Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 400/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 400/
Ședința publică de la 01 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Luminita Cristea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanții și ambii cu domiciliul ales în comuna Tătăranu, sat, jud.V împotriva deciziei civile nr.10/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect hotărâre care sa loc de act autentic.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 01 iulie 2009,când a pronunțat prezenta.
INSTANȚA
Asupra cererii de recurs,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Focșani reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și ia pentru perfectare act de vânzare-cumpărare.
În motivarea cererii s-a arătat că între părți a avut loc o convenție prin care pârâții în calitate de vânzători ar fi convenit să vândă reclamanților următoarele bunuri:
1. imobilul construit și neconstruit din intravilanul comunei Tătăranu, sat, județul V, denumit Fermă zootehnică format din 10 grajduri, bucătărie furajeră, magazie cereale, fânar, cântar basculă, pistă beton clădire administrativă, moară cereale, teren curți-construcții în suprafață de 38.131 mp.
2. imobilul reprezentând suprafața de 40 de ha teren arabil extravilan, sat.
3. utilaje reprezentând tractor, camion, remorcă 7 t, remorcă 5 t, mașină de tăiat iarba, semănătoare păioase, cositoare, pătul porumb.
4. imobilul fostă grădiniță situat în sat. com-.Tătăranu jud.V compus din 10 camere și teren curți construcții în suprafață de 2002 mp, din care 235 mp construcții 2 pc.125, dobândit de către pârâți prin actul de adjudecare din 16.10.2001.
Prețul total al vânzării a fost stabilit la 80.000 euro.
La aceeași dată s-a întocmit și un proces-verbal de inventariere (21.06.2006) în prezența martorilor,.
În legătură cu plata prețului s-a arătat că au dat cu titlu de avans suma de 8.000 euro diferența urmând a fi achitată la data perfectării.
De asemenea s-a arătat că au mai achitat până la data promovării cererii încă 63.000 euro, în total 71.000 euro.
În ceea ce privește posesia au arătat că au intrat în posesia bunurilor la data de 26.06.2006 și au efectuat și investiții substanțiale, și-au stabilit practic domiciliul la ferma respectivă și cu toate acestea pârâții refuză să perfecteze actele.
S-a mai arătat că în încercarea de a obține un preț mai mare pârâții au făcut acte de tulburare de posesie.
Prin întâmpinare, pârâții au arătat că la data de 21.06.2006 s-a încheiat de către martorul care avea în custodie bunurile, un proces-verbal de inventariere, pârâții nefiind în țară urmând să discute termenii convenției de vânzare-cumpărare.
La data de 25.06.2006, reclamantul a mers în Italia la pârâți împreună cu unde au stabilit ca prețul bunurilor trecute în procesul-verbal de inventariere să fie de 80.000 euro, mai puțin suprafața de 40 ha asupra căruia s-ar fi convenit să fie dată reclamanților în arendă.
S-a primit un acont de 15.000 euro, iar restul de 65.000 euro să fie achitat integral în luna august 2006 la un interval de 2 luni de la data înțelegerii, dată la care urma să încheie actele în formă autentică.
De asemenea au arătat și că tot verbal s-au înțeles ca grajdul notat cu C1 să rămână al vânzătorilor ca și alte bunuri respectiv 40 tone balast, plus scule de construcții în intenția de a-și edifica o locuință.
Cu toate acestea reclamantul nu a respectat înțelegerea folosindu-se de materialele respective și promițându-le că va cumpăra în loc altele fără să se țină de promisiune.
Mai mult au fost chemați în țară de 3 ori pentru perfectarea actului de vânzare-cumpărare în luna august, octombrie și decembrie 2006 fără însă a încheia vreun act.
Pe parcursul anului 2007 (aprilie - septembrie ) au primit în tranșe, suma totală de 45.810,50 euro.
Pentru aceste tergiversări în luna iunie 2007 pârâții au notificat reclamanții prin intermediul Biroului executorilor judecătorești.
Prin cerere completatoare reclamanții au arătat pe larg proveniența bunurilor în patrimoniul pârâților și au arătat că au făcut mențiune la Biroul de Carte Funciară pentru a nu se înstrăina imobilele. Au mai precizat și că au în posesie și actele de proprietate asupra terenurilor pentru a face dovada că înțelegerea de vânzare-cumpărare a fost și în legătură cu aceste terenuri.
Prin sentința civilă nr.2660/26.05.2008 a Judecătoriei Focșanis -a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,s-a respins excepția de inadmisibilitate ca neîntemeiată și s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În motivare s-a reținut că nu are calitate procesuală activă întrucât în nici un înscris încheiat cu ocazia înțelegerii nu figurează în calitate de cumpărător, ci apare doar mențiunea că a primit suma de 15.000 euro, iar în dreptul acestei rubrici apare semnătura și numele.
Din răspunsul la interogatoriu al reclamantului s-a tras concluzia că între el și a existat o înțelegere respectiv ca să cumpere terenul pentru că știa că fiind cetățean străin nu poate cumpăra teren, iar el să cumpere construcțiile. Această înțelegere dintre cei doi a fost calificată ca neavând legătură cu actul de vânzare-cumpărare, respectiv cu raporturile civile cu pârâții, practic neavând relevanță atât timp cât nu rezultă din înscrisuri măcar o trimitere la această ipoteză.
În legătură cu excepția inadmisibilității cererii, instanța a apreciat că această excepție nu poate fi primită deoarece din punct de vedere procedural orice persoană care se consideră vătămată în dreptul său poate formula cerere în fața instanței.
Pe fondul cauzei, s-a considerat că problema controversată apare atât în legătură cu suprafața de 40 de ha teren arabil, dar și cu construcția C1 și de asemenea și în legătură cu unele bunuri mobile.
Din probele administrate, instanța a reținut că părțile nu s-au învoit cu privire la bunul respectiv bunurile ce urmează a fi vândute.
S-a reținut în acest sens însăși declarația reclamantului care nu contestă că a semnat înscrisul din 25.06.2006 pe care în legătură cu suprafața de 40 de ha se notează arendă, dar a menționat că nu a înțeles cuvântul,arendă".
Instanța a considerat că este de altfel greu de admis că se poate semna un act care privește o valoare importantă (40 de ha ) fără a se ști ce obiect are convenția.
A mai reținut în acest sens și declarația martorei care a arătat că deoarece nu s-au înțeles ca prețul pentru tot să fie de 100.000 euro, pârâta i-a spus reclamantului că nu înțelege să-i vândă și terenul.
Pe de altă parte, s-a motivat că Legea nr.312/2005 art.5 prevede posibilitatea,cetățeanului unui stat membru.de a dobândi un drept de proprietate.la împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană și că, prin urmare, nu se poate transmite în patrimoniul reclamantului vreun drept de proprietate cu privire la această suprafață de teren, acest lucru fiind oprit de lege.
Prin decizia civilă nr.10/2009 a Tribunalului Vranceas -a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți și au fost obligați aceștia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei:
Procesul verbal de inventariere din data de 21.06.2006 a fost semnat de către, reclamantul și. Dacă s-ar primi susținerea apelanților în sensul că are calitate de cumpărătoare, alături de aceasta ar fi trebuit să semneze acest proces verbal alături de acesta din urmă.
Însă, numele și semnătura numitei apare mai jos față de semnătura reclamantului.
Din răspunsul la interogatoriu al reclamantului (fila 99 din dosarul cauzei) rezultă că reclamantul a autorizat-o pe să perfecteze actele de vânzare cumpărare, perfectare care nu s-a mai realizat din cauza faptului că pârâta ia nu s-a prezentat. A mai arătat că între el și a existat o înțelegere respectiv ca să cumpere terenul pentru că știa că fiind cetățean străin nu poate cumpăra teren, iar el să cumpere construcțiile.
O astfel de înțelegere nu a fost însă dovedită prin probele administrate în cauză, pe nici unul din cele 2 înscrisuri respectiv cel din data de 21.06.2006 și cel ulterior din data de 25.06.2006 neexistând vreo mențiune cu privire la faptul că ar fi înțeles să cumpere terenul.
Împrejurarea că martora (fila 103) a declarat că locuiește în fermă din anul 2006 și că ar fi efectuat lucrări de reparație la clădirea fostei grădinițe nu este de natură să dovedească faptul că ar fi avut calitate de cumpărătoare.
Potrivit disp.art. 1191 cod civil dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozitul voluntar, nu se poate face decât prin act autentic, sau prin act prin semnătură privată.
În cauză nu s-a făcut dovada existenței unui înscris care să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, calitatea de cumpărătoare a numitei.
Nu s-a făcut dovada nici a existenței vreuneia dintre împrejurările prevăzute de art.1198 cod civil pentru a se putea proba existența convenției prin depozițiile martorilor.
De altfel chiar martorul (fila 102) declară expres că a fost împuternicită de către să efectueze tranzacția.
Nu se poate reține susținerea apelanților în sensul că s-ar fi recunoscut de către pârâți prin întâmpinare că ar fi avut calitatea de cumpărătoare, din moment ce în această întâmpinare (filele 19-22 din dosarul de fond) se vorbește despre persoanele interesate să cumpere ferma respectiv și și nu despre persoanele cu care s-ar fi încheiat un antecontract de vânzare cumpărare.
Mai mult, din toate probele administrate în cauză, inclusiv recunoașterile pârâților la interogatoriu, rezultă că toate sumele de bani primite cu titlu de preț provin de la și niciuna de la.
Ori potrivit disp.art.1294 cod civil vinderea reprezintă transmisiunea proprietății asupra unui lucru în schimbul unui preț.
În cauză nu a plătit nici un preț pentru presupusa convenție de vânzare cumpărare, astfel încât nu se poate considera că are calitatea de cumpărătoare și, pe cale de consecință, calitate procesuală activă în cauză.
Din analiza motivelor de apel formulate de către și rezultă că aceștia au înțeles să investească instanța de apel cu privire la netemeinicia hotărârii în ceea ce privește neincluderea între bunurile ce constituiau obiectul convenției a suprafeței de 40 ha teren agricol extravilan, cu privire la constatarea împrejurării că prețul a fost achitat, situație în care instanța trebuia să dispună perfectarea convenției în temeiul disp.art.5 al.2 din titlul X din Legea nr.247/2005.
Potrivit disp.art.295 al.1 cod procedură civilă, care consacră principiul conform căruia instanța de apel verifică hotărârea apelata in limitele determinate prin cererea de apel, instanța va analiza doar motivul legat de respingerea cererii privind perfectarea convenției de vânzare-cumpărare in cea ce privește suprafața de 40 ha teren arabil extravilan.
Potrivit solicitării reclamantului apelant această perfectare trebuia să se dispună de către instanța de fond în temeiul disp.art. 5 al.2 titlul X din Legea nr.247/2005 care prevede că în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie actul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Din înscrisurile invocate de către reclamantul apelant din datele de 21.06. și 25.05.2006 nu rezultă cu certitudine că ar fi vorba despre includerea în convenția de vânzare cumpărare și a suprafeței de 40 ha teren arabil, din moment ce pe înscrisul rămas în posesia reclamantului, necontestat de niciuna dintre părți, se menționează de către pârâta ia,dau autorizație d-lui să lucreze pământul".
Este adevărat că în procesul verbal de inventariere este cuprinsă și suprafața de 40 ha teren arabil, însă din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă cu certitudine că obiectul convenției ar fi fost constituit și de suprafața de 40 ha teren.
Însă întinderea obiectului convenției părților are mai puțină relevanță decât stabilirea împrejurării dacă cetățeanul italian putea sau nu să dobândească terenuri în România, având în vedere că este vorba despre terenul aferent atât fermei cât și clădirii fostei grădinițe, precum și despre terenul de 40 ha ce formează obiectul cercetării în prezentul apel.
Potrivit disp.art.5 al.1 din Legea nr.312/2005 cetățeanul unui stat membru -, pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, pădurilor și terenurilor forestiere la împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană.
Aliniatul 2 al aceluiaș articol prevede că aceste dispoziții nu se aplică fermierilor care desfășoară activități independente și sunt, după caz:
-cetățeni ai statelor membre sau apatrizi cu domiciliul într-un stat membru, care stabilesc reședința în România.
Din interpretarea celui de-al doilea aliniat al art.5 din legea bnr.312/2005 rezultă că pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România, înainte de împlinirea termenului de 7 ani, cetățenii statelor membre ale UE trebuie să îndeplinească două condiții cumulative: să fie fermieri care să desfășoară activități independente și să își stabilească reședința în România.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisul aflat la fila 32 din care rezultă că în perioada 1973-2004 desfășurat activitate de cultivator direct.
Din înscrisul aflat la fila 33 rezultă că și-a stabilit reședința în satul jud.V, înscrisul fiind eliberat la data de 20.10.2008.
Ori reclamantul apelant trebuia să facă dovada că în 2006, dată la care s-a încheiat convenția, avea calitatea de fermier și că la aceeași dată avea reședința în România.
Nici una dintre aceste dovezi nu a fost făcută de către reclamantul apelant,dovada calității de cultivator direct fiind făcută doar pentru perioada 1.01.2004-31.12.2004, iar reședința a fost stabilită în România doar de la data de 20.10.2008.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții care au criticat soluția instanței de apel sub următoarele aspecte:
1) Hotărârea este nemotivată (art.304 pct.9 Cod procedură civilă)
În motivul de apel (fila 8),apelanții au indicat două probe esențiale cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantei,probe ce nu au fost analizate în nici un fel de instanța de judecată: notificarea 51/2007 formulată de intimați prin intermediul executorului judecătoresc prin care-i invocă pe ambii reclamanți să se prezinte la BNP în vederea perfectării actelor și înscrisul sub semnătură privată din 20.06.2007 prin care se recunoaște primirea sumei de 5000 Euro de la reclamanți reprezentând o parte din suma de vânzare a fermei.
2) În mod nelegal s-a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantei (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Înțelegerea privind promisiunea de vânzare cumpărare a bunurilor arătate în înscrisul din data de 21.06.2006 și validat de vânzători și cumpărători prin completarea de la data de 25.06.2006 îi privește pe reclamanții și pe pârâții și.
Pe înscrisul din data de 25.06.2006 pârâta ia a făcut mențiunea că,suma totală este de 80.000 euro, am primit 15.000, restul când se fac actele. Am primit un aconto de la dl. de 15.000 euro, dau autorizație d-lui să lucreze pământul și să restructureze totul în fermă".
Din declarația martorei, care a semnat înscrisul din 21.06.2006 rezultă că în vara anului 2006 reclamanții au venit din Italia și au cumpărat ferma, din același an acolo locuind, care locuiește în grădinița pe care a renovat-
Prin întâmpinarea din data de 19.11.2007 pârâții au recunoscut în mod expres calitatea de cumpărătoare a reclamantei, aceștia arătând că și și-au manifestat dorința să cumpere bunurile proprietatea lor.
În aceeași întâmpinare au arătat că au delegat pe dl. să prezinte bunurile ce urmau a fi vândute.
De asemenea prin notificarea din 51/5.06.2007 pârâții îi invită pe și să se prezinte la BNP în vederea perfectării actelor de vânzare cumpărare în formă autentică.
Calitatea de cumpărătoare a reclamantei rezultă și din înscrisul sub semnătură privată emanat de, înscris din data de 20.06.2007 din care rezultă că s-a primit suma de 5.000 euro de la și reprezentând o parte din suma de vânzare a fermei.
3) Instanța nu s-a pronunțat asupra perfectării convenției de vânzare cumpărare cu privire la celelalte bunuri imobile și mobile rezumându-se doar la a analiza dacă cele 40 ha teren agricol extravilan fac obiectul convenției deși acest aspect a constituit motive de apel.
4) În mod nelegal instanța a considerat că cetățeanul italian nu poate dobândi terenuri în România deși potrivit dispozițiilor Legii 312/2005 a dovedit calitatea de fermier cu reședința în țară.
5) În mod nelegal instanța nu a analizat apărarea recurenților în sensul că aceștia conveniseră ca să devină proprietară pe teren,iar pe construcții:
- nu a analizat faptul că prețul de 80.000 Euro a fost achitat integral;
- a considerat că nu s-a făcut dovada includerii în obiectul convenției și a suprafeței de 40 ha arabil deși la dosar există mai multe probe în acest sens.
Astfel, la data de 21.06.2006 s-a încheiat procesul verbal de către numitul cu privire la inventarierea tuturor bunurilor din fermă ce fac obiectul vânzării și terenul intravilan aferent, iar la ultima poziție se află suprafața de 40 ha teren arabil situat în extravilan.
Acest înscris a fost încheiat în 2 exemplare fiind semnat și de martora, conform declarației pârâtei ia această inventariere și descriere a bunurilor ce urmau a fi vândute fiind făcută la împuternicirea sa.
Martorul a declarat că a fost împuternicit de către pârâți să prezinte bunurile ce formau obiectul înțelegerii încheindu-se un proces verbal în 2 exemplare.
Acest proces verbal din data de 21.06.2006 a fost luat de reclamantul în Italia și prezentat pârâtei ia la data de 25.06.2006, aceasta semnând atât în numele său cât și al soțului său, procesul verbal fiind semnat și de martorul.
Pe înscrisul din data de 25.06.2006 se face mențiunea mai sus arătată cu privire la preț și la aconto achitat precum și la împuternicirea dată lui de a lucra pământul și de a restructura totul în fermă.
Declarațiile martorilor și arată că obiectul vânzării îl reprezenta suprafața de 40 ha teren.
Susținerea pârâților în sensul că suprafața de 40 ha teren trebuia arendată și nu vândută nu este fondată întrucât din înscrisul original aflat în posesia reclamanților(fila 45) rezultă că terenul de 40 ha teren este inclus în bunurile vândute și nu constituie arendă.
Pârâții au adăugat pe exemplarul aflat în posesia lor cuvântul arendă, adăugirea fiind vizibilă și în afara aliniamentului, nefiind concordate cu exemplarele reclamanților.
Al doilea exemplar a fost întocmit în condițiile în care nici reclamantul și nici martorul nu cunoșteau limba română, astfel cum recunoaște pârâta.
Pârâții nu au explicat pentru care motiv pe exemplarul aflat în posesia lor apare cuvântul arendă.
Prețul de 80.000 euro este achitat integral conform recunoașterii pârâților din întâmpinare și la interogatoriu, coroborate cu dovezile privind alte plăți.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
1) Au apreciat că, în mod corect,din probele administrate instanța a reținut că recurenta nu are calitate procesuală activă,aceasta însoțindu-l pe doar în calitate de translator și eventual concubină.
2) Motivul 2 reiterează susținerile făcute la primul motiv de recurs. făcute la data de 25.06.2006 poartă semnătura doar a intimatei ia în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător.
3) Instanțele au analizat raportul juridic dedus judecății în ansamblu și nu pe categorii de bunuri mobile sau imobile,instanțele făcând referire la art.1295 Cod civil.
4) La data convenției recurentul nu avea calitatea de rezident și nici de fermier.
5) Susținerile de la motivul 5 nu au corespondență în probele dosarului,până acum s-a achitat suma totală de 60.810 Euro,rămânând o diferență de 19.189 Euro și nu a existat nici o convenție privind suprafața de 40 ha teren arabil,iar actele emise de Primăria se află în curs de cercetare la organele de poliție pentru fals.
Analizând decizia prin prisma motivelor de recurs,instanța reține că acesta este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită a legii,fiind incident motivul prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Considerentul principal pentru care instanțele de fond și apel au refuzat perfectarea contractului de vânzare-cumpărare este nedovedirea de către reclamanți cu certitudine a faptului că suprafața de 40 ha teren extravilan a făcut obiectul vânzării. Un alt motiv este neîndeplinirea de către reclamantul - cetățean italian - a condițiilor prev.de art.5 alin.2 din Legea 312/2005 pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole în România, în situația în care instanțele au reținut lipsa calității procesuale pasive a reclamantei,cetățean român.
În speță,părțile au prezentat două înscrisuri sub semnătură privată care ar consfinți înțelegerea lor. Este vorba de procesul verbal de inventariere a bunurilor ce fac obiectul vânzării,încheiat de la data de 21.06.2006,în România și semnat de ambii reclamanți,în care apare expres menționată ca obiect al vânzării și suprafața de 40 ha teren extravilan. Acest proces verbal a fost întocmit în două exemplare pentru fiecare dintre părțile contractante (vânzător și cumpărător).
Ulterior,reclamantul s-a deplasat în Italia unde se aflau pârâții,iar rezultatul înțelegerii s-a materializat prin completarea de către promitenta vânzătoare ia a mențiunilor privind prețul de 80.000 Euro,primirea avansului de 15.000 Euro, obligația de achitare a diferenței la momentul perfectării actelor.
Această înțelegere a fost încheiată la data de 26.06.2006,în Italia,în prezența martorului și semnată doar de reclamantul și pârâta ia,care a recunoscut însă la interogatoriu că a avut și acordul soțului ei (fila 96 dosar fond).
Deși înscrisul inițial îndeplinea condiția multiplului exemplar impusă de disp.art.1179 Cod civil,totuși pârâta a mai întocmit,așa cum recunoaște la interogatoriu,încă un proces verbal având un conținut asemănător în care în dreptul suprafeței de 40 ha teren arabil (în extravilan) mai apare o altă mențiune - arendă - adăugată în paranteză(nu se știe dacă la data întocmirii sau ulterior).
Există două posibilități: ori acesta era încă un exemplar al actului inițial și,atunci,evident că trebuia să aibă același conținut, ori părțile s-au răzgândit și au hotărât ca suprafața de 40 ha să nu mai facă obiectul vânzării,ci să fie dat în arendă,situație în care lipsesc alte mențiuni privind obligațiile arendașului.
În această a doua variantă,înscrisul sub semnătură privată trebuia să îndeplinească condiția multiplului exemplar,prev.de art.1179 Cod civil. Ori,în speță a fost întocmit într-un singur exemplar ce a rămas în posesia pârâtei (fila 102, fila 126 dosar fond).
Nerespectarea formalității multiplului exemplar prev.de art.1179 Cod civil este sancționată de lege cu nulitatea relativă a înscrisului ca mijloc de probă,sancțiune corectă în situația în care existând obligații reciproce,era normal ca fiecare dintre contractanții cu interese contrare să dețină dovada scrisă.
Fiind întocmit într-un singur exemplar,e evident că pârâta avea posibilitatea să adauge ulterior orice mențiune favorabilă ei, motiv pentru care instanțele trebuiau să ia în considerare doar primul înscris,întocmit cu respectarea dispozițiilor legale,mai ales că potrivit disp.art.1176 Cod civil,înscrisul sub semnătură privată recunoscut de cel căruia i se opune are același efect ca și înscrisul autentic. Ori,așa cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu (43, 95) și din mențiunile din încheierea din 04.02.2008,pârâții au recunoscut scrisul și semnătura (91) pe procesul verbal întocmit de martorul (primul înscris),pe când reclamanții l-au contestat pe celălalt.
În concluzie,acesta este singurul înscris care poate fi avut în vedere pentru a stabili înțelegerea existentă între părți. Potrivit acestui înscris,suprafața de 40 ha a făcut obiectul convenției părților. Înscrisul cuprinde toate elementele esențiale: bunurile înstrăinate, prețul,avansul achitat și momentul când trebuie plătită diferența. Peste cuprinsul actului instanțele nu puteau administra proba cu martori conform disp.art.1191 alin.2 Cod civil, cu privire la obligațiile clar reținute.
Cu privire la calitatea de promitentă cumpărătoare a reclamantei,în mod corect instanța observând că în petitul procesului verbal din 21.06.2006 nu se face nici o referire la părțile între care s-a încheiat convenția și nu apare nici o mențiune privind calitatea în care a semnat,a unit excepția cu fondul și a administrat probe în acest sens.
De fapt,inițial pârâții prin întâmpinare au recunoscut că ambii reclamanți și-au manifestat intenția de a cumpăra ferma și terenul (20),de altfel și notificarea din 05.06.2007 a fost adresată ambilor (fila 29 doar fond) iar pârâtul a făcut această mențiune și într-o chitanță de plată a prețului.
De altfel,calitatea de promitentă cumpărătoare a reclamantei poate influența perfectarea actului cu privire la teren numai în situația în care reclamantul,cetățean italian,nu ar îndeplini condițiile prev.de art.5 alin.2 din Legea 312/2005. Potrivit acestui articol,cetățeanul unui stat membru poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole înainte de împlinirea termenului de 7 ani,dacă are reședința în România și este fermier care desfășoară activități independente. În mod greșit,instanța de apel a considerat că aceste condiții trebuie îndeplinite la momentul promisiunii de vânzare-cumpărare. Întrucât transferul dreptului de proprietate operează la momentul pronunțării hotărârii judecătorești de perfectare vânzare cumpărare și nu retroactiv(astfel de hotărâri neavând caracter declarativ),îndeplinirea condițiilor trebuia raportată la acest moment. Așa cum a reținut instanța de apel,la data de 20.10.2008 reclamantul și-a stabilit reședința în satul,jud.V,și are calitatea de cultivator direct potrivit înscrisului de la fila 32 dosar apel,deci îndeplinește condițiile prev.de art.5 alin.2 din Legea 312/2005.
Din aceste considerente,având în vedere că nu există nici un impediment la dobândirea terenurilor agricole de către reclamant,având în vedere recunoașterea inițială a calității de promitentă cumpărătoare prin întâmpinare,notificare și alte acte emanând de la pârâți și având în vedere că,în final,pentru pârâți nu are relevanță dacă vând doar reclamantului sau ambilor reclamanți,opoziția lor speculând imposibilitatea cetățenilor străini de a dobândi terenuri în România, Curtea apreciază că reclamanta are calitate procesuală activă.
Conform art.312 alin.5 Cod procedură civilă,cum ambele instanțe au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului în raport de reclamanta,urmează să caseze decizia civilă nr.10/2009 a Tribunalului Vrancea și sentința civilă nr.2660/2008 a Judecătoriei Focșani și să trimită cauza spre rejudecare pentru a se pronunța pe fond în raport cu ambii reclamanți,ținând seama de dezlegările de drept din prezenta decizie. Urmează,de asemenea, ca instanța să administreze probe pentru individualizarea suprafeței de 40 ha și să stabilească suma achitată de reclamanți,ținând cont și de cea consemnată la CEC la data de 14.03.2008 (fila 113).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de reclamanții și ambii cu domiciliul ales în comuna Tătăranu, sat, jud.V împotriva deciziei civile nr.10/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect hotărâre care sa loc de act autentic.
Casează decizia civilă nr.10/2009 a Tribunalului Vrancea și sentința civilă nr.2660/ 2008 Judecătoriei Focșani și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Focșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2009.
Pt.jud.-, aflată în CO,cf.disp. art.261 alin.2 pr.civ. PREȘEDINTE, | Pt.jud.- -, aflată în CO,cf.disp. art.261 alin.2 pr.civ. PREȘEDINTE, | Pt.jud. -, aflată în CO,cf.disp. art.261 alin.2 pr.civ. PREȘEDINTE, |
Grefier, - - |
: - /07.07.2009
: /24.07.2009
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Anica Ioan, Luminita Cristea
