Fond funciar. Speta. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 402/2009-
Ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Popa
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta domiciliată în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant prin mandarar domiciliat în O, strada -, mr.11, -N 50,.15, județul B, intimatul reclamant domiciliat în T, strada -.-, nr.35,.1,.9. județul T, intimatul reclamant și din T,-,.7, județul T și intimatele pârâte COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991, nr.1, județul B și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991, O, Parcul, nr.5, județul B, împotriva deciziei civile nr.402/A din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.4590 din 20 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr.5130/2004, având ca obiect: fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenta pârâtă -lipsă, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 22.07.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinete Asociate de Avocați și pentru intimatul reclamant -prin mandatar -ambii lipsă, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.24 din 25.11.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 5,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar adeverința nr. - din 15.08.2008 emisă de Primăria O, copia planului de amplasament și delimitare a imobilului în litigiu, copia unei cereri de chemare în judecată formulată de numitul, fiul recurentei pârâte, având ca obiect acțiune în constatare, cu număr de dosar -, sens în care solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea acelui dosar, aflat pe rolul Judecătoriei Oradea.
Reprezentantul intimatului reclamant se opune suspendării prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr. -, având în vedere că nu există identitate de părți și obiect.
Instanța, respinge cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr. - al Judecătoriei Oradea, formulată de reprezentantul recurentei pârâte, întrucât între cele două cauze nu există legătură, iar soluția ce urmează a se pronunța în dosarul Judecătoriei Oradea nu are nici o înrâurire asupra soluției ce urmează a se pronunța în prezenta cauză, nefiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar, admiterea apelului, respingerea acțiunii principale, admiterea acțiunii reconvenționale. Arată că reclamantul nu avea calitate de persoană îndreptățită a solicita reconstituirea dreptului de proprietate atâta timp cât mama sa trăia. Arată că recurenta pârâtă a folosit imobilul în litigiu peste 30 de ani, perioadă în care intimatul reclamant nu s-a interesat de imobil, de aici reieșind că acesta avea cunoștință că imobilul a fost înstrăinat. Instanța de fond nu a analizat și motivat decât în parte acțiunea reconvențională și anume numai sub aspectul nulității contractului de vânzare cumpărare, nereferindu-se la celelalte capete de acțiune care erau admisibile măcar în parte. De asemenea, nici instanța de apel nu s-a pronunțat și nu a motivat respingerea acțiunii reconvenționale, astfel că, se impune casarea cu trimitere a cauzei în vederea pronunțării asupra acțiunii reconvenționale. Consideră că ar fi necesar a se efectua o expertiză în cauză, care să identifice suprafața liberă de teren.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei. Apreciază că s- făcut o eroare prin conexarea acțiunii reconvenționale la cea principală, soluția corectă era dezatașarea acțiunii reconvenționale și soluționarea acesteia separat, având în vedere căile de atac la care sunt supuse acestea, respectiv, acțiunea principală este supusă recursului fiind o plângere la Legea nr. 18/1991, iar acțiunea reconvențională este supusă apelului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4590 din 20.06.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
A fost admisă cererea formulată și completată de reclamantul împotriva pârâților, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 O și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 și, în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 253/25.05.1993 emis în favoarea pârâtei asupra terenului înscris în CF nr. 13530 O, nr. topo 6457/10 și 6459/6 și s-a dispus revenirea la situația anterioară de carte funciară, în sensul anulării încheierii de anulare nr. 4542/13.03.2001.
Au fost obligate pârâtele de rândul 2 și 3 la reconstituirea în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. 13530 O, nr. top. 6457/10 și 6459/6, în suprafață de 5.812 mp și la eliberarea titlului de proprietate corespunzătoare acestuia.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvențional ca nefondată.
A fost obligate pârâtele la plata cheltuielile de judecată în cuantum de 250 lei către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 25.05.1993 a fost eliberat titlu de proprietate nr. 253/1993 pentru suprafața de 5.812 mp teren pe terenurile cu nr. topo 6457/10 - în suprafață de 5.064 mp și nr. topo 6459/6 - în suprafață de 748 mp, teren înscris în CF 13350
Din actele care au stat la baza admiterii cererii pârâtei de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, a reținut că, Comisia Locală O pentru aplicarea Legii 18/1991 a avut în vedere cu deosebire contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 14.04.1969 între, proprietarul tabular, în calitate de vânzător și, soțul pârâtei, în calitate de cumpărător.
Defunctul este fostul proprietar tabular asupra acestui imobil, dreptul său de proprietate fiind înscris cu titlu de cumpărare la poziția B 1 din CF 13530 O, conform încheierii nr. 3147/1954. ulterior, o cotă de 800/5812 mp a fost trecută cu titlu de moștenire în favoarea fiicei acestuia în baza certificatului de moștenitor nr. 317/1970, intabulat sub poziția B 2.
La data de 02.03.1998 reclamantul a formulat cererea de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din litigiu, cererea sa fiind înregistrată cu nr. 61257/1998.
Față de cele de mai sus, instanța a analizat cu primordialitate calitatea procesuală activă a reclamantului în prezenta cauză. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, instanța a reținut că reclamantul a formulat cerere de reconstituire în baza Legii 18/1991 pentru terenul din litigiu și chiar dacă din cuprinsul cererii nu rezultă că aceasta a fost formulată în numele mamei sale, această calitate de mandatar rezultă cu prisosință din actele anexate de acesta. Astfel, la data de 27.03.1998 reclamantul a formulat o completare la dosar, prin care a solicitat să fie anexată împuternicirea mamei sale(filele 34-35), împuternicire din care rezultă că aceasta l-a împuternicit pe reclamant să-i reprezinte interesele în fața tuturor autorităților pentru a redobândi proprietatea asupra terenului moștenit de la tatăl său.
Cererea reclamantului a fost respinsă, acesta formulând contestație care a fost respinsă. Motivele care au stat la baza respingerii acesteia nu sunt însă legate de calitatea de moștenitor al acestuia după proprietarii de carte funciară, ci s-au referit strict la faptul că pentru acest teren s-a eliberat deja titlu de proprietate atacat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 1969.
Față de cele de mai sus, este evident interesul reclamantului în atacarea titlului de proprietate nr. 253/1993 emis pe seama pârâtei. Or, această concluzie este de natură să justifice calitatea procesuală activă al acestuia atâta vreme cât, conform art. III pct. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim.
În consecință, pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, urmând a proceda în continuare în conformitate cu art. 137 cod procedură civilă la dezlegarea fondului.
Așadar, în ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că titlul de proprietate nr. 253/1993 a fost emis pe baza cererii pârâtei și a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în anul 1969. acest contract însă nu a fost semnat de către proprietarul tabular, raportul de expertiză criminalistică în cauză relevând faptul că semnătura de la poziția vânzător de pe actul intitulat contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 14.04.1969 nu a fost executată de către numitul. Or, în aceste condiții acest contract nu mai poate fi reținut ca probă care să justifice calitatea pârâtei de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului ce făcut obiectul acestuia.
Reținând aspectele de fapt expuse mai sus, instanța văzând și prevederile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri, în temeiul acestei dispoziții legale va admite cererea principală și în consecință a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 253/25.05.1993 emis în favoarea pârâtei asupra terenului înscris în CF nr. 13530 O, nr. top. 6457/10 și 6459/6 și a dispus revenirea la situația anterioară de carte funciară, în sensul anulării încheierii de anulare nr. 4542/13.-03.2001.
De asemenea, reținând că reclamantul este moștenitorul defunctei, în calitate de fiu, a admis și completarea de acțiune și în consecință, a obligat pârâtele de rândul 2 și 3 la reconstituirea în favoarea acestuia a dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. 13350 O, nr. top. 6457/10 și 6459/6 și eliberarea titlului de proprietate corespunzător.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța reținând că, contractul de vânzare-cumpărare invocat de pârâtă ca temei al dreptului pretins nu cuprinde semnătura vânzătorului-proprietar tabular, a constatat că acesta nu constituie un act de a transmite dreptul de proprietate nici asupra casei aflate pe acest teren, motiv pentru care a respins cererea ca nefondată. Instanța nu a reținut nici susținerile pârâtei referitoare la faptul că posedă acest imobil de mai bine de 35 de ani, posesia îndelungată în timp nefiind în măsură să justifice o acțiune în prestație tabulară ci eventual dobândirea dreptului prin uzucapiune, aspect ce nu a făcut încă obiectul cauzei.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtelor, instanța le-a obligat pe acestea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 250 lei, reprezentând contravaloare expertiză în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta, solicitând instanței admiterea apelului declarat, schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii acțiunii reconvenționale.
Prin decizia civilă nr.402/A din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta domiciliată în O, str. -. -, nr. 115, jud. B în contradictoriu cu intimații domiciliat în T, str. -. -, nr. 5,. 7, jud. T, COMISIA LOCALĂ O DE APLICARE A LEGII 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ B DE APLICARE A LEGII 18/1991, împotriva sentinței civile nr. 4590 din 20.06.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligat apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei în favoarea intimatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și tribunalul a apreciat că intimatul reclamant are calitate procesuală activă în promovarea acțiunii, întrucât, conform art. III pct. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea absolută a titlului de proprietate poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim, ori, interesul acestuia este evident, întrucât urmărește reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce i-a revenit de la antecesorii săi.
Chiar dacă din cuprinsul cererii de reconstituire adresate Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 O ar reieși că aceasta a fost formulată de către reclamant în nume propriu, în condițiile în care persoana îndreptățită la formularea cererii trăia, respectiv mama sa, din actele anexate acesteia, reiese că acesta a acționat în calitate de mandatar, a se vedea împuternicirea anterior dată - fila 35 dosar primă instanță, astfel încât apreciem că ne aflăm în prezența unei erori în redactarea cererii.
Titlul de proprietate în cauză a fost eliberat la cererea apelantei, care în dovedirea cererii a anexat un înscris sub semnătură privată, respectiv un contract de vânzare-cumpărare care ar fi fost încheiat cu proprietarul terenului în cauză, defunctul. Ori, prin raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză, necombătut printr-o altă probă cu valoare științifică, se relevă faptul că semnătura de la poziția vânzător de pe acest act nu a fost executată de către defunctul vânzător.
În aceste condiții, în care actul nu emană de la fostul proprietar tabular, nu poate constitui temei pentru eliberarea titlului de proprietate în favoarea apelantei, aceasta neavând îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate, titlul astfel eliberat fiind lovit de nulitate absolută.
Prima instanță a examinat cererea reconvențională sub aspectul temeiniciei acesteia, reținând în mod corect în considerentele hotărârii că, în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare invocat de către apelantă nu constituie un act a transmite dreptul de proprietate asupra terenului, nu poate constitui nici în ceea ce privește casa, folosința îndelungată nefiind în măsură să justifice o acțiune în prestație tabulară, ci eventual, poate constitui temei al unei acțiuni în constatarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune, aspect ce însă nu face obiectul cauzei.
Față de cele arătate, în baza art. 296 cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta în contradictoriu cu intimații, Comisia Locală O de aplicare a Legii 18/1991 și Comisia Județeană B de aplicare a Legii 18/1991, împotriva sentinței civile nr. 4590 din 20.06.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care păstrat-o în totalitate.
În baza art. 274 cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, a obligat apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei în favoarea intimatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs apelanta, solicitând admiterea acestuia, în principal casarea cu trimiterea cauzei în apel, în subsidiar, admiterea apelului cu efect de respingere a acțiunii principale și admitere a celei reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că nelegal s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului câtă vreme a depus în nume propriu cererea de atribuire terenurilor deși mama sa era în viață, chiar dacă avea o împuternicire, trebuia să o formuleze în numele ei nu al lui, el neavând calitate de persoană îndreptățită.
Reclamantul solicitat reconstituirea în calitate de nepot de fiică al proprietarului, dată la care, deja era eliberat titlul de proprietate nr. 253 pentru, cererea a fost respinsă, la fel contestația fără a se adresa instanței, pierzând calitatea procesuală și interesul atacării titlului de proprietate.
A dovedit cu martor, interogatoriul reclamantului că cumpărat imobilul de la antecesorul reclamantului, că l-a folosit peste 30 de ani, prezentat contractul original semnat, dar a fost trecut cu vederea, s-a achitat prețul, faptul că vânzătorul i-a înșelat folosind un alt mod de a semna uzual, nu le este imputabil ci dovedește reaua credință cu scopul fraudei. I s-a reconstituit dreptul asupra terenului întrucât în 1969 cumpărat întregul imobil casă și teren de la proprietarul CF, dată la care era în vigoare Legea nr. 58/1974, dobândind proprietatea terenului în baza căruia i s-a eliberat titlul.
Referitor la cererea reconvențională, nu a fost analizată decât în parte sub aspectul nulității contractului de vânzare cumpărare prezentat de ei, ori, erau admisibile măcar capetele de cerere privind notarea construcției, anularea certificatului de moștenitor.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9, 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul, prin mandatar, a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că a acționat ca mandatar al mamei sale, având această calitate procesuală activă. La emiterea titlului de proprietate nr. 253/1993 s- avut în vedere un antecontract ce s-a dovedit că nu a fost semnat de proprietar, titlul nefiind valabil. Prin concluzii orale avocatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare.
Ceilalți intimați, deși legal citați nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 253/25.05.1993 emis în baza Legii nr. 18/199 de Comisia Județeană B pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 - fila 4 dosar fond - recurentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a 5812 mp teren situat în localitatea O, nr. top. 6457/10 în suprafață de 5064 mp și nr. top. 6459/6 în suprafață de 748 mp.
Anterior, la data de 10.12.1970 potrivit certificatului de moștenitor nr. 317/1970 - fila 5 dosar fond - dreptul asupra nr. top. 6457/10 și 6459/6 teren de construcție ce a aparținut lui - 800 mp și clădiri - s-a constatat că s-a transmis cu titlu de moștenire la - fiică a acestuia.
Recurenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 - asupra terenului aferent casei de locuit în suprafață de 0,58 ha la data de 19.03. 1991 - fila 16 - la care a atașat un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat cu în 14.04.1969 conform căruia ( fila 17 dosar fond) acesta i-a vândut imobilul pentru un preț de 30.000 lei achitat integral la antecesorul ei.
În anul 1998 la data de 2 martie sub nr. 61275 - fila 20 dosar fond - intimatul a solicitat eliberarea unui titlu de proprietate pentru imobilele în litigiu, iar la data de 27.03.1998 a anexat copie a împuternicirii dată de mama sa - filele 21 - 22 - conform căreia l-a mandatat să facă demersurile necesare în sensul redobândirii terenului și ulterior să devină proprietatea acestuia.
Așadar, chiar dacă inițial intimatul reclamant a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu, acest aspect a fost remediat după câteva zile când s-a depus o împuternicire autentificată conform căreia mama sa l-a mandatat a-i reprezenta interesele referitor la terenul în litigiu, completând în acest sens cererea inițială, criticile aduse fiind nefondate.
Sigur că, inițial cererea a fost respinsă, la fel și contestația, iar împotriva acestor soluții nu s-a formulat plângere, dar, această împrejurare nu este de natură a lipsi partea de dreptul de-a ataca titlul de proprietate emis în favoarea recurentei, nefiind proceduri obligatorii care în cazul în care nu au fost urmate să atragă imposibilitatea atacării actului în justiție pentru motive de nelegalitate, altfel s-ar încălca implicit principiul liberului acces la justiție instituit de art. 6 al CEDO, criticile aduse în sensul că nu ar mai avea interes și calitate procesuală ca urmare a acestor aspecte, apar ca nefondate.
Mai mult, motivele pentru care s-a respins inițial contestația formulată la Comisia Județeană B pentru Aplicarea Legii nr. 18/19991 de către intimatul reclamant, au fost cele referitor la faptul că pentru terenul în litigiu s-a eliberat deja un titlu de proprietate în baza contractului despre care s-a făcut vorbire mai sus, din anul 1969 iar, conform art. III pct. 2 din Legea nr. 169/1997 nulitatea titlului de proprietate poate fi invocată de orice persoană ce justifică un interes legitim. Ca urmare, întrucât reclamantul are calitatea de moștenitor al foștilor proprietari tabulari, interesul acestuia este evident, orice discuții fiind astfel inutile.
Referitor la contractul de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată între și la data de 14.04.1069 în baza căruia recurentei i s- emis titlul de proprietate a cărui anulare s-a solicitat și dispus, potrivit expertizei grafologice întocmite de Laboratorul Interjudețean T - filele 33 - 46 dosar fond - vânzătorul indicat în acest contract, nu semnat, deci semnătura nu fost executată de fostul proprietar tabular, expertiză ce nu a fost contestată, astfel că, în mod corect s-a apreciat că acesta nu poate justifica calitatea de persoană îndreptățită la eliberarea titlului de proprietate în favoarea recurentei, moștenitor al pretinsului cumpărător, fiind corect aplicate dispozițiile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997.
Cât privește răspunsurile date la interogatoriu de către intimatul reclamant - filele 54 - 56 dosar apel, din acestea nu se poate reține că acesta a recunoscut că bunicul său ar fi vândut imobilul în litigiu ci, dimpotrivă a arătat că nu cunoaște cum ajuns familia recurentei să-l folosească. Faptul că martora - fila 72 dosar apel - a declarat că familia recurentei locuiește în imobil din 1970 și că după decesul tatălui lui casa le-au vândut-o acestora, nu este de natură face dovada vânzării cu atât mai mult cu cât susține martorul că doar din vedere i-a cunoscut pe vânzători, iar pe de altă parte, vânzarea trebuia dovedită doar cu act scris și doar prin pierderea, distrugerea lui se putea complini cu probe testimoniale. Actul încheiat de care s-a folosit însă recurenta, s-a dovedit că nu a fost semnat de fostul proprietar tabular în calitate de vânzător, orice discuții legate de alte probe fiind inutile.
Ca urmare a tuturor considerentelor expuse, întrucât titlul recurentei s-a apreciat că nu este unul valabil, implicit cererea reconvențională de notare a unei construcții, de anulare a unui certificat de moștenitor, pronunțarea unei hotărâri ce să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare, întabularea în CF, a fost corect considerat ca nefiind fondată, instanța de apel în considerente referindu-se la acest aspect, astfel că, criticile recurentei în sensul că nu s-ar fi analizat apar ca neavenite, apărările intimatului fiind fondate.
Câtă vreme s-a constatat inexistența unui titlu valabil în favoarea recurentei referitor la imobilul în litigiu, orice cereri referitoare la notarea unei construcții edificate de antecesorii recurente, de anulare a unui certificat de moștenitor, etc. apăreau ca nefondate, astfel că, raportat la toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală parțială a recurentei, raportat la faptul că în principiu intimatul prin avocat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei în baza art. 276 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să-i plătească acestuia 750 RON cheltuieli de judecată, ocazionate în recurs, reprezentând din onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta domiciliată în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant prin mandarar domiciliat în O, strada -, mr.11, -N 50,.15, județul B, intimatul reclamant domiciliat în T, strada -.-, nr.35,.1,.9. județul T, intimatul reclamant și din T,-,.7, județul T și intimatele pârâte COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991, nr.1, județul B și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991, O, Parcul, nr.5, județul B, împotriva deciziei civile nr.402/A din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 750 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 13.03.2009
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 13.03.2009 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Popa
