Fond funciar. Speta. Decizia 267/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR.2208,-
DECIZIA NR. 267
Ședința publică din data de 7 martie 2008
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anularea deciziei nr. 1323 pronunțată la data de 19 decembrie 2007 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatorul, domiciliat în G,-, jud., în contradictoriu cu intimata în contestație Comisia Județeană D de Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, cu sediul în Târgoviște, județul D și Comisia Locală G de aplicarea Legii Fondului Funciar, cu sediul în G, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul personal, lipsind intimații în contestație Comisia Județeană D de Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor D și Comisia Locală G de aplicarea Legii Fondului Funciar.
Contestația timbrată cu 10.00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanței nr.97922/2008 și cu 0,50 lei conform timbrului judiciar ce a fost anulat la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus din partea contestatorului notă de ședință.
Contestatorul solicită un nou termen pentru a formula apărarea cu privire la falsurile ce au fost făcute de Primărie.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de contestator având în vedere că nu este nici motivată și nici justificată iar contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care se judecă cu precădere, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Contestatorul având cuvântul solicită admiterea contestației și desființarea deciziei Curții de APEL PLOIEȘTI, învederând că avea dreptul la două căi de atac.
Curtea:
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin contestația în anulare înregistrată la data de 30.01.2008 pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, contestatorul a solicitat desființarea deciziei civile nr.1323/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI prin care a fost respins ca inadmisibil recursul pe care l-a declarat împotriva unei decizii a Tribunalului Dâmbovița, într-o cauză de fond funciar.
În motivarea cererii, s-a arătat că, potrivit art.III alin.2 din Legea 195/2004, ca și OUG 65/2004 și Legii 219/2005, în cauzele de fond funciar prima cale de atac este aceea a apelului, iar apelurile aflate pe rolul curților de apel se trimit la tribunale spre competentă soluționare. Prin faptul că recursul său împotriva hotărârii Tribunalului Dâmbovițaa fost respins ca inadmisibil, consideră contestatorul, s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și legalitatea justiției, urmârindu.-se respingerea puterii de a acționa a cetățeanului pentru recuperarea suprafeței de teren preluată de Primăria G și dată în mod abuziv altei persoane, astfel că se solicită pe calea contestației în anulare, desființarea hotărârii la care se referă, trimiterea dosarului spre rejudecare la ribunalul Dâmbovița, mai întâi ca apel și apoi ca recurs.
În termen legal, intimata Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Daf ormulat întâmpinare pe calea căreia a solicitat respingerea ca neântemeiată a contestației în anulare, întrucât potrivit titlului XIII art.5 din Legea 247/2005, hotărârile pronunțate în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului, ceea ce face ca decizia contestată să aibă caracter legal.
Deși legal citată, intimata Comisia Locală G de aplicare a legilor fondului funciar, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și formula eventualele apărări.
Din dispoziția instanței investită cu soluționarea prezentei contestații în anulare, a fost atașat dosarul nr- al Judecătoriei Găești și dosarele cu același număr al Tribunalului Dâmbovița și respectiv al Curții de APEL PLOIEȘTI.
Examinând contestația în anulare de față, prin prisma motivelor pe care se întemeiază, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și raportat la textele de lege incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.317 cod pr.civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele prevăzute expres și limitativ în același text de lege, respectiv în cazul în care procedura de citare a părții în ziua în care s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legale, și respectiv în situația în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competentă.
Pe de altă parte, art.318 cod pr.civilă reglementează contestația în anulare specială, ce poate fi promovată pentru alte două motive, respectiv atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Este așadar indubitabil faptul că această cale extraordinară de retractare, tinzând la desființarea hotărârii împotriva căreia se îndreaptă, nu poate fi exercitată decât pentru motivele expuse mai sus prevăzute în mod expres și limitativ și nu pentru alte motive, și numai împotriva unor hotărâri irevocabile, dacă respectivele critici nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului sau, deși au fost invocate prin cererea de recurs, instanța le-a respins întrucât era nevoie de verificări de fapt sau recursul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului.
Din analiza conținutului cererii respective, rezultă faptul că susținerile contestatorului, pe baza cărora își întemeiază cererea, nu se încadrează în nici un fel în motivele pentru care poate fi promovată calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
Ceea ce invocă sus numitul este faptul că prin hotărârea Curții de Apel a cărei retractare se cere, i s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil întrucât în mod nelegal ar fi fost lipsit de un grad de jurisdicție.
Pe lângă faptul că cererea nu se întemeiază pe niciunul din motivele prevăzute în mod imperativ, expres și limitativ, susținerile contestatorului sunt și nefondate. Astfel, prin sentința civilă nr.322/02.07.2007 Judecătoria Găeștia respins ca neîntemeiată cererea privind declararea ca fals a înscrisului din registrul agricol al Primăriei G și ca inadmisibilă cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței solicitate. Atât din petitul acțiunii principale cu care a fost investită instanța cât și din dispozitivul hotărârii de fond, rezultă fără putere de tăgadă faptul că în cauza ce face obiectul prezentului dosar de fond, instanța a fost sesizată cu soluționarea unui litigiu de fond funciar, în această materie, potrivit art.5 din titlul XIII din Legea 247/2005 hotărârile pronunțate în primă instanță fiind supuse numai căii de atac a recursului.
În consecință, după ce Tribunalul Dâmbovița, prin decizia nr.1097/16.10.2007 a respins ca nefondat recursul împotriva sentinței de fond, ulterior prin decizia civilă nr.1323/19.12.2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins în mod corect ca inadmisibil recursul introdus de către contestator împotriva hotărârii tribunalului, reținând în mod legal faptul că în lumina disp. art.2 alin.2 cod pr.civilă, o hotărâre irevocabilă nu mai poate fi atacată în calea de atac a recursului.
Invocarea de către sus numitul a dispozițiilor art.III alin.2 din Legea 195/2004 în sensul că apelurile în litigii de fond funciar aflate pe rolul curților se trimit tribunalelor, nu are nici o legătură cu cauza de față iar textele de lege la care se face trimitere nu pot fi invocate în susținerea afirmațiilor contestatorului, afirmații pe care se întemeiază contestația în anulare. Aceasta întrucât raționamentul respectivei dispoziții legale rezidă în aceea că în momentul legislativ în care a fost adoptată Legea 195/2004 în materia fondului funciar, hotărârile de fond erau supuse apelului și ulterior recursului, iar prin această lege s-a modificat competența materială în materia respectivă în sensul că apelurile în fondul funciar au fost luate din competența curților de apel și atribuite tribunalelor. Această situație nu mai exista la data soluționării în fond a litigiului în prezenta cauză întrucât ulterior, prin modificările legislative produse de Legea 247/2005, în sensul celor expuse mai sus, în materia fondului funciar hotărârile de fond nu mai pot fi supuse decât recursului, care este în competența tribunalelor.
Pe de altă parte, contestatorul nu poate invoca în susținerea cererii sale nici așa-zisa "încălcare" a dreptului său la un proces echitabil, întrucât exercitarea acestui drept așa cum este el reglementat în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate avea un caracter abuziv și în nici un caz nu se poate materializa în promovarea de către parte și în soluționarea de către instanță a unei căi de atac ce nu este prevăzută de lege.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul disp. art.317 și 318 cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anularea deciziei nr. 1323 pronunțată la data de 19 decembrie 2007 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatorul, domiciliat în G,-, jud.D, în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană D de Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, cu sediul în Târgoviște, județul D și Comisia Locală G de aplicarea Legii Fondului Funciar, cu sediul în G, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
--- - - - C
Grefier,
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.ART/tehnored.VM
2 ex./10.03.2008
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
