Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 498/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (361/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 498
Ședința publică de la 17.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER - I
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă - pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 1633 din 15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - reclamantă SC 2000 SRL.
are ca obiect - hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata pârâtă - reclamantă SC 2000 SRL, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială nr. -/11.03.2009 emisă de Baroul București - &, lipsind recurenta reclamantă - pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta reclamantă - pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Se mai învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 6.03.2009, recurenta reclamantă - pârâtă a depus cerere de amânare a cauzei și acordare a unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător, fiind anexate înscrisuri, iar la data de 12.03.2009, intimata pârâtă - reclamantă SC 2000 SRL a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, constatând că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru; intimata - reclamantă, rpin avocat nu se opune.
La a doua strigare a cauze la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata pârâtă - reclamantă SC 2000 SRL, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/11.03.2009 emisă de Baroul București - &, depusă la dosar, lipsind recurenta reclamantă - pârâtă.
Curtea constatând că, recurenta reclamantă - pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanță, deși a fost citată cu mențiunea achitării acesteia, sub sancțiunea anulării cererii de recurs ca netimbrată, invocă excepția de netimbrare, apreciind că aceasta primează în raport de cererea de amânare pentru lipsă de apărare.
Apărătorul intimatei pârâte - reclamante, solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat; solicită acordarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat conform chitanței nr. 871/16.03.2009 pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, la data de 25.10.2005, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul din B, Bd. - - nr. 103, sector 1 și să se constate că reclamanta este proprietara imobilului.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 16.08.2002, a încheiat cu pârâtul o convenție, constatată prin trei înscrisuri sub semnătura privată, prin care acesta din urmă i-a vândut reclamantei imobilul în cauză, compus din două corpuri de clădire și terenul aferent în suprafață de 349 mp. Părțile au convenit ca vânzarea să fie consemnată într-un înscris sub semnătură privată, conform principiului consensualismului prevăzut de art. 1295 al. 1 Cod civil, întrucât pârâtul avea nevoie de bani și imobilul nu era înscris în cartea funciară.
S-a mai arătat de către reclamantă că imobilul a fost intabulat, astfel că acest impediment la vânzare nu mai există, precum și faptul că are nevoie de un spațiu locativ, având în îngrijire doi minori.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 111 Cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției extinctive, excepția insuficientei timbrări a cererii și excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâtul a solicitat rezoluțiunea convenției pentru neexecutare și repunerea parților în situația anterioară, prin restituirea avansului primit de pârât, în cuantum de 3500 USD.
Prin încheierea din data de 12.06.2007, instanța a constatat transmiterea calității procesuale pasive către 2000 COM SRL, urmare a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, autentificat sub nr. 2621/30.05.2007, iar prin încheierea din data de 16.10.2007, au fost respinse excepțiile invocate în cauză.
Prin sentința civilă nr. 6323/13.05.2008, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâta-reclamantă C 2000 COM SRL, a admis cererea reconvențională, a dispus rezoluțiunea convenției încheiate la data de 16.08.2002, pentru neexecutarea obligațiilor și a obligat-o pe pârâta-reclamantă 2000 COM SRL să restituie reclamantei-pârâte avansul în sumă de 3500 USD, în echivalent lei la data plății; reclamanta-pârâta a fost obligată la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 2008 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că reclamanta-pârâta a încheiat, la data de 16.08.2002, cu pârâtul, un antecontract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în B, Bd. - - nr. 103, sector 1, compus din teren în suprafață de 349 mp și două corpuri de clădire, prețul fiind convenit la 50.000 USD. Reclamanta a achitat pârâtului suma de 7000 USD, cu titlu de avans, conform chitanțelor de la dosar, iar numitul a dobândit bunul imobil în cauză, în proprietate, prin decizia civilă nr. 3007/2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în dosarul nr. 1819/2000.
Prima instanță a reținut că actul juridic încheiat între cele două părți are natură unui antecontract (promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare) pentru imobilul în cauză.
S-a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 26121/30.05.2007, de BNP, pârâta-reclamantă 2000 COM SRL a cumpărat de la pârâtul drepturile litigioase ce fac obiectul dosarului de față, subrogându-se astfel în drepturile și preluând obligațiile ce derivă din antecontract.
S-a mai reținut că instanța are posibilitatea, în temeiul art. 1073 si 1075 Cod civil, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, aceste texte de lege permițând creditorului să obțină executarea întocmai a obligațiilor asumate de către debitor, astfel că, în cazul în care obligația de a face nu este adusă la îndeplinire de către debitor, creditorul poate fi autorizat de aoa duce la îndeplinire.
Instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada culpei exclusive a promitentului vânzător, respectiv a pârâtei-reclamante în ceea ce privește neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare la momentul îndeplinirii condiției suspensive a clarificării situației juridice a imobilului, respectiv după înscrierea în cartea funciară a imobilului, în condițiile în care reclamanta nu a achitat suma de 21.500 USD, până la data introducerii acțiunii și nici nu a consemnat suma de bani pe seama și la dispoziția promitentului vânzător. Pentru respingerea acțiunii ca neîntemeiata, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 982 cod civil și a reținut ca reclamanta-pârâtă este singura care nu și-a îndeplinit obligația de a achita diferența de preț convenită prin antecontract.
În privința cererii reconvenționale, s-a reținut o culpă a reclamantei-pârâte în neexecutarea obligației asumate prin antecontractul din 16.08.2002, pentru neplata prețului vânzării, astfel că, în temeiul art. 1020 și 1021 Cod civil, s-a dispus rezoluțiunea convenției și repunerea părților în situația anterioară, fiind obligată parata-reclamantă să restituie suma cu titlu de avans de 3500 USD.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta-pârâtă, la data de 13.08.2008, cererea de apel fiind înregistrată la data de 10.09.2008, pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă.
În motivele de apel, apelanta reclamantă-pârâtă a arătat că, în mod eronat s-a apreciat că nu ar fi depus toate diligențele pentru perfectarea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, din actele din dosar reieșind că pârâtul a fost convocat să prezinte situația juridică a imobilului. Totodată, s-a făcut plata avansului de 7000 USD din prețul total de 50.000 USD, iar prețul convenit cu pârâtul era la acel moment cel de pe piața imobiliară și nu a solicitat reducerea în mod corespunzător a prețului legat de faptul că imobilul este locuit de patru familii de chiriași.
A mai arătat apelanta-reclamantă-pârâtă că a achitat un avans substanțial necesar intervenției medicale a pârâtului, urmând ca după deschiderea cărții funciare să se achite prima tranșă din diferență, respectiv 21500 USD și că, pe parcursul procesului, pârâtul a fost citat în mod legal la adresa indicată la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare; mai mult, pârâtul a afirmat că nu se poate încheia contractul în formă autentică deoarece nu poate intra în imobil din cauza refuzului chiriașilor de a-i permite accesul în vederea efectuării măsurătorilor cadastrale și această situație de a nu se permite accesul în imobil persistă și în prezent și pentru acest motiv expertizele în cauză au fost efectuate în mod ipotetic.
A susținut apelanta-reclamantă-pârâtă că nu se poate reține o culpă exclusivă a sa, atât timp cât pârâtul nu a făcut nici un demers pentru a-i permite intrarea în posesie.
De asemenea, a aflat că pârâtul avea întocmit întreg dosarul cadastral încă din anul 2001 și a fost înregistrat la. sub nr. 25233 din 14.05.2001, iar pe parcursul desfășurării procesului la fond exista suma de bani necesară pentru a fi achitată diferența de preț pentru imobil, fiind înstrăinate în acest scop, în anul 2004, un teren în Sectorul 1, zona Băneasa și în anul 2005, un alt teren în suprafață de 5000 mp în Otopeni.
S-a solicitat în apel schimbarea în tot a sentinței apelate și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și respingerea cererii privind rezoluțiunea convenției de vânzare și de restituire a avansului de 3500 USD.
Cererea de apel a fost întemeiată pe prevederile art. 282 - 289 Cod procedură civilă.
Intimata-pârâtă-reclamantă SC 2000 COM SRL, legal citată în apel, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea în tot a sentinței civile apelate, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1633/A/15.12.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă-pârâtă și a obligat-o pe aceasta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă-reclamantă 2000 COM SRL.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a arătat că, așa cum în mod judicios a reținut prima instanță, conform prevederilor antecontractului încheiat între părți, apelanta-reclamantă-pârâtă avea obligația ca, la data clarificării situației juridice a imobilului ce făcea obiectul convenției, să achite pârâtului vânzător J din diferența de preț rămasă, urmând ca cealaltă J de preț să fie achitată la momentul intrării în posesie.
În aplicarea art. 1073-1075 Cod civil poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, respectiv a executării în natură a obligațiilor din, antecontract, doar partea care și-a executat propriile obligații sau care se declară a le executa, singurul motiv al neexecutării fiind culpa celeilalte părți.
De asemenea, potrivit art. 5 alin.2 din titlul X din Legea nr.247/2005, în situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la un teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligația poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Prin urmare, atâta timp cât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația ca la momentul definitivării situației juridice a terenului să achite J din diferența de preț, momentul definitivării situației juridice fiind data de 13.07.2004, dată la care imobilul a fost intabulat în cartea funciară, reclamanta nu poate pretinde executarea obligației de către cealaltă parte, fiind întemeiată cererea reconvențională de rezoluțiune a antecontractului, pentru neexecutarea de către reclamantă a obligațiilor prevăzute în sarcina sa.
Deși reclamanta-apelantă pretinde că neexecutarea obligației de plată a Jd in prețul imobilului la momentul definitivării situației acestuia nu îi este imputabilă, ea nu a dovedit acest lucru, conform art. 1169 Cod civil.
Nu a fost primită susținerea apelantei-reclamante-pârâtă în sensul că nu ar fi cunoscut situația juridică a imobilului, atâta timp cât dreptul de proprietate asupra acestui imobil a fost intabulat în cartea funciară în anul 2004, iar aceste registre au caracter public, fiindu-i opozabile; reclamanta nu a dovedit efectuarea vreunui demers pentru îndeplinirea obligațiilor sale și, deși a susținut că poate achita diferența de preț, nu a adus nicio dovadă în acest sens pe parcursul soluționării procesului în fața primei instanțe și în apel.
Față de aceste aspecte, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată apelanta reclamantă-pârâtă să plătească intimatei pârâte-reclamante SC 2000 SRL suma de 800 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 582/10.10.2008.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă-pârâtă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, și 9 Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă-pârâtă a arătat că Tribunalul Bucureștia făcut greșita aplicare a legii, atunci cât a apreciat că nu a depus toate diligențele pentru plata diferenței de preț și a susținut că l-a notificat în acest scop pe intimatul.
A mai arătat recurenta-reclamantă-pârâtă că decizia instanței de apel este contradictorie, întrucât în considerentele acesteia s-a reținut în mod eronat că deschiderea cărții funciare reprezenta momentul la care s-a clarificat situația juridică a imobilului, întrucât înțelegerea părților a fost în sensul de a se obține evacuarea chiriașilor care locuiau în imobil.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs s-a arătat că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1402 - 1404 Cod civil, atunci când a respins cererea prin care a solicitat să se ia act de exercitarea retractului litigios, deoarece expresia "numărându-i prețul real al cesiunii" nu reprezintă obligația de consemnare a prețului, ci obligația de a achita cesionarului plățile avansate.
În opinia recurentei-reclamante-pârâte, cosemnarea sumei este prevăzută de lege numai pentru stingerea obligațiilor dintre debitori și creditori, iar art. 1114 Cod civil nu reglementează materia retractului litigios, ci numai situațiile în care creditorul unei sume de bani refuză să primească o plată, iar debitorul dorește să se elibereze de aceasta.
Intimata-pârâtă-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Deliberând asupra excepției de netimbrare a cererii de recurs conform dispozițiilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 20 alin.1 și 3 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligațiilor de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Recurenta-reclamantă-pârâtă a fost legal citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 616 lei, calculată potrivit dispozițiilor art. 81și 11 alin.1 teza I din Legea nr. 146/1997 și de a depune timbru judiciar în valoare de 5 lei, conform dispozițiilor art. 3 alin.2 din nr.OG 32/1995, până la termenul de judecată de la 17.03.2009, însă nu s-a conformat, astfel că, în temeiul art. 20 alin.1 și 3 din Legea nr. 146/1997, Curtea va anula cererea de recurs ca netimbrată.
În temeiul dispozițiilor art. 316, 298 și 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga pe recurenta-reclamantă-pârâtă la plata către intimata-pârâtă-reclamantă 2000 SRL, a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat achitat conform chitanței nr.871/16.03.2009, eliberată de Cabinetele Asociate de Avocați " & ".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurenta-reclamantă-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.1633A/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă-reclamantă 2000
Obligă pe recurenta-reclamantă-pârâtă la 800 lei, cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă-reclamantă 2000
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- -
GREFIER
I
Red.
Tehodact.
2 ex/30.03.2009
- Secția a IV-a Civ. -.
-
Jud. Sectorului 1. - Secția Civ. -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
