Fond funciar. Speta. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 483/R/2008
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Viorica Crișan Marta Carmen
- -
Grefier:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.652/A/2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pârâții, JR, COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR C și COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR A COMUNEI având ca obiect fond funciar.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 20 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 5545 din 11 mai 2005, pronunțată în dosarul civil nr. 7471/2004 a fost respinsă ca nefondată acțiunea precizată și extinsă formulată de reclamanții și împotriva pârâților, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI -COMISIA LOCALĂ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a Comisiei Județene
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca nefondată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți, raportat la sentința civilă nr. 6254/2003, definitivă și irevocabilă iar reclamanții au fost obligați să le plătească pârâților, și suma de 1500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Titlul de proprietate a cărui nulitate se cere cu nr. 26171/1212/15 iulie 1998 s-a reconstituit pe seama numitului drept de proprietate pentru suprafața de 3 ha și 7900 mp teren pe teritoriul localității, jud. C, iar prin sentința civilă nr. 5279/2001, pronunțată în dosarul civil nr. 12725/1999 a Judecătoriei Cluj -N, rămasă irevocabilă s-a dispus întabularea în CF 1141, nr.top 5/1/5; 6/1/b și CF 1136 nr. top 5/2 și 6/2 a terenurilor din titlu, tarlaua 41, parcelele nr. 370,381,382, 380 și 384.
Prin sentința civilă nr. 6254/2003, pronunțată de Judecătoria Cluj N în dosarul nr. 7010/2001 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și, antecesorul lui din prezenta cauză pentru constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate nr-, emis în favoarea lui constatându-se de asemenea că terenul înscris în titlul de proprietate de mai sus în favoarea reclamantului, tarlaua nr. 40, parcela 368/1 are în realitate 3543 mp iar nu 3080 mp, obligând Comisia Locală și Consiliul Județean C la punerea în posesie și respectiv eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 463 mp, tarlaua 40, parcela 368/1, în favoarea reclamantului.
În considerentele sentinței 6254/2003 s-a reținut în baza raportului de expertiză efectuat în cauză că din terenul de 2100 mp revendicați de reclamanți, 1000 mp au fost atribuiți pârâtei, 920 au fost afectați de regularizarea pârâului și 200 mp de sistematizarea drumului.
În prezenta cauză a fost efectuată o nouă expertiză topografică întocmită de expert, care a concluzionat că terenul revendicat de reclamanți de 1700 mp, pentru care nu li s-a emis titlu nu se regăsește în titlul de proprietate al pârâților atacat cu acțiune în nulitate și că în realitate aceștia folosesc o suprafață chiar mai mică decât aceea înscrisă în și Cartea funciară.
Față de cele de mai sus, judecătoria a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. III pct 1 lit a din Legea nr. 169/1997 astfel că petitul acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a TP - emis pe seama pârâtului a fost respins ca nefondat.
Referitor la petitul în rectificare al CF 1165, judecătoria a stabilit că întabularea dreptului din titlul de proprietate al pârâtului s-a făcut în baza sentinței civile nr. 5279/2001 al Judecătoriei Cluj -N, potrivit identificării topografice efectuată în cauză prin expertiză iar în condițiile în care titlul atacat a fost găsit valabil și cererea de rectificare de CF a fost respinsă, nefiind incidente prevederile art. 34 pct 1 lit a din DL 115/1938.
A mai reținut instanța că și în dosarul civil nr. 7010/2001, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 6254/2003 a fost ordonată o expertiză topografică cuprinzând în obiectivele acesteia- între altele- propuneri de modificare a nr. 5372/215/24 august 1994 în sensul corectării suprafeței reale de teren, fiind avută în vedere ipoteza lansată de reclamanți potrivit căreia diferența de suprafață provin din faptul că terenul de 1700 mp a fost cuprins în una din parcelelele deținute de pârâții sau.
Expertul a concluzionat însă că suprafața terenului din P-, este fără putință de modificare în plus sau în minus, fiind demarcat de pârâul, drumul comunal, astfel că titlul reclamantului nu poate fi completat.
Apelul declarat de reclamanții și contra sentinței primei instanțe a fost respins ca nefondat de Tribunalul Cluj prin Decizia civilă nr. 225/A/14 martie 2006.
Urmare a recursului declarat de aceeași reclamanți contra deciziei instanței de apel, Curtea de Apel Cluj, admițându-l a desființat decizia recurată trimițând cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
S- reținut în considerentele acestei decizii că în cauză este necesară administrarea unei expertize topografice în condiții de contradictorialitate pentru că prin expertiza efectuată de expert s-a concluzionat că între terenul din titlul reclamantului și cel al numitului există o distanță de aproximativ 50 ml, terenurile nefiind limitrofe.
În acest context, răspunsul expertului la obiecțiunile reclamantului nu a fost lămuritor astfel că în rejudecare, instanța a fost îndrumată ca odată cu identificarea topografică a suprafeței de 1000 mp, din tarlaua 41, parcelele 370,381 și 382, să se stabilească dacă acest teren se suprapune în tot sau în parte- cu terenul înscris în CF 73,314, 586 și 1012, vecinătățile și dacă datele din teren corespund cu cele din titlul de proprietate și procesele-verbale de punere în posesie.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. dosar - iar prin Decizia civilă nr. 652/A/15 noiembrie 2007, tribunalul în rejudecarea apelului reclamanților a dispus respingerea ca nefondat și obligarea apelanților la cheltuieli de judecată în apel în sumă de 500 lei.
S-a reținut în considerentele deciziei pronunțată în apel că apelantului i s-a eliberat titlul de proprietate nr.5372/215 tarlaua 40, parcelele 368/1 în suprafață de 3080 mp și 395/1 in suprafață de 9 mp, iar prin titlul de proprietate - s-a reconstituit dreptul de proprietate pe seama antecesorilor pârâților-intimați, și pentru parcelele 370, 381, 382, 380 și 384 în suprafață de 11600 mp.
Prin expertiza efectuată în cauză de către experți Poșta și G s-a arătat că datele din teren nu corespund cu cele din titlul de proprietate și procesele verbale de punere în posesie, întrucât suprafața folosită de apelant este cu 538 mp mai mult decât in titlul de proprietate, iar suprafața deținută de pârâții este cu 942 mp mai puțin decât un titlu de proprietate și cu 87 mp mai mult decât s-a întabulat in cartea funciară și deoarece revendicarea apelanților se bazează pe suprafețele înscrise in cărțile funciare în care este cuprins și terenul lui, diferența de suprafață dintre cartea funciară în care sunt înscriși 5837 mp și cea găsită de expert de 3627 mp + 1021mp este explicată prin regularizarea pârâului din partea de est și prin metodele de măsurare mai puțin riguroase la data întocmirii planurilor de carte funciară.
Opinia expertului este aceea că terenurile nu se suprapun chiar dacă acestea sunt limitrofe.
Având în vedere concluziile acestui raport de expertiză, precum și suprafața de teren găsită in plus la apelant față de terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, tribunalul a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod corect că nu sunt incidente prevederile art.34 pct.l lit.a din Decretul-Lege nr.115/1938, întrucât ambele titluri au fost valabile, iar apelantul are o suprafață de teren mai mare decât cea pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate. Chiar dacă se ține seama de planurile de carte funciară aferente nr.topografice din CF 75, 314,586 și 1012, peste care se suprapune parțial terenul apelantului din moment ce terenul pârâtilor se suprapune integral peste parcela topografică inscrisă in CF 1165, pârâții intimați nu au eliberat titlu de proprietate și nu ocupă parcele din cărțile funciare mai sus amintite. Prin urmare, modificarea titlurilor de proprietate ale reclamanților și nulitatea titlului de proprietate a lui, antecesorul pârâților, și, nu este justificată, iar petitul privind rectificarea cărții funciare nu este admisibil, ca urmare a constatării valabilității titlurilor de proprietate.
Și împotriva acestei decizii, reclamanții și au declarat recurs solicitând în principal, admiterea lui în baza prevederilor art. 304 pct 7,8 și 9 și 312 pct 1 și 2 Cod procedură civilă și modificarea deciziei recurate în totalitate. Rejudecând cauza se cere admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În subsidiar se invocă încălcarea dreptului la apărare al reclamanților prin neacordarea termenului solicitat prin scriptul depus la 6 noiembrie 2007 ce viza administrarea unor probe pertinente cauzei, fără de care aceștia nu-și puteau exprima opinia asupra fondului cauzei.
În această ipoteză, în baza art. 312 pct 5 Cod procedură civilă se cere casarea cu trimitere spre rejudecare, fiind necesară administrarea probațiunii "neonorate la timpul respectiv".
În motivare, recurenții arată că se află în cel de-al treilea ciclu procesual și nimeni nu a înțeles până în prezent că au dreptate și "din păcate- nici tehnic și nici juridic, nimeni nu a înțeles pretențiile noastre".
apărute între toate lucrările de expertiză efectuate nu au constituit pentru instanța de apel argument suficient pentru a încerca să înțeleagă cele mai pertinente probe pentru lămurirea cauzei.
Instanța de apel a reținut doar că din expertiza efectuată reiese că din teren nu corespund cu cele din titlu de proprietate și procesele verbale de punere în posesie și că suprafața deținută de pârâții este cu 942 mp mai puțin decât în titlul de proprietate și cu 87 mp mai mult decât s-a întabulat în CF.
În lucrarea expertului inginer Posta se precizează că în P fam. apare cu 1000 mp teren în plus față de CF 1165, aparținând acestora, și cu toate acestea instanța de apel a remarcat doar că apelanții dețin teren în plus.
Recurenții arată că tribunalul nu oferă explicație dacă nu cumva terenul în plus la pârâții este terenul reclamat prin acțiune.
Nu s-a lămurit în considerentele deciziei nici legalitatea titlului emis de în condițiile în care au întabulat în CF mai puțin teren decât cel acordat prin titlu.
La dosar nu există proces-verbal de punere în posesie a pârâtului, vecinătățile sunt confuze. Se mai arată în recurs că lipsa rigorii în măsurători și regularizarea pârâului sunt "o invenție" a experților, pământul fiind același cu cel din urmă cu 20 ani, fără modificări ale albiei.
Se mai invocă și poziția procesuală a pârâtei Prefectura Județului C care prin întâmpinarea din dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N nu s-a opus admiterii acțiunii, poziție pe care nimeni nu a lecturat-o și de care nu s-a ținut seama.
În ultima dintre critici recurenții invocă neluarea în considerare, anterior termenului de amânare a pronunțării din 15 noiembrie 2007, unei noi amânări de pronunțare și neluarea în considerare a cererii scrise de renunțarea la judecarea capătului de acțiune privind rectificarea de CF.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimații, și au cerut respingerea recursului ca nefondat
Recursul declarat este nefondat pentru următoarele:
Este total nefondată susținerea din recurs privind încălcarea de către instanța de apel a dreptului la apărare, deoarece tribunalul a respins motivat și justificat cererea de acordare a unui nou termen de judecată așa cum rezultă de altfel din încheierea ședinței publice din 8 noiembrie 2007.
Față de îndrumarul din decizia de casare a Curții administrarea unor noi dovezi scrise referitoare la punerea pârâților în posesia terenului era inutilă și constituia doar un mijloc de tergiversare a cauzei în condițiile în care actele de punere în posesie a pârâților s-au depus în mod repetat la filele 60, 62 și 114 ale dosarului de fond, iar cele două expertizele efectuate în cauză au avut în vedere și aceste acte.
Apoi este total neveridică existența unor confuzii create de experti la stabilirea stării de fapt ori a unor inadvertențe între expertizele efectuate deoarece chiar în partea de concluzii ambele lucrări efectuate atât la fond cât și în rejudecare apel stabilesc fără nici un dubiu că titlurile de proprietate ale părților din proces nu se suprapun, ci dimpotrivă rezultă fără dubiu că potrivit raportului comun întocmit de experții Poșta și G, cel ce folosește teren peste suprafața atribuită la care ar avea dreptul este tocmai recurentul.
Este inexactă și susținerea din recurs potrivit căreia expertul Posta ar fi constatat existența în titlul fam. a unui plus de 1000 mp teren față de cel înscris în CF pentru că expertul a arătat că s-a raportat doar la datele de CF 1165 în care s-a transcris titlul intimaților. Ori, din sentința civilă nr. 319/2002 al Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosarul acvirat nr. 12725/1999 reiese că titlul numitului a avut în vedere reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile preluate în CAP de la antecesorii săi, înscriși inițial în două cărți funciare și anume CF 1136 și CF 1141.
Apoi, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă cât se poate de convingător două aspecte esențiale în judecarea pricinii și anume:
1.Că titlurile de proprietate și actele de punere în posesie sunt - în ceea ce-i privește pe recurenți- conforme suprafețelor validate în intravilan în cadrul procedurii de aplicare a Legii nr. 18/1991 iar, singurii care ar putea reclama un minus de suprafață față de drepturile validate cuprinse în titlu sunt intimații.
2.Pe calea cererilor de modificare a titlului recurenților și respectiv în nulitate parțială a titlului intimaților, în condițiile în care nu există suprapunere, recurenții nu urmăresc altceva decât suplimentarea- suprafeței de teren peste ceea ce li s-a stabilit prin titlu iar aceasta nu prin demonstrare unui drept propriu asupra respectivei întinderi de teren ci în dauna nejustificată a intimaților.
Cum în cadrul procedurii de aplicare a Legii nr. 18/1991 și până la finalizarea ei prin emiterea titlului de proprietate recurenții nu au făcut dovada validării dreptului lor pentru suprafețe suplimentare, iar în privința titlului intimaților temeiul nulității invocat nu a fost întrunit, recursul declarat este nefondat.
Cât privește renunțarea la judecata petitului în rectificare CF, Curtea constată că cererea formulată odată cu scriptul cuprinzând concluziile scrise din apel s-a formulat după dezbaterea în fond a apelului și cu nesocotirea prevederilor art. 246 alin 4 Cod procedură civilă astfel că nefiind întrunite nici unul dintre motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 și 316 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul declarat și în baza art. 274 Cod procedură civilă recurenții vor fi obligați la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 652/A din 15 nov.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților, și suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./Sz.
2 ex./13.03.2008
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Viorica Crișan Marta Carmen
