Fond funciar. Speta. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nulitate titlu proprietate -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 98
Ședința publică din 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol pronunțarea recursurilor declarate de reclamanta "", cu sediul în comuna,- E, - scara B,. 4, județul S, prin reprezentanții săi legali și pârâta recurentă Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S, prin reprezentanții săi legali, împotriva deciziei nr. 508 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din 5 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 12 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată că prin cererea adresată Judecătoriei Suceava și înregistrată sub nr. 327 din 12 ianuarie 2004 (-), reclamanta "" - S, prin lichidator " Lichidator" SRL S, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții, Comisia comunală pentru aplicarea Legii 18/1991 și Comisia Județeană S pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1954 din 20 martie 1997 pentru suprafața de 265 mp teren arabil situată în intravilanul comunei, județul S, parte din suprafața de 1700 mp teren de la punctul B, poz. 1, tarlaua "S", cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M O 7 nr. 0164 din 26 martie 1994 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației, i-a fost atribuită în deplină proprietate, suprafața de 22.943 mp teren situată pe Industrială, ce include și parcela de 265 mp reconstituită în proprietate prim-pârâților, prin titlul de proprietate nr. 1954/1997. A mai arătat că, în plus, pe suprafața de teren în litigiu trece conducta tehnologică pentru evacuarea apelor uzate rezultate din procesul tehnologic și cu toate acestea, încălcându-se dispozițiile Legii fondului funciar, pârâta Comisia comunală pentru aplicarea Legii 18/1991 a propus, iar pârâta Comisia Județeană Saa probat, eliberarea titlului de proprietate atacat, deși prim-pârâții nu erau îndreptățiți la o astfel de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pârâții s-au opus acțiunii arătând că, în realitate, conducta despre care face vorbire reclamanta nu constituie instalație tehnologică, ci de canalizare, iar rețelele de canalizare pentru apa menajeră nu impun exproprierea.
Pârâta Comisia comunală pentru aplicarea Legii 18/1991 a arătat că la nivelul anului 1991, suprafața de teren în litigiu era liberă astfel încât a fost posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pentru foștii proprietari pe vechiul amplasament.
Întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1 din 19 aprilie 2004 autentificat prin încheierea din 5 octombrie 2004 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 36/S/2003 al Tribunalului Suceava - Secția Comercială, au fost cumpărate activele (incluzând și terenurile) aparținând reclamantei - debitoare "" - S, la termenul de judecată din 10 ianuarie 2005, în cauză, a fost introdusă, în aceeași calitate procesuală, "" SRL S care, a înțeles să-și precizeze obiectul acțiunii, în sensul excluderii din titlul de proprietate nr. 1954/1997 a suprafeței de 227 mp teren astfel cum aceasta a fost identificată de expertul topometru.
Prin sentința civilă nr. 1759 din 16 mai 2005, Judecătoria Suceavaa admis acțiunea, anulând în parte titlul de proprietate nr. 1954 din 20 martie 1997 emis pe numele pârâtei și al defunctului, în sensul excluderii suprafeței de 227 mp teren ce face parte din parcela de 1700 mp teren arabil situată la locul numit "S" în intravilanul comunei, identică cu parcela 2-CC (între punctele 29,33,400,201) din anexa II a planului de situație al raportului de expertiză (fila 132 dosar) și a obligat pe pârâții, și să plătească reclamantei suma de 8 800 000 lei ROL cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că suprafața de 227 mp teren în litigiu constituie proprietatea reclamantei, în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M O 7 nr. 0164 din 26 martie 1994 fiind afectată de conducta tehnologică pentru evacuarea apelor uzate rezultate din procesul tehnologic aferent căilor de transport ST 23; că pârâta Comisia comunală pentru aplicarea legii fondului funciar cunoștea această împrejurare astfel încât atribuirea în proprietate a terenului în litigiu și punerea în posesie a pârâților pe vechiul amplasament - care nu era liber - s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 42 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată și că, în condițiile în care pârâții nu erau îndreptățiți la reconstituire, titlul de proprietate nr. 1954/1997 este lovit de nulitate absolută, potrivit prevederilor art. III alin. 1 litera "a" din Legea nr. 169/1997.
Prin decizia nr. 508 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava - Secția Civilă, respingându-se ca nefondată, excepția puterii de lucru judecat, a fost admis apelul pârâților, și, schimbându-se în totalitate sentința civilă nr. 1759 din 16 mai 2005 a Judecătoriei Suceava, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
S-a statuat în motivarea instanței de apel, în esență, că nu poate fi reținută în cauză autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 54 din 15 martie 2006 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr. 3083/com/2005, irevocabilă prin decizia nr. 7020 din 15 noiembrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, nefiind dată tripla identitate de părți, obiect și cauză cerută de prevederile art. 1201 Cod civil; că respectiva conductă de canalizare menajeră deservește nu numai activitatea reclamantei, ci și a altor persoane, reclamanta nefiind proprietara întregii conducte, respectiv asupra părții din aceasta situară dincolo de incinta societății; că rețeaua de canalizare menajeră nu intră în categoria investițiilor la care se referă art. 42 alin. 3 din Legea nr. 18/1991; că în mod nelegal s-a eliberat reclamantei certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 22.943 mp teren, în condițiile în care, la nivelul anului 1990, antecesoarea acesteia avea în posesie suprafața de 1,48 ha teren curți-construcții, iar pe de altă parte, în cauză s-a făcut dovada că până la data de 1 ianuarie 1990, terenul s-a regăsit în patrimoniul CAP, fiind deținut cu titlu de lot în folosință de pârâții-apelanți ai căror autori figurează intabulați în CF din anul 1929, aspecte în raport de care titlul de proprietate în litigiu apare ca fiind emis în concordanță cu dispozițiile legale în materia fondului funciar.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta "" SRL și pârâta Comisia Județeană S pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În dezvoltarea motivelor de recurs, care în drept se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, reclamanta a arătat, în esență, că este proprietara suprafeței de teren în litigiu, potrivit Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M O 7 nr. 0164 din 26 martie 1994 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației a cărui valabilitate a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și că în cauză sunt incidente prevederile art. 42 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată care interzic reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care s-au efectuat investiții, altele decât cele funciare, titlul de proprietate emis pârâților-apelanți fiind astfel lovit de nulitate absolută, în condițiile legii.
Motivându-și la rândul său recursul pârâta-recurentă Comisia Județeană Saa rătat că, în condițiile în care tribunalul a constatat valabilitatea titlului de proprietate nr. 1954/1997 în litigiu, în mod greșit a fost obligată, în solidar cu ceilalți intimați, la plata cheltuielilor de judecată, critici ce se încadrează de asemenea în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Ambele recursuri sunt întemeiate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. III alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 18/1991 republicată, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile și actele de reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri, iar conform alin. 2 al aceluiași articol, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, și alte persoane care justifică un interes legitim.
Pe de altă parte, potrivit art. 8-11 din Legea 18/1991 republicată, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul CAP se face, la cerere, prin reconstituire sau constituire, prin eliberarea unui titlu de proprietate pe numele celor care au adus teren în CAP sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, sau în condițiile legii civile moștenitorilor acestora, pe baza situației terenurilor deținute de CAP la 1 ianuarie 1990 înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, suprafața adusă în CAP fiind cea care rezultă din actele de proprietate, CF, cadastru, cereri de înscriere, registrul agricol, evidențele cooperativei și chiar declarații de martori.
În alin. 3 al art. 42 din același act normativ se prevede cu titlu de excepție faptul că "nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare".
În speță, prin titlul de proprietate nr. 1954 din 20 martie 1997 (fila 4 dosar fond) s-a reconstituit pârâților dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,05 ha teren situată pe raza comunei, județul S, incluzând și suprafața de 1700 mp teren intravilan "S", care, în parte, respectiv în limitele suprafeței de 227 mp teren, este afectată de trecerea conductei tehnologice pentru evacuarea apelor reziduale rezultate în urma proceselor tehnologice și de fabricație ale "" SRL (reclamantă-recurentă), respectiv ape reziduale din fabricație, ape menajere și ape pluviale, edificată de antecesoarea reclamantei - S - la nivelul anului 1978, aspect necontestat în cauză.
Cum alin. 3 al art. 42 din Legea 18/1991 republicată nu face nici o distincție în cadrul investițiilor realizate în perioada CAP-ului, altele decât îmbunătățirile funciare, concluzia care se impune în mod necesar și obligatoriu este aceea că suprafața de 227 mp teren în litigiu anterior individualizată se încadrează în situația de excepție prevăzută de dispozițiile legale în materie, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia "acolo unde legea nu distinge, nici judecătorului nu îi este îngăduit să distingă".
Este necontestată în speță îndreptățirea pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 1700 mp intravilan, ca și întindere, în condițiile în care autorii acestora figurează intabulați în CF cu această suprafață de teren, anterior cooperativizării, împrejurare în temeiul căreia s-a emis acestora, după apariția Legii 18/1991, adeverința de proprietate nr. 4361 din 24 septembrie 1991. De remarcat însă este faptul că în acest act primar de stabilire a dreptului de proprietate nu s-a realizat și o defalcare a suprafețelor de teren, cu precizarea exactă a amplasamentului acestora.
Pe de altă parte, este necontestat de pârâți și susținut de ansamblul probator al cauzei, faptul că între suprafața de 1700 mp teren "S", intravilan, înscrisă în titlul lor de proprietate și terenul în suprafață de 27.534 mp înscris în Certificatul de Atestare a dreptului de proprietate Seria M O 7 nr. 0164 emis la data de 26 martie 1994 de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în favoarea "" - S, a cărei succesoare în drepturi este reclamanta "" SRL (fila 5 dosar fond), există o suprapunere tocmai în limitele suprafeței de 227 mp teren în litigiu.
Deși valabilitatea titlului reclamantei a fost contestată de pârâți pe tot parcursul procesului, Curtea apreciază că acest aspect nu mai poate fi repus în dicuție în acest cadru procesual în condițiile în care, prin sentința nr. 54 din 15 martie 2006 a Curții de APEL SUCEAVA - Secția Comercială, contencios Administrativ și Fiscal (filele 242-244 dosar apel), rămasă irevocabilă prin respingerea, ca nefondate, a recursurilor, prin decizia nr. 4020 din 15 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal (filele 40-47 dosar recurs), s-a respins, ca nefondată, acțiunea promovată de pârâții din prezenta cauză pentru constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate eliberat reclamantei-recurente, în sensul excluderii din acesta a suprafeței de 227 mp "S" în litigiu.
Astfel, deși în cauză nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a sus-menționatei sentințe (aspect tranșat în mod corect și de instanța de apel), nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, cerută de prevederile art. 1201 Cod civil, Curtea este ținută de aspectele ce au primit deja o soluționare irevocabilă, cu implicații asupra fondului prezentei pricini. În caz contrar, s-ar încălca efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, ceea ce nu poate fi admis.
Cum din considerentele respectivei hotărâri, opozabilă pârâților, rezultă fără echivoc că suprafața de teren înscrisă în titlul reclamantei este proprietatea acesteia, că s- aflat în patrimoniul antecesoarei sale la data de 1 ianuarie 1990 și că este absolut necesară desfășurării activității societății (filele 40-46 dosar recurs) se impune concluzia excluderii suprafeței de 227 mp teren în litigiu de lareconstituire în favoarea pârâților, pe vechiul amplasament, în aplicarea prevederilor art. 42 alin. 3 din Legea 18/1991 republicată, cum corect a reținut judecătoria.
Deși s-a susținut în cauză că prin instituirea textului de lege sus-citat sunt încălcate garanțiile constituționale ale dreptului de proprietate privată stabilite de art. 44 din Constituția României, Curtea constată că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar prevederile art. 44 din Constituție potrivit cărora "conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege", precum și cele ale art. 136 care consacră caracterul inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice" au în vedere tocmai circumstanțe ale exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate astfel încât să nu vină în coliziune cu alte interese legitime. În același sens s-a decis și prin decizia nr. 273/2005 a Curții Constituționale, potrivit căreia, prevederile art. 42 alin. 3 din Legea 18/1991, excluzând de la reconstituirea dreptului de proprietate acele suprafețe de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățirile funciare, sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a II a din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Mai mult, art. 42 din Legea 18/1991 nu interzice reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament sau plata despăgubirilor, având în vedere caracterul reparator al Legii 18/1991.
Față de cele ce preced, cum în cauză se conturează motivul de nulitate absolută a titlului de proprietate al pârâților pentru suprafața de 227 mp teren în litigiu, cum corect a reținut prima instanță, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantei, modificând în parte decizia atacată, în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului pârâților și menținerii soluției primei instanțe, de admitere a acțiunii reclamantei, astfel cum a fost precizată.
Cu referire la recursul pârâtei Comisia Județeană S pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, admiterea acestuia se impune în baza aceluiași temei, față de soluția instanței de apel, de respingere a acțiunii reclamantei și menținerii valabilității titlului de proprietate în litigiu, ca act juridic emis de aceasta cu respectarea dispozițiilor legale în materia fondului funciar.
Potrivit dispozițiilor art. 274, 277 Cod procedură civilă, culpa procesuală reținându-se în sarcina pârâților ca părți căzute în pretenții, aceștia vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă în fazele procesuale de apel și recurs în sumă de 2380 RON reprezentând onorariu avocat justificată cu chitanțele de la filele 28-29 dosar recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta "", cu sediul în comuna,- E, - scara B,. 4, județul S, prin reprezentanții săi legali și pârâta recurentă Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S, prin reprezentanții săi legali, împotriva deciziei nr. 508 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Modifică în parte decizia nr. 508 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava - Secția Civilă, în sensul că:
Menținând dispoziția de respingere, ca nefondată, a excepției puterii de lucru judecat invocată de reclamanta "" SRL S,
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâții, și împotriva sentinței civile nr. 1759 din 16 mai 2005 a Judecătoriei Suceava, pe care o menține.
Obligă pârâții-intimați, în solidar, să plătească reclamantei-recurente suma de 2380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2ex/14.04.2008
Dosar nr- - nulitate titlu proprietate -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 5 martie 2008
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta "", cu sediul în comuna,- E, - scara B,. 4, județul S, prin reprezentanții săi legali și pârâta recurentă Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S, prin reprezentanții săi legali, împotriva deciziei nr. 508 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
La apelul nominal au răspuns avocat pentru reclamanta recurentă, pârâta intimată asistată de avocat, lipsă fiind reprezentanții reclamantei recurente, pârâtei recurente și pârâții intimați, precum și reprezentantul pârâtei intimate Comisia comunală de aplicare a Legii 18/1991.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocatul reclamantei recurente arată că soluția instanței de apel este nelegală și netemeinică, precizând că decizia a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 42 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, care interzice reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care s-au efectuat investiții altele decât cele funciare. De asemenea precizează că instanța nu a luat în considerare raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul, menținând concluziile doar cu privire la primul obiectiv, respectiv la identificarea suprafețelor ce se suprapun, concluzii prin care a stabilit că suprafața ce se suprapune în ambele titluri este de 230 mp. În cauză a fost dispusă efectuarea unui nou raport de expertiză, de expertul, raport definitoriu pentru soluționarea cauzei, din care rezultă că a fost construită conducta "canal colector ape reziduale" în anul 1978. Susține că instanța de apel nu a analizat raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul, întemeindu-și soluția pe concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul, concluzii care au fost înlăturate de instanță. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, respingerea apelului, menținerea sentinței judecătoriei ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată și admiterea recursului formulat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
Avocat pentru pârâții intimați, precizează că instanța de apel în mod temeinic și legal a reținut că terenul nu intră sub incidența art. 42 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, deoarece rețeaua de canalizare menajeră nu intră în categoria prevăzută de acest articol și nu deservește doar pe reclamanta recurentă ci deservește și persoane fizice printre care și pârâta intimată, care are aviz de la SC "" - Mai arată că nu există o rețea tehnologică ci una de colectare a apei menajere iar din raportul de expertiză întocmit de expertul rezultă că reclamanta recurentă nu s-a intabulat cu acest teren în cartea funciară pentru că nu deține acte din care să rezulte că a dobândit în mod valabil acest teren printr-un act de expropriere sau transfer, înainte de anul 1989. S-a făcut dovada că până la data de 1 ianuarie 1990 acest teren a fost în patrimoniul CAP, fiind deținut cu titlu de lot în folosință, autorii lor fiind intabulați cu acest teren din anul 1929. A precizat că din adresa nr. 1145 din 3 martie 2005 eliberată de Primăria rezultă că antecesoarea reclamantei recurente avea în posesie suprafața de 1,48 ha teren curți construcții pe raza comunei, iar certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost eliberat pentru o suprafață de 22.943 mp, fără să existe nici o dovadă că aceasta ar fi avut la 1 ianuarie 1990 în patrimoniu această suprafață. Susține că decizia instanței de apel este legală și temeinică, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, precum și respingerea recursului formulat de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Din lipsă de timp pentru deliberare,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei pentru data de 12 martie 2008, ora 1300.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela
