Fond funciar. Speta. Decizia 451/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 451
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea soluției asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 12 mai 2008 și consemnate în încheierea de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul declarat de reclamanta -. SRL împotriva deciziei civile nr. 512 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6003 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâții, G, COMISIA LOCALĂ TG.J PENTRU APLICAREA LEGII 18/91, COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LEGII 19/91.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată si înregistrată sub nr. 587/CIV/2005 pe rolul Tribunalului Gorj reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâții, G, Comisia Locală Tg-J pentru aplicarea L 18/1991 și Comisia Județeană G pentru aplicarea L 18/1991 solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se constate dreptul reclamantei de proprietar asupra terenului ]n suprafață de 9800 mp situat în intravilanul Municipiului Tg-J,- jud. G, identificat conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 991/8.02.2002, să se constate nulitatea absolută totală a adeverinței de proprietate (inițial fără număr de înregistrare și dată fiind înregistrată ulterior sub nr. 1180/27.11.2003) eliberată în favoarea pârâtului pentru suprafața de 1000 mp situată în Tg-J, tarlaua 5, parcela 5/1 învecinată la cu DN 86, la și cu Tg-.J și la cu Secția Drumuri și Poduri Tg-J, această suprafață fiind inclusă în suprafața de 9800 mp, să se constate nulitatea absolută a actului de donație încheiat între pârâții în calitate de donator și și G în calitate de donatari, autentificat sub nr.835/28.01.1998. A solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.991/8.02.2002 a dobândit de la vânzătoarea - și G SA dreptul de proprietate și posesia asupra terenului de 9800 mp menționat anterior, vânzătoarea deținând pentru suprafața înstrăinată certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0143/4.01.1994. Pârâtul a atacat în instanță acest certificat de atestare a dreptului de proprietate, însă cererea sa a fost respinsă irevocabil. În același timp, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, comisia locală l-a pus în posesie pe pârâtul asupra terenului de 1000 mp, parte din cei 9800 mp cumpărați de reclamantă, iar prin nr.912/20.02.2003 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr. 11255/2002 a fost anulat acest proces verbal de punere în posesie. Adeverința de proprietate emisă de către comisia locală pentru aceeași suprafață de teren inițial fără număr și dată și înregistrată ulterior sub nr. 1180/27.11.2003 nu a fost însă anulată. În anul 1998 același pârât a înstrăinat pârâților și G printr-un contract de donație suprafața de 1000 mp, iar nulitatea acestui act este solicitată ca efect al desființării dreptului transmițătorului. A mai arătat că adeverința de proprietate încalcă dispozițiile de ordine publică ale L 18/1991 și art. 480 - 482.civ, îngrădind dreptul de proprietate al societății reclamante, drept contestat de către pârâți, ceea ce conferă reclamantei interes în promovarea unei acțiuni în constatare în temeiul art. 111.civ.
Cod PenalLa rândul lor, pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii civile și invocând excepția autorității de lucru judecat cu privire la constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate, precizând că prin nr.912/2003 pronunțată de Judecătoria Tg-J s-a soluționat în mod definitiv o cerere identică. S-a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere în constatarea calității reclamantei de proprietar asupra terenului de 9800 mp, reclamanta având la îndemână calea acțiunii în realizare. Au depus la dosar în copie decizia nr. 975/A/7.07.2003 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 1832/2003.
Prin c nr. 274/14.06.2005 pronunțată de Tribunalul Gorja fost admisă acțiunea civilă formulată de către reclamantă, dar împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții, și G, și prin decizia nr. 180/23.02.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 5621/CIV/2005 cauza a fost trimisă spre rejudecare în primă instanță la Judecătoria Tg-J, reținându-se că esența litigiului constă în a se stabili dacă pârâtul era sau nu îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp pentru care societatea reclamantă deține un titlu în sensul legii, numai după verificarea acestui aspect urmând să se soluționeze celelalte capete de cerere.
Prin sentința civilă 6003/20.09.2007 pronunțată de Judecătoria TG-J în dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantei - SRL invocată de pârâții, și -G și respinsă ca lipsită de interes acțiunea civilă promovată de reclamanta - SRL, jud. împotriva pârâților, și G, pentru constatarea calității reclamantei de proprietar asupra suprafeței de 9800 mp teren.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul și s-a respins pe excepția autorității de lucru judecat acțiunea civilă formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâților, Comisia Locală Tg-J pentru aplicarea L 18/1991 și Comisia Județeană G pentru aplicarea 18/1991 privind constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate înregistrate sub nr.1180/27.11.2003.
S-a respins acțiunea civilă pentru constatare nulitate absolută contract de donație autentificat sub nr. 835/28.01.1998.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că există autoritate de lucru judecat - în privința capătului acțiunii prin care se cere constatarea nulității adeverinței.
S-a arătat că a existat un litigiu anterior între - ȘI G SA (de la care a dobândit reclamanta terenul în litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare nr.991/08.02.2002), pârâții și Comisiile de aplicare a Legii nr.18/1991, pentru anularea adeverinței eliberată pârâtului, ce atestă reconstituirea dreptului de proprietate acestuia pe o suprafață de 1000 mp. parte din terenul în suprafață de 9800 mp. - proprietatea reclamantei, precum și pentru anularea procesului verbal de punere în posesie a pârâtului asupra acestei suprafețe de teren, iar prin sentința civilă nr.912 din 20.02.2003, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul n3.11255/2002, astfel cum a fost modificată prin decizia nr.9790 din 01.04.2004 a Curșii de APEL CRAIOVA, dată în dosarul nr.5261/civ/2003 - s-a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie dar s-a respins capătul privitor la nulitatea adeverinței.
În privința capătului acțiunii în constatarea dreptului de proprietate al reclamantului, instanța a reținut lipsa de interes, motivând că reclamanta a exercitat posesia asupra terenului încă de la data dobândirii proprietății de la - și G SA, fără a fi tulburată de către pârâții donatari.
Capătul acțiunii privitor la constatarea nulității contractului de donație a fost respins, instanța motivând că nu este incident motivul de nulitate invocat, privitor la efectul desființării dreptului transmițătorului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, susținând că în mod greșit s-a respins, ca lipsită de interes, acțiunea sa întemeiată pe art.111 pr.civ. reclamantul având interes în exercitarea acțiunii întrucât dreptul său de proprietate asupra terenului este contestat de către pârâți.
A criticat și modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat întrucât nu erau întrunite condițiile prevăzute de art.1201 civ.
Un alt motiv de apel s-a referit la greșita respingere a cererii în constatarea nulității contractului de donație - și la respingerea cererii de admitere a probei interogatoriului.
Prin decizia civilă nr.512 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, apelul.
Instanța de apel a motivat că prima instanță a pus în discuția părților cererea de probatoriu a reclamantei și a respins-o, motivat ca nefiind utilă cauzei administrarea probei cu interogatoriu.
Cu privire la respingerea primului capăt al acțiunii, instanța a argumentat că prin acțiunea în constatare - se urmărește să se obțină o hotărâre judecătorească prin care se constată inexistența unui drept și că nu sunt admisibile acțiunile în constatarea unei stări de fapt.
A mai argumentat că în mod corect s-a reținut lipsa de interes a reclamantei, întrucât prin admiterea acestei cereri reclamanta nu ar dobândi nici un folos material și direct atâta timp cât toate părțile recunosc că terenul este în posesia și folosința reclamantei.
S-a reținut și corecta soluționare a excepției autorității de lucru judecat, instanța de apel apreciind că - SRL este succesor cu titlu particular al reclamantei din litigiul anterior - și SA - iar hotărârile pronunțate în acel litigiu îi sunt opozabile în calitatea de având - cauză - stabilind identitatea de părți cerută de art.1201 civ.
S-a înlăturat ca nefondat și motivul de apel referitor la soluția dată cererii în constatarea nulității contractului de donație, cu motivarea că prima instanță a reținut că nu este incidentă cauza de nulitate invocată de reclamantă și că art.129 (6) pr.civ. nu permite examinarea altor cauze de nulitate a actului juridic.
Împotriva deciziei și a sentinței a declarat recurs reclamanta, invocând nelegalitatea acesteia.
Dezvoltând motivul de nelegalitate, reclamanta a susținut că în mod greșit cele două instanțe au reținut lipsa de interes a reclamantei de a cere constatarea existenței dreptului său asupra terenului în litigiu în suprafață de 1000 mp. întrucât pârâții îi contestă dreptul de proprietate atât prin actele juridice încheiate cu privire la teren, cât și în fapt prin edificarea unei fundații pe teren.
Un alt argument adus în sprijinul motivului de nelegalitate se referă la greșita interpretare și aplicare a dispoz.art.1201 civ.
Sub acest aspect a susținut că hotărârile pronunțate în primul litigiu nu au soluționat pe fond capătul acțiunii în constatarea nulității adeverinței de proprietate emisă pârâtului, că nu există identitate de părți ( - SRL dobândind dreptul de proprietate anterior pronunțării acestor hotărâri - nu este având-cauză) nici identitate de obiect - (în acțiunea de față solicitând constatarea nulității unei alte adeverințe cu număr și dată, emisă ulterior primei adeverințe) și nici identitate de cauză juridică (temeiurile de drept invocate fiind diferite).
A criticat recurenta și soluția dată capătului acțiunii în constatarea nulității contractului de donație, arătând că în mod greșit s-a respins cererea pe cale de excepție, ca o consecință a respingerii capătului acțiunii în constatarea nulității adeverinței, deși față de deficiențele grave de formă ale adeverinței, actul pe baza căruia s-a încheiat contractul de donație a fost procesul verbal de punere în posesie - ce a fost desființat în litigiul anterior, și nu adeverința.
Recursul este fondat.
În mod greșit cele două instanțe au soluționat toate capetele acțiunii pe cale de excepție - interpretând și aplicând greșit atât dispozițiile de drept materiale substanțial cât și cele de drept procesual.
Potrivit art.111 pr.civ. partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Textul prevede în fraza a doua că cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
- acțiunii în constatare poate fi utilizată de către proprietarul care se află în posesia unui bun atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care să i se consolideze dreptul, în caz că îi este contestat. În această situație, interesul proprietarului pentru promovarea acțiunii în constatare derivă din chiar pericolul contestării sau încălcării dreptului său de către pârât.
Reclamantul a formulat o cerere în constatare provocatorie - cerere prin care titularul unui drept cheamă în judecată pe cel care prin atitudinea sau prin actele sale îi cauzează o tulburare serioasă în exercițiul dreptului său, tulburare ce se bazează pe un pretins drept al pârâtului.
A susținut, prin motivele acțiunii că, deși este titularul dreptului de proprietate conform contractului de vânzare-cumpărare, pârâții, atât prin contractul de donație încheiat cu privire la o suprafață de teren inclusă în cea cumpărată de reclamantă, cât și în fapt, îi contestă dreptul dobândit și cum are posesia terenului și nu estre admisibilă revendicarea, are interes în promovarea acțiunii în constatarea provocatorie.
Instanțele, fără a analiza această justificare a interesului acțiunii, au reținut cu o motivare ce nu susține soluția de respingere a cererii că, reclamantul, având posesia terenului, nu are interes în promovarea acțiunii în constatare.
O asemenea motivare s-ar fi justificat în respingerea unei acțiuni în revendicare iar nu în prezenta cauză.
Greșit au reținut instanțele și excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul acțiunii în constatarea nulității adeverinței de proprietate eliberată pârâtului.
Decizia civilă, nr.790 din 01.04.2004, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.5261/civ/3004 - prin care (în urma admiterii recursului declarat de pârâtul ) s-au modificat în parte hotărârile date în prima instanță și în apel, în sensul respingerii capătului acțiunii în constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate, nu a soluționat această cerere pe fond - considerentele deciziei privind inadmisibilitatea acțiunii - în condițiile în care nu s-a obținut anularea hotărârii Comisiei județene - în baza căreia s-a emis adeverința.
Or, pentru existența autorității de lucru judecat se cere condiția judecării pe fond a primului litigiu.
Pe de altă parte, greșit cele două instanțe au reținut calitatea reclamantei de având-cauză ca succesor cu titlu particular al - și G - (reclamanta din litigiu anterior).
Reclamanta din prezenta cauză a dobândit dreptul de proprietate anterior formulării acțiunii de către - și G, și respectiv anterior pronunțării hotărârilor a căror autoritate de lucru judecat se invocă.
Calitatea de având cauză se analizează în raport cu actele anterioare ale autorului, referitoare la același drept ori bun încheiate cu alte persoane.
Una din condițiile calității de având cauză este ca opozabilitatea să privească acte anterioare celui încheiat de dobânditor cu același autor - iar nu acte ulterioare.
În speță, hotărârile judecătorești a căror autoritate de lucru judecat s-a invocat, nu sunt acte anterioare dobândirii dreptului reclamantei, fiind pronunțate ulterior contractului de vânzare-cumpărare nr.991 din 08.02.2002 - astfel că reclamanta din prezenta cauză nu are calitatea de având cauză - pentru a i se opune efectele acestor hotărâri și nu se poate reține identitatea de părți cerută de art.1201 civ.
Prin urmare, instanțele trebuiau să examineze pe fond capătul acțiunii în constatarea nulității adeverinței de proprietate iar nu să o respingă, pe cale de excepție.
Nici capătul acțiunii în constatarea nulității contractului de donație nu s-a soluționat pe fond - ci a fost respins pe excepție ca o consecință a respingerii celorlalte capete ale acțiunii.
Reclamanta a solicitat desființarea contractului de donație invocând una din regulile efectelor nulității actului juridic, respectiv principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial ( resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis). A arătat că se impune desființarea actului donației încheiat de pârâți ca efect al constatării nulității procesului verbal de punere în posesie a donatorului indicat în contract ca fiind titlul transmițătorului.
Instanțele nu au analizat aceste aspecte, astfel că nu au cercetat efectiv acest capăt al acțiunii.
Se impunea, totodată, față de modul confuz de formulate a acțiunii, să se clarifice dacă s-a invocat și nulitatea absolută a donației, întrucât donatorul nu avea calitatea de proprietar asupra bunului donat.
Față de toate aceste considerente se constată a fi fondat recursul în baza art.304 pct.9 pr.civ. dar cum cauza a fost soluționată pe cale de excepție de cele două instanțe, în baza art.312 alin.3 - urmează a se casa decizia dată în apel, a se admite apelul reclamantei, a se desființa sentința (în baza art.297 alinn.1 pr.civ.) și a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe -Judecătoria Tg.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta -. SRL împotriva deciziei civile nr. 512 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6003 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâții, G, COMISIA LOCALĂ TG.J PENTRU APLICAREA LEGII 18/91, COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LEGII 19/91.
Casează decizia menționată, în sensul că admite apelul declarat de apelanta - SRL împotriva sentinței civile nr.6003 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
23.05.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
.
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Stela Popa, Emilian Lupean
