Fond funciar. Speta. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 7344/-
(2173/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 272
Ședința publică din 9.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul reclamant Orașul prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 948 din 5.08.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Asociația Club Sportiv.
Cauza are ca obiect revizuire.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 26 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amâna pronunțarea la data de 2 februarie, apoi la 9 februarie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 13 noiembrie 2007 sub nr-, revizuientul Orașul prin Primar a solicitat în contradictoriu cu intimata Asociația Club Sportiv, revizuirea sentinței civile nr. 2796 din 05 iulie 1994 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 2931/1994.
În motivarea cererii, revizuienta a arătat că prin sentința mai sus menționată, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, conform deciziei civile nr. 2218 din 13 decembrie 1994 Tribunalului București - Secția a IV a Civilă și a deciziei nr. 526 din 10 mai 1995 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 517/1995, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de intimată, și revizuienta a fost obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 20.560 mp, reținând că intimata a dobândit terenul în folosință prin Decizia nr. 89 din 17 iulie 1989 emisă de Consiliul Popular al comunei și procesul - verbal de punere în posesie din 25 august 1992 emis de Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Se mai arată că ulterior, procesul - verbal de punere în posesie din 25 august 1992 fost anulat pe cale administrativă, însă instanțele de judecată au considerat că odată intrat în circuitul civil, actul administrativ nu mai poate fi anulat pe cale administrativă ci numai pe cale judecătorească.
A mai precizat revizuienta că ulterior, Consiliul Local, conformându-se acestor dispoziții, prin Hotărârea nr. 27 din 27 august 2004 retras dreptul de folosință gratuită al intimatei acordat prin Decizia nr. 9 din 17 iulie 1989 emisă de Consiliul Popular al comunei și a formulat cerere pentru constatarea nulității absolute a procesului - verbal de punere în posesie din 25 august1992 emis de Consiliul Local pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Se mai arată că prin sentința civilă nr. 1269 din 03 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul civil nr. 769/2005, s-a admis acțiunea formulată de revizuentă și s-a constatat nulitatea absolută a procesului - verbal de punere în posesie din 25 august 1992 cu privire la suprafața de 20.560 mp. teren, hotărâre care a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 514 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1718 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, astfel că sentința civilă nr. 2796 din 05 iulie 1994 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 2931/1994, întemeiată pe un înscris declarat nul absolut, nu mai are suport juridic.
De asemenea se arată că revizuienta, persoană juridică de drept public, la judecarea fondului nu a fost apărată de persoane calificate sau a fost apărată cu viclenie.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4, 5 și 6 Cod de procedură civilă, art. 480 Cod civil, art. III alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 169/1997, Legea nr. 215/2001.
Intimata a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că actele noi invocate nu au relevanță în cauză.
În motivare se arată că motivele de revizuire sunt limitativ prevăzute la lege și de strictă interpretare iar constatarea nulității unui proces - verbal la punere în posesie nu se încadrează în motivele invocate de revizuentă, întrucât sentința civilă nr. 2796 din 05 iulie 1995 pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. 2931/1994 nu s-a bazat pe un înscris declarat fals sau pe vreo hotărâre penală sau civilă care ulterior să fi fost anulată sau modificată.
Prin sentința civilă nr. 1614 din 28 martie 2008 Judecătoria Bufteaa respins revizuirea formulată de revizuienta Orașul prin Primar, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărârea Judecătoria Bufteaa reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2796 din 05 iulie 1994, pronunțată de Judecătoria Sectorului Agricol I, în dosarul nr. 2931/1994, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului ca nefondate, prin decizia civilă nr. 2218 din 13 decembrie 1994 Tribunalului București - Secția a IV a Civilă și, respectiv decizia civilă nr. 526 din 10 octombrie 1995 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 517/1995, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de Asociația Cubul Sportiv formulată în contradictoriu cu Primăria comunei, și Primăria a fost obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei - intimate suprafața de 20.560 mp, astfel cum a fost identificată prin procesul - verbal de punere în posesie.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că intimata a dobândit terenul în folosință prin Decizia nr. 89 din 17 iulie 1989 emisă de Consiliul Popular al comunei și procesul - verbal de punere în posesie din 25 august 1992 emis de Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Prin sentința civilă nr. 1269 din 03 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul civil nr. 769/2005, s-a admis acțiunea formulată de Primarul Orașului și s-a constatat nulitatea absolută a procesului - verbal de punere în posesie din 25 august 1992 cu privire la suprafața de 20.560 mp teren, reținând că intimata Asociația Cubul Sportiv nu are calitate de persoană îndreptățită la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate pe acest teren în baza Legii nr. 18/1991.
Prin decizia civilă nr. 902/2005 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă a fost admis apelul intimatei, a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, decizie care a fost casată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă prin decizia nr. 1535 din 05 iulie 2006 pronunțată în dosarul civil nr- și a fost trimisă cauza spre rejudecare pentru rejudecarea apelului la Tribunalul București.
Prin decizia civilă nr. 514 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr- a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de intimată împotriva sentinței civile nr. 1269 din 03 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul civil nr. 769/2005, iar prin decizia civilă nr. 1718 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Cutea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, a fost respins, ca nefondat și recursul formulat împotriva aceleiași sentințe, astfel că aceasta a rămas definitivă și irevocabilă.
Împotriva sentinței nr. 2796 din 05 iulie 1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului Agricol I în dosarul nr. 2931/1994 a fost formulată prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4, 5 și 6 Cod de procedură civilă de către revizuienta Orașul prin Primar, motivat de faptul că procesul - verbal de punere în posesie din 25 august 1992 emis de Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, pe care s-a întemeiat acțiunea în revendicare a intimatei a fost constatat nul prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.
Instanța a reținut că în prezenta cauză nu ne aflăm în prezența niciunui temei prevăzut de alin. 322 pct. 4, neexistând o hotărâre judecătorească definitivă prin care un înscris să fie declarat fals, făcându-se confuzie probabil de către revizuentă între ipoteza unui înscris fals și unul constatat nul.
Prima instanță a mai constatat că nu s-a făcut dovada că înscrisurile noi invocate de revizuienții - pârâți, respectiv procesul - verbal de punere în posesie, au fost reținute de partea potrivnică sau nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Instanța a apreciat că, conform practicii și doctrinei judiciare, o hotărâre judiciară poate fi considerată un înscris nou după soluționarea acelui litigiu, însă numai dacă hotărârea ulterioară este obținută pe baza unei acțiuni introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, condiție care nu este îndeplinită în cauză, deoarece acțiunea civilă formulată în dosarul civil nr. 769/2005 a fost introdusă la data de 26 ianuarie 2005 iar cauza a cărei revizuire se cere a rămas definitivă și irevocabilă la data 10 mai 1995 prin decizia nr. 526 din 10 mai 1995 pronunțată Cutea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă în dosarul nr. 517/1995.
Potrivit art. 322 pct. 5 teza II Cod de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri se poate cere "dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărâre a unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Instanța a reținut că în cauză nu s-a desființat sau modificat nici o hotărâre judecătorească, deoarece sentința civilă nr. 2796 din 05 iulie 1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului Agricol I în dosarul nr. 2931/1994 nu s-a întemeiat pe o altă hotărâre judecătorească care să fi fost desființată.
Faptul că procesul - verbal de punere în posesie care a stat la baza admiterii acțiunii în revendicare a fost constatat nul, nu este de natură să constituie un motiv de revizuire întemeiat pe acest articol.
În privința pct. 6 al art. 322 Cod de procedură civilă, instanța a reținut că revizuienta a fost reprezentată atât la fond cât și în celelalte stadii procesuale de consilier juridic, astfel încât nu se poate susține că nu a fost apărată deloc, iar în ceea ce privește afirmația că a fost apărată cu viclenie, nu poate fi primită de instanță, din moment ce au fost parcurse toate stadiile procesuale iar soluția a fost aceeași, determinată de Decizia nr. 89 din 17 iulie 1989 emisa de Consiliul Popular al comunei și procesul - verbal de punere în posesie din 25 august 1992 emis de Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Împotriva acestei sentințe, la data de 09 iunie 2008, declarat apel apelantul Orașul prin Primar, criticând soluția instanței pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de apel, tribunalul a reținut netemeinicia acestuia, astfel:
Este adevărat că ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 4 Cod de procedură civilă, invocată de revizuentă, are în vedere faptul că hotărârea supusă revizuirii a fost pronunțată pe baza unui înscris declarat fals, în cursul sau în urma judecății și că, în situația în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate fi exercitată, pentru unul din cazurile prevăzute de art. 10 Cod de procedură penală, instanța sesizată cu cererea de revizuire poate stabili ea dacă înscrisul respectiv este fals sau nu.
Nu se poate invoca însă lipsa de rol activ a primei instanțe, care nu a analizat falsitatea înscrisului în momentul în care a soluționat cererea de revizuire, atât timp cât revizuienta nu a solicitat acest aspect în cuprinsul acțiunii.
Simpla întemeiere în drept a cererii de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod de procedură civilă, nu poate duce la concluzia că revizuienta a învestit prima instanță și cu o cerere de analizare a falsului în cuprinsul acestei judecăți, atât timp cât nu a precizat în ce anume ar consta falsul indicat.
În fața primei instanțe, revizuienta a invocat doar faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută a procesului - verbal de punere în posesie, susținere corect înlăturată de instanță în sensul că nu se poate confunda constatarea nulității unui înscris cu constatarea acestuia ca fiind fals.
În condițiile art. 294 Cod de procedură civilă, apelanta nu poate invoca direct în apel aceste aspecte, deoarece cererea ca instanța de revizuire să cerceteze falsul este o cerere nouă, ce nu poate fi primită direct în această fază procesuală.
Chiar dacă s-ar aprecia că această cerere nu reprezintă o cerere nouă, tribunalul a reținut netemeinicia acesteia, în condițiile în care nulitatea absolută a procesului - verbal de punere în posesie a fost constată pentru lipsa calității intimatei de persoană îndreptățită la reconstituire, deci pentru încălcarea unor norme imperative ale Legii nr. 18/1991 și nu pentru contrafacerea lui în orice mod sau pentru atestarea unor fapte și împrejurări neconforme cu realitatea.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, prin care se critică aprecierea instanței de fond în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile pct. 6 ale art. 322 Cod de procedură civilă, raportat la susținerea că în dosarul nr. 2193/1994, în care s-a pronunțat de Judecătoria Buftea sentința civilă nr. 2796 din 05 iulie 1994, ei au fost lipsiți de apărare, cauza fiind judecată în lipsa lor, tribunalul a reținut netemeinicia acestuia, în condițiile în care, din analiza dosarului menționat, a rezultat clar că revizuienta a fost reprezentată legal prin consilier juridic în toate fazele procesuale.
Fiind reprezentată prin consilier juridic nu se poate susține că a existat o apărare din partea unei persoane necalificate juridic care ar echivala cu o lipsă totală de apărare, iar o apărare cu viclenie nu a fost dovedită.
În ceea ce privește al treilea motiv de apel, tribunalul a reținut că acesta este străin de natura pricinii, întrucât judecata fondului a purtat asupra admisibilității cererii de revizuire.
Tribunalul a mai reținut și faptul că în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă.
În consecință, în baza art. 296 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul Orașul prin Primar, prin decizia civilă nr. 948 din 05 august 2008 Secției a IV a Civilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, revizuientul Orașul, prin Primar, a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
Ambele instanțe de judecată în mod greșit au reținut că în cauză nu sunt întrunite cumulativ, condițiile art.322 pct.4, 5 și 6 Cod procedură civilă și că nu există hotărâre judecătorească definitivă prin care un înscris să fi fost declarat fals, făcându-se confuzie între un înscris fals și unul constatat nul.
Conform practicii, hotărârea judecătorească poate fi considerată un înscris nou după soluționarea acelui litigiu, însă numai dacă hotărârea ulterioară este obținută pe baza unei acțiuni introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care s-a cerut revizuirea, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel aveau datoria să verifice dacă procesul-verbal de punere în posesie este fals sau nu.
De-a lungul procesului s-a dovedit că terenul în suprafață de 20.560 mp aparține domeniului public al Orașului și, potrivit art.136 alin.4 din Constituția României și art.5 alin.2 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, acest teren este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil. Astfel, în baza unei hotărâri judecătorești bazată pe un act nul, terenul nu poate trece în proprietatea privată a unei persoane juridice care deținea terenul în temeiul unei decizii de atribuire în folosință, emisă de către fostul Executiv al Comunei.
Mai mult decât atât, revizuientul a precizat că face dovada alăturat a faptului că terenul de sport din prezenta cauză face parte din domeniul public al Orașului, conform Hotărârii nr.93 din data de 29.02.2002, privind atestarea domeniului public al Județului I, precum și al orașelor și comunelor din Județul I, publicată în Monitorul Oficial nr.682 din data de 16 septembrie 2002, acesta regăsindu-se în secțiunea IV, poziția nr.106.
Față de cele expuse, a solicitat instanței să admită recursul, iar pe fondul cauzei, să admită acțiunea reclamantului ca întemeiată.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În temeiul art.242 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.
Recursul a fost timbrat corespunzător, potrivit art.3 și art.11 din Legea 146/1997 și art.3 din OG32/1995.
A depus în susținerea recursului, mai multe înscrisuri: HG930/29.08.2002, Secțiunea IV.
Intimata-pârâtă Asociația Club Sportiv a formulat întâmpinare, conform art.308 al.2 Cod procedură civilă, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece autoritățile de resort au cerut Orașului, să scoată suprafață de 20.560 mp din inventarul bunurilor aparținând domeniului public, astfel încât documentele depuse de recurent nu sunt relevante în cauză.
A depus la rândul său, înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă: adresa nr.28/16.04.2002, nr./19.01.2002, nr.90-24-12-2001, nr.1/1986/DG/110/14.03.2000 a Guvernului României, extras ziar, extras din Monitorul Oficial.
Curtea de apel s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.299 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit 304 pct.9 Cod procedură civilă,"modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Potrivit art. art.3021al.1 Cod procedură civilă,"cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor".
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.
Realizând aceste mențiuni prealabile, Curtea constată că, deși motivul de recurs invocat de recurent, debutează cu afirmația generală a eronatei rețineri de către instanța de fond și de apel, a faptului că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.322 pct.4, 5 și 6 Cod procedură civilă și că nu există o hotărâre judecătorească prin care un înscris să fie declarat fals, făcându-se confuzie între un înscris fals și unul constatat nul și continuă cu enunțarea afirmației instanței de fond în sensul că,"conform practicii, hotărârea judecătorească poate fi considerată un înscris nou după soluționarea acelui litigiu, însă numai dacă hotărârea ulterioară este obținută pe baza unei acțiuni introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care s-a cerut revizuirea, condiție care nu este îndeplinită în cauză", totuși, singura critică subsumată de recurent, acestei afirmații generale, este aceea că cele două instanțe de fond și de apel aveau datoria să verifice dacă procesul-verbal de punere în posesie era fals sau nu.
Așadar, raportându-ne la singura dezvoltare a acestei concluzii generale a recurentului privind eronata reținere a instanțelor, dezvoltare care cuprinde o critică concretă privind modul de judecată al instanței referitor la motivul de recurs invocat, raportare impusă de considerentele teoretice anterior enunțate, care se grefează pe principiul disponibilității care fundamentează întregul proces civil și pe controlul exclusiv de legalitate al instanței de recurs impus de art.304 al.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că într-adevăr, potrivit art.322 pct.4 Cod procedură civilă, revizuirea poate fi cerută:"dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză."
De asemenea, Curtea are în vedere și împrejurarea că, prin Decizia Curții Constituționale nr.66/2008, s-a statuat neconstituționalitatea dispozițiilor art.I pct.55 din Legea nr.219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, textul în conformitate cu care "[.] În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii".
S-au stabilit în cadrul acestei decizii, următoarele: "acest caz de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 4 din Codul d e procedură civilă era redactat, până la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000, în următorii termeni:<<dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat irevocabil pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, sau dacă partea care aaf ost condamnată irevocabil pentru fals.>>
Atât în doctrină, cât și în practica instanțelor s-a pus întrebarea ce se poate face în situațiile în care intervine un impediment legal care face imposibilă pronunțarea unei hotărâri penale pentru stabilirea acestor infracțiuni. Soluția, preconizată de literatura juridică și însușită în jurisprudență, era ca stabilirea săvârșirii infracțiunilor să se facă de către însăși instanța de revizuire, prin aplicarea sistemului probator de drept comun în materie, care se va administra în cursul revizuirii.
Având în vedere că soluția menționată rămânea criticabilă sub aspectul legalității, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000, art. 322 pct. 4 din Codul d e procedură civilă a fost completat cu următorul text: "În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii."
Eliminarea acestui text prin dispozițiile legale care formează obiectul excepției de neconstituționalitate face imposibilă întoarcerea la soluția anterioară, preconizată în doctrină și validată de instanțele judecătorești, căci nu se poate accepta ca o normă de procedură judiciară abolită expres de legiuitor să producă în continuare efecte prin voința judecătorului chemat să aplice legea. Rămâne un vid legislativ în care hotărârile judecătorești viciate de infracțiunile menționate nu mai pot fi reformate, cu evidenta încălcare a principiilor, accesului liber la justiție și dreptului la apărare, consacrate în Legea fundamentală".
Având în vedere și aceste considerente, totuși, pe de altă parte, Curtea constată că potrivit art.324 al.1 pct.3 Cod procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună, în cazurile prevăzute de art.322 pct.4 Cod procedură civilă, calculat din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei asemenea hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.
Este o reglementare de principiu, menită să realizeze un just echilibru între interesele părților aflate în conflict, dar și să garanteze securitatea circuitului civil, ca principiu general juridic.
Or, prin motivele de apel formulate, revizuientul a precizat, de asemenea, că se impune ca judecătoria să cerceteze pe cale incidentală falsul, având în vedere că urmărirea sau condamnarea celor care au emis procesul-verbal care a stat la baza admiterii acțiunii în revendicare, nu mai sunt posibile, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale (fila 2 verso dosar apel).
Cum cercetarea falsului invocat se realizează pe cale incidentală, de către instanța de revizuire, potrivit Deciziei nr.66/2008 a Curții Constituționale menționate, rezultă că ea se poate realiza în același termen maxim menționat de art.324 al.1 pct.3 Cod procedură civilă, de 3 ani de la data producerii împrejurărilor pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, adică de la data intervenirii prescripției răspunderii penale.
Având în vedere că procesul-verbal de punere în posesie a fost emis la 25.08.1992 și raportându-ne la maximul special de 5 ani, prevăzut de Codul penal, pentru infracțiunile de fals, precum și, maximum maximorum, la prescripția specială prevăzută de art.124 Codul penal în referire la art.122 Codul penal, Curtea constată că termenul de prescripție specială este de 7 ani și 6 luni (adică 5 ani + din 5 ani) și el s-a împlinit la data de 25.02.2000, astfel încât cercetarea pe cale incidentă, a falsului invocat, s-ar fi putut declanșa cel târziu la data de 25.03.2003 (25.02.2000 + 3 ani + 1 lună).
Prezenta cerere de revizuire a fost însă, introdusă de-abia la data de 13.11.2007, astfel încât, sub aspectul motivului de revizuire prevăzut de art.322 pct.4 Cod procedură civilă, cercetarea falsului invocat, pe cale incidentală, nu se mai putea realiza.
Având în vedere aceste argumente, Curtea constată că critica recurentului privitoare la obligativitatea instanței de revizuire, de a cerceta falsul invocat, este neîntemeiată.
Critica privind împrejurarea că terenul în suprafață de 20.560 mp ar aparține domeniului public al Orașului, astfel încât, în baza unei hotărâri judecătorești, terenul nu poate trece în proprietatea unei persoane juridice de drept privat, apartenența terenului reieșind, potrivit recurentului, din înscrisurile depuse anexat la cererea de recurs, nu se circumscrie obiectului controlului de legalitate al Curții, obiect delimitat de soluția de respingere ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.322 pct.4, 5 și 6 Cod procedură civilă, a cererii de revizuire, astfel încât această critică este apreciată ca fiind neavenită, în acest cadru procesual.
Reamintind faptul că, în cadrul controlului său de legalitate, Curtea s-a grefat exclusiv pe criticile concrete invocate de recurent, prin motivele sale de recurs, fără a depăși acest cadru delimitat de principiul disponibilității procesului civil și neconstatând incidență în cauză, a vreunui motiv de ordine publică, în sensul art.306 al.2 Cod procedură civilă, eventuala greșită interpretare a prevederilor art.322 pct.4 Cod procedură civilă, neconstituindu-se într-un asemenea motiv de ordine publică, Curtea apreciază că motivul de recurs invocat, prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este nefondat, astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant ORAȘUL PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr. 948 din 05 august 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ASOCIAȚIA CLUBUL SPORTIV, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
. /
2ex./ 26.03.2009
-4.-;
Jud.B -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
