Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 1110/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1110
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent împotriva deciziei civile nr. 360/A din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe reclamanta intimată, pentru consimțământ de părăsire a țării de către minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat pentru reclamanta intimată, av. și pârâtul recurent, personal.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, pârâtul recurent solicită suspendarea cauzei în baza art. 244 pct. 1. pr. civ. până la soluționarea dosarului având ca obiect stabilirea de relații firești cu minora aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea cererii de suspendare, întrucât soluția ce urmează a se pronunța în prezenta cauză, nu atârnă de soluționarea acelei pricini.
Instanța, văzând cererea de suspendare determinată de faptul că pârâtul a promovat o cerere la Judecătoria Timișoara la data de 14.10.2008, prin care solicită recunoașterea dreptului de a participa la creșterea și educarea minorei, apreciază că aceasta nu este întemeiată, întrucât printr-o hotărâre irevocabilă s-a stabilit programul de relații firești dintre pârât și minoră, sens în care o respinge și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.1756, pronunțata de Judecătoria Timișoara, la data de 13.02.2008, a fost respinsa acțiunea principala formulata de reclamanta, în contradictoriu cu paratul, privind pronunțarea unei hotărâri care sa loc de consimțământ al pârâtului referitor la stabilirea definitiva în Canada a minorei, la 12.05.1994, împreuna cu mama reclamantă și sora ei.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional pentru reîncredințarea minorei.
Pentru a hotăra astfel prima instanța a reținut că, prin sentința civilă nr.10856/08.09.1999, a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 8096/1999 (fila 9 dosar fond), definitivă prin decizia civilă nr.519/A/2000 a Tribunalului Timiș (fila 10 dosar fond) și irevocabilă prin decizia civilă nr.2226/2000 Curții de Apel Timișoara (filele 11-12 dosar fond ), s- dispus desfacerea căsătoriei părților, reluarea, de către reclamantă, a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de "", a încredințat reclamantei, spre creștere și educare, pe minora, născuta la data de 12 mai 1994, și a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere, în favoarea minorei, de 1/4 lunar din venitul minim pe economie, și a reglementat vizitarea minorei, permițând pârâtului - reclamant reconvențional, din cauză, să ia minora la domiciliul său astfel: în fiecare săptămână, de vineri, orele 13, până duminica, orele 19, în vacanța de iarnă doua săptămâni, în vacanța de primăvara - o săptămână, iar în vacanța de vara - o luna, și a respins capătul de cerere reconvențională privind încredințarea minorei pârâtului - reclamant reconvențional și obligarea reclamantei - pârâtă reconvențional la plata pensiei de întreținere.
S-a mai reținut că, conform certificatului de căsătorie seria - nr.-, eliberat la data de 23.07.2005, de Primăria L (fila 14 dosar fond), reclamanta s-a recăsătorit la data de 23.07.2005, cu numitul, dobândind prin căsătorie numele de familie al șotului.
Potrivit art.44 fam. instanța judecătorească va putea modifica masurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii, în situația în care s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere la încredințarea minorilor.
In cazul de față, prima instanță a constatat ca nu s-a făcut dovada că împrejurările de la data pronunțării sentinței menționate mai sus s-au schimbat în așa măsură încât să justifice modificarea măsurii de încredințare a minorei, atâta timp cât nu s-a dovedit că s-au redus mijloacele materiale și garanțiile morale pe care le poate oferi mama copilului ori că relația mama - copil s-a deteriorat.
Reclamanta deține și în prezent condiții optime de trai. Așa cum a rezultat din ancheta socială efectuată la locuința acesteia, din L, str.- - -,.16,.A, .9, reclamanta locuiește împreuna cu minora și cu fiica ei minora, rezultată din căsătoria sa cu actualul ei soț, într-un apartament care este proprietatea șotului sau, compus din 3 camere, bucătărie, baie si dependințe, mobilată corespunzător, amenajată și curat întreținuta, soțul având domiciliul în Canada (filele 32-33 dosar fond). Referatul de anchetă socială a concluzionat că minora beneficiază, la mama sa, de condiții bune de creștere și îngrijire, atât din punct de vedere material, cat si moral-afectiv, propunându-se menținerea măsurii de încredințare a minorei la mama reclamantă - pârâtă reconvențional. Intr-adevăr, și situația materială a reclamantei - pârâtă reconvențional este una buna, aceasta realizând un venit mediu net lunar, în perioada mai 2007 - octombrie 2007, de 1785,5 lei, potrivit adeverinței nr.15961/19.11.2007, eliberata de Consiliul Județean T, unde reclamanta - pârâtă reconvențional este angajata în funcția de inspector I principal la serviciul relații publice (fila 82 dosar fond), și deținând în proprietate un apartament cu 3 camere și dependințe, în T, așa cum a rezultat din extrasul CF nr.88562 T (filal36 dosar fond).
Condițiile locative ale pârâtului - reclamant reconvențional au rămas aceleași, acesta continuând să locuiască în același imobil din T, str.-. nr.19,.4, unde locuia și la data pronunțării hotărârilor judecătorești amintite mai sus, imobil compus din 2 apartamente, unul compus din 3 camere și dependințe și unul compus din 2 camere și dependințe, ambele fiind complet mobilate și curat în treținute din punct de vedere igienico-sanitar, așa cum s-a constatat prin ancheta socială efectuată la domiciliu său (filele 97-99 dosar fond). Nici situația financiară și materială a pârâtului nu s-a dovedit a se fi schimbat de la momentul la care a fost luata măsura încredințării minorei la mamă și până în prezent, în sensul că, în momentul de față, acesta ar avea venituri mai mari ori bunuri în proprietate, altele decât imobilul în care locuiește și pe care îl deținea și la acea data. Nici acum pârâtul - reclamant reconvențional nu are un loc de munca, iar afirmațiile acestuia cum că ar realiza venituri ca apicultor, întrucât deține 160 de familii de albine, care îi aduc un venit mediu lunar de 20 - 30 de milioane de lei, și că ar deține în proprietate o fermă la țară, nu au fost probate de acesta, cu toate că sarcina probei îi revenea, conform art.1169 civ.
Din aceeași decizie rezultă că împrejurarea că reclamanta - pârâtă reconvențional s-a recăsătorit nu poate reprezenta prin el însuși un motiv care să determine reîncredințarea minorei tatălui sau, atâta timp cât, așa cum a rezultat din declarația martorei audiate în prima instanță, noua căsătorie a reclamantei - pârâtă reconvențional nu a afectat în vreun fel relația mamă - copil, nici atmosfera familială, actualul soț al pârâtei neavând o influență negativa asupra creșterii și educării minorei, ba din contră, atmosfera din actuala familie a reclamantei - pârâtă reconvențional este una armonioasa.
Minora, care a fost ascultată în camera de consiliu, în conformitate cu prevederile art.44 alin.2 fam. raportat la art.42 fam, și ale art.24 din Legea nr.272/2004, și-a exprimat dorința de a nu fi reîncredințată pârâtului - reclamant reconvențional, întrucât locuiește cu mama sa de la data desfacerii căsătoriei părților și este foarte mulțumită de felul în care mama se îngrijește de ea, relația dintre cele doua fiind una apropiata, comunicarea fiind de asemenea foarte buna, cu mama discutând orice problemă pe care o are. în motivarea opțiunii sale, minora a mai arătat că relația dintre ea si soțul mamei sale este una buna, a petrecut vacanțe împreună cu acesta, cu mama și sora sa, și nu concepe să stea fără sora ei cea, care îi este foarte dragă, că mama nu i-a interzis niciodată să mențină legături cu tatăl sau, ba chiar a încurajat-o să păstreze legăturile cu acesta, că nu vrea să fie separată de mama ei și de sora ei, că între ea și soțul mamei există o comunicare bună și că atunci când se afla împreuna cu mama, cu soțul acesteia și cu sora ei, se simte bine, ca în familie și nu se simte deloc exclusa (fila 35 dosar fond).
În ce privește acțiunea principală, introdusă de reclamantă, privind consimțământul pârâtului referitor la părăsirea teritoriului României de către minoră, prima instanță a reținut că Raportat la situația ce face obiectul cauze, sunt incidente prevederile art.31 alin.1 lit.c din Legea nr.248/2005, având în vedere ca minora a fost încredințată reclamantei prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, nefiind astfel necesar acordul paratului pentru deplasarea în străinătate a minorei si, pe cale de consecința, neexistând premisa legala a apariției unor neînțelegeri între părinți, care sa fie soluționate de instanța.
Este adevărat că art.18 alin.2 din Legea nr.272/2004 impune acordul ambilor părinți la deplasarea copiilor minori în tara și în străinătate, fără a distinge după cum părinții exercita împreuna sau separat drepturile si îndatoririle părintești.
Cu toate acestea, așa cum s-a arătat mai sus, art.30 alin.1 lit.c din Legea nr.248/2005, act normativ ce a intrat în vigoare ulterior Legii nr.272/2004, nuanțează si reglementeze, pentru fiecare situație expres indicata, condițiile în care copiii minori pot părăsi teritoriul tarii, stabilind ca minorul care a fost încredințat unuia dintre părinți prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila - cum este si în cazul de fata -, prezentata autorităților de frontiera, pot părăsi țara, fără a mai fi necesara declarația de acord a celuilalt părinte.
Prin urmare, aceasta din urma dispoziție legala a devenit aplicabila atât din prisma faptului ca reprezintă o norma speciala prin raportare la prevederile generale ale art.18 alin.2 din Legea nr.272/2004, derogând de la acestea, dar și ținând cont de apariția sa ulterioara, susceptibila să abroge implicit, conform art.54 alin.2, orice alte dispoziții contrare.
Stabilirea definitiva a unui minor în străinătate, adică stabilirea domiciliului acestuia în străinătate, este reglementata de art.37 din Legea nr.248/2005, care prevede ca minorul își stabilește domiciliul în străinătate în condițiile codului familiei si ale altor legi speciale care cuprind reglementari în aceasta materie, si de art.29 din HG nr.94/2006, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.248/2005, în conformitate cu care domiciliul cetățeanului R minor se stabilește de drept, în condițiile legii, în statul în care au domiciliul ambii părinți sau, după caz, doar unui dintre părinți, daca exista acordul expres al celuilalt părinte.
Așadar, pentru a fi posibila stabilirea domiciliului unui minor cetățean R în străinătate este necesar ca cel puțin unui dintre părinți sa aibă domiciliul în străinătate, în statul în care se solicita stabilirea domiciliului minorului.
In cazul de fata, ambele parți au domiciliul în România, astfel încât, conform dispozițiilor art.29 din HG nr.94/2006, domiciliul minorei nu poate fi decât în România.
Reclamanta însăși a recunoscut faptul ca domiciliază în România, neobținând pana în prezent rezidenta permanenta în Canada.
Așa fiind, pana când reclamanta nu va avea stabilit domiciliul în Canada, cererea acesteia de a se pronunța o hotărâre care sa loc de consimțământ al paratului pentru stabilirea definitiva a minorei în acel stat, este prematura, ea nejustificând, în momentul de fata, un interes actual si legal. Nimic nu o împiedica pe reclamanta sa obțină mai întâi ea rezidenta permanenta în Canada, după care, în situația în care paratul refuza sa își dea acordul pentru stabilirea domiciliului minorei în Canada, sa îl acționeze în justiție pentru obținerea consimțământului, obținerea acordului acestui nefiind decât o formalitate, în condițiile în care, potrivit legislației în materie, Codul familiei si Decretul nr.31/1954, domiciliul minorului ce a fost încredințat unui părinte, în urma divorțului, este oricum la părintele la care a fost încredințat, care este reprezentantul sau legal, calitate în care exercita toate drepturile cu privire la minor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta cat si paratul.
Reclamanta apelanta a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate si-n consecința sa fie admisa acțiunea principala si menținuta soluția data cererii reconvenționale.
In motivare reclamanta apelanta a învederat instanței ca soluția a fost pronunțata fără a fi pus în discuția parților temeiul legal ce a stat la baza acesteia.
A mai susținut reclamanta apelanta ca urmează să obțină viza de ședere permanenta în canada, astfel ca cererea sa nu este nici prematura, nici lipsita de interes.
In drept apelul a fost întemeiat pe disp.art.296, 297.Civ.
Paratul apelant, a solicitat menținerea hotărârii primei instanțe în privința acțiunii principale si schimbarea ei în parte referitoare la cererea reconvenționala.
In motivare paratul apelant a susținut ca prima instanța nu s-a referit prin hotărârea atacata la probe importante administrate la solicitarea acestuia din care rezulta atât caracterul cat si starea sa materiala.
A mai susținut paratul apelant ca, este nereala mențiunea primei instanțe cum ca situația locativă a paratului a rămas aceeași, deși ulterior divorțului a achiziționat un apartament în T, o casa în si mai deține si o ferma agricola, în timp ce reclamanta are același apartament si același serviciu.
De asemenea paratul apelant a susținut ca deține 160 familii de albine si un atelier în care efectuează inventar agricol.
Prin decizia civilă nr.360/A/6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost admis apelul declarat de reclamanta - apelanta, împotriva sentinței civile nr.1756/13.02.2008, pronunțata de Judecătoria Timișoara, în dosar nr-.
A fost schimbată în parte hotărârea atacata, în sensul că:
A fost admisă acțiunea precizata formulata de reclamanta, împotriva paratului.
S-a dispus ca hotărârea să țină loc de consimțământ al paratului în vederea stabilirii definitiva în Canada a minorei, născuta la 12.05.1994.
Au fost păstrate în rest dispozițiile hotărârii atacate.
A fost respins apelul declarat de paratul apelant.
S-a reținut că, în ce privește critica adusa de paratul apelant hotărârii atacate în privința modului în care au fost analizate de prima instanța probele administrate, nu poate fi primita, întrucât prin considerentele acesteia (ale hotărârii primei instanțe), s-a făcut o analiza ampla si minuțioasa a probelor administrate, iar împrejurarea ca nu s-a referit la fiecare dintre dovezi, nu conduce la concluzia nemotivarea hotărârii, instanța referindu-se la probele pe care le-a considerat relevante în raport de obiectul cererii dedusa judecății.
De asemenea prima instanța a interpretat corect prevederile disp.art.44 Codul familiei, constatând ca numai o schimbare a împrejurărilor avute în vedere la data luării măsurii de încredințare, ar fi de natura sa conducă la modificarea acesteia si ca prin schimbare se înțelege fie imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor fata de copil de către părintele căruia i-a fost încredințat, fie deteriorarea raporturilor părinte - copil.
Or, în cauza de fata nu s-au constatat astfel de situații, iar împrejurarea ca situația materiala a paratului s-a îmbunătățit, faptul ca a dobândit proprietăți și are venituri considerabile, nu constituie motiv în a-i fi încredințată minora, câta vreme dispozițiile legale înainte menționate ce reglementează reîncredințarea, vizează situația părintelui căruia i-a fost încredințat copilul, constatările privind celalalt părinte fiind subsidiare îndeplinirii cerinței legale enunțare si anume, aceea de a se fi modificat împrejurările avute în vedere la momentul încredințării.
Prin urmare nefiind îndeplinita condiția prevăzuta de lege pentru reîncredintarea minorei spre creștere si educare la, în sensul ca mama are condiții bune de creștere si educare si nu în ultimul rând ca minora audiata în camera de consiliu, având o vârsta (14 ani) la care poate sa-si aprecieze interesele si-a exprimat opțiunea de a fi menținuta măsura încredințării la mama, soluția data de prima instanța cererii paratului se constata a fi legala si temeinica, motiv pentru care va fi respins ca nefundat apelul paratului.
Tribunalul a apreciat că apelul declarat de reclamanta este fondat cu motivarea că, așa cum rezulta din cele înainte expuse fiica parților, minora, născuta la 12.05.1994, este încredințată reclamantei spre creștere si educare.
Potrivit dovezii depusa la dosar cu ocazia dezbaterii în fond a pricinii, reclamanta a obținut viza de ședere permanenta în Canada.
Conform disp.art.37 din lega nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor romani în străinătate "Minorul își stabilește domiciliul în străinătate, sau, după caz, în România, în condițiile Codului Familiei si ale altor legi speciale care cuprind reglementari în aceasta materie".
Referindu-se la domiciliul minorului, prevederile Codului Familiei stipulează ca domiciliul acestuia este la părinții săi la acela căruia i-a fost încredințat (art.100 Codul Familiei).
Si art.29 din Normele Metodologice nr.94/2006 date în aplicarea Legii nr.248/2005, stipulează ca domiciliul minorului este în statul în care domiciliază ambii părinți, sau, după caz, doar unul dintre ei, daca exista acordul expres al celuilalt părinte.
Cum în cauza de fata, încredințarea minorei la reclamanta atrage si stabilirea domiciliului copilului tot la aceasta, si cum aceasta din urma a obținut viza de ședere permanenta în Canada, stabilirea domiciliului copilului în aceasta tara este condiționata de acordul părintelui.
Având în vedere ca paratul refuza sa-si dea consimțământul în acest sens și că prin refuzul sau s-ar ajunge la separarea copilului de mama căreia i-a fost încredințat, fiind astfel nesocotite efectele hotărârii judecătorești prin care s-a luat acesta măsura si la împiedicarea reclamantei sa-si exercite drepturile părintești, ceea ce se constata a fi un act abuziv, motiv pentru care, cererea reclamantei fiind apreciată ca întemeiata si în baza disp.art.1073 Cod Civil, admisă ca atare.
Împotriva deciziei civile pronunțată în apel, declarat recurs pârâtul, înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 2 septembrie 2008, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii cererii reconvenționale, prin reîncredințarea minorei la el și respingerea acțiunii introductive, privind consimțământul la plecarea minorei din țară.
Din motivele de recurs, se reține că instanțele anterioare nu a ținut cont de faptul că actualul soț al reclamantei a fost condamnat penal, că instanța de apel a apreciat condițiile materiale și locative ale reclamantei, pe care le are în România, dar care vor dispare după plecarea sa în Canada, că prin plecarea minorei din țară îi este încălcat dreptul tatălui de a participa la creșterea și educarea copilului său conform art.43 al.2 Codul familiei, el fiind în imposibilitate de a-și mai vedea fiica.
Analizând motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art.304 și urm. Cod procedură civilă, se constată că recursul de față nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În ce privește încredințarea minorei la pârât, în moc corect au apreciat cele două instanțe că în cauză nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere la data încredințării minorei la mamă, ci dimpotrivă, din probele administrate rezultă că reclamanta oferă fiicei sale condiții optime de trai, că relația mamă-fiică este extrem de bună, că minora nu dorește să se despartă de sora ei mai mică, că aceasta are rezultate foarte bune la învățătură, astfel că minora trăiește și locuiește întru-un climat familial armonios.
Curtea mai reține, de asemenea că pârâtul nu a dovedit venitul lunar declarat, nedovedind nici existența unui loc de muncă de natură să-i asigure minorei stabilitatea de care are nevoie.
În schimb, reclamanta a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că-i poate asigura minorei climatul necesar creșterii și dezvoltării sale, alături de actualul soț, care deține un apartament proprietate personală și este acționar majoritar într-o societate comercială.
Ca o consecință a încredințării minorei la mamă, ca urmare a faptului că aceasta și-a stabilit domiciliul în Canada, potrivit dispozițiilor art.37 din Legea 248/2005 și ale art.29 din HG 94/2006, domiciliul minorei trebuie să fie la părintele căruia i-a fost încredințat, astfel că refuzul pârâtului de a-și da consimțământul pentru ca fiica sa că se stabilească în Canada este abuziv și ar conduce la încălcarea efectelor hotărârii judecătorești de încredințare a acesteia, iar pe de altă parte, ar împiedica reclamanta să-și exercite drepturile și obligațiile părintești.
Totodată, această măsură nu este de natură să împiedice pe pârât să-și exercite drepturile părintești, care nu implică prezența fizică, permanentă și efectivă a fiicei sale.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că nu pot fi reținute motivele de recurs invocate, urmând să respingă recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul recurent împotriva deciziei civile nr. 360/A din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe reclamanta intimată, pentru consimțământ de părăsire a țării de către minor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /18.11.2008
Tehnored.. 2 ex./19.11.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
