Fond funciar. Speta. Decizia 484/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.484/2008-R
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta pârât, cu domiciliul în O str. dr. nr. 32, județul B și de recurenții intervenienți, ambii cu domiciliul în O- -. 1 județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul în O- județul B și cu intimatele pârât Comisia locală O de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia județeană B de aplicare a Legii nr. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 689/A/2007 din 28 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 2498 din 12 martie 2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 4893/R/2000, având ca obiect: fond funciar,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenții, toți lipsă, reprezentantul lor av. în baza împuternicirii avocațială nr. 35/2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, pentru intimații reclamanți -personal, -lipsă,reprezentanta lor, avocat în baza împuternicirii avocațială nr. 269/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimatele pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, intimații reclamanți au depus concluzii scrise, după care:
Reprezentantul recurenților învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe și admiterea cererii de intervenție accesoria formulată de intervenienții și, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs, justificate prin chitanțele de la dosar, reprezentând onorarii avocațiale, taxe de timbru și onorariu expertiză. În esență solicită a se constata că, prin acțiunea de prestație tabulară nu se poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, decât ceea ce a făcut obiectul convenției dintre părți, iar din analiza celor trei înscrisuri sub semnătură privată de care s-au folosit intimații reclamanți, respectiv înscrisurile din:17.06.1987,9.08.1987, 22.06.1988, se poate deduce voința reală a părților contractante, nerezultând că def. ar fi vândut teren, astfel, prin contractul provizoriu de vânzare-cumpărare din 17.06.1987, vânzătoarea este definită, în primul alineat ca proprietară numai asupra casei de locuit cu construcții anexă și având în folosință un lot personal, fără a se preciza suprafața; din al doilea alineat rezultă că terenul îl deține ca lot personal, mențiune ce nu-și găsea rațiunea dacă făcea obiectul vânzării, lotul personal nu a fost niciodată, conform Statutului mai mare de 1000. astfel, din înscrisurile de la dosar reiese că, defuncta nu putea transmite mai mult decât avea în proprietate la aceea dată, (1000.) întrucât diferența de 9118. a fost proprietatea De altfel, menționează că, nu se poate considera valabilă o promisiune de vânzare privind terenul din litigiu, deoarece acest obiect nu este determinat și nici determinabil în sensul pretins de intimații reclamanți, acțiunea introductivă a acestora a suferit metamorfoze, începând cu 1400. 2700. și în final aproximativ 2800. Totodată arată că, împrejmuirea și construirea de către intimații reclamanți a unor anexe după anul 1990, fără autorizație de construcție și fără acordul recurentei pârâte, peste limitele dreptului lor tabular de 1000. conform CF nr.34.288 O, nr.top.6189/11, nu poate înlocui sau suplini o convenție inexistentă, astfel, neavând autorizația de construcție, rezultă că reclamanții au construit abuziv, iar abuzul nu poate crea drept, nimeni nu poate invoca în favoarea sa propria turpitudine; expertiza topografică dispusă în cauză, consideră că nu este de natură a confirma sau a infirma o convenție născută în urmă cu 15 ani, ea constată o stare de folosință și anume că intimații reclamanți folosesc abuziv suprafața de 1992. din parcela nr.6189/12, CF nr.4159 O, asupra căreia intervenienții sunt proprietari tabulari, prin folosința abuzivă a suprafeței de teren anterior menționată, părțile reclamante dețin un front stradal mai mare cu 52,4 metri liniari, decât 23,6 metri liniari cât li se cuvine pentru suprafața de 1000. În concluzie învederează instanței că, într-un proces de prestație tabulară, nici instanța de judecată nu poate depăși convenția părților, pentru că rolul ei este de a da o hotărâre care să țină loc de contract pentru obiectul convenției dintre părți.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, respingerea cererii de intervenție accesorie înaintată de intervenienți, pentru considerentele din întâmpinare și concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată. În concluzie apreciază că, motivele invocate de recurenți nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, deoarece ele depășesc limitele dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă, astfel, în mod corect a reținut și instanța de apel dispozițiile Curții de APEL ORADEA, ca fiind obligatorii pentru Tribunalul Bihor, sens în care instanța de apel nu mai avea nici o competență să cenzureze dispozițiile deciziei civile nr.480/R/2003 a Curții de APEL ORADEA, ceea ce a avut în vedere instanța de apel a fost întinderea frontului stradal în raport de suprafața de teren care revenea fiecărui proprietar tabular, aspect ce a fost realizat prin completarea la raportul de expertiză a expertului.Mai mult, din declarația notarială din 25.01.1990,dată de def., din contractul de vânzare-cumpărare din 17.06.1987 și din contractul notarial de vânzare-cumpărare, reiese că, proprietara a vândut intimaților reclamanți casa cu toate anexele gospodărești, inclusiv fântâna și construcția cuprinsă în CF nr.4159, cu nr.top.6190 (ce deținea 108.) care în contractul autentic a fost trecută ca una dintre anexele casei.
CURTEA DE APEL
D E LI BERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2498/2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 4893/R/2000 a fost respinsă acțiunea precizată și cu cereri subsidiare formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, Comisia Locală O și Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii 18/1991.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtele de rândul 1 și 2 au emis pe seama defunctei Titlul de proprietate nr. 784/1994 pentru o suprafață de 0,9926 ha. teren aferent nr. top. 6189/12 și 6190 O iar pârâta a fost instituită moștenitor legatar universal prin testamentul autentificat sub nr. 15721 din 17 mai 1993 de către defunctă.
S-a mai reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 9 august 1997 defuncta a vândut reclamanților imobilul - casă pentru prețul de 45.000 lei și a consimțit ca lotul personal în suprafață de 15 ari să fie folosit de reclamanți, că antecontractul provizoriu de vânzare-cumpărare din 22 iunie 1983 încheiat între părți s-a referit doar la vânzarea casei pentru prețul de 30.000 lei, astfel că din cele două înscrisuri rezultă că obiectul vânzării l-a constituit numai casa nu și terenul care se afla în proprietatea vânzătoarei defuncte.
Înscrisul intitulat "contract provizoriu de vânzare cumpărare " datat din 17 iunie 1987 stipulează că obiectul vânzării îl constituie casa de locuit cu construcții, anexe, și având în folosință un lot personal a cărui întindere nu este precizată.
Or, actul arătat coroborat cu declarațiile martorilor audiați, duce la concluzia că s-a înstrăinat doar construcția iar prin actul autentic s-a legalizat convenția anterioară a părților, înstrăinându-se și terenul aferent construcției cumpărate anterior în suprafață de 1000 mp.
S-a mai reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prestației tabulare prev. de art. 24 din legea 115/1938 iar capătul de cerere privind anularea Titlului de proprietate nr.786/1994 a fost respins pe considerentele că reclamanții nu au făcut dovada susținerilor lor, iar titlul atacat a fost emis legal în baza sentinței civile nr. 4410/1993.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel apelanții și, criticând hotărârea instanței de fond prin reținerea unei stări de fapt greșite deși cauza a fost examinată de două ori de către judecătorii Judecătoriei Oradea.
Prin apel s-a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii precizate și a se constata că prin actul sub semnătură privată încheiat la data de 17 iunie 1987 între apelanți în calitate de cumpărători și ca vânzătoare au cumpărat suprafața de 1.800 mp. teren înscris actualmente în CF 4159 O cu nr. topografic 6189/12 în suprafață totală de 9118 mp., hotărârea pronunțată să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, întabularea dreptului de proprietate în favoarea apelanților, anularea titlului de proprietate 786/1994 și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.689/A din 28 iunie 2007, Tribunalul Bihora respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții și.
A admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții și în contradictoriu cu intimații, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 B, împotriva sentinței civile nr. 2498 din 12 martie 2001 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că:
A admis acțiunea precizată formulată de reclamanții și împotriva pârâților, COMISIA LOCALĂ O și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU LEGIIN 18/1991 și în consecință.
A constatat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17 iunie 1987 între vânzătoarea și cumpărătorii s-a vândut casa, anexele gospodărești și terenul aferent în suprafață de 2.992 mp. identificat prin Raportul de Expertiză topografică întocmit de expert, înregistrat la Biroul de Expertize Judiciare cu nr. de intrare nr. 238/29 martie 2005 și schița de identificare anexă a raportului.
Hotărâre ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 1.992 mp. situată pe nr. top.6189/12 O și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor în Cartea funciară.
A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 901,11 RON în favoarea apelanților.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, prin decizia civilă nr.767/A/20 septembrie 2002, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții și în contradictoriu cu intimații, Comisia Locală și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 împotriva sentinței civile 2498/12 martie 2001, pronunțată de Judecătoria Oradea, obligând pe apelant să plătească în favoarea părții intimate suma de 1.500.000 lei,cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva deciziei civile nr.767/A/2002 a Tribunalului Bihor au formulat recurs în termen legal recurenții și, iar prin decizia civilă nr. 480/R/2003 Curtea de APEL ORADEAa admis ca fondat recursul declarat, a casat decizia civilă nr.767/AQ/2002 pronunțată de Tribunalul Bihor și a trimis cauza spre o nouă judecare la aceeași instanță, cu dispoziția de a se ține seama de considerentele pe care se întemeiază dispoziția.
S-a reținut că în considerentele deciziei nr. 480/R/2003 Curtea de APEL ORADEAa analizat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de către părți la data de 17 iunie 1987 pe care se fundamentează acțiunea în prestație tabulară formulată de reclamanți și a constatat că suprafața pe care a înțeles proprietara să o înstrăineze cumpărătorilor nu se limitează la 1.000 mp. întrucât casa recurenților reclamanți depășește limita celor 1000 mp. înscriși în Cartea funciară, iar nici intimat ași nici antecesoarea acesteia nu a făcut dovada că s-ar fi opus în momentul edificării construcției la modul în care aceasta era situată. În sprijinul acestei teze s-a mai reținut și împrejurarea că fântâna se află în afara perimetrului de 1.000 mp. stabilit de expert, iar potrivit convenției încheiate de părți această fântână revenea cumpărătorilor.
Instanța de recurs a lămurit și valoarea juridică a actelor subsecvente încheiate de vânzătoare doar cu unul dintre recurenți, constatând că aceste acte nu au forța juridică de a modifica clauzele actului încheiat la data de 17 iunie 1987, deoarece nu s-a realizat acordul de voință al tuturor părților din convenția inițială potrivit art. 969, 970 cod civil.
Instanța de recurs, lămurind problemele de drept ridicate de această cauză a apreciat fără echivoc, ca fiind întemeiată cererea recurenților pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare pentru diferența de 1992 mp. pe care o au în folosință din parcela cu nr. 6189/12, astfel că, tribunalul a reținut că aceste aspecte fiind odată lămurite de către instanța superioară, ele nu mai pot fi repuse în discuție și contestate în faza de apel d e către intimați și intervenienți.
S-a apreciat de tribunal că, instanța de recurs, a reținut justificate pretențiile recurenților cumpărători, a casat decizia civilă nr.767 din 20 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bihor cu îndrumarea de a se efectua variante de expertiză pentru stabilirea întinderii frontului la stradă a celor două imobile, astfel încât să nu fie prejudiciate drepturile intimatei.
S-a reținut că, în raport de cele dispuse de Curtea de APEL ORADEA, prin Raportul de Expertiză topografică înregistrat la data de 29 martie 2003 la Biroul de Expertize Judiciare, expertul, pentru egalizarea fronturilor la strada -, a celor două imobile, aparținând apelanților și intimatei, respectiv intervenienților, a propus o modificare a amplasamentului gardului de pe aliniamentul A-B, evidențiat pe schița anexată raportului de expertiză, pe noul amplasament5 1-1, astfel că cele două suprafețe se schimbă, ambele având câte 30 mp.
Conform constatărilor expertului lungimea totală a frontului la stradă deținut în configurația actuală de intervenienți este de 163. și întrucât în varianta propusă de expert, frontul la stradă al imobilului proprietatea intervenienților se mărește devenind proporțional cu suprafața de teren deținută, instanța de apel a apreciat că varianta propusă de expert pentru egalizarea fronturilor la stradă a celor două proprietăți corespunde drepturilor intimaților.
În raport de considerentele expuse, și având în vedere dispozițiile art.315/1 Cod procedură civilă care prevăd că "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă,tribunalul a admis apelul formulat și a schimbat în totalitate hotărârea atacată în conformitate cu cele specificate în dispozitivul deciziei, respingându-se ca nefondată și cererea de intervenție accesorie formulată în cauză de și.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata și intervenienții și, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, menținerea sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, nu se poate cere pronunțarea unei hotărâri ce să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, decât pe baza a ceea ce a făcut obiectul convenției dintre părți. Din cele 3 înscrisuri sub semnătură privată din 17.06.1987, 9.08.1987, 22.06.1988, se poate deduce fără dificultăți voința reală a părților contractante, nereieșind că def. ar fi vândut astfel terenul.
În contractul din 17.06.1987, vânzătoarea este definită ca proprietar doar asupra casei cu anexe, precizând că terenul îl deține ca lot personal, mențiune ce nu-și avea rostul dacă făcea obiectul vânzării. Lotul, conform Statutului CAP neputând fi mai mare de 1000. Ca dovadă, prin actul autentic nr.8269/1990, nr.top.6189/9 s-a dezmembrat în nr.top.6189/11, 1000.teren cu casă întabulat în favoarea lui ce l-a vândut intim.recl. în cote de părți, iar, nr.top.6189/12 -teren fără construcții în suprafață de 9118. s-a întabulat în favoarea astfel că, vânzătoarea nu putea transmite mai mult decât avea în proprietate -1000.
Obiectul convenției din 9.08.1987 l-a format casa din O,- compusă din cameră, bucătărie, alimente, lemne, cotețe și folosința fântânei, iar, lotul de 15 ari teren, urma să fie folosit din 1988 de intimați în schimbul recoltei. Obiectul celui din 22.06.1988 face vorbire doar de o casă, iar de teren se amintește doar în convenția din 9.08.1987, aspect confirmat și de martorii audiați.
Nu s-ar putea considera valabilă o promisiune de vânzare privind terenul, întrucât,acest obiect nu a fost determinat sau determinabil. Se pretinde că s-a vândut 18 ari teren, peste cele 10 arii dobândite prin contractul autentificat nr.8260/1990. Inițial acțiunea a vizat 1400. apoi 2700. iar în fond 2600. Nu se poate primi noțiunea de teren aferent construcțiilor deoarece, vânzătoarei în același lor i s-a reconstituit 10118. lotul conform statului nu putea fi mai mare de 15 ari ce figurează și în contracte, confirmat și de martori.
Construirea de către intimați, după 1990 unor anexe, fără autorizație, fără acordul recurentei, peste limita dreptului tabular, de 1000. nu poate suplini o convenție. Aceste drepturi tabulare sunt rezultatul unui contract autentic prin care s-a și dezmembrat tot terenul de 10118. apoi s-a vândut 1000. reprezentând o perfectare a convenției.
Expertiza nu este de natură a confirma sau infirma o convenție născută în urmă cu 15 ani, doar constată o stare de folosință - respectiv că intimații folosesc abuziv 1992. din nr.top.6189/12 având astfel un front stradal mai mare cu 52,4. deși li se cuvine doar unul de 23,6. nu cel actual de 76.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații și, au solicitat respingerea recursului, arătând că prin motivele invocate se face o analiză stufoasă a evoluției procesului, motive ce nu se încadrează în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Analizând considerentele deciziei civile nr.480/R/2003, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr.4403/2002 se reține faptul că, instanța de recurs a stabilit irevocabil faptul că, obiectul vânzării, al convențiilor încheiate de antecesoarea recurentei în anul 1987, 1988 l-a făcut casa, anexele gospodărești și pământul deținut de vânzătoare. Totodată s-a concluzionat că, suprafața de teren nu se limitează la 1000. întrucât casa depășește limita înscrisă în CF, la fel și fântâna ce potrivit convenției, revenea compărătorilor, astfel că, este întemeiată cererea referitor la pronunțarea unei hotărâri ce să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru diferența de 1992. din nr.top.6189/12 pe lângă cei 1000. dobândiți și înscriși în CF în baza contractului autentic de vânzare-cumpărare și dezmembrare încheiat în anul 1990.
Este cert, fără putință de tăgadă faptul că, instanța de casare, prin decizia pronunțată, a dezlegat problema de drept dedusă judecății, concluzionând că pe lângă cei 1000. intimaților li se mai cuvin 1992. singurul aspect pentru care s-a casat decizia cu trimitere spre o nouă judecare fiind necesitatea întocmirii unei variante de expertiză ce să corespundă drepturilor acestora. Orice discuții referitor la întinderea dreptului cumpărătorilor nemaiputând fi reluate, ele odată lămurite intră în puterea de lucru judecat și sunt obligatorii conform art.315 Cod procedură civilă pentru instanță.
Raportat la cele expuse, întrucât practic prin motivele de recurs se readuc în discuție aspecte soluționate, tranșate irevocabil prin decizia de casare, apărările intimaților fiind corecte, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, astfel că, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Întrucât s-a reținut culpa procesuală a recurenților, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îi va obliga să le plătească intimaților, 1000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial ocazionat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții, și împotriva deciziei civile nr.689/A din 28 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă, să plătească părții intimate și suma de 1000 RON lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:1.04.2008
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:8.04.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
