Fond funciar. Speta. Decizia 593/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2634/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.593
Ședința publică de la 31.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziei civile nr.87 A din 18.03.2002, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr.35/2002, a deciziei civile nr.265 R din 18.03.2002 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr.36/2002 și a sentinței civile nr.2279 din 09.03.2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991 - PRIMĂRIA S, JUDEȚUL
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă revizuientul, personal și asistat de avocat HG, în baza împuternicirii avocațiale nr.40 din 15.12.2008, emisă de Baroul Prahova și intimatul, prin avocat, în baza delegației de substituire nr.10 din 16.02.2009, emisă de Baroul Prahova, lipsind intimații, și reprezentantul Comisiei pentru Aplicarea Legii nr.18/1991 - Primăria S, județul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul revizuientului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în susținerea acestei probe adresa eliberată de Parlamentul României - Camera Deputaților din 06.09.1999. Totodată, depune la dosar un certificat de grefă, din care rezultă că, pe rolul Judecătoriei Urziceni, se află înregistrat dosarul nr-, care are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate și solicită, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, suspendarea prezentei cauzei până la soluționarea acelui dosar, considerând că hotărârea ce urmează a se pronunța are o înrâurire hotărâtoare asupra cererii de revizuire.
Avocatul intimatului arată că se opune la încuviințarea probei cu înscrisuri și la cererea de suspendare a cauzei formulată de către revizuient, întrucât acestea nu au legătură cu prezenta cale de atac.
Curtea, după deliberare, respinge cererea revizuientului privind administrarea probei cu înscrisuri, respectiv adresa eliberată de Parlamentul României - Camera Deputaților din 06.09.1999, apreciind că este neconcludentă pentru soluționarea cauzei, fiind un punct de vedere al vicepreședintelui Camerei Deputaților, care nu poate lega instanța conform principiului separației puterilor în stat.
În ceea ce privește cererea de suspendare întemeiată pe art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a dispune suspendarea unei căi extraordinare de atac până la soluționarea fondului având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate, motiv pentru care o va respinge, ca nefondată.
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor cererii de revizuire.
Apărătorul revizuientului solicită admiterea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.
Arată că, prin sentințele civile nr.1887 și 1888 pronunțate de Judecătoria Urziceni, i s-a recunoscut revizuientului calitatea de unic moștenitor al defuncților și, ca fiind părinții săi adoptivi, însă aceste sentințe au fost atacate cu apel și recurs atât de Primarul comunei, cât și de intimatul, iar, prin soluțiile date ulterior, în căile de atac formulate, i s-a negat acestuia calitatea de descendent.
Consideră că cele două sentințe pronunțate în apel și recurs sunt în totală contradicție cu hotărârile pronunțate în fond, având în vedere faptul că și copilul înfiat are același drept ca și un copil legitim născut din acea căsătorie.
Astfel, prin refacerea procesului-verbal nr.15/18.06.1946 cu privire la adopție s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că această adopție a existat și îi conferă acestuia calitate de descendent.
Mai arată că revizuientul este nedreptățit pentru că nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate, având în vedere faptul că în materia devoluțiunii succesorale prezența descendenților înlătură de la moștenire pe ceilalți moștenitori subsecvenți, respectiv colateralii ordinari.
Apărătorul revizuientului depune la dosar, în fotocopie, chitanța privind achitarea onorariului de avocat care corespunde cu onorariul din contractul de asistență juridică nr.40/15.12.2008, înfățișat instanței în original.
Avocatul intimatului solicită respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, întrucât nu există triplă identitate de elemente, iar hotărârile nu sunt contradictorii, cu cheltuieli de judecată. Totodată, arată că invocă excepția tardivității cererii de revizuire, având în vedere faptul că aceasta a fost introdusă cu nerespectarea termenului legal prevăzut de art.324 Cod procedură civilă.
Avocatul revizuientului arată că, în opinia sa, cererea de revizuire este formulată în termen, având în vedere dispozițiile art.322 alin.1 pct.1, 2 și 7 Cod procedură civilă și solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.750 R din 04 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a declinat, în favoarea Curții de Apel București cererea de revizuire a deciziilor nr.87/A/18 martie 2002 și nr.265 R/18 martie 2002 pronunțate de Tribunalul Ialomița și a sentinței civile nr.2279/09 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, formulate în temeiul dispozițiilor art.322 pct.7 Cod procedură civilă de revizuientul în contradictoriu cu intimații, și Comisia de Aplicare a Legii nr.18/1991 - Primăria S, județul
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Ialomițaa reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art.323 alin.2 Cod procedură civilă, iar Curtea de Apel București, este instanța ierarhic superioară Tribunalului Ialomița care a pronunțat prima hotărâre ce face obiectul cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri.
Pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie cauza a fost înregistrată sub nr-.
Cererea de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art.322 pct.7 Cod procedură civilă a fost motivată de revizuient în sensul că hotărârile menționate sunt contradictorii întrucât i-au încălcat dreptul la moștenirea cuvenită de pe urma defuncților și.
A arătat revizuientul că în calitate de fiu adoptiv al defuncților și a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar; cererile admise inițial prin sentințele civile nr.1888/2001 și 1887/2001 ale Judecătoriei Urziceni au fost desființate prin deciziile civile nr.87 A din 18 martie 2002 și nr.265 R/18 martie 2002 pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă reținându-se că nu are dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate întrucât nu a atacat testamentul întocmit de defunctul și certificatul de moștenitor emis în favoarea intimatului.
Cererea de anulare a acestor înscrisuri a fost însă respinsă, prin sentința civilă nr.2279/09 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă.
A mai arătat revizuientul că cererile sale formulate în baza legilor fondului funciar au fost respinse deoarece există un testament și un certificat de moștenitor anterioare apariției Legii nr.18/1991, doar pentru locuri de veci, și care nu ar fi fost atacate de acesta, iar când a atacat aceste acte, nemotivând că este succesor întrucât a fost repus în drepturi conform legilor fondului funciar, instanțele i-au respins cererile cu motivarea că drepturile succesorale trebuie apreciate separat anterior și posterior legilor fondului funciar; deși a fost repus în dreptul de acceptare a succesiunii și are drept la reconstituie nu poate solicita anularea acestor acte.
În acest mod, prin hotărâri contradictorii emise de instanțe,este privat de drepturile ce i se cuvin în baza legilor fondului funciar total nedrept, iar interpretarea legilor este nejustificată, încălcându-i-se drepturile.
A susținut revizuientul că și dacă era străin de succesiune anterior Legii nr.18/1991 prin neacceptare (mai ales că nu exista nici o avere la decesul autorilor) prin depunerea cererilor în baza legilor fondului funciar, era repus în drepturile succesorale, iar după reconstituire, dacă erau mai mulți succesori, în cazul stabilirii drepturilor, individual, pentru fiecare succesor, urma să se discute asupra introducerii acestor drepturi și eventual a unei reducțiuni a testamentului.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art.324 alin.1 Cod procedură civilă.
Pe fondul cererii, a solicitat respingerea cererii de revizuire apreciind că hotărârile indicate de revizuient nu sunt contradictorii și în plus, între acestea nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția tardivității cererii de revizuire, Curtea reține că aceasta nu este întemeiată și urmează să o respingă având în vedere că cererea de revizuire a fost depusă la oficiul poștal la data de 12.06.2008 conform plicului aflat la fila 31 din dosarul Tribunalului Ialomița nr-, iar decizia civilă nr.500/2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr- a fost pronunțată la 12 mai 2008, astfel că au fost respectate dispozițiile art.324 alin.1 coroborate cu art.101 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea apreciază că cererea de revizuire nu este fondată și urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri presupune existența unor hotărâri definitive contradictorii, în aceeași pricină (în sensul de a fi îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză), în dosare diferite; acest motiv de revizuire sancționează încălcarea principiului puterii de lucru judecat prin anularea celei de-a doua hotărâri.
Curtea reține că decizia civilă nr.87 A din 18 martie 2002 și decizia civilă nr. nr.265 R din 18 martie 2002, pronunțate de Tribunalul Ialomița au devenit definitive la aceeași dată (18 martie 2002) prima fiind pronunțată în apel, iar cea de-a doua în recursul exercitat împotriva unei sentințe care nu a fost susceptibilă de apel.
Prin decizia civilă nr. 87 A din 18 martie 2002 a fost admis apelul formulat de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr.1888 din 11 octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Urziceni și a fost schimbată sentința în sensul că a fost respinsă cererea formulată de reclamantul de anulare a titlului de proprietate nr.-/55511 din 05 decembrie 1995 pentru suprafața de 7,05 ha eliberat pe numele defunctei și a pârâtului.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă cererea formulată de petentul de anulare, în parte, a sus-menționatului titlu de proprietate în sensul că a fost exclusă defuncta de la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut defunctului.
La pronunțarea deciziei civile nr.87 A din 18 martie 2002 s-a avut în vedere că prin decizia civilă nr. 265 R/2002 Tribunalul Ialomițaa admis recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.1887 din 11 octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Urziceni care a fost schimbată în sensul respingerii plângerii formulate de petentul împotriva hotărârii nr. 37/ Ⅰ din 26 octombrie 2000 a Comisiei Județene I; s-a reținut că prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că intimatul nu este îndreptățit la a i se reconstitui, în condițiile Legii nr.18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului rămas de pe urma defunctului.
Cu referire la motivele care au condus la pronunțarea deciziei civile nr.265 R din 18 martie 2002 a Tribunalului Ialomița, Curtea reține că prin plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 37/ Ⅰ din 26 octombrie 2000 a Comisiei Județene I de aplicare a Legii nr.18/1991 petentul a solicitat anularea acesteia și reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 7,50 ha teren arabil situat pe raza Comunei în calitate de fiu adoptiv al defuncților și.
Prin hotărârea contestată, dreptul de proprietate asupra terenului solicitat de petentul a fost reconstituit în favoarea intimatului, în calitate de unic moștenitor al defunctului, conform certificatului de moștenitor nr.328/1987. Tribunalul Ialomițaa reținut că potrivit art.13 din Legea nr.18/1991 republicată calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive, ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.
Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Potrivit certificatului de moștenitor nr.3281/15.12.1987 eliberat de notariatul de Stat Județean P, moștenitor al defunctului - cel care a deținut în proprietate terenul pentru care petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate - este recurentul, petentul fiind străin de moștenire prin neacceptare în termen.
Cum terenul nu se află în circuitul civil, calitatea petentului de moștenitor al defunctului se apreciază în raport și de dispozițiile alin.2 din art.23, respectiv cererea făcută în baza Legii nr.18/1991.
Cum acesta nu a formulat cerere în termenul prevăzut de lege, respectiv până la 06.10.1991, ci abia la 16.08.1991, direct la comisia județeană nu poate fi considerat repus în termenul de acceptare a moștenirii rămase de la, astfel că nu poate beneficia de dispozițiile art.8 din Legea nr.18/1991.
Este adevărat că prin art.IV din Legea nr.167/1997 se prevede că persoanele care nu au depus cerere în termenul prevăzut de legea fondului funciar nr.18/1991, ori dacă aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la acestea care nu a fost primit nici un răspuns se pot adresa cu o nouă cerere comisiei comunale, orășenești sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii, însă această dispoziție nu vine să repună în dreptul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pe cei ce nu au depus cererea în termenul prevăzut de Legea nr.18/1991, cu privire la suprafața de până la 10 ha ce putea fi cerută în baza legii, textul aplicându-se ca dispoziție proprie a Legii nr.169/1997.
Astfel, prin această dispoziție s-a dat posibilitatea ca cei ce nu au depus cerere în baza Legii nr.18/1991 sau ale căror cereri s-au pierdut sau nu au fost soluționate, să poată solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile de peste 10 ha până la limita prevăzută de Legea nr.167/1997, fără a se putea relua în discuție cererile ce au fost odată soluționate în baza Legii nr.18/1991.
Interpretarea dată mai sus textului menționat este în concordanță și cu art.11 din Legea nr.169/1997 care prevede că dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale acestei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea legii fondului funciar nr.18/1991 la data întocmirii lor.
Pentru considerentele enunțate mai sus, reținând că moștenitor al defunctului, care să beneficieze de Lega nr.18/1991 este recurentul, intimatul fiind străin de moștenire pentru cele arătate anterior, Tribunalul Ialomițaa apreciat ca fondat recursul declarat de, prin decizia civilă nr. 265 R din 18 martie 2002.
Curtea reține, de asemenea, că prin sentința civilă nr.2279/09.03.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr- rămasă definitivă și irevocabilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5295/28.06.1980 întocmit de fostul Notariat de Stat Județean P, a certificatului de moștenitor nr.3282/15.12.1987 emis de fostul Notariat de Stat Județean P și a certificatului de moștenitor nr.3281 din 15 decembrie 1987 emis de fostul Notariat de Stat Județean
Judecătoria Ploiești, a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5395/28.06.1980 de fostul Notariat de Stat Județean P, și au vândut pârâtului, locuința proprietatea acestora situată în P-, jud.
Din mențiunile contractului rezultă că defuncta la momentul încheierii era bolnavă și netransportabilă, fiind identificată cu actul de identitate.
La data de 17.07.1982 a fost autentificat sub nr.7509 de fostul Notariat de Stat Județean P, testamentul întocmit de, văduv, având un copil, prin care acesta dispunea pentru cazul morții sale, ca toate bunurile mobile și imobile ce se vor afla în patrimoniul său la încetarea sa din viață să revină nepotului său de frate.
În urma decesului a fost eliberat certificatul de moștenitor nr.3282/15.12.1987 de fostul Notariat de Stat Județean P, potrivit căruia unicul moștenitor al acesteia este, în calitate de soț supraviețuitor, masa succesorală compunându-se din cota de 1/2 din concesiunea unui loc de înhumare situat în cimitirul din P, jud. P nr. 19,. 1, parcela 32, în suprafață de 3 x 3 mp. și același drept din construcția funerară situată pe acest loc, respectiv raclă cu 2 locuri suprapuse, bordură din beton cu grilaj metalic și 2 cruci de marmură.
Potrivit aceluiași certificat de moștenitor, reclamantul, a fost "îndepărtat" de la moștenire prin neprezentare.
La data de 06.05.1987 a decedat, de pe urma căruia a fost eliberat certificatul de moștenitor nr.3281/15.12.1987, în conformitate cu care, masa succesorală rămasă de pe urma acestuia a rămas o masă succesorală compusă din concesiunea unui loc de înhumare situat în cimitirul din P, jud. P nr. 19,. 1, parcela 32, în suprafață de 3 x 3 mp. și același drept din construcția funerară situată pe acest loc, respectiv raclă cu 2 locuri - suprapuse, bordură din beton cu grilaj metalic și 2 cruci de marmură, iar unicul moștenitor al defunctului este, în calitate de legatar și nepot de frate, reclamantul fiind "îndepărtat" prin neprezentare.
Din conținutul certificatului de moștenitor nr.3281/15.12.1987, natura testamentară a succesiunii a fost stabilită conform testamentului autentificat sub nr. 7509/17.07.1982.
Susținerea reclamantului în sensul că certificatul de moștenitor nr. 3282/15.12.1987 este lovit de nulitate absolută întrucât de pe urma defunctei este " în calitate de soț supraviețuitor, ori la data eliberării respectivului certificat era decedat, decesul acestuia survenind la 06.05.1987" a fost găsită neîntemeiată, în condițiile în care art.688 cod civil "efectul acceptării se suie până la ziua deschiderii succesiunii".
Potrivit art. 700 Cod civil "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii", iar art. 651 Cod civil. dispune că "succesiunile se deschid prin moarte".
În raport de data deschiderii fiecărei succesiuni, respectiv a defunctei, și, respectiv, a defunctului, instanța constată că reclamantul nu și-a manifestat dreptul de a accepta succesiuni le respective, în condițiile în care art.686 Cod civil care prevede că "nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine".
Pentru aceste considerente Judecătoria Ploieștia constatat că nu se impune reducțiunea liberalităților excesive ca urmare a nerespectării rezervei succesorale, de vreme ce operațiunea juridică a reducțiunii liberalităților excesive făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament, este un beneficiu acordat de legiuitor pentru apărarea intereselor moștenitorilor acceptanți ce eventual ar putea fi prejudiciați prin asemenea acte, iar de această posibilitate nu beneficiază moștenitorii care sunt străini prin neacceptarea succesiunii.
Având în vedere că certificatele de moștenitor nr.3281/15.12.1987 și 3282/15.12.1987 au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materie nefiind incident în cauză nici unul din motivele de nulitate absolută, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5295/28.06.1980 a fost însușit în mod neechivoc de defuncta prin punerea degetului, ca urmare a situației speciale în care se afla, așa după cum rezultă din mențiunile notarului, iar testamentul autentificat sub nr.7509/1 7.07.1982 a fost semnat cu certitudine de defunctul, s-a constatat că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată și, în consecință a fost respinsă ca atare.
Din analiza considerentelor hotărârilor sus - menționate, Curtea reține că nu există contradicție între acestea; astfel, prin decizia civilă nr. 265 R din 18.03.2002 Tribunalul Ialomițaa reținut că petentul nu poate fi repus în termenul de acceptare a succesiunii defunctului și nu poate beneficia de dispozițiile art.8 din Legea nr.18/1991 nu din pricina certificatului de moștenitor nr.3281/15.12.1997 eliberat în favoarea lui ci din pricina formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate cu depășirea termenului instituit de Legea nr.18/1991.
Prin urmare, constatând că hotărârea indicate de revizuient nu sunt contradictorii în sensul că prin sentința civilă nr. 2279/09.03.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești nu se aduce atingere autorității de lucru judecat a deciziilor pronunțate de Tribunalul Ialomița, Curtea va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea îl va obliga pe revizuient la 551,91 lei cheltuieli de judecată către intimatul, reprezentând onorariu de avocat (500 lei) achitat conform chitanței nr.707/18.12.2008 emisă de Cabinetul Individual de Avocatură și 51,91lei cheltuieli de transport (respectiv contravaloare carburant) conform bonului fiscal nr.46/06.01.2009 emis de SC "" SA Comuna, județul I - Sat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității cererii de revizuire, ca neîntemeiată.
Respinge, cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziei civile nr.87 A din 18.03.2002, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr.35/2002, a deciziei civile nr.265 R din 18.03.2002 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr.36/2002 și a sentinței civile nr.2279 din 09.03.2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991 - PRIMĂRIA S, JUDEȚUL
Obligă pe revizuient la 551,91 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/11.05.2009
Tribunalul Ialomița -;
-;;
Jud. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
