris dreptul de proprietate și urmare acestui fapt, a promovat și acțiunea de partaj, ca urmare a acestui fapt în mod logic și legal se impune și anularea inscripțiilor de carte funciară făcute în baza acestui titlu, cu atât mai mult cu cât cele două încheieri de întabulare a căror anulare se solicită, au fost anulate, una în parte și una în totalitate, printr-o sentință anterioară, respectiv nr. 1368/2007.
Față de cele mai arătate, instanța a admis acțiunea reclamantei potrivit dispozitivului sentinței pronunțate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și scutit de taxă de timbru în conformitate cu prevederile art. 42 din Legea nr. 1/2000, a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii recurate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 263 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat recursul, fiind menținută în întregime sentința primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Apărarea recurentei în sensul că instanța de fond ar fi trebuit să țină seama de prevederile art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938 și pe cale de consecință să considere că înscrierile de carte funciară mai vechi de 10 ani, chiar dacă au fost operate fără cauză legitimă sau în baza unui titlu nevalabil, privind drepturi reale, rămân valabile și nu mai pot fi anulate, nu poate fi primită de instanța de recurs, în speță nefiind întrunite condițiile necesare pentru a se putea reține incidența prevederilor art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Astfel, pentru a putea fi invocată uzucapiunea tabulară prevăzută de art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938, este necesar ca acela care are înscris în mod nevalabil un drept real în cartea funciară să exercite o posesie de bună credință, timp de 10 ani a dreptului înscris.
În ceea ce privește momentul de la care începe să fie calculat termenul de 10 ani, acesta este cel al coincidenței dintre înscrierea dreptului în cartea funciară și începerea posesiei acestui drept.
În cauza de față, dreptul de proprietate în legătură cu care recurenta înțelege să invoce aplicabilitatea prevederilor art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938 a fost înscris în cartea funciară în anul 1992, având la bază Titlul de proprietate nr. 1/1992, însă în condițiile în care prin sentința civilă nr. 709/1993 a Judecătoriei Beiuș, opozabilă recurentei, s-a dispus anularea Titlului de proprietate nr. 1/1992, nu se poate considera că ulterior momentului anulării titlului de proprietate posesia recurentei a continuat să fie una exercitată cu bună credință.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond nu a reținut ca fiind incidente în privința dreptului înscris în carte a funciară în favoarea recurentei, a prevederilor art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Referitor la lipsa de temei legal a hotărârii primei instanțe, și această critică a recurentei a fost înlăturată ca nefondată, temeiul legal al hotărârii primei instanțe, prin care s-a admis cererea reclamantei de rectificare a situației de carte funciară, constituindu-l prevederile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996. De altfel, în considerentele hotărârii recurate se arată că rectificarea situației de carte funciară este consecința directă a faptului că prin sentința civilă nr. 709/1993 a Judecătoriei Beiușs -a dispus anularea titlului de proprietate nr. 1/1992, titlu care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al recurentei în cartea funciară.
Cât privește ultima critică adusă de către recurentă hotărârii instanței de fond și anume aceea că prin anularea încheierii de întabulare nr. 225/1997 s-a dispus și anularea înscrierilor de carte funciară operate în favoarea unor terțe persoane care nu au calitatea de parte în prezenta cauză, instanța de recurs a reținut că la dosarul cauzei sunt depuse în copie hotărâri pronunțate în alte cauze, din care rezultă că reclamanta a promovat pe cale separată acțiuni împotriva tuturor persoanelor care au dobândit și și-au înscris în cartea funciară drepturi reale ca urmare a partajului realizat prin sentința civilă nr. 1800/1996. În consecință, este evident că hotărârea pronunțată în fiecare din aceste cauze nu poate produce efecte decât în privința drepturilor înscrise în favoarea părților între care se poartă litigiul, în virtutea principiului relativității efectelor unei hotărâri judecătorești.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat reiterată de recurentă în cuprinsul motivelor de recurs, s-a reținut că aceasta a fost dezlegată în prezenta cauză cu putere de lucru judecat, în sensul respingerii prin decizia de casare nr. 393/R/2008, motiv pentru care analizarea acesteia nu a mai fost reluată în cuprinsul prezentelor considerente.
De asemenea, nefondată s-a apreciat a fi și susținerea recurentei referitoare la caracterul prematur al acțiunii promovate de reclamanta Ortodoxă de, în contextul în care, pe de o parte, valorificarea dreptului de proprietate al reclamantei nu se putea face fără prealabila rectificare a situației de carte funciară, iar, pe de altă parte, contrar susținerilor recurentei, restabilirea dreptului de proprietate în favoarea intimatei s-a realizat prin hotărârea recurată, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la imobilele cu nr. top. 433/21, 720/6, 721/6, 1190/4, 1191/3, 1192/1 și 1192/4.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat de a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs civil pârâta, recurs pe care l-a precizat ulterior ca fiind cerere de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, hotărârile contradictorii fiind sentința civilă nr. 1609 din 17 septembrie 1998 Judecătoriei Beiuș, definitivă prin respingerea apelului, potrivit deciziei civile nr. 568 din 19 aprilie 1999 Tribunalului Bihor, și sentința civilă nr. 1078 din 13 august 2008 Judecătoriei Beiuș, irevocabilă, urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 263/2009 a Tribunalului Bihor.
A invocat revizuienta că în ambele cauze reclamantă a fost Ortodoxă de, petenta având calitate de pârâtă, ambele cauze au avut același obiect, iar soluțiile pronunțate sunt contrare, astfel că se impune anularea ultimei hotărâri, conform art. 328 Cod procedură civilă.
Intimata Ortodoxă de a arătat că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât excepția autorității de lucru judecat a fost ridicată în dosarul în care s-a pronunțat ultima hotărâre, și aceasta a fost irevocabil respinsă pin decizia civilă nr. 393/R/2008 a Tribunalului Bihor.
Analizând cererea formulată, Curtea constată următoarele:
Cu privire la instanța competentă, aceasta este Curtea de APEL ORADEA în primă instanță, întrucât hotărârile a căror revizuire se cere sunt decizia civilă nr. 568/1999 a Tribunalului Bihor, definitivă, prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr. 1609/1998 a Judecătoriei Beiuș, și sentința civilă nr. 1078/2008 a Judecătoriei Beiuș, irevocabilă urmare a respingerii recursului ca nefondat.
Prin sentința civilă nr. 1609/1998 pronunțată de Judecătoria Beiuș, a fost respinsă acțiunea reclamantei Ortodoxă de în contradictoriu și cu pârâta, acțiune având ca obiect anularea încheierilor de întabulare nr. 3024/1992 și nr. 225/1997, precum și a înscrierilor făcute în baza acestora, reținându-se că este nefondată.
Prin sentința civilă nr. 1078/2008 a Judecătoriei Beiușa fost admisă acțiunea reclamantei Ortodoxă de în contradictoriu cu pârâta și s-a dispus anularea încheierilor de întabulare nr. 3024/1992 și nr. 225/1997, precum și a inscripțiilor de carte funciară făcute în baza acestor încheieri.
Deși cele două hotărâri sunt contradictorii, cu toate că au aceleași părți, obiect și cauză, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile stipulate de textul legal mai arătat.
Ar fi fost incidente dispozițiile textului legal enunțat, doar în ipoteza în care în al doilea dosar excepția autorității de lucru judecat, deși a fost ridicată, nu a fost soluționată, ori dacă partea nu ar fi avut cunoștință de existența primei hotărâri.
În speța de față aceste condiții nu sunt îndeplinite, în al doilea dosar a fost invocată excepția autorității de lucru judecat și aceasta a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 393/R/2008 a Tribunalului Bihor, fiind respinsă, a fost admis recursul reclamantei și s-a desființat sentința instanței de fond, prin care a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, cu trimitere pentru rejudecarea pe fond a cauzei.
În atare condiții, Curtea nu poate soluționa o excepție ce a fost soluționată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, fără a aduce atingere puterii lucrului judecat.
Pentru aceste motive, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, în baza art. 328 Cod procedură civilă, va fi respinsă cererea de revizuire ca nefondată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE:
RESPINGE cererea de revizuire formulată de petenta domiciliată în de, nr. 22, județul B în contradictoriu cu intimatele ORTODOXĂ DE cu sediul în de, nr. 219, județul B, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, cu sediul în, județul B și COMISIA JUDEȚEANĂ B DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 cu sediul în O, Parcul, nr. 5, județul B, împotriva deciziei civile nr. 263 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicate.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R - - -
red.R
dact.
6 ex./22.12.2009
- 4 com./
- - de, nr. 22, județul B,
- ORTODOXĂ DE - de, nr. 219, județul B,
- COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 -, județul B,
- COMISIA JUDEȚEANĂ B DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 - O, Parcul, nr. 5,
județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Chivari Alexandrina
