Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 8 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă SC C & C SRL împotriva deciziei civile nr.645A/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - pârâtă, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 95/10.11.2009, lipsind recurenta - reclamantă SC C & C SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - reclamantă nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost citată cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație. se mai arată că intimata - pârâtă a depus la data de 3.12.2009 întâmpinare în 2 exemplare, care nu a fost comunicată.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a cererii de recurs și acordă cuvântul pe această excepție.
Reprezentantul intimatei - pârâte solicită admiterea excepției de netimbrare și anularea recursului ca netimbrat.
De asemenea, în măsura în care recurenta - reclamantă se prezintă până la sfârșitul ședinței de judecată și face dovada achitării taxei judiciare și a timbrului judiciar aferente cererii de recurs, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru toate considerentele expuse în întâmpinarea formulată în cauză. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare.
După reținerea cauzei în pronunțare, dar până la sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă reprezentantul recurentei - reclamante, avocat, fără împuternicire avocațială la dosar, care depune chitanța CEC nr. -/1/08.12.2009, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 lei și timbru judiciar în valoare de 2,6 lei și solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
La interpelarea Curții, reprezentantul recurentei - reclamante arată că are împuternicire avocațială depusă în fața instanței de apel.
CURTEA,
Deliberand asupra exceptiei de netimbrare, retine ca, dupa ramanerea in pronuntare, reprezentantul recurentei a facut dovada achitarii taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar in cuantumul stabilit prin rezolutie, respectiv 150 lei taxa judiciara de timbru si 2,5 lei timbru judiciar, asa incat curtea va respinge exceptia sus-mentionata ca neintemeiata.
Totodata, fata de solicitarea reprezentantului reclamantei, pentru a da posibilitatea acesteia sa depuna concluzii scrise, față de dispozițiile art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs, termen până la care urmează să pună în vedere reprezentantului recurentei - reclamante să facă dovada calității de reprezentant în această fază procesuală.
DISPUNE:
Respinge exceptia de netimbrare ca neintemeiata.
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs la data de 15.12.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 15 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
CURTEA
În aceeași compunere și pentru același motive, urmează să dispună amânarea pronunțării la data de 22.12.2009,
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs la data de 22.12.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 557R
Ședința publică de la 22 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă SC C & C SRL împotriva deciziei civile nr.645A/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 15.12.2009 și la data de 22.12.2009 când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la data de 07.09.2007 reclamanta C and Cac hemat în judecată pe pârâta și solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în suprafață de 1000 mp situat pe raza comunei D - V, sat D - Deal, Județ I, tarlaua 36, parcela 50, în drept fiind invocate dispozițiile 1073 și 1077 cod civil și art. 5 alin. 2 din titlul X din Legea nr. 247/2005.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 247/25.01.2008, pronunțată, de Judecătoria Bufteaa fost admisă acțiunea introdusă de reclamantă și s-a constatat intervenită vânzarea terenului extravilan în suprafață totală de 1000 mp, situat pe raza comunei D V, sat D Deal, Jud. I, tarlaua 36, parcela 50, dezmembrat în 2 loturi de câte 500 mp, cu vecinătățile menționate în dispozitiv, s-a constatat că a fost încheiată convenția între reclamantă în calitatea de cumpărătoare și pârâta în calitate de vânzătoare pentru prețul de 32.000 Euro, din care s-a achitat avansul de 3000 Euro, la data încheierii antecontractului, hotărârea pronunțată de instanță ținând loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut de către instanță, că pârâta nu și-a îndeplini obligațiile asumate de aceasta prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, astfel că sunt întrunite cerințele impuse de art. 5(2) din Legea nr. 247/2005, care îndreptățesc instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta, care a criticat hotărârea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că cererea de chemare în judecată este informă, nu au fost respectate de către reclamantă cerințele legale, privind taxa de timbru, totodată s-a dispus de către instanță în mod eronat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3300 lei, fără să fie avute în vedere înscrisurile depuse de parte.
Potrivit unei alte critici se susține că prima instanță a apreciat în mod eronat materialul probator al cauzei, admițând acțiunea, deși în speță, nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 1073, 1077.civ. și ale art. 5 alin. 2 din Legea nr. 247/2005.
Prin decizia civilă nr.645/ A din data de 18.05.2009 TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ a admis apelul, a schimbat, în tot, sentința apelată în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată, a obligat intimata-reclamantă la 1500 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei s-a re ținut că între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat la BNP și prin care promitenta vânzătoare, s-a obligat să vândă societății promitente - cumpărătoare, un teren extravilan arabil de 1000 mp, situat pe raza comunei V, sat D - Deal, Jud. I, respectiv tarlaua 36, parcela 50, vânzătoarea urmând să dezmembreze astfel o suprafață de 2000mp pentru a putea fi înstrăinați cei 1000 mp către cumpărătoare, stabilindu-se de către părți un termen limită pentru perfectarea actului autentic notarial la data de 01.04.2007. Prin antecontractul de vânzare-cumpărare s-a stabilit prețul vânzării terenului de 108.800 lei echivalentul a 32000 euro, plătibil la cursul de schimb BNR de la momentul semnării antecontractului, sumă din care s-a plătit de către cumpărătoare un avans de 3000 Euro, urmând ca diferența de preț să se achite la data întocmirii actului autentic de vânzare-cumpărare. Cu privire la operațiunea de dezmembrare a terenului în suprafață de 3000 mp se observă că acest lucru s-a realizat la data de 11.05.2007 potrivit înscrisului anexat la dosar.
Tribunalul a considerat că instanța de fond nu a făcut o analiză judicioasă a probatoriilor administrate în cauză, astfel că în mod greșit, s-a reținut de către instanță faptul că neîntocmirea actului notarial până la data de 01.04.2007, s-ar datora culpei pârâtei care a întocmit actul de dezmembrare a terenului de 2000 mp la data de 11.05.2007 fiind astfel depășit termenul limită stabilit inițial prin convenție.
Sub acest aspect tribunalul a avut în vedere răspunsurile date de reclamantă la interogatoriul ce a fost administrat în faza de apel în sensul că a contractat inițial un lot în suprafață de 1000 mp cu privire la care, ulterior, a solicitat pârâtei să fie dezmembrat în două loturi de câte 500mp, or, această operațiune suplimentară de dezmembrare a condus la depășirea termenului inițial, înseși părțile de comun acord stabilind o prelungire a acestui termen până la efectuarea formalităților de dezmembrare, urmând ca ulterior să se întocmească actul autentic notarial.
Potrivit dovezilor aflate la dosar se constată că apelanta pârâtă a convenit cu reprezentantul intimatei - rec1amante ca actul autentic de vânzare-cumpărare să fie întocmit la data de 07.06.2007, sens în care pârâta a îndeplinit formalitățile necesare în vederea eliberării certificatului fiscal și a extrasului de carte funciară, totodată apelanta a fost prezentă la biroul notarial însă reprezentantul reclamantei nu a dat curs diligențelor, făcute de către pârâtă în scopul aducerii la îndeplinire a celor stabilite de părți.
Referitor la notificarea datată 07.08.2007 și care a fost întocmită de reclamanta-intimată pentru pârâta apelantă, tribunalul a considerat că acest înscris nu poate fi avut în vedere ca o probă în stabilirea vinovăției pârâtei, de vreme ce actul este inform, neprezentând data și respectiv biroul notarial la care, urma să se prezinte apelanta pentru a avea loc perfectarea actului autentic de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte tribunalul a apreciat că materialul probator al cauzei, așa cum a fost completat în faza de apel nu este de natură să demonstreze faptul că la data la care conform susținerilor reclamantei trebuia să se încheie actul autentic notarial, partea dispunea de suma necesară reprezentând deferența de preț, așa după cum s-a convenit prin antecontractul de vânzare-cumpărare, sub acest aspect men țiunile primei instanțe în considerente care au la bază depoziția martorului fiind eronate.
În privința art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005, text în baza căruia a fost admisă acțiunea introdusă de reclamantă, tribunalul a considerat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru a se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare, respectiv să rezulte fără echivoc din probatoriul administrat că pârâta a refuzat vânzarea suprafeței de teren în condițiile stipulate în contractul de vânzare-cumpărare și că la rândul său reclamanta și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbau, printre acestea cea mai importantă fiind aceea de plată a prețului convenit, ori intimata nu achitat până în prezent decât un avans de 3000 Euro, fără să probeze împrejurarea că diferența de preț de 29.000 Euro a fost consemnată la dispoziția vânzătoarei, conform normelor legale.
Împotriva deciziei men ționate anterior a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de judecată, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, 304 alin 1 pct. 8.proc.civ; și hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, art. 304 alin 1 pct. 9.proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că a formulat o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanței de judecată să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare, întrucât promitentul vânzător a refuzat cu bună știință încheierea contractului, că refuzul vădit al promitentului-vânzător a fost dovedit atât în faza de fond a dosarului dar și în faza de apel, că instanța de apel a interpretat în mod greșit materialul probator administrat în cauză, a înlăturat importanța declarațiilor martorilor audiați în fondul cauzei și a inversat rolurile între părțile dosarului, astfel ca promitentul cumpărător care și-a dorit pe tot parcursul dosarului să achiziționeze terenul, a fost găsit culpabil de neexecutarea contractului deși promitentul vânzător recunoscuse în fața instanței că nu dorește să încheie contractul deși nu are un motiv întemeiat. Instanța de apel în mod nelegal a înlăturat importanța răspunsurilor la interogatoriu administrat de Judecătoria Buftea și a desconsiderat declarațiile martorilor audiați la fond. Instanța de apel în mod greșit s-a legat în motivarea deciziei sale de faptul că dezmembrarea terenului făcuta special la solicitarea recurentei a determinat întârzierea semnării contractului și ca atare recurenta este în culpă pentru neexecutarea contractului. Nu întârzierea este cauza neexecutării contractului. Această întârziere a dezmembrării terenului nu a împiedicat părțile să se sune reciproc și să se înțeleagă la telefon cu privire la întârzierea ce o va produce asupra perfectării contractului de vânzare cumpărare.
Instanța de fond a aplicat promitentului vânzător această sancțiune legală, a suplinirii consimțământului la încheierea contractului, pentru că din răspunsurile apelantei pârâte la interogatoriu s-a dovedit clar că nu mai avea intenția să vândă deloc, invocând un motiv pueril și neîntemeiat și anume că promitentul cumpărător i-ar fi pus pe drumuri. Problema a constituit-o refuzul promitentului vânzător de a se mai prezenta la notar pentru încheierea contractului în forma autentică chiar și după depășirea termenului prevăzut în antecontract.
În mod greșit instanța de apel a reținut din probatoriu că promitenta vânzătoare a depus diligențe pentru încheierea contractului. Diligențele au fost depuse din partea reclamantei care a insistat să scoată actele pentru perfectarea contractului. În motivarea instanței de apel se regăsește o altă eroare gravă și anume: "apelanta pârâtă a fost prezenta la notar însă reprezentantul reclamantei nu a dat curs diligentelor.", fără a exista vreo probă în acest sens. Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că după încheierea antecontractului, după ce se făcuse dezmembrarea și era totul aproape pentru perfectarea contractului, pârâta practic a dispărut, și-a schimbat domiciliu, și-a închis telefoanele și nu a mai fost posibilă comunicarea cu aceasta.
Instanța de apel nu a apreciat în mod corect înscrisurile depuse la dosar (contract de împrumut, contracte de prestări servicii, facturi fiscale, extrase de cont, bilanț, balanță) prin care a dovedit că în ceea ce o privește pe reclamanta- intimată, la momentul la care ar fi trebuit să încheie contractul final, dar și ulterior acestui moment, reclamanta avea atât intenția cât și sursele financiare achiziționării terenului.
Instanța de apel nu a verificat din materialul probator dacă apelanta ar fi dovedit că a avut intenția să vândă. Întreg materialul probator ar fi trebuit să se concentreze asupra acestui aspect și anume: dacă exista intenția promitentei vânzătoare de a mai vinde.
Instanța de apel, ca instanță de control judiciar trebuia să verifice dacă instanța de fond a greșit în motivarea sentinței. Cum însă pârâta a recunoscut prin interogatoriu că nu mai vrea să vândă, nu se poate reține că Judecătoria Bufteaa greșit atunci când s-a pronunțat pe fond. Dacă însăși pârâta a recunoscut că nu vrea să încheie contractul, problema nu o reprezintă depășirea termenului ci intenția vădită a pârâtei de a nu încheia contractul.
În întâmpinarea pârâtei depusă la fond pârâta a susținut că nu s-a încheiat contractul pentru ca reclamanta nu ar fi avut banii necesari.
Cu toate că nu era necesară verificarea deținerii sumei de bani deoarece sesizarea instanței s-a făcut pe aspectul lipsei de intenție, au arătat instanței că, pe lângă intenție au avut și resurse financiare pentru a încheia contractul. Greșeala instanței de apel consta și în faptul că se pronunța asupra unui aspect viitor. Motivarea instanței de apel prin care a arătat că "materialul probator completat în faza de apel nu este de natură să indice că aveau banii necesari pentru încheierea contractului" nu este o motivarea temeinică și legală.
Ar fi fost corect ca instanța să motiveze că nu ar fi avut bani pentru încheierea contractului dacă ar fi avut într-adevăr loc o întrunire între părți cu scopul de a perfecta contractul și la aceea întrunire promitentul vânzător ar fi constat că nu avem banii. Or, din moment ce promitentul vânzător nu s-a confruntat niciodată cu un refuz din partea lor că nu au bani și mai mult nici nu a avut cum să dovedească că nu neîncheierea contractului se datorează lipsei de bani, nu se putea ajunge la concluzia că nu ar fi avut bani pentru încheierea tranzacției.
Instanța de apel nu a arătat în concret de ce depoziția martorului este înlăturată și lipsită de forță probatorie. Acest martor era la momentul încheierii antecontractului director la sucursala BRD de unde urma să primească banii reclamantul. Din moment ce acesta a admis dosarul de creditare și a susținut sub jurământ că reclamanta avea toate premisele și toate condițiile îndeplinite să primească banii, mărturia sa trebuie să fie apreciată cu mai multă importanță.
Instanța de apel în mod greșit a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată, fără să ia în considerare toate probele și să le confere puterea juridică dată de lege, iar în ceea ce privește motivarea deciziei de apel aceasta lasă de dorit și nu este temeinică.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat
În drept, au fost invocate dispozi țiile art. 304 alin 1 pct. 8, 9.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 proc.civ. Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere că potrivit acestui text de legemodificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,iar nu dacă instanța a interpretat greșit probele administrate. În recurs nu se poate critica modul în care instanțele de fond au interpretat probele administrate întrucât aceste critici nu vizează nelegalitatea, ci netemeinicia deciziei, or, în recurs pot fi invocate doar motive de nelegalitate.
Punctele 10 "când instan ț a nu s-a pronun țat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii" ș i 11"când hotărârea se întemeiază pe o gre ș eală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate" ale art.304 proc.civ. care admiteau posibilitatea criticării în recurs a deciziei pronun ț ate de instan ț a de apel pentru motive de netemeinicie au fost abrogate pct.11 prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000, iar pct.10 prin Legea nr.219/2005, prin Legea nr.195/2004 introducându-se expres în alin.1 cerin ța ca motivele invocate să vizeze doar nelegalitatea.
În speță, într-adevăr există declarația intimatei în sensul că nu ar mai dori încheierea contractului din anumite motive, situație în care reclamanta este îndreptățită să ceară suplinirea consimțământului pârâtei la încheierea contractului, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și a reparării în natură a pagubelor, în temeiul art.1073 și 1077.civ. prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare.
Instanța de apel nu a reținut că reclamanta s-ar afla în culpă pentru neîncheierea contractului la termenul stabilit, ci că nu s-a dovedit culpa pârâtei. Instanța de apel a reținut că ambele părți au convenit amânarea încheierii contractului în formă autentică până după efectuarea demersurilor de dezmembrare a terenului. Oricum acest aspect este nerelevant în cauză întrucât nu s-a pus problema stabilirii vinovăției pentru neîncheierea contractului și activarea clauzei penale, întrucât nu acesta este obiectul acțiunii.
În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 alin.1 pct. 9.proc.civ. "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii",Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere că instanța de apel a constatat neîntemeiată acțiunea raportat la dispozițiile art.5 alin.2 din TITLUL X Circulația juridică a terenurilor al Legii nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Potrivit acestui text de lege "în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea careși-a îndeplinit obligațiilepoate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract."
Astfel, reclamanta trebuia să facă dovada că și-a îndeplinit obligațiile adică a achitat suma de bani datorată cu titlu de preț, sau cel puțin a depus-o la dispoziția pârâtei.
În consecință nu este suficient să existe o promisiune verbală de acordare a unui credit ci obținerea efectivă a creditului în vederea plății prețului și punerea sumei de bani la dispoziția vânzătorului, prevedere legală de altfel logică, având în vedere că prin hotărârea judecătorească are loc transferul dreptului de proprietate din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului, iar vânzătorul se află în primejdia de a nu primi nimic în schimb.
Or, reclamantul nu a făcut nici în recurs această dovadă.
Nu se poate reține nici că ar fi îndeplinite condițiile art.304 alin.1 pct7. hotărârea atacată cuprinzând motivele pe care se sprijină, care sunt conforme naturii pricinii și concordante. De altfel recurentul nu a dezvoltat susținerea în sensul insuficienței motivării hotărârii instanței de apel.
În temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin.1 pct.8, 9.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă SC C & C SRL împotriva deciziei civile nr.645A/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. MP
Tehnored. AP/MP
2 ex./22.01.2010
Secția a III-a civilă
Judecători apel:
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
