Fond funciar. Speta. Decizia 343/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 343
Ședința publică din 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 609 din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în prezenta cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 2 aprilie 2009 și respectiv 7 aprilie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, reclamantul a chemat in judecata pe parații Statul R reprezentat prin Ministerul Economiei si Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului T si Municipiul T prin Primar solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 1000 mp înscris in CF nr.2866, nr.top 3435-3437-3438/1 aferent imobilului (casei) situate in T,- si sa se dispuna intabularea dreptului reclamantului de proprietate asupra acestui imobil, in CF nr.2866.
In motivare, s-a arătat că, prin Contractul de vanzare-cumparare nr.12622/ 03.04.1997 incheiat cu Urbis T, reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in T,- compus din loc de casa cu casa si teren in suprafata de 1000 mp, inscris in CF nr.2866, terenul rămânând in continuare in proprietatea Statului.
Reclamantul consideră că terenul din litigiu, reprezentând terenul de sub construcție, curtea si gradina aferente casei, sunt proprietatea sa, întrucât prin contractul sus amintit, a cumparat de la Statul numai casa, insa potrivit art.6 din Contract rap. la disp. art.21, 26 din Legea nr.112/1995 coroborat cu disp. art.37 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG nr.20/1996, modificata si completata prin HG nr.11/1997, a dobândit in proprietate, prin efectul legii si terenul din litigiu, aferent acestei case.
Totodată reclamantul arata ca dispozițiile art.37 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, prevede ca in situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor si, când e cazul, a anexelor gospodărești si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent, se coroboreaza cu dispozitiile Legii nr.18/1991, iar disp. art.23 din Legea nr.18/1991 republicata defineste terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si gradina din jurul acestora, ca fiind acelea evidentiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, sau in alte documente funciare.
In drept, a invocat disp. art.112, art.21 din Legea nr.112/19955, art. 37 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, art.23 din Legea nr.18/1991.
Prin intampinare, paratul Ministerul Economiei si Finantelor, ca reprezentant al Statului R - prin DGFP T, in principal a invocat excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor, iar in subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinica si nelegala.
De asemenea, paratul Ministerul Economiei si Finanțelor ca reprezentant al Statului prin DGFP Taa rătat că prin teren aferent construcției, in ințelesul Legii nr.112/1995, a art.33 din HG nr.11/1997 si a art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, se ințelege terenul ocupat de edificate si nicidecum intregul imobil.Astfel, raportat la art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 rezulta ca reclamantul nu a dobandit drept de proprietate si asupra diferentei de teren identificat in numerele de CF mentionate mai sus.
In drept, a invocat disp. art.114 si urmat.
Prin intampinare, paratii Consiliul Local al Mun. T si Primarul Mun. T au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si nelegala intrucat prin Contractul de vanzare-cumparare nr.12622/03.04.1997 incheiat intre RA Urbis T si reclamant a fost vândut imobilul situat in T,-, deci obiectul contractului se referea doar la clădire, conform art.9 din Legea nr.112/1995, neputandu-se extinde intelesul acestui text si la terenuri.
Cu privire la terenul in cauza, nu s-a putut incheia contract de vanzare-cumparare intrucat pana la aceasta data nu a fost reglementata juridic noțiunea de teren aferent imobilelor cumpărate in baza Legii nr.112/1995.
Totodată, parata a arătat că nu sunt aplicabile nici disp. art.36 al.2 din Legea nr.18/1991 republicata, întrucât aplicarea disp. art. 36 din Legea nr.18/1991 se realizeaza numai cu privire la terenuri si clădiri aferente care se gaseau in situatia juridica reglementata de textele menționate, la data de 01.01.1990, nu și cele asupra cărora dreptul de proprietate a fost reglementat ulterior, cum este cazul Legii nr.112/1995. Ori, la data de 01.01.1990 si chiar la data intrarii in vigoare a Legii nr.18/1991, locuintele vizate ulterior de Legea nr.112/1995 se aflau in proprietatea statului si nu in proprietatea unor persoane fizice. De asemenea, in Legea nr.112/1995 nu se face referire la Legea nr.18/1991 in ceea ce priveste terenul, neexistand astfel nici o baza legala pentru atribuirea terenului.
Paratii au arătat că pentru imobilul înscris in CF nr.2866 nr. top 3435-3437-3438/1, figureaza depuse cereri de revendicare conform prevederilor Legii nr.10/2001, fiind emise Dispozitia nr.1354/27.11.2002 si Dispozitia nr.1139/26.03.2007, iar parcela cu nr. top3435-3437-3438/1, inscrisa in CF nr.2886 T situata in T,-, a fost solicitata de -, prin cererea cu nr. -1640/30.10.2001, insa cererea a fost respinsa intrucat a fost incomplet dosarul, parcela cu nr.3438 situata in Calea Martirilor nr.65 a fost solicitata de, prin cererea -2720/23.11.2005, insa cererea i-a fost respinsa intrucât din actele doveditoare anexate la dosar nu a rezultat faptul ca terenul revendicat a fost expropriat de către Statul R si nu a rezultat ca detine cetatenie, parcela cu nr. top 3438/2/1-3438/2/2/1/2 a fost solicitata de insa cererea a fost respinsa intrucat terenul solicitat nu se afla pe teritoriul administrativ al Mun. T, ci se afla pe raza loc..
Prin sentința civilă nr. 5433 din 22.04.2008, Judecătoria Timișoaraa admis actiunea formulata de reclamantul, in contradictoriu cu parații Statul R reprezentat prin Ministerul Economiei si Finantelor prin DGFP T, Consiliul Local al Municipiului T si Municipiul T prin Primar.
A constatat dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 1000 mp inscris in CF nr.2866, nr.top 3435-3437-3438/1/7 aferent imobilului (casei) situate in T,-, drept dobandit in temeiul legii, odată cu cumpărarea constructiei.
A dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului inscris in CF nr.2866.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin Contractul de vanzare-cumparare nr. 12622/03.04.1997 incheiat cu RA Urbis T, reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in T,-, compus din loc de casa cu casa in-, imobil inscris in CF nr.2866, in temeiul Legii nr.112/1995, terenul ramanand in proprietatea Statului
Potrivit art.37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, republicata, precum si in baza art.2 din HG nr.11/1997, "in situatiile de vanzare catre chiriasi a apartamentelor si, cand este cazul, a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozitiilor art.26 aliniat ultim din lege ".
Art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995, prevede ca "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 in posesia acestora si care depășește suprafața aferenta constructiilor, raman in proprietatea statului".
Din interpretarea acestor texte, rezulta ca in virtutea legii, cumparatorii constructiilor dobandite in conditiile Legii nr.112/1995 devin si proprietarii terenurilor aferente acestora, iar diferentele rămân in proprietatea Statului.
Terenul aferent reprezinta "ceea ce tine de respectiva constructie", iar potrivit art.2 din T nr.13/2004, terenurile aferente ale imobilelor sunt " terenurile situate la aceeași adresa postala cu cladirea de locuit, fiind delimitate prin imprejmuiri sau calcane, in conformitate cu planul parcelar".
Prima instanță a concluzionat că în speta, terenul aferent casei de locuit, dobandit de reclamant prin cumpararea construcției, este evidențiat prin CF nr.2866, nr. top 3435-3437-3438/1/7 și reprezintă suprafata de 1000 mp, astfel că a admis acțiunea în modalitatea arătată.
Nemulțumit de statuările primei instanțe, in termen legal, împotriva acestei sentințe, paratul Consiliul Local al municipiului T, a declanșat calea de atac a apelului, susținând, in esența, ca numai deturnând intenția legiuitorului - aceea de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului care incorporează construcțiile supuse instrainarilor, proporțional cu suprafața locuinței -, in condițiile de exigentă ale art.9 din legea specială, pe aceeași cale ca si edificatul - prin operațiunea juridica de vânzare - cumpărare -, instanta de fond a conchis că reclamantul a dobândit - cu titlu gratuit - in patrimoniul său, prin efectul aceleiași legi speciale, dreptul deplin de proprietate asupra terenului aferent edificatului achiziționat.
a observa, că in absenta unui probatoriu a atesta plata prețului si pentru teren si, mai apoi, a unui argument de text, care sa îi confere petiționarului vocația la dobândirea proprietatii asupra terenului in alt mod decât asupra construcției, a dat o soluție lipsita de suport legislativ.
Mai mult, retrocedarea aceleiași proprietati litigioase a fost reclamata de către foștii proprietari spoliați in perioada comunista, pe calea procedurii nejurisdictionale, configurata legislativ de Legea nr. 10/2001, a cerut reformarea hotărârii atacate, in sensul respingerii demersului judiciar, inițiat de petiționar.
În termen legal a declanșat calea de atac a apelului si paratul Ministerul Economiei si Finanțelor, prin a Direcția Generală a Finanțelor Publice - T, care, printr-o prima critica, a reproșat instanței de fond, modul defectuos in care a tranșat incidentul procedural invocat in apărare, acela al lipsei calității sale de subiect procesual pasiv.
in care, a solicitat a se da eficienta excepției procesuale in discuție, iar ca soluție alternativa, reformarea soluției atacate, in sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 609 din 26.09.2008, Tribunalul Timiș a admis apelurile declanșate de către parații - apelanți Consiliul Local al municipiului T si Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP T-, împotriva sentinței civile nr. 5433 data, la 22.04.2008, in dosar nr-, de Judecătoria Timișoara, in contradictoriu cu reclamantul-intimat si, respectiv, paratul-intimat Municipiul
A schimbat în tot sentința atacata, in sensul că a respins acțiunea reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodărești si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește si asupra terenului aferent cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege", textul interpretativ circumscris art. 37 apartenent Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, trimite la concluzia că legea speciala conferă chiriașilor comparatori, - ai apartamentelor ce nu se restituie in natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora -" vocația de a dobândi și terenul aferent edificatului supus operațiunii juridice de înstrăinare în condițiile de exigenta ale art. 9 din Legea nr. 112/1995
În alți termeni, (așa cum, constant a statuat doctrina reputata in materie si, mai apoi, tot constant a confirmat jurisprudențial Înalta Curte de Casație si Justiție) terenul de sub construcție si căile de acces strict necesare unei folosințe normale a edificatului.
Art. 26 din aceeași lege specială prevede în alineat ultim că,suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 in posesia acestora si care depășesc suprafața aferenta construcțiilor, rămân in proprietatea statului", de unde concluzia că ceea ce excede terenului aferent, devine susceptibil a fi retrocedat in natura foștilor proprietari spoliați in perioada comunista. Si, nu in ultimul rând, de a fi acordat in compensare, pe calea procedurii nejurisdictionale configurata legislativ de Legea nr. 10/2001, atunci când se identifica existenta unui impediment de ordin juridic de natura a obstacula restituirea in natura a imobilului.
o alta concluzie nici norma legala înscrisa in art. 9 din Legea nr. 112/1995 și care conferă art. 37 din Normele metodologice aprobate prin HG 20/1996 care, statuează, Înalta Curte de Casatie si Justiție,nu instituie prin el însuși un drept de proprietate asupra terenului aferent in favoarea chiriașului comparator, adăugând la lege, ci detaliază componentele unității locative supuse vânzării. executarea unor prevederi din Legea nr.112/1995, in limitele prevăzute de art. 108 alin (2) din Constituția României si art.4 alin (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative".
in care, în absenta unor dispoziții în legea specială nr. 112/1995, a unor norme de improprietarire (sau de trimitere expresa la acelea înscrise în art. 36 din Legea nr.18/1991) si, mai apoi, a reglementarilor vizând modalitatea juridica de dobândire de către chiriași a proprietății si asupra terenul aferent locuințelor achiziționate în condițiile de exigenta ale art.9, obliga la identificarea condițiilor de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui așa teren.
altfel, a modalității juridice de dobândire si a proprietății terenului ce incorporează si deservește edificatul ce a fost înstrăinat în considerarea vocației la cumpărare, conferita de calitatea de chiriași; si prețul de vânzare al locuințelor si terenului aferent lor, aceea circumscrisa art. 13 din Legea nr. 112/1995 și art. 39 din Normele Metodologice precum si, art. 42 din Legea nr. 10/2001.
În concluzie, pentru imobilele cu destinație de locuințe, care nu s-au restituit in natura, deținătorul actual dobandeste vocatia de a le înstraina către chiriasi, însa aceasta înstrăinare se va face potrivit legislației in vigoare, respectiv, potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare - cu mentiunea ca pretul de vanzare - se va stabili potrivit criteriilor nr. 2665/1C/311 din 28 februarie 1992 privind stabilirea si evaluarea terenurilor aflate in patrimoniul societatilor comerciale cu capital de stat - la care se face trimitere in Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe, trecute in proprietatea statului - prin similitudine cu modalitatea de despagubire a proprietarilor in conditiile legii -", devine îndeajuns de îndreptățita si chiar obligatore si concluzia ca dreptul de proprietate asupra terenurilor care nu se restituie in natura foștilor proprietari spoliați, se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere pe calea operațiunii juridice de vânzare - cumpărare.
În alte cuvinte, în aceeași modalitate juridica ca si construcția ce o încorporează si deservește, aceea de cumpărare cu plata integrala sau in rate a prețului.
O soluție contrară este obstaculata de art. 13 din Legea nr. 112/1995, in corelație cu art. 39 din Normele metodologice de aplicare a legii speciale care, prevede că,la dispoziția Ministerului Finanțelor se constituie fondul extrabugetar pentru asigurarea punerii in aplicare a prevederilor prezentei legi, ce se va alimenta din sumele obținute din vânzarea apartamentelor care nu se restituie in natura -", din care, statuează aceeași norma legala, se va efectua plata despăgubirilor cuvenite proprietarilor si moștenitorilor acestora. Si, nu în ultimul rând, de legea cadru in materie, aceea cu nr. 10/2001 republicata care, consacrând legislativ, prin ale sale art. 1, 7 si 9, principiului prevalentei restituirii in natura, restrânge la un număr de doua, masurile reparatorii in echivalent, ce pot fi acordate doar subsecvent, fie prin compensare cu alte bunuri, oferite in echivalent de entitatea investita cu soluționarea notificării, fie in despăgubiri acordate in condițiile de exigenta ale titlului VII apartenent din Legea nr. 247/2005.
De aceea, tribunalul a găsit fondat apelul pârâtului, pe care l-a admis în modalitatea arătată, în baza art. 296 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 609 din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate de tribunal în sensul respingerii apelurilor ca nefondate cu consecința menținerii în deplină legalitate a hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Referitor la faptul că imobilul a făcut obiectul unor cererii de revendicare în temeiul Legii nr. 10/2001, recurentul a susținut că au fost emise dispozițiile cu nr. 1354/2002 și 1139/2007, iar aceste dispoziții au făcut obiectul cercetării judecătorești pronunțându-se hotărâri irevocabile.
A invocat dispozițiile art. 37 din Normele metodologice de aplicare Legii nr. 112/1995 și art. 2 din nr.HG 11/1997 unde se prevede că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege.
Concluzia recurentului este aceea că în virtutea legii, cumpărătorii construcțiilor dobândite în baza Legii nr. 112/1995, devin și proprietarii terenurilor aferente acestora, iar potrivit T nr. 13/2004, terenurile aferente imobilelor sunt terenurile situate la aceeași adresă poștală cu clădirea de locuit, fiind delimitate prin împrejmuiri.
A invocat practica judiciară în materie și a concluzionat că recursul este fondat și ca urmare trebuie admis în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii reclamantului l-a constituit obligarea pârâtului Statul Român - prin Consiliul Local al municipiului A, la atribuirea în proprietate a terenului, în suprafață de 1000. înscris în CF 2866, nr. top 3435 - 3437-3438/1, aferent imobilului situat în T,- și intabularea acestui drept în Cartea Funciară.
Referitor la situația juridică a terenului litigios, din analiza Cărții Funciare rezultă că reclamantul este proprietar asupra casei nr. 142, - drept dobândit în temeiul Legii nr.112/1995 - iar asupra terenului în suprafață de 1000. este proprietar Statul Român.
Criticile aduse de recurent hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș referitoare la faptul că această instanță nu ar fi dat eficiență dispozițiilor cuprinse în art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, republicată în baza HG 11/1997, sunt neîntemeiate.
În speță foștii proprietari a imobilului înscris în CF 2866 au formulat notificare în temeiul Legii 10/2001 iar potrivit art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, "sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile-terenuri și/sau construcții, notificate potrivit prevederilor prezentei legi".
Mai mult, Legea 10/2001 consacră în art. 1, 7 și 9 principiul prevalenței restituirii în natură, respectiv acela de retrocedare a terenurilor ce exced construcțiilor achiziționate în condițiile art. 9 din Legea 112/1995, către foștii proprietari spoliați.
Referitor la modalitatea juridică de dobândire de către chiriași, a dreptului de proprietate asupra terenului aferent locuințelor achiziționate în temeiul Legii 112/1995, Curtea stabilește că deținătorul locuinței dobândește doar vocația de a obține în proprietate terenul aferent însă înstrăinarea terenului urmează să se facă tot în temeiul unui contract de vânzare cumpărare, cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995; prețul de vânzare urmează să se stabilească potrivit criteriilor nr.2665 /1/C/311 din 28.02.1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor, criterii la care se face trimitere în Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995.
În acest sens este și întreaga jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție B care, prin deciziile pronunțate a stabilit că "transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției este una convențională, ea neoperând de drept, în temeiul legii.
Cadrul normativ doar permite ca, o dată cu imobilul - construcție, să poată fi înstrăinat și terenul aferent acestuia, concretizarea vocației la dobândirea dreptului urmând a se realiza însă prin perfectarea contractului de vânzare - cumpărare".
Ca urmare, se poate concluziona că și în situația în care foștii proprietari ai imobilului nu ar fi formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, dreptul de proprietate asupra terenurilor care nu se restituie în natură foștilor proprietari, se dobândește de către foștii chiriași, actuali proprietari ai construcțiilor, pe calea operațiunii juridice de vânzare - cumpărare, cu plata integrală sau în rate a prețului.
Față de cele ce preced Curtea stabilește că soluția pronunțată de Tribunalul Timiș este legală urmând a fi păstrată prin respingerea recursului declarat de către reclamantul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 609 din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /27.04.2009
Tehnored /27.04.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
