Fond funciar. Speta. Decizia 240/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR.240/R/2009
Ședința publică din 9 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 584 din 4 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanta Mănăstirea Ortodoxă " Domnului" și pe intimata pârâtă Comisia Locală de Fond Funcar a com., având ca obiect constatarea nulității adeverinței de proprietate.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 februarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 798 din 23.06.2005, pronunțată în dosar nr. 796/2005 al Judecătoriei Gherla, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Mănăstirea Ortodoxă " Domnului" împotriva pârâților Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, și; s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții, și împotriva reclamantei și a pârâtei Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Adeverința de proprietate nr- s-a adeverit că prin nr. 43/1991 s-a stabilit dreptul de proprietate în favoarea pârâților persoane fizice pentru suprafața de 5,5 ha prevăzută în Anexa nr. 3 la poziția 39, adeverința constituind dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului.
Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. a din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de constituiri sau reconstituiri.
Practica și literatura de specialitate, dezbătând problema adeverințelor de proprietate, s-a pronunțat în sensul că, până la eliberarea titlului de proprietate, adeverința îl înlocuiește.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de reclamantă s-a reținut că la 13.03.1991, sub nr. 300, la Comisia locală s-a înregistrat cererea formulată de pârâții, și cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitori ai defunctei, mama acestora, precum și cererea numitului, tatăl pârâților, în calitate de moștenitor ai defuncților și, pentru mai multe suprafețe de teren.
Din adresele de predare a terenurilor în CAP reiese că, tatăl pârâților, a predat suprafețele de 4,13 ha respectiv 2,14 ha teren, în total 6,26 ha teren.
Prin nr. 43/1991 s-a aprobat în favoarea pârâților suprafața de 5,5 ha prevăzută în Anexa nr. 3 la poziția 39, prima instanță apreciind că în mod corect Comisia locală a reunit cererile pârâților și a tatălui acestora, cu atât mai mult cu cât a decedat în anul 1996 iar pârâții sunt moștenitori.
În ceea ce privește amplasamentul terenului înscris în Adeverința nr- cu privire la care se solicită anularea raportat la suprafața de 6300. corespunzătoare parcelei nr. 21, nr. 43, prima instanță a apreciat că art. 3 lit. a din Legea nr. 169/1997 nulitatea absolută este incidentă reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite. Împrejurarea că prin Decizia civilă nr. 2309/2002 a Curții de APEL CLUJ se face mențiunea că din terenul cuprins în adeverința de proprietate mai sus menționată face parte și suprafața de 6300. situată în 43, parcela 21 fost reținută de instanță ca justificare a interesului reclamantei de a formula acțiunea din prezenta cauză.
Din memoriul tehnic reiese că terenul de 6300. se suprapune cu terenul înscris în 459, nr. topo 1108 în care, la foaia de proprietate este înscrisă reclamanta.
Comparând cele două titluri de proprietate, prima instanță a apreciat că pârâții, și sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,5 ha, stabilirea amplasamentului și punerea în posesie fiind de competența Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Împotriva Sentinței civile nr. 798/2005 a formulat în termen legal apel reclamanta Mănăstirea Ortodoxă " Domnului" iar prin Decizia civilă nr. 599/A/2005 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 6329/2005 s-a admis apelul iar sentința a fost schimbată în parte, în sensul admiterii acțiunii reclamantei și constatării nulității absolute și parțiale a Adeverinței de proprietate nr- cu privire la suprafața de 6300. corespunzătoare parcelei nr. 21, nr. 43, respectiv parcela cu nr. topo 1108 înscrisă în 459 emisă de Comisia locală în favoarea pârâților, și. Au fost menținute dispozițiile sentinței cu privire la respingerea acțiunii reconvenționale.
Prin Decizia civilă nr. 202/R/2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr- s-a constatat nulitatea recursului declarat de pârâții și; s-a admis în parte recursul declarat de pârâta împotriva Deciziei nr. 599/A/2005 care a fost casată în ceea ce privește acțiunea principală și s-a trimis apelul spre rejudecare Tribunalului Cluj; s-a respins ca inadmisibil recursul pârâtei în ceea ce privește cererea reconvențională; s-a respins excepția lipsei interesului reclamantei în exercitarea acțiunii, invocată de pârâți precum și excepția nulității recursului invocat de instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut că tribunalul nu a verificat apărările reclamantei referitoare la cererea de înscriere în CAP a antecesorului pârâților, numitul, în apel fiind depuse două cereri, una pentru suprafața de 2,14 ha înregistrată la 04.10.1959 sub nr. 31, pe care apare șters mențiunea "anulat", precum și o altă cerere referitoare la o suprafață de 4,13 ha, corectată, înregistrată la 28.10.1959 sub nr. 7, semnată de și membrii familiei respectiv, pe care există mențiunea "se aprobă", o ștampilă și semnătură ilizibile.
Instanța de apel trebuia să verifice dacă antecesorul reclamanților a intrat în CAP doar cu suprafața din una din cele două cereri sau cu suprafețele însumate pentru că, în măsura în care pârâții nu sunt îndreptățiți la 5,5 ha, pentru cât li s-a eliberat adeverința, ei nu justifică interes în obținerea terenului obiect al prezentului litigiu, fiindu-le reconstituită deja suprafața cu care antecesorul lor a intrat în CAP.
S-a reținut de către instanța de recurs că se impune verificarea, inclusiv pe calea unei expertize a scrisului, a evidențelor fostului CAP, registrului agricol, a suprafeței de teren și a amplasamentului cu care antecesorul reclamanților a intrat în CAP.
În măsura în care pentru terenul ocupat de drum, raportat la suprafața care se va constata că li se cuvine, pârâții au obținut deja teren într-o altă locație, ei nu vor justifica interes pentru obligarea comisiilor la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pe terenul ce a aparținut anterior reclamantei.
În rejudecarea apelului, Tribunalul Cluj prin decizia civilă 584/4.11.2008 a admis apelul reclamantei Mănăstirea Ortodoxă Domnului și a schimbat în parte sentința civilă 798/23.06.2005 a Judecătoriei Gherla în sensul că s-a admis acțiunea reclamantei mănăstirea Ortodoxă Domnului împotriva pârâtei Comisia locală de apliare a Legii 18/1991, și și s-a constatat nulitatea absolută parțială Adeverinței de proprietate nr- cu privire la suprafața de 6300 mp corespunzătoare parcelei nr.21, 43 respectiv parcela cu nr.top 1108 înscrisă în CF 459 emisă de Comisia locală în favoarea pârâtelor, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Potrivit cererii de intrare în CAP formulată de înregistrată la 04.10.1959 sub nr. 31, antecesorul reclamanților a solicitat intrarea în cooperativă cu suprafața de 2,14 ha teren.
Ulterior, prin cererea înregistrată la 28.10.1959 sub nr. 7, semnată de și membrii familiei respectiv, s-a solicitat intrarea în CAP cu suprafața de 4,13 ha teren.
În baza deciziei de casare, tribunalul a procedat la administrarea expertizei scrisului de pe cele două cereri, astfel că potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 182 din 19.09.2008 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C, semnăturile depuse pe cererea din 28. 10.1959 au fost realizate de aceeași persoană. Examinând comparativ semnătura depusă pe cererea din 04.10.1959 față de modelul de comparație din 28.01.1959 s-a constatat existența unor deosebiri structurale și s-a concluzionat că semnătura depusă de pe cererea din 04.10.1959 prin care se solicită înscrierea în CAP nu a fost executată de persoana care a semnat cererea la data de 28.01.1959. Semnătura pentru de pe cererea din 28.01.1959 a fost executată de aceeași persoană care a semnat și pentru. În fine, semnătura de pe cererea din 04.10.1959 aparține lui.
Concluzionând, reiese că, antecesorul pârâților a intrat în CAP doar cu suprafața de pe una din cele două cereri și nu cu suprafețele însumate care ar duce la 6,27 ha teren și pentru care Comisia locală a aprobat acestora suprafața de 5,5 ha.
Întrucât terenurile din cele două cereri nu se cumulează, pârâții nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 5,5 ha aprobată prin nr. 43/1991, anexa 3, poziția 39.
Conform concluziilor raportului de expertiză criminalistică a intrat în CAP cu suprafața de 2,14 ha teren și nu de 6,27 ha. În registrul agricol antecesorul pârâților figura în anul 1958 cu suprafața de 4,48 ha teren, suprafață cu care pârâții au intrat în CAP înscrisă în anexa 3, coloana 3 la nr.39 și pentru care aveau dreptul la reconstituire este de 4,24 ha.
Nefiind îndreptățiți la întreaga suprafață de 5,50 ha aprobată prin nr.43/1991, adeverința de proprietate nu constituie titlu de proprietate decât pentru suprafața la care pârâții erau îndreptățiți. În același sens sunt și dispozițiile art.3 lit.a din Legea nr.169/1997care prevăd că sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire emise în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite. În cauză, greșit a apreciat prima instanță că pârâții erau persoane îndreptățite, textul legal vizând calitatea de persoană îndreptățită atât cantitativ cât și calitativ. În cauză, pârâții nu erau îndreptățiți din punct de vedere cantitativ la reconstituire, suprafața pentru care li se putea reconstitui dreptul de proprietate fiind de maxim de 4,24 ha cu cât a intrat în CAP. Deși au susținut că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate viza și terenul deținut de, bunicul pârâților din dosarul de fond funciar care a stat la baza adeverinței eliberate nu reiese că acesta ar fi deținut vreo suprafață de teren care să fi fost avută în vedere de Comisia locală la momentul reconstituirii dreptului de proprietate.
Întrucât pârâții nu au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 5,50 ha înscrisă în adeverința nr-, ci doar la o suprafață de maxim 4,24 ha, în mod greșit li s-a inclus în adeverință și suprafața de 6300. din 43, parcela 21 care se identifică cu terenul nr. topo 1108 înscris în 459 în favoarea reclamantei.
De fapt, în adeverința atacată și în hotărârea judecătorească prin care Comisia locală a fost obligată la punere în posesie nici nu s-a identificat terenul pe care trebuiau puși în posesie pârâții.
Din copia CF nr. 459 reiese că reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate în anul 1968 asupra parcelei cu nr. topo 1108, ulterior finalizării procesului de cooperativizare. La momentul înscrierii în CF era în vigoare Decretul Lege nr. 115/1938 care, în art. 17 prevedea că " drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară."
În fine, înscrierea dreptului în cartea funciară avea drept constitutiv și nu doar de opozabilitate sub imperiul Decretului-lege nr.115/1938.
Aceasta duce la concluzia că terenul în litigiu nu a fost cooperativizat, fapt confirmat și de adeverința nr.771/2005 eliberată de Comisia locală, astfel că terenul întabulat în favoarea reclamantei nu putea face obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că apelul este fondat astfel încât, în baza dispozițiilor art. 296.pr.civ. l-a admis și a schimbat în parte Sentința civilă nr. 798/2005 a Judecătoriei Gherla în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta Mănăstirea Ortodoxă " Domnului" împotriva pârâților Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, și, și, în consecință, a constatat nulitatea absolută parțială a Adeverinței de proprietate nr- cu privire la suprafața de 6300. corespunzătoare parcelei nr. 21, nr. 43, respectiv parcela cu nr. topo 1108 înscrisă în 459 emisă de Comisia locală în favoarea pârâților, și.
Întrucât cererea reconvențională a rămas irevocabilă prin respingerea ca inadmisibil a recursului formulat de în decizia de soluționare a prezentului apel tribunalul nu va mai reitera dispoziția de menținere a sentinței cu privire la cererea reconvențională, rejudecarea vizând doar cererea principală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, și solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond în parte în sensul respingerii acțiunii reclamantei și admiterii acțiunii reconvenționale în sensul anulării titlului de proprietate al reclamantei cu nr.28335/1198/24.05.2001 din care a fost radiată poziția 6 tarlaua 43 parcela 21 având ultima formulare prin titlul de proprietate nr.30303/1388 din 15 iunie 2005 ca fiind eliberat în mod abuziv și ilegal cu încălcarea prevederilor Legii 1/2000 art.2 alin.2, art.6, art.23 lit.c, din Legea 847/2005, Titlul 5 art.3, alin.2 din Decret-lege 126/24.04.1990.
Recurenții susțin că instanța de apel în rejudecare a analizat superficial cauza trimisă în rejudecare ignorând faptul că antecesorul lor a intrat în CAP cu suprafața de 2,14 ha în conformitate cu cererea de intrare în CAP nr.31/4.10.1959 aceasta fiind de altfel expertizată prin Raportul de Expertiză Criminalistică nr.182/19 septembrie 2008 al Laboratorului Interjudețean C care menționează "semnătura în litigiu depusă pentru numitul pe cererea din 4.10.1959 a fost executată de numitul.
Astfel, recurenții, pe fondul cauzei susțin că în registrul Agricol al satului la poziția 146 cu nr.de casă 214 figurează bunicul lor cu suprafața de 2,28 ha teren pe care l-a moștenit tatăl lor, respectiv, fiind zestrea lui de la căsătorie și cu care a intrat în CAP în mod forțat.
Recurenții susțin că instanța de apel a ignorat dovezile existente și a făcut o greșită interpretare și aplicare a, art.3 lit.a din Legea 169/1997.
Cât privește amplasamentul terenului înscris în adeverința de proprietate nr.377/451/12.02.1992 a cărei anulare s-a solicitat, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art.3 lit."a" din Legea 169/1997.
Astfel se arată că susținerea reclamantei privind împrejurarea că terenul nu a fost preluat de CAP nu are nici o susținere legală întrucât este de notorietate publică faptul că în anul 1999 terenul a fost comasat la CAP odată cu comasarea proprietății lor. Or, arată recurenții pe acest teren ei au făcut investiții, plantând o livadă de meri.
Se mai învederează faptul că instanța în rejudecare nu a ținut seama de dispozițiile Legii 247/2005 care modifică Legea 169/1999 titlul 5 punctul 4 la art.3, după alineatul 2 fiind introduse 4 noi alineate cu următorul cuprins: nulitatea absolută nu grevează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi și-au găsit amplasamentele de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform Legii 18/1991, deci instanța în mod greșit a făcut referire la prevederile art.3 lit.a din Legea 169/1997.
Recurenții mai învederează că instanța nu a ținut seama de o probă indubitabilă și anume titlul de proprietate al vecinilor și anume titlul de proprietate cu nr.25893/760/4.05.1995 eliberat moștenitorilor defunctei și unde la poziția 6 tarlaua 43 parcela 22 figurează ca vecin la est - tatăl recurenților.
Recurenții mai susțin în ce privește cererea reconvențională că și-au justificat interesul în promovarea acestei acțiuni prin care au solicitat anularea totală a titlului de proprietate nr.28335/1198 din 24 mai 2001 emis pe numele reclamantei Mănăstirea Domnului fiind emis cu încălcarea art.2, 6 și 23 lit.c din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut fără nici o dovadă a proprietății de teren solicitată.
Mai mult, susțin recurenții că este de notorietate publică faptul că proprietar tabular asupra imobilelor pe care actualmente le folosește "Mănăstirea ", este Unită cu.
Or, în aceste condiții, recurenții arată că reclamanta în mod nelegal și-a întabulat dreptul de proprietate asupra acestor imobile, ea având doar un drept de folosință în condițiile Decretului-lege nr.126/24.04.1990.
Anularea titlului de proprietate al reclamantei, se impune în susținerea recurenților dat fiind faptul că în mod nelegal i s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate pentru 28 ha înscris în titlul de proprietate amintit.
Recurenții, în drept, au invocat dispozițiile art.299-316.pr.civ. și modificarea hotărârii instanței de apel în sensul solicitat.
La motivele de recurs, recurenții au anexat cererea cu nr.2335/2008 adresată Primăriei comunei - Comisiei de fond funciar extras de CF 61, 612, nr.248, 284, 746, titlul de proprietate nr.3030/1388/15.06.2005 eliberat pe numele reclamantei de Comisia județeană de aplicare a legii fondului funciar, un exemplar al acțiunii din dos.796/2005 a Judecătoriei Gherla, certificat de deces al numitei, proces-verbal nr.223/1954 al notariatului de Stat al raionului G și o adresă a Consiliului județean C nr.35061/1612/16 septembrie 2008 ca urmare a petitei formulate de în ce privește eliberarea unei copii xerox după autorizația de construire și actele de proprietate pentru drumul județean către Mănăstirea.
Intimata Mănăstirea ortodoxă " Domnului " prin întâmpinarea depusă la filele 29-30 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor de nelegalitate prevăzute de art.304 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Prin decizia civilă 202/1 februarie 2007 a Curții de APEL CLUJs -a constatat nulitatea recursului pârâților și și s-a admis în parte recursul pârâtei împotriva deciziei civile 599/4.11.2005 a Tribunalului Cluj, dosar 6329/2005 ce a fost casată în ce privește acțiunea principală și s-a dispus trimiterea apelului spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin aceeași decizie s-a respins ca inadmisibil recursul pârâtei în ceea ce privește cererea reconvențională și de asemenea, s-a respins excepția lipsei interesului reclamantei în exercitarea acțiunii invocată de pârâți și s-a respins și excepția nulității recursului invocată de instanță din oficiu.
Din considerentele deciziei de casare rezultă că instanța în rejudecarea apelului urmează a verifica aspectele referitoare la cererea de înscriere în CAP a antecesorului pârâților, numitul, în apel fiind două cereri depuse, una pentru suprafața de 2,14 ha înregistrată la 4.10.1959 sub nr.31 și o alta referitoare la o suprafață de 4,13 ha din 28.10.1959 sub nr.7 semnată de și membrii familiei, respectiv pe care există mențiunea "se aprobă" o ștampilă și semnăturile ilizibile.
Recomandările obligatorii ale instanței de recurs au vizat prin prisma dispozițiilor art.315 pr.civ. și verificarea situației în ce privește intrarea în CAP a antecesorului pentru suprafața din una din cele 2 cereri sau cu suprafețele însemnate pentru că în măsura în care pârâții nu sunt îndreptățiți la 5,5 ha pentru cât li s-a eliberat adeverința, ei nu justifică interes în obținerea terenului obiect al litigiului fiindu-le reconstituită deja suprafața cu care antecesorul lor a intrat în CAP.
Aceeași recomandare obligatorie a instanței de recurs pentru instanța de apel în rejudecare impunea verificarea inclusiv pe calea unei expertize a scrisului a evidențelor fostului CAP registrului agricol, a suprafeței de teren și a amplasamentului cu care antecesorul lor a intrat în CAP. Din această perspectivă, instanța de recurs în decizia de casare, a reținut că în măsura în care pentru terenul ocupat de drum, raportat la suprafața care se va constata că li se cuvine, pârâții au obținut deja teren într-o altă locație, ei nu vor putea justifica interes pentru obligarea comisiilor la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pe terenul ce a aparținut anterior reclamantei.
Aceste recomandări obligatorii în condițiile art.315 pr.civ. au fost analizate de instanța de apel în rejudecare, fiind efectuată în completarea probatoriului și o expertiză criminalistică filele 166-175 dos.instanței de apel.
Astfel, instanța de apel prin prisma concluziilor raportului de expertiză nr.182/19 septembrie 2008, a reținut că semnătura de pe cererea din 4.10.1959 aparține lui antecesorul pârâților, iar intrarea acestuia în CAP s-a realizat doar cu suprafața de 2,14 ha teren.
Prin prisma acestei situații instanța de apel în rejudecare a reținut că sunt incidente dispozițiile art.3 lit."a" din Legea 169/1997, dat fiind faptul că pârâții aveau dreptul la reconstituire doar pentru suprafața de 4,24 ha și că adeverința de proprietate eliberată trebuia să cuprindă doar suprafața de teren la care erau îndreptățiți și nu la întreaga suprafață de 5,5 ha.
Din această perspectivă a incidenței dispozițiilor art.3 lit.a din Legea 169/1997, adeverința de proprietate nr- este sancționată cu nulitatea absolută în ce privește suprafața de 6300 mp corespunzătoare parcelei nr.21 43 - nr.top 1108 din CF 459.
De altfel și din adeverința nr.771/9.06.2005 eliberată de Comisia locală rezultă fără posibilitate de echivoc că terenul din litigiu nu a fost cooperativizat (115 dos.796/2005 a Judecătoriei Gherla anexat), fiind proprietatea tabulară a Mănăstirii conform extrasului de CF 459 nr.top 1108 (încheiere CF 4 iunie 1968 116 dos.civ.796/2005 Judecătoriei Gherla ).
Or, față de această situație, rezultată din chiar evidențele Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991, în ce privește necooperativizarea terenului din litigiu, susținerea recurenților este nu numai netemeinică dar și fără suport probator cu atât mai mult cu cât înscrierea dreptului de proprietate în CF 459 s-a efectuat în 1968 după încheierea cooperativizării.
Or, instanța de apel în rejudecare s-a conformat îndrumărilor și recomandărilor obligatorii din decizia de casare nr.202/1 februarie 2002 instanței de recurs, dos- a Curții de APEL CLUJ.
Or, față de actele de la dosar adeverința 771/2005 a Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991, de extrasul de CF 459 și de concluziile raportului de expertiză criminalistică susevocat, instanța de apel în limitele rejudecării stabilite prin decizia civilă 202 din 1 februarie 2002 Curții de APEL CLUJ, a făcut o corectă și legală interpretare a raporturilor juridice cu privire la suprafața de 6300 mp corespunzătoare parcelei 21 43 ce corespunde sub aspect de carte funciară cu nr.topo 1108 înscris în CF 459, fiind astfel incidente dispozițiile art.3 lit."a" din Legea 169/1997.
Susținerile recurenților că instanța de apel trebuia să examineze și titlul de proprietate al vecinilor lor și anume titlul nr.25893/760 din 4 mai 1995 depus la fila 10 dos.civ- al Curții de Apel ce vizează pe moștenitorii defunctei, instanța reține că acest titlu de proprietate nu constituie obiect al prezentului litigiu, cum de altfel nici moștenitorii acelei defuncte nu au vreo calitate procesuală în prezenta cauză, situație în care acest act nu putea constitui obiect al examinării instanței de apel în rejudecare.
În acest sens de altfel prevăd și dispozițiile art.129 pct.6 pr.civ. potrivit căruia "judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Or, nefiind acel titlu obiect al prezentului litigiu, instanța nu putea să-l examineze, în caz contrar, ar fi fost încălcate dispozițiile imperative ale art.129 pct.6 pr.civ.
Pentru aceleași considerente, nici susținerea recurenților că terenurile folosite actualmente de reclamantă ar aparține Bisericii Unită cu, nu poate fi analizată câtă vreme din extrasul de CF 459 rezultă calitatea de proprietar tabular a reclamantei, cu atât mai mult cu cât nu are vreo calitate procesuală în prezenta cauză Unită cu.
În ce privește criticile legale de cererea reconvențională, este de reținut că prin decizia de casare nr.202/1 februarie 2007 a instanței de recurs, Curtea de Apel, s-a respins ca inadmisibil recursul pârâtei în ce privește cererea reconvențională și s-a constatat nulitatea recursurilor pârâților și, fiind astfel menținute dispozițiile deciziei civile 599/4.11.2005 a Tribunalului Cluj în ce privește respingerea acțiunii reconvenționale fiind astfel în prezența autorității de lucru judecat în ce privește cererea reconvențională a pârâților, fiind astfel incidente dispozițiile art.166 pr.civ. și 1201 civ.
Astfel, față de cele expuse, instanța reține că în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de nelegalitate prev.de art.304 pr.civ. situație în care recursul pârâților urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, și - împotriva deciziei civile nr.584 din 4.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PE/CA
11.03.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu
