Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(187/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 394
Ședința publică din 26.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 3: Ilie Mari -
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă, împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant -.
La apelul nominal se prezintă recurenta pârâtă, asistată de avocatul -, în baza împuternicirii nr. 51851/2009, eliberată de Baroul București și intimatul reclamant -.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar recurenta a depus la dosar, prin registratura instanței, chitanța în cuantum de 3 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente cererii de recurs, precum și concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea căii de atac de față, formulată împotriva unei încheieri de ședință pronunțată în dosarul în care se soluționează, de asemenea, un recurs.
Avocatul recurentei pârâte susține că recursul este admisibil și precizează faptul că partea personal a formulat acest recurs, fiind nemulțumită de faptul că instanța nu a admis excepția de netimbrare, pe care aceasta a invocat-
Intimatul reclamant - solicită respingerea recursului, apreciind că această cale de atac nu este admisibilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 3159/25.09.2008, Judecătoria Bolintin Valea respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, ca nefondată; a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață totală de 84.500 mp, teren situat în intravilanul orașului, sat Popești, județul G, să se încheie contractul de vânzare - cumpărare pentru acest teren, în formă autentică, iar în caz de refuz, hotărârea instanței de judecată să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept;
Reclamantul a susținut că a încheiat cu pârâta un antecontract de vânzare - cumpărare cu privire la un teren situat în orașul, sat Popești, județul G, la data de 23.07.2007, înscris depus la dosarul cauzei într-un exemplar, în copie certificată cu mențiunea "conform cu originalul".
Terenul în litigiu este în suprafață de 8,45 ha.
S-a consemnat în înscrisul sub semnătură privată că pârâta a încasat un avans de 20.000 Euro.
Pârâta a negat permanent acest fapt iar reclamantul a susținut că banii i-au fost dați pârâtei în prezența soției reclamantului, dar și a unui martor, pentru care însă nici o parte nu a stăruit în audierea lui.
Martorul pârâtei a relatat că aceasta, în ziua de 23.07.2007 a fost plecată din domiciliul său toată ziua, iar la orele 1100- 1200, când pretinde reclamantul că i-ar fi înmânat avansul, pârâta s-a aflat în orașul G, iar apoi a venit la B V, însoțită permanent de același martor.
În mod constant, pârâta a susținut că nu a încheiat cu reclamantul nici un contract de vânzare - cumpărare și nici nu a primit de la acesta vreo sumă de bani.
Cercetând înscrisul sub semnătură privată depus la dosarul cauzei de către reclamant, prima instanța a constatat că acesta nu materializează un act juridic bilateral-antecontract de vânzare - cumpărare, întrucât nu reflectă adevărata voință a părților și nici nu a fost semnat de către reclamant, în calitate de cumpărător.
Acest antecontract poartă o altă semnătură decât cea a reclamantului.
În cuprinsul antecontractului, părțile nu au stipulat prețul vânzării, acesta fiind unul din elementele esențiale al oricărui contract de vânzare - cumpărare, indiferent de valoarea reală a bunului vândut care depinde de aprecierea subiectiva a părților contractante.
Din nici un alt înscris administrat în cauza pendinte, nu rezultă că prețul vânzării stabilit de către reclamant, de comun acord cu pârâta, ar fi fost de 50.000 Euro.
La rubrica cumpărător din cuprinsul antecontractului de vânzare - cumpărare nu apare semnătura cumpărătorului, -, de aici concluzia că nu a existat acordul real de voință al părților.
De altfel, din răspunsurile reclamantului la interogatoriul administrat în cauză, nu a rezultat că la data de 23.07.2007 acesta ar fi semnat vreun antecontract de vânzare - cumpărare cu pârâta.
Reclamantul susține în răspunsurile sale la interogatoriu, că la data de 23.07.2007 i-ar fi dat pârâtei suma de 20.000 euro, fără alți martori decât soția sa, fără a face o chitanță de mână sau un act notarial și fără prezența altor martori, deoarece nu avea cunoștințe juridice, iar între ei opera principiul încrederii reciproce.
În schimb reclamantul a susținut că o sumă de 15.000 euro i-a dat-o pârâtei pentru ca aceasta să-și achite o datorie față de numitul, suma fiind dată în prezența a doi martori.
Martorul reclamantului a susținut că pârâta s-a întors cu această sumă de bani deoarece nu dorea să strice contractul, în timp ce la dosar a fost depus antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat de cu pârâta, în care se arată că dacă vânzătorul se răzgândește și nu ar mai dori să vândă terenul lui, ar trebui să-i plătească acestuia 15.000 euro, cu titlu de despăgubiri, adică triplul sumei plătite de.
Deci, interesul lui ar fi fost să încaseze suma de 15.000 euro de la pârâtă și nu să refuze să o încaseze.
Pe de altă parte, numitul a acționat-o în instanță pe pârâtă pentru a-i plăti suma de 15.000 euro, cu titlu de despăgubiri.
În acest context, declarația martorului, apare ca fiind lipsită de veridicitate.
Pentru motivele expuse, instanța a apreciat că acordul de voință al părților nu a existat la data de 23.07.2007, astfel încât nu poate constata existența unui contract de vânzare - cumpărare, și nici nu poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat cerere de recurs la data de 10.11.2008, reclamantul prin care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe temeiul dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură civilă.
Expunerea de motive a cererii de recurs redă în mod detaliat nemulțumirile părții față de hotărârea pronunțată de prima instanță.
Prin încheierea de ședință din 22.01.2009, Tribunalul Giurgiua admis cererea de amânare a cauzei formulată de recurentul - reclamant - în vederea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; a pus în vedere recurentului - reclamant - să depună până a următorul termen de judecată taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.447 lei și timbru judiciar de 5 lei sub sancțiunea anulării ca netimbrat a recursului formulat, urmând ca acesta să-și angajeze avocat; a prorogat discutarea excepției netimbrării recursului invocată de intimata - pârâtă pentru următorul termen de judecată; a amânat judecarea cauzei și a fixat termen de judecată la data de 05.02.2009 pentru când părțile au termen în cunoștință.
Împotriva acestei încheieri de ședință de la termenul susmenționat a formulat cerere de recurs la data de 23.01.2009, pârâta, prin care a criticat-o pentru următoarele motive:
Recurenta-pârâtă este nemulțumită de faptul că intimatul-reclamant nu a fost sancționat de instanța de judecată cu anularea cererii de recurs, date fiind dispozițiile exprese ale Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La termenul de judecată din 26.02.2009, Curtea din oficiu, a pus în discuția contradictorie a părților admisibilitatea căii de atac promovate, față de împrejurarea că încheierea de ședință atacată a fost pronunțată tot de o instanță de recurs.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce urmează;
Potrivit art. 299 din același cod,hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.
Potrivit art.2 din Codul d e procedură civilă, tribunalul soluționează (3) ca instanță de recurs,recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Instanța de recurs- Tribunalul Giurgiua fost învestită în temeiul acestui text de lege procedural care reglementează competența materială a instanțelor judecătorești.
Potrivit art.377 din același act normativ, sunthotărâri irevocabile; 1. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate; 2.hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 3. hotărârile date în apel, nerecurate; 4.hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Dat fiind că încheierea atacată a fost pronunțată de o instanță de recurs, ale cărei acte de procedură nu mai pot fi supuse controlului judiciar ulterior, caracterul irevocabil al acestor acte fiind prevăzut în mod expres și imperativ, în temeiul normele de procedură prezentate anterior, Curtea va respinge recursul pârâtei ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă împotriva încheierii de ședință din data de 22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
MARI
GREFIER,
Red.
./
2ex./23.03.2009
G-;Gh.;
Jud.B V-
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Rodica Susanu, Ilie
