Fond funciar. Speta. Decizia 42/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.42/
Ședința publică din 11 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâtul, domiciliat în, județul A, împotriva deciziei civile nr.278 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 04 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 20.05.2002, Primarul Comunei a chemat în judecată pe solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se desființeze în parte titlul de proprietate nr.94.245/1997, pentru suprafața de 2905 mp, cu motivarea că asupra acesteia i-a fost reconstituit dreptul în mod greșit în baza Legii nr.18/1991.
Prin sentința civilă nr.425/3.02.2003 a fost respinsă acțiunea ca nefondată cu argumentul că, pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe o suprafață totală de 1,52 ha prin hotărârile nr.76, respectiv 93 ale Comisiei Județene A de aplicare a Legii nr.18/1991, din această suprafață făcând parte și cea în litigiu.
Tribunalul Argeșa anulat sentința prin decizia civilă nr.1527 din 20.10.2003, iar pe fond a admis acțiunea reclamantului și a desființat titlul de proprietate pentru suprafața de 2.905 mp.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de apel a reținut că pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza hotărârii nr.76/1991 a Comisiei Județene A de aplicare a Legii nr.18/1991, pentru suprafața de 1,11 ha, mai mult decât rezulta din registrul agricol în perioada 1959-1963, suprafață din care nu face parte terenul ce face obiectul cauzei.
Decizia a fost criticată de către pârât pentru motivul prevăzut de art.304 pct.6 și 9 Cod proc.civilă.
Prin decizia civilă nr.1264, pronunțată la 4.10.2006 de către această instanță a fost admis recursul și casată hotărârea cu trimitere spre rejudecare pentru a se verifica valabilitatea titlului de proprietate și cu privire la hotărârea nr.93/1993 a Comisiei Județene A de aplicare a Legii nr.18/1991, prin care recurentului i-a fost reconstituit dreptul și pentru suprafața de 1,52 ha.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, prin decizia civilă nr.278/27.09.2007, Tribunalul Argeșa admis apelul pârâtului și a schimbat sentința în sensul că a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.94.235/16.01.1997, în limita suprafeței de 2905 mp așa cum a fost identificată în raportul de expertiză tehnică.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâtul pentru motivul prevăzut de art.304 pct. 7 și 9 Cod proc.civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.315 Cod proc.civilă, în sensul că nu a ținut cont de indicațiile date de instanța de casare.
De asemenea, instanța nu a manifestat rol activ, lămurind care este beneficiarul dreptului reconstituit prin hotărârea nr.93/17.05.1993, în conținutul acesteia fiind trecută C și nu.
Argumentele instanței pentru care s-a admis apelul sunt contradictorii în ceea ce privește situația juridică a terenului în suprafață de 2905 mp, nefiind identificat distinct nici în raportul de expertiză tehnică.
Analizând recursul în limita motivelor invocate se apreciază ca fondat pentru argumentele ce urmează:
Prin decizia civilă nr.1264 pronunțată la 4.10.2006, instanța de recurs a apreciat că se impune analiza valabilității titlului de proprietate nr.94245/1997, nu numai în raport de hotărârea nr.76/1991 a comisiei Județene A de aplicare a Legii nr.18/1991, dar și în raport de hotărârea nr.93/1993 a aceleiași comisii.
Instanța de apel, după casarea cu trimitere spre rejudecare a apreciat că nu poate să fie lămurită situația juridică a terenului ce a făcut obiectul dreptului validat prin hotărârea nr.93/1993 din care rezultă că beneficiarul este Gh. C și nu.
Argumentul instanței de apel, în sensul că nu poate să fie lămurit aspectul privitor la beneficiarul dreptului reconstituit prin hotărârea nr.93/1993 a Comisiei Județene A de aplicare a Legii nr.18/1991 scoate în evidență lipsa de rol activ a Tribunalului care potrivit art.129 pct.5 Cod proc.civilă avea îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale în aflarea adevărului și prevenirea unei greșeli de judecată.
Recurentul pentru a dovedi că este beneficiarul dreptului reconstituit prin hotărârea mai sus evocată, a solicitat administrarea probei cu acte, respectiv cu cererea de reconstituire a dreptului pentru suprafața de 1.600 mp. și actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1891/792/2.09.1957.
Instanța de apel avea îndatorirea să verifice dacă în raport de aceste probe, apărarea recurentului este întemeiată, dacă acesta este titularul dreptului reconstituit, respectiv dacă în hotărârea Comisiei Județene a fost strecurată o greșeală materială cu privire la numele titularului dreptului.
aceste aspecte, instanța de apel nu a putut verifica valabilitatea titlului de proprietate și în raport de hotărârea nr.93/1993 a Comisiei Județene A de aplicare a Legii nr.18/1991 și pe cale de consecință nu a ținut cont de indicațiile date de instanța de recurs potrivit art.315 Cod proc.civilă.
Pentru a se aprecia valabilitatea titlului de valabilitate și în raport de această hotărâre în baza art.312 pct.5 Cod proc.civilă, se va admite recursul și se va casa decizia cu trimitere spre rejudecare, ocazie cu care instanța de trimitere va lămuri aspecte privind titularul dreptului reconstituit prin hotărârea nr.93/1993, în raport de orice mijloc de probă, întinderea dreptului de proprietate reconstituit recurentului, situația juridică a suprafeței de 2905 mp pentru care s-a solicitat desființarea în parte a titlului de proprietate, respectiv dacă pentru acest imobil reconstituirea s-a făcut în mod valabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în, județul A, împotriva deciziei civile nr.278 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
/4 ex./5.03.2008
Jud. apel:
A-
OPINIE SEPARATĂ
Sunt pentru respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză au fost administrate absolut toate probele necesare soluționării cauzei, respectiv proba cu înscrisuri, interogatorii și două expertize completate, astfel încât nu se poate susține că instanța nu a avut rol activ, că au fost încălcate dispozițiile art.129 Cod procedură civilă și nici faptul că s-au încălcat dispozițiile art.315 Cod procedură civilă.
Astfel, recurentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene nr.76/1991 pentru toate suprafețele de teren pe care le-a deținut dinainte de și pe care le-a dovedit cu act autentic și evidențele din registrul agricol, astfel încât terenul în litigiu reprezintă o suprafață excedentară nejustificată cu nici un fel de înscrisuri care să conducă la dovada dreptului de proprietate situație față de care în mod legal a fost admisă acțiunea în baza art.III lit.a pct.i din Legea nr.169/1997.
Susținerea din motivul de recurs, potrivit cu care acesta a mai fost validat prin Hotărârea Comisiei Județene nr.93/1993, este pur formală și consider că nu poate fi luată în considerare pentru următoarele argumente:
Astfel, hotărârea respectivă este emisă pe numele unei alte persoane, respectiv a și dacă ar fi fost vorba despre o îndreptare de eroare materială, recurentul ar fi avut la îndemână procedura administrativă pentru rezolvarea cererii sale o perioadă de 15 ani de zile.
Cum hotărârea respectivă privește o terță persoană care nu este parte în proces o reconsiderare a îndreptățirii la validare a acesteia nu are cum să se facă și excede cadrului procesual de față.
Chiar și dacă prin absurd s-ar fi concluzionat că cea de-a doua hotărâre de validare ar fi fost emisă pe numele recurentului, aceasta era lovită de nulitate, deoarece se producea o dublă validare, având în vedere considerentele arătate mai sus, și anume faptul că recurentul și-a valorificat toate actele sale în cadrul procedurii Legii nr.18/1991 prin hotărârea inițială, respectiv nr.76/1991.
Față de cele arătate mai sus, consider că soluția era de respingere a recursului, ca nefondat.
Judecător,
,
Red./10.03.2008
GM/4 ex.
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Jeana Dumitrache
