Fond funciar. Speta. Decizia 339/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 339/2009-
Ședința publică din 27.02.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de recurenții pârâți cu domiciliul în O,-, - 5,. CX,. 2,. 50, județul B, cu domiciliul în Aleșd,-, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, intimații intervenienți, B, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, intimații pârâți domiciliată în O,-, județul B, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A Legii nr. 18/1991, A, A, toți cu domiciliul în, nr. 105, -. 18,. 3, județul B, împotriva deciziei civile nr. 164/A din 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 9022 din 07.10.2002, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr. 3599/R/2001, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 19.02.2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursurilor în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 26.02.2009, 27.02.2009, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9022 din 07.10.2002, a Judecătoriei Oradea, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR și cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei, formulată de intervenienta în contradictoriu cu pârâții, și CONISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR B și în consecință, s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 1143/08.12.1995 emis pe seama pârâților, în calitate de moștenitori ai defunctului, urmând a se proceda la eliberarea unui nou titlu de proprietate în favoarea acestora, pentru suprafața de 0,88 ha.
Au fost obligați pârâții de rândul 1, 2 și 3, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 4.150 lei, în favoarea reclamantei și a sumei de 1.404.500 lei, în favoarea intervenientei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin titlul de proprietate nr. 1143/1995 emis de Comisia Județeană B s-a reconstituit în favoarea pârâților, în calitate de moștenitori ai defunctului, dreptul de proprietate a unei suprafețe de 10 ha teren pe teritoriul satului.
Titlul de proprietate s-a emis în temeiul dispozitivului sentinței civile nr. 1243/1995 a Judecătoriei Oradea, prin care s-a admis plângerea pârâților împotriva Comisiei Județene de Aplicare a Legii Fondului Funciar.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs, care a fost respins însă prin decizia civilă nr. 560/R/1995 a Tribunalului Bihor.
Ulterior însă, ca urmare a admiterii contestației la executare și a rejudecării cauzei, prin decizia civilă nr. 972/R/1996 a Tribunalului Bihora fost respinsă plângerea pârâților, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intervenientei, în calitate de moștenitoare a defunctului, asupra suprafeței de 57.600 mp teren situat în raza comunei.
Instanța a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 06.12.1939 încheiat între antecesorul pârâților, defunctul, în calitate de vânzător și antecesorul intervenientei, defunctul, cel dintâi a transmis în favoarea celui de al doilea dreptul de proprietate asupra suprafeței de 57.600 mp teren înscris în CF 144 și 45, sub nr. top. 216, 222, 214/1 și 217/5.
Prin urmare, fiind dovedită înstrăinarea de către antecesorul pârâților a suprafeței de 57.600 mp către antecesorul intimatei, nu mai era posibilă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților.
Mai reține instanța că un alt aspect avut în vedere de instanța care a pronunțat decizia civilă nr. 972/R/1996, a fost și faptul că prin cererea adresată fostului S Popular al Comunei, defunctul, antecesorul pârâților, a afirmat că posedă 0,99 ha teren din care intenționează să se înscrie în CAP cu suprafața de 0,64 ha.
În continuare, reține judecătoria că decizia civilă 972/R/1996 a Tribunalului Bihora rămas definitivă și irevocabilă, astfel că dispozițiile hotărârii au dobândit autoritate de lucru judecat.
Prin urmare, a conchis instanța că, din moment ce hotărârea judecătorească în baza căreia a fost emis titlul de proprietate în litigiu a fost desființată, este firesc ca și titlul de proprietate ca șu act subsecvent hotărârii să fie la rândul său anulat în virtutea principiului "resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis".
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar, a reținut instanța că deși la data pronunțării acțiunii nu erau în vigoare dispozițiile Legii 169/1997, în lipsa unei legi speciale se aplică normele generale în materie care conferă calitate procesuală activă de a solicita constatarea nulității absolute oricărei persoane interesate.
Astfel, interesul Comisiei Locale nu poate di pus la îndoială, dat fiind faptul că potrivit legii, acestea au atribuții privind gestionarea activității de stabilire a dreptului de proprietate și a modului de obținere a titlurilor de proprietate, precum și de punere în posesia a proprietarilor.
Referitor la cererea de intervenție formulată de intervenienta, a reținut prima instanță că întrucât aceasta nu a formulat pretenții proprii, instanța a calificat-o ca fiind cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei și nu principală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții,.
La data de 20 mai 2003 s-a înregistrat cererea de intervenție în interesul apelantei, de către intervenienții și.
Prin decizia civilă nr. 695/A/2003, pronunțată de Tribunalul Bihors -au respins ca nefondate apelurile, precum și cererea de intervenție în interesul apelantei, formulată de intervenienții și.
Prin decizia civilă nr. 167/R/2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-au admis ca fondate recursurile civile declarate de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 695 din 13.11.2003, pronunțată de Tribunalul Bihor care a fost casată cu trimitere pentru o nouă judecată la aceeași instanță.
Prin decizia civilă nr. 164/A din 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- s-au respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelanții domiciliată în O,-, jud. B, domiciliată în O,-, - 5,. CX,. 2,. 50, jud. B, decedat pe parcursul derulării cauzei în apel, apelul fiind continuat de succesorii acestuia domiciliată în, nr. 105, - 18,. 3, jud. B, domiciliat în Aleșd,-, jud. B, A, A și toți domiciliați în, nr. 105, - 18,. 3, jud. B în contradictoriu cu intimații COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 și, decedată, apelul fiind continuat împotriva succesorilor și B, ambii domiciliați în O,-, jud. B împotriva sentinței civile nr. 9022 din 07.10.2002, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
S-a respins cererea de intervenție formulată în interesul apelantei, de intervenienții și, ambii domiciliați în O,-, jud. B,
Au fost obligați apelanții la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
După cum corect a reținut prima instanță, titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită a fost eliberat în baza sentinței civile nr. 1243/1995 pronunțată de Judecătoria Oradea, prin care s-a soluționat plângerea pârâților împotriva hotărârii Comisiei Județene de Aplicare a Legii Fondului Funciar, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora asupra unei suprafețe de 10 ha teren.
Prezenta acțiune în anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâților în baza sentinței de mai sus, a fost promovată de Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar urmare a admiterii contestației în anulare declarată împotriva sentinței de mai sus, prin decizia civilă nr. 972/R/1996 a Tribunalului Bihor prin care a fost respinsă plângerea pârâților, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intervenientei, în calitate de moștenitor al defunctului, pentru suprafața de 57.6500 mp, situat în raza comunei.
Prin aceeași decizie s-a constatat că intervenienta Ortodoxă Română a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 55.050 mp.
S-a reținut în considerentele deciziei faptul că numitul a cumpărat de la antecesorul petenților suprafața de 57.6500 mp teren cu nr. top. 216, 222, 214/1, 217/5 din CF 1, 44 și 45,
În privința suprafeței de 55.050 mp recunoscută în favoarea Bisericii Ortodoxe se arată că această suprafață nu s-a dovedit a fi reprezentat vreodată dreptul de proprietate al lui, întrucât parcela cu nr. top. 217/3, defalcată în nr. top. 217/9 și 217/21 a fost înscrisă în cartea funciară a comunei din 1934 ca sesie a Parohiei Ortodoxe Române, fiind folosită astfel până în anul 1952, când a fost predată la., fiind înscrisă în CF 44 în favoarea Statului Român.
Instanța a reținut în consecință că nu se putea dispune de către Comisia de Aplicare a Legii 18/1991 decât reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelei suprafețe existente în patrimoniul la data înscrierii în și cu care s-a înscris și a fost înregistrat în registrul agricol, respectiv 0,99 ha teren.
Prin urmare, cum titlul de proprietate contestat a fost eliberat în baza unei hotărâri judecătorești care a fost desființată ulterior urmare a declarării unei căi extraordinare de atac, statuându-se astfel cu putere de lucru judecat îndreptățirea pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 0,99 ha teren, în mod temeinic a dispus prima instanță anularea titlului de proprietate astfel emis și eliberarea unui nou titlu pentru suprafața recunoscută prin decizia de mai sus.
Este adevărat faptul că cele 55.600 mp teren recunoscut în favoarea intimatei, afectează imobilele cu nr. top. 216, 222, 214/1 și 217/5 din CF 1, 44 și 45, iar cei 55.050 mp, recunoscuți în proprietatea Bisericii Ortodoxe, afectează terenurile înscrise pe vechiul nr. top. 217/3 dezmembrat în nr. top. 217/19 și 217/21.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a concluzionat însă că, numai pentru imobilul cu nr. top. 217/19 reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament, pentru diferență, reconstituirea făcându-se pe alte amplasamente.
Rezultă așadar, că din moment ce cu putere de lucru judecat s-a constatat îndreptățirea pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate numai asupra unei suprafețe de 0,99 ha, apare lipsită de relevanță împrejurarea că decizia dată în contestația în anulare vizează numai anumite numere topografice, din care o parte nici nu se regăsesc în titlul de proprietate contestat.
Ceea ce interesează, este suprafața pentru care pârâții sunt îndreptățiți la reconstituire, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, numai o parte din imobile au fost reconstituire pe vechiul amplasament.
Criticile apelanților legate de lipsa de calitate a comisiei locale de fond funciar, nu vor putea fi reținute, temeinic apreciind judecătoria faptul că, reclamanta are calitate procesuală, chiar dacă la data promovării acțiunii nu era în vigoare Legea nr. 169/1997, aplicabile fiind normele generale de drept comun în privința nulităților absolute.
Față de cele ce preced, criticile apelanților constatându-se a fi nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, s-au respins apelurile, urmând a se respinge în consecință și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții și.
Fiind în culpă procesuală, apelanții au fost obligați la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, sumă ce reprezintă onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs apelanții și, solicitând admiterea acestora, în principal casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs, ambii recurenți au invocat că, deși instanța de apel rejudecând apelul a dispus efectuarea unei expertize topografice, aceasta nu a răspuns la toate obiectivele stabilite, limitându-se să arate doar persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul în baza Legii nr. 18/1991 pe terenurile ce au aparținut lui. S-a omis cuprinderea nr. top. 222, nu s-a răspuns la obiectivele 4, 5 privind inventarierea terenurilor cuprinse în titlul de proprietate în raport cu vechiul amplasament și arătarea eventualelor terenuri libere la dispoziția recurenților, raportul fiind incomplet se impunea completarea lui.
S-a statuat prin decizia de casare nr. 167/2005 a Curții de Apel Oradea, că, decizia civilă nr. 1143/1995 nu are caracter irevocabil decât cu privire la nr. top. 217, nelegal la rejudecare s-a stabilit că titlul a fost eliberat în baza unei hotărâri ce a fost desființată urmare a căii extraordinare de atac. Decizia instanței de recurs este de strictă interpretare, iar instanța de apel avea obligația respectării ei, ori, s-a nesocotit.
Reiese din probe că antecesorul lor - - a fost împroprietărit în 1932 cu 10 ha prin decret regal, iar prin contractul nr. 9194/1932 a cumpărat 5 iugăre de la Ministerul Agriculturii, întabulate în CF nr. 44 și 45. Terenurile au fost expropriate de la conform răspunsului Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea în dosar nr. 3169/P/1993, concluzie ce reiese și din faptul că la 05.03.1961 prin încheierea nr. 1269/1961 la solicitarea acestuia s-a dispus dezmembrarea nr. top. 217/2 și înscrierea dreptului de proprietate asupra unor parcele în favoarea acestuia cu titlu de cumpărare.
Este evident că, la momentul cooperativizării, în patrimoniul defunctului se mai găsea 0,95 ha teren neexpropriat astfel că, s-a solicitat înscrierea doar cu această suprafață, însă, conform Legii nr. 18/1991, se poate face dovada prin orice mijloc de probă, care a fost suprafața preluată de stat sau CAP, reconstituirea făcându-se pe toată suprafața preluată. Terenul a fost preluat de la bunicul lor nu de la intervenienți, impunându-se respingerea cererii formulate de Comisia de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei.
Potrivit deciziei civile nr. 972/1996, antecesorul lor ar fi înstrăinat def. 57600 mp teren, nr. top. 216, 222, 214/1, 217/5, însă, conform expertizei, nr. top. 216 are o suprafață de 68224 mp, nr. top. 214/1 are o suprafață de 23018 mp, iar nr. top. 217/5 are o suprafață de 33.697 mp, nr. top. 222 nefiind cuprins în raport. Însumând cele trei numere topografice, reiese o suprafață de 124.939 mp, mai mult cu 67.339 mp decât se susține că cumpărat, astfel că, nu se poate susține că au fost vândute numerele topografice indicate în întregul lor, câtă vreme suprafața lor este mai mare decât ce se susține că s-a înstrăinat.
Deși se susține că terenurile s-au atribuit altor persoane, din raportul de expertiză reiese că o parte din teren a rămas la dispoziția comisiei locale, apoi atribuită altor persoane ce nu erau îndreptățite la reconstituire, acesta fiind motivul pentru care se solicită anularea titlului de proprietate, emis pe antecesorul lor.
S-au invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 Cod procedură civilă.
Intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991, prin întâmpinarea și concluziile formulate, a solicitat respingerea recursului declarat de, ca netemeinic și nelegal.
Intimații intervenienți - și B au solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Cererea Comisiei Locale de Aplicare Legii nr. 18/1991 de anulare titlului de proprietate nr. 1143/8 decembrie 1995 emis în favoarea moștenitorilor def., ce face obiectul prezentei cauze, trebuie analizată în contextul în care acest defunct a avut în proprietate zeci de ha de teren, din care o parte a fost înstrăinat, o parte i-a fost expropriat, iar o altă parte i-a fost luat abuziv cu ocazia cooperativizării.
Ca atare, pentru a putea da curs solicitării comisiei locale, se impune fi avut în vedere totalul suprafeței de teren ce a avut-o în proprietate defunctul, ce suprafețe de teren au fost înstrăinate din propria lui voință și ce suprafețe de teren i-au fost luate abuziv, împotriva voinței sale și fără plata vreunor despăgubiri echitabile, aceasta pentru că tot ceea ce i s-a luat abuziv constituie o încălcare a dreptului de proprietate, săvârșită de regimul comunist și care, potrivit legilor reparatorii ( Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 10/2001 ), trebuie reparată fie prin retrocedare, fie prin compensare, fie prin plata unor despăgubiri.
Ori în măsura în care Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 are competența și obligația legală de a soluționa cererile foștilor proprietari de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor și de a întocmi documentația necesară eliberării titlurilor de proprietate, respectiv, de a efectua punerile în posesie pentru terenurile ce se reconstituie în proprietate, cererea de anulare a unui titlu de proprietate trebuia analizată prin prisma aspectului dacă în afara terenurilor pentru care i s-a recunoscut și reconstituit dreptul de proprietate, nu mai este îndreptățit și la alte suprafețe, iar în raport de acest lucru, dacă se impunea anularea totală, parțială sau nu se impune deloc anularea titlului emis.
În consecință, analizând criticile formulate de recurenți sub aspectul faptului că instanța de apel soluționat cauza fără ca expertiza efectuată să fi răspuns la toate obiectivele indicate de instanța de casare și care erau obligatorii pentru instanța de apel, astfel încât, în principal se solicită casarea deciziei cu trimiterea spre rejudecare, instanța de recurs constată că obiectivul principal indicat de instanța de casare, respectiv, identificarea întregului teren care a format proprietatea antecesorului recurenților, care este condiția necesară și suficientă pentru soluționarea cauzei de față, a fost respectat și îndeplinit, iar pe de altă parte, trebuiau formulate obiecțiuni sau cerută o contraexpertiză în fața instanței de apel la termenul imediat următor celui la care au luat cunoștință de expertiză, conform prevederilor art. 212 Cod procedură civilă, în caz contrar fiind aplicabile prevederile art. 103 Cod procedură civilă respectiv, sancțiunea decăderii din dreptul de a mai fi contestată acea expertiză ulterior sau în căile de atac, astfel că, nu se mai impune casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, această critică urmând a fi înlăturată.
În ceea ce privește solicitarea de modificare a deciziei recurate, formulată în subsidiar de recurenți, se constată că potrivit identificărilor expertului topograf, ce a întocmit raportul de expertiză judiciară conform indicațiilor instanței de casare, raport aflat la filele 31 - 34 din suplimentul dosar nr. 1185/2005 al Tribunalului Bihor, antecesorul recurenților, def. a avut în proprietate terenurile cu nr. top. 214/1 în suprafață de 23018 mp, top. 214/2 în suprafață de 23018 mp, top 216 în suprafață de 68.224 mp, top. 217/5 în suprafață de 33.697 mp înscrise în CF nr. 44, nr. top. 217/3 în suprafață de 57.545 mp, top. 217/13 în suprafață de 11557 mp, top 217/6 în suprafață de 5755 mp, top. 217/7 în suprafață de 2877 mp, top 217/10 în suprafață de 3028 mp și top. 217/18 în suprafață de 1557 mp înscrise în CF 63 ( fila 2 alin. 3 din raportul de expertiză susmenționat). Verificând înscrierile din CF-urile amintite și însumând suprafețele deținute de antecesorul recurenților, rezultă o suprafață totală de 156.149 mp.
Ori, în atare situație, urmează se scădea suprafața de teren reținută prin decizia civilă nr. 972/R/10 decembrie 1996 Tribunalului Bihor, ca fiind înstrăinată de defunctul către și anume 57.600 mp.
Aici se impune precizarea că moștenitorilor lui, intervenienții - și B, li s-a recunoscut prin decizia civilă nr. 972/R/10 decembrie 1996 doar un drept generic de proprietate, rămânând atributul comisiei să facă punerea în posesie cu această suprafață pe terenurile ce le mai are la dispoziție, dat fiind că deja s-au eliberat titluri de proprietate pe o mare parte din terenurile din, iar pe de altă parte că nu se mai poate cenzura o hotărâre judecătorească irevocabilă sub aspectul problemelor de drept dezlegate, cu alte cuvinte, dacă în decizia civilă nr. 972/R/1996 a Tribunalului Bihors -a stabilit că a avut loc o înstrăinare valabilă a 57.600 mp teren de către defunctul către def., acest lucru a intrat în puterea lucrului judecat și nu mai poate fi analizat și reapreciat, deci rejudecat ( asta vis-a-vis de faptul că recurenții au continuat să conteste valabilitatea acelei vânzări pe parcursul tuturor proceselor ce s-au purtat și ulterior pronunțării acelei decizii).
De asemenea, prin aceeași decizie nr. 972/R/1996 a Tribunalului Bihor s-a statuat că fostul nr. top. 217/3 n-ar fi fost niciodată proprietatea def., ci a constituit sesia Parohiei Ortodoxe Române din anul 1934, topografic ce avea o întindere de 10 iugăre ( 57.546 mp) dar s-ar fi reconstituit în favoarea Parohiei doar suprafața de 55.050 mp, deci nu se poate cenzura nici acest aspect intrat și el în puterea lucrului judecat.
În fine, avându-se în vedere și împrejurarea că prin aceeași decizie civilă nr. 972/1996 a Tribunalului Bihors -au menținut dispozițiile sentinței civile nr. 1243/20.02.1995 a Judecătoriei Oradea, prin care s-a statuat, de asemenea, cu putere de lucru judecat, înstrăinarea de către def. și 5228 mp teren către și -, precum și 12.165 mp teren către jr. urmează ca și aceste suprafețe să fie scăzute din totalul suprafețelor de teren identificate de expert că au fost în proprietatea defunctului.
Ca atare, scăzând toate aceste suprafețe asupra cărora s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că au ieșit voluntar din patrimoniul defunctului, mai puțin în cazul suprafeței de 55.050 mp teren ce a fost reconstituit în proprietate Parohiei Ortodoxe, care nu a fost proprietatea defunctului, rămân 81.156 mp de teren ce trebuie retrocedați moștenitorilor lui.
Așa fiind, și văzând că pentru suprafața de 71.256 mp ( 7 ha și 1256 mp) teren există deja hotărâre irevocabilă ( sentința civilă nr. 5121/19.07.2006 a Judecătoriei Oradea ) care obligă Comisia de Aplicare a Legii nr. 18/1991 să reconstituie moștenitorilor lui un drept de proprietate la care se adaugă 9.900 mp stabiliți prin sentința civilă nr. 1243/20.02.1995 că li se cuvin în proprietate acelorași moștenitori, deci un total de 81.156 mp teren, rezultă că recursurile sunt fondate și vor fi admise în baza prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu consecința modificării deciziei recurate în sensul admiterii ca fondate a apelurilor și a cererii de intervenție formulate de intervenienții și și schimbării în parte a sentinței apelate în sensul anulării doar în parte a titlului de proprietate pentru suprafața de 18.844 mp teren, fără a mai fi necesar emiterea unui nou titlu, rămânând valabil pentru suprafața de 81.156 mp.
Având în vedere că, potrivit expertizei judiciare efectuate în cauză, o parte din terenurile cuprinse în titlul de proprietate, anulat parțial, sunt valoric mai slabe decât terenurile avute în proprietate de antecesorul recurenților, urmează a se ține cont de către comisie și de acest aspect și a se anula acele terenuri extravilane care nu au fost înstrăinate mai departe de moștenitorii def. după 1991 și se echivala valoarea terenurilor cu care au rămas puși în posesie conform titlului de proprietate în litigiu, cu valoarea terenurilor pe care defunctul le-a avut în proprietate, diferența de valoare urmând a fi compensată, ori cu alte terenuri, ori prin despăgubiri bănești, conform dispozitivului sentinței civile nr. 5121/19 iulie 2006 Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă.
Întrucât recursurile vor fi admise, instanța făcând aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991, fiind în culpă procesuală, la 4.100 RON cheltuieli de judecată în favoarea recurenților, reprezentând onorariu expertiză - 3.100 lei și onorariu avocațial în recurs - 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile civile introduse de recurenții pârâți cu domiciliul în O,-, - 5,. CX,. 2,. 50, județul B, cu domiciliul în Aleșd,-, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, intimații intervenienți, B, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, intimații pârâți domiciliată în O,-, județul B, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A Legii nr. 18/1991, A, A, toți cu domiciliul în, nr. 105, -. 18,. 3, județul B, împotriva deciziei civile nr. 164/A din 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în sensul că admite ca fondate apelurile și cererea de intervenție formulată de și și schimbă în parte sentința civilă nr. 9022 din 7 octombrie 2002 pronunțată de Judecătoria Oradea după cum urmează:
Dispune anularea doar în parte a titlului de proprietate nr. 1143/8 decembrie 1995 pentru suprafața de 18.844 mp; păstrează valabilitatea titlului pentru diferența de 81.156mp.
restul dispozițiilor sentinței privind cererea de intervenție accesorie a lui.
Obligă intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 la 4100 RON cheltuieli de judecată în favoare recurenților.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
aflată în concediu medical
semnează președintele instanței
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 27.02.2009
- judecător fond -
- judecători apel - -,
- dact. gref. - - - 02.03.2009 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Galeș Maria
