Fond funciar. Speta. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 486/
Ședința publică din 13 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.130 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 06 martie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 iunie 2004, reclamanta, în contradictoriu cu Comisia Județeană de Fond Funciar A și Comisia Locală de Fond Funciar, a formulat plângere împotriva hotărârii nr.603/5.09.2002 emisă de comisia județeană, prin care s-a hotărât validarea propunerii comisiei locale de respingere a anexei 53.
În motivarea cererii s-a arătat că la poziția 25 din anexa susmenționată figurează autorul reclamantei, St. pentru care s-a solicitat o suprafață de pădure de 2,5 ha. A fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 1 ha. nu și pentru restul suprafeței de teren pe care autorul a dobândit-o potrivit actului de partaj voluntar din 15.11.1926.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.53-58 din Legea nr.18/1991.
La 30.09.2004, reclamanta a formulat precizări la cererea inițială, solicitând obligarea Comisiei Locale la validarea și punerea sa în posesie cu 2,5 ha. pădure, obligarea acesteia la întocmirea și înaintarea documentației pentru această suprafață, precum și obligarea comisiei județene la eliberarea titlului de proprietate pentru 2,5 ha. pădure.
Prin sentința civilă nr.136 din 13 ianuarie 2005, Judecătoria Piteștia respins cererea, astfel cum a fost precizată, reținând următoarele:
Potrivit actului de partaj voluntar din 15.11.1926 și borderoului proprietăților agricole din 1948 (filele 8, 62-63), autorii reclamantei, și OG, au deținut 0,2500 ha. pădure (patru stânjeni și J) în pct. " ". Ca urmare a cererii formulată de reclamanta, în calitate de moștenitor, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1 ha. pădure prin hotărârea nr.603/5.09.2002 a Comisiei Județene de Fond Funciar, validându-se propunerea Comisiei Locale de respingere a anexei nr.53, unde, la poziția 25 se află și reclamanta, cu o cerere referitoare la o diferență de 1,5 ha. pădure (filele 2-7).
Față de această situație de fapt, instanța a constatat că cererea, astfel cum a fost precizată, este neîntemeiată.
Din actele depuse la dosar a rezultat că reclamanta, în calitate de moștenitor al autorilor săi, și, a fost validată cu 1 ha. pădure, deși din actele privind dreptul de proprietate rezultă o suprafață de 0,2500 ha. pădure. Ca atare, în mod corect Comisia Locală de Fond Funciar a făcut propunere de respingere a cererii privind reconstituirea diferenței de 1,5 ha. pădure (de altfel, cererea privind reconstituirea - fila 36 - nici nu privește această suprafață de 1,5 ha. pădure, ci o diferență de 0,58 ha. neatribuită, iar reclamanta nu a făcut dovada existenței unei alte cereri), iar comisia județeană, prin hotărârea nr.603/2002, a validat propunerea, având în vedere dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr.1/2000 (modificată și completată prin nr.OUG102/2001).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând că este nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea criticilor, apelanta a arătat că a completat și modificat acțiunea inițială prin cererea din data de 30.09.2004, în sensul că a solicitat obligarea celor două comisii la validarea, punerea sa în posesie și întocmirea actelor de proprietate pentru suprafața de 2,5 ha. pădure.
A susținut că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, ce a fost înregistrată sub nr.380/16.02.1998 la Comisia Locală de Fond Funciar.
Cum actele ce au stat la baza cererii nu mai există în prezent și nici documentațiile comisiei locale de fond funciar, reclamanta a solicitat instanței de fond administrarea probei cu expertiză pentru a se stabili în mod cert care au fost suprafețele de pădure deținute de autorul său, în raport de actele de proprietate anexate cererii de reconstituire.
Întrucât instanța de fond a respins această probă, apelanta susține că era necesar să fie verificată situația, nu numai în ceea ce privește suprafețele de pădure deținute de autorul său în anul 1948, dar și cele anterioare acelui an, precum și amplasamentul acestor suprafețe.
A mai susținut reclamanta, că instanța de fond a respins acțiunea având în vedere două considerente greșite și anume: că autorul său nu ar fi avut în proprietate decât suprafața de 2500 pădure, iar cererea sa nu se referă la suprafața de 1,5 ha. pădure, ci la o altă suprafață de 0,58 ha. neatribuită.
Menționează că autorul său a avut în proprietate suprafața de teren solicitată și a formulat mai multe cereri la comisia locală pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin decizia civilă nr.130 din 10 iunie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins ca nefondat apelul, reținând următoarele:
Reclamanta a formulat plângere în temeiul art.53 din Legea nr.18/1991 împotriva hotărârii nr.603/05.09.2002 a Comisiei Județene de Fond Funciar
Prin această hotărâre, în anexa nr.2 la poziția 25, a fost validată propunerea de respingere a cererii petentei pentru terenurile autorului său, în suprafața de 1,5 ha. reținându-se că actele ce au stat la baza acestei hotărâri sunt cele emise în 1927 și 1930.
Anterior emiterii acestei hotărâri, prin anexa nr.15, la poziția 102, a fost validată cu suprafața de 1 ha. teren forestier prin hotărârea nr.37/22.07.1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar A (fila 84 dosar apel).
În mod constant intimata a precizat că la prima validare ce a avut loc prin hotărârea nr.37/22.07.1991 a fost confundată suprafața de 2500 cu 2,5 ha. sens în care s- propus greșit de către Comisia Locală de Fond Funciar ca reclamanta să fie validată pentru diferența de 1,5 ha.
În mod corect s-a analizat această propunere de către Comisia Județeană de Fond Funciar, având în vedere că actul de proprietate, respectiv partajul voluntar anexat cererii, a făcut dovada doar cu privire la o suprafață de 4 stânjeni și (aproximativ 2600 pădure).
Potrivit actului de partaj voluntar întocmit la data de 15.11.1926, autoarea primit în lot suprafața anterior menționată ( filele 8,9 dosar).
Expertul tehnic judiciar a constatat că suprafața din actul primar este de aproximativ 9000, menționând că în raport de zona la care se referă actul de partaj stânjenul are generic 2, iar lățimea terenului primit la partaj de autoare este de 9.
Deși la validarea și punerea în posesie reclamantei pentru suprafața de 1 ha. teren pădure, în anul 1991, nu apar mențiuni cu privire la actele ce au stat la baza acestei reconstituiri, prin adresa nr.13649/11.10.2005 Comisia Locală de Fond Funciar a arătat că în acel an, hotărârea nr.37 /22.07.1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Aaa vut la bază declarațiile de martori. O astfel de declarație a fost depusă la fila 28 din dosar, iar din conținutul acesteia rezultă că terenul a fost proprietatea autorilor, făcând astfel parte din moștenirea de pe urma acestora.
Transmiterea pe cale succesorală a terenului cu vegetație forestieră s-a făcut, în ceea ce privește suprafața de 4 stânjeni și J reținută, prin actul de partaj voluntar întocmit la data de 15.11.1926.
Actul de partaj voluntar întocmit la data de 06.05.1925 privește doar terenurile arabile ce au fost atribuite în lotul autoarei (fila 34 dosar apel): 18 ari tren cu pruni, 16 ari teren arabil, 12 ari teren arabil și 16 ari teren arabil.
Numai actul de partaj întocmit în anul 1926 a avut ca obiect terenurile cu vegetație forestieră, astfel încât moștenirea pentru terenuri din această categorie nu poate depăși suprafața de 4 stânjeni și J, reținută în acest act declarativ de proprietate.
Cum actele de proprietate vechi au fost procurate de reclamantă după ce s-a făcut o primă validare asupra suprafeței de 1 ha. teren pădure, faptul că ulterior acestea au fost atașate cererii formulate în 1998, nu poate să impună ideea că autorii apelantei-reclamante au moștenit mai mult teren decât cel evidențiat în înscrisurile primare.
Având în vedere că apelantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha. teren forestier, moștenire de la autorii, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a respins cererea precizată de reclamantă.
Pe de altă parte, reclamanta nu a solicitat punerea în posesie pentru suprafața deja validată de 1 ha. ci a solicitat ca intimata Comisia Locală de Fond Funciar să o pună în posesie pentru suprafața de 2,5 ha. pentru care să se înainteze documentația și să se elibereze titlul de proprietate, astfel că în mod corect au fost respinse și cererile formulate la data de 30.09.2004.
Prin expertiza tehnică judiciară întocmită în cauză au fost verificate amplasamentele terenului potrivit actului de partaj din anul 1926 și a rezultat că acesta se întinde pe o suprafață de circa 9000
În fața instanței de fond au fost depuse toate cererile formulate de reclamantă, dar din acestea nu rezultă care este categoria de folosință a terenului solicitat.
Prin cererea înregistrată sub nr.380/16.02.1998, reclamanta în calitate de moștenitoare a defunctului a arătat că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,63 ha. din totalul de 2,03 ha. fără a preciza care este categoria de folosință pentru diferența solicitată a-i fi reconstituită de 0,58 ha.
Constatând că în mod corect instanța de fond a reținut că nu se mai impunea validarea reclamantei pentru o diferență de 1,05 ha. teren forestier, în raport de dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr.1/2001, tribunalul a respins ca nefondat apelul.
Împotriva deciziei civile nr.130/10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, reclamanta care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive de nelegalitate:
- decizia atacată este nelegală în raport de prevederile Legii nr.1/2000 și ale Legii nr.247/2005, deoarece instanța de apel a ignorat obiectul plângerii formulată de petentă în ceea ce privește obligarea Comisiei Locale să procedeze la punerea în posesie a reclamantei pentru suprafața de pădure de 2,5 ha. considerându-se în mod greșit că nu ar fi solicitat expres acest lucru în fața instanței de fond.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs a arătat că tribunalul nu s-a pronunțat în nici un mod asupra capătului de cerere privind punerea în posesie a reclamantei pe suprafața de 2,5 ha. pădure, compusă din 1 ha. validat pe Legea nr.18/1991 și 1,5 ha. solicitat în temeiul Legii nr.1/2000, urmând a fi întocmită documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața totală solicitată.
S-a menționat că în speță sunt incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și că acest motiv conduce la casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
- decizia este nelegală în raport de prevederile Legii nr.1/2000 și ale Legii nr.247/2005, deoarece tribunalul a aplicat greșit legea în sensul că nu a făcut distincția necesară între procedura prevăzută de Legea nr.18/1991 privind terenurile cu vegetație forestieră și procedura specială conținută de Legea nr.1/2000.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat de reclamantă că nu au fost valorificate toate actele primare de proprietate invocate de aceasta și depuse în dosar și că autorii ei au deținut în proprietate o suprafață mai mare de 2600, așa cum greșit susține Comisia Locală de Fond Funciar.
De asemenea s-a arătat că de-a lungul timpului, terenurile cumpărate de autorii reclamantei ori moștenite de aceștia și-au schimbat categoria de folosință, în sensul că au devenit terenuri cu vegetație forestieră, aspect neluat în considerare de instanța de apel.
S-a precizat că în ceea ce privește faptul că reclamanta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile cu vegetație forestieră, aceasta a menționat că a fost șicanată în permanență de fostul Primar al orașului și că cererile depuse de aceasta s-au pierdut împreună cu actele de proprietate.
În concluzie, reclamanta consideră că pentru acest motiv de recurs sunt incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
S-a solicitat admiterea recursului și reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 9.000 evidențiată în schița anexă a expertizei, cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar formulat întâmpinare și precizări și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La dosar a fost administrată în recurs proba cu înscrisuri.
Verificând decizia civilă recurată prin prisma criticilor formulate și din ansamblul lucrărilor dosarului, Curtea cu majoritate constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs se constată de C cu majoritate că este nefondat, întrucât tribunalul în mod legal a precizat că instanța de fond în mod corect a respins cererea precizată de reclamantă, ținând cont că petentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha. teren forestier și că nu este îndreptățită să i se reconstituie și să fie pusă în posesie după înaintarea documentației necesare pentru o suprafață totală de 2,5 ha. pădure, întrucât din înscrisurile de la dosar și anume actul de partaj voluntar din 15.11.1926 și borderoul proprietăților agricole din 1948 (filele 8, 62 și 63 dosar fond), rezultă că autorii reclamantei, și OG, au deținut 0,2500 ha. pădure în pct." ".
Rezultă, cu majoritate, că tribunalul și judecătoria au avut în vedere obiectul plângerii așa cum a fost precizată la data de 30 septembrie 2004 de către reclamantă și s-au pronunțat dacă petenta este îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate prin eliberarea titlului, după ce înainte se va înainta documentația necesară și să fie pusă în posesie aceasta pentru suprafața totală de 2,5 ha. pădure.
În concluzie, Curtea cu majoritate constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și nu se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, deoarece tribunalul s-a pronunțat pe toate criticile formulate de petentă.
Al doilea motiv de recurs este nefondat și va fi respins de C cu majoritate, deoarece instanța de apel și judecătoria au făcut o aplicare corectă a Legii nr.1/2000 și a Legii nr.247/2005, reținând că din înscrisurile de la dosar ce au fost coroborate și menționate mai sus, a rezultat faptul că reclamanta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,250 ha. pădure, deși în realitate i-a fost atribuită suprafața de 1 ha. pădure prin hotărârea nr.603 din 5.09.2002 a Comisiei Județene de Fond Funciar A și că aceasta a solicitat prin cererea de reconstituire depusă (fila 36 dosar fond) o diferență de 0,58 ha. neatribuită și nu de 1,5 ha. pădure, cum solicită prin precizarea depusă la termenul din 30 septembrie 2004.
În concluzie, cu majoritate Curtea reține că cele două instanțe de apel și fond au avut în vedere toate actele de proprietate depuse la dosar și că petenta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate referitor la 1,5 ha. teren cu vegetație forestieră, iar faptul că aceasta a fost "șicanată", situație nedovedită în cauză, nu înlătură obligativitatea legală a depunerii cererii menționate mai sus.
Rezultă că pentru acest motiv de recurs, Curtea constată cu majoritate că nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, cu majoritate Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.130 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
CU MAJORITATE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în,-, județ A, prin procurator, împotriva deciziei civile nr.130 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, intimate-pârâte fiind COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, cu sediul în orașul,-, județ A și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR A, cu sediul în Pitești, nr.1, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/17.03.2009.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Opinie separată
Sunt pentru admiterea recursului, în sensul modificării deciziei, admiterii apelului, schimbarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii și anularea Hotărârii Comisiei Județene A nr.603/2002 cu consecința reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea recurentei pentru suprafața de 9.000 mp. teren conform raportului de expertiză tehnică efectuat în apel, anexa nr.2 (fila 158), pentru următoarele considerente:
Atât instanța de apel, cât și instanța de fond au aplicat greșit legea în sensul că nu au făcut distincția între procedura prevăzută de Legea nr.18/1991 și cea având ca obiect terenuri cu vegetație forestieră în baza Legii nr.1/2000.
Astfel, potrivit validării inițiale, prin Hotărârea nr.37/22.07.1991 a Comisiei Județene Ais -a reconstituit dreptul de proprietate recurentei pentru suprafața de 1,5 ha. hotărâre care nu a fost contestată, a intrat în circuitul civil și și-a produs efectele.
Ulterior, odată cu apariția Legii nr.1/2000, s-a permis vechilor proprietari să formuleze cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren care nu au fost validate în baza Legii nr.18/1991, cu condiția ca terenurile să nu fi fost atribuite altor persoane și evident proprietarii să dovedească dreptul de proprietate pentru terenurile pe care le solicită.
Recurenta-reclamantă a formulat cerere în mod legal și a depus ca act primar actul de partaj voluntar din 15 noiembrie 1926, act care nu a fost avut în vedere la prima validare.
Motivarea instanței de recurs, în sensul că nu ar exista cerere de reconstituire a dreptului de proprietate decât pentru 0,58 ha teren, excede cadrului procesual de față, deoarece, pe de o parte, nu a fost supusă dezbaterii în nici un fel de către instanțele inferioare, iar pe de altă parte, nici nu s-a susținut de către intimata-pârâtă acest lucru, iar respingerea validării prin hotărârea comisiei județene s-a făcut pentru pretinsa lipsă a actelor de proprietate ale recurentei-reclamante și nicidecum nu s-a pronunțat pe excepția ce derivă din lipsa cererii de reconstituire.
Cu ocazia efectuării raportului de expertiză în apel, expertul a transpus pe teren actul respectiv și a constatat că recurenta-reclamantă este îndreptățită să primească suprafața de 9.000 mp. iar pe de altă parte s-a constatat că terenul respectiv nu a fost atribuit în proprietate altor persoane.
Instanțele judecătorești au făcut o confuzie nepermisă între cele două validări, concluzionând că s-a procedat la emiterea unei hotărâri a comisiei județene, respectiv nr.37/1991 pentru o suprafață mai mare de teren decât recurenta avea dreptul în realitate, însă, obiectul cauzei de față îl constituie, evident, așa cum s-a precizat mai sus, cea de-a doua validare permisă de legiuitor în baza Legii nr.1/2000, iar recurenta a îndeplinit condițiile prevăzute de lege și anume a făcut dovada dreptului de proprietate cu actul de partaj voluntar din 15 noiembrie 1926, actul a fost transpus pe teren și suprafața respectivă nu a fost atribuită altor persoane fizice.
De altfel, Curtea a administrat proba cu înscrisuri în ședința din 16 ianuarie 2009 și anume a emis o adresă către intimata-pârâtă Comisia Locală de fond funciar, în sensul de a preciza în mod expres dacă prin hotărârea inițială, respectiv nr.37 din data de 22.07.1991, s-a avut în vedere actul primar de partaj voluntar din 15 noiembrie 1926, iar la fila 213 din recurs intimata-pârâtă a precizat în mod clar, că acest act nu a stat la baza emiteri hotărârii inițiale și că recurenta-reclamantă l-a depus atunci când a formulat cea de-a doua cerere în baza Legii nr.1/2000.
Față de cele arătate mai sus, consider că soluția legală era aceea de admitere a recursului, în sensul modificării deciziei, admiterii apelului declarat de reclamantă, schimbarea sentinței și pe fond admiterii acțiunii și anularea Hotărârii Comisiei Județene A nr.603/2002, cu consecința reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 9.000 mp. conform raportului de expertiză tehnică anexa nr.2 de la fila 158 din apel.
Judecător,
,
Red./23.03.2009
GM/2 ex.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
