Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 499/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 499
Ședința publică de la 28 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 393/15.10.2008 a Curții de APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate, s-au comunicat intimatei motivele de contestație în anulare.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru contestator după care instanța lasă dosarul la ordine.
La reluarea cauzei, instanța, din oficiu, pune în discuția părților aspectul privind admisibilitatea contestației în anulare.
Avocat solicită admiterea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 393/15 10 2008 Curții de APEL IAȘI prin care s-a respins ca inadmisibil recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 326/5.05.2008 a Tribunalului Iași.
Arată că s-a înrăutățit recurentului situația în propria cale de atac, excepția nu a fost ridicată de partea adversă ci din oficiu de instanță și consideră că aceasta trebuia să se limiteze la motivele de recurs învederate în scris iar excepția ridicată din oficiu excede acestor motive.
Apreciază că decizia Curții de APEL IAȘI este nelegală, fiind incidente prevederile art. 317 al.1 pc.2 Cod procedură civilă referitoare la faptul că hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența instanței în soluționarea cauzei.
Mai arată apărătorul că hotărârea reprezintă rezultatul unei greșeli materiale, instanța a omis să cerceteze motivele de casare, aceasta fiind dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine cu privire la competența instanței.
Susține că instanța de recurs, din oficiu, în raport de valoarea litigiului avea o singură cale de atac soluționată de instanța de apel, arătându-se că sub o denumire greșită. Eroarea constă în valoarea consemnată de 119 000 lei rol și nu de 80 000 lei. S-au avut în vedere două hotărâri, chiar dacă se trece peste caracterul neevaluabil în bani, în această situație valoarea imobilului fiind de 119 000 lei nu se putea afirma că este de 80 000 lei, bani pe care intimata trebuia să-i restituie.
Arată că instanța de apel a avut în vedere că primul capăt de cerere nu este evaluabil în bani iar o problemă esențială o constituie stabilirea faptului că valoarea imobilului era și este și la acest moment peste 100 000 lei, fiind o greșeală când s-a constatat că valoarea era de 80 000 lei. Precizează că face referire la conținutul deciziei nr. 32 2008 Inaltei Curți de Casație și Justiție B- Secțiile Unite (nu a fost publicată în Monitorul Oficial)ce a fost avută în vedere de instanță chiar în cauza în care se cere constatarea unui drept. Există și alte păreri în legătură cu faptul de a lipsi partea de calea de atac a recursului pornind de la motivul evaluării bunului. Consideră că instanța de recurs, reținând că hotărârea a fost dată fără drept de apel, s-a pronunțat o hotărâre nelegală și astfel există o eroare în sensul legii.
Solicită anularea deciziei atacate pentru motivul invocat, greșeala materială se încadrează în prevederile art. 318 Cod procedură civilă dar reprezintă și neanalizarea de instanță a unei cereri sau unei acțiuni privind valoarea actului cu consecința respingerii ca inadmisibilă.
Precizează că, în nr. 3 al revistei curții, Curtea de Apel Timișoaraa soluționat exact un caz similar celui de față în care s-a constatat că există calea de atac a recursului deoarece prețuirea obiectului cererii s-a făcut de instanța de fond.
Consideră că instanța trebuia să judece pricina pornind de la ceea ce era investită.
Solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacată, admiterea acțiunii în sensul de a pronunța o hotărâre care țină loc de act de vânzare a imobilului din litigiu. Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, depunând justificativ chitanța nr. 340/2007, chitanța nr- și chitanța nr- reprezentând onorariu avocat în cuantum total de 1000 lei. Depune la dosar concluzii scrise.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 393/15.10.2008 a Curții de APEL IAȘI.
Motivând în fapt cererea, contestatorul a susținut că prin decizia contestată a fost respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 326/05.05.2008 având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că valoarea capătului de cerere subsidiar este de 80.000 lei și prin urmare singura cale de atac este recursul, care a fost soluționat de către tribunal, chiar dacă sub denumirea de apel.
Contestatorul a precizat că hotărârea este nelegală atât pentru faptul că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența (art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă), cât și datorită împrejurării că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, instanța omițând să cerceteze motivele de casare.
A arătat contestatorul că acțiunea avea ca și capăt principal de cerere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, restituirea sumei de 80.000 lei fiind cerută în subsidiar.
Întrucât în realitate suma solicitată depășea 100.000 lei, instanța a încălcat dispozițiile privind competența materială.
Mai mult, prin invocarea excepției inadmisibilității recursului instanța i-a agravat situația în propria cale de atac, încălcând principiul prevăzut de art. 296 Cod procedură civilă.
Pe fond, contestatorul a susținut că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 7 din Legea nr. 385/1992 privind vânzarea apartamentului către chiriași.
Nu s-au administrat probe în cauză.
Examinând motivele de contestație invocate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie instanța constată inadmisibilă cererea formulată de contestator, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Instanța reține că obiectul prezentei contestații îl formează decizia civilă nr. 393/15.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
Prin această hotărâre s-a respins ca inadmisibilă cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 326/05.05.2008 a Tribunalului Iași reținându-se, raportat la obiectul pricinii și la valoarea acestuia, că recurentul nu avea deschisă calea de atac la Curtea de APEL IAȘI, singura cale de atac prevăzută de lege fiind deja exercitată la tribunal.
Întrucât prin decizia civilă nr. 393/15.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘIs -a reținut că decizia civilă nr. 326/05.05.2008 a Tribunalului Iașia fost pronunțată în calea de atac, fapt ce a atras inadmisibilitatea recursului formulat la curtea de apel, instanța constată că nu are deschisă calea contestației în anulare la Curtea de APEL IAȘI, ci, raportat la prevederile art. 320 alin. 3 Cod procedură civilă, doar la Tribunalul Iași.
Prin urmare instanța va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de împotriva deciziei civile nr. 393/15.10.2008 a Curții de APEL IAȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Curtea de APEL IAȘI:,
-, -
12.12.2008
2 ex.-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Liliana
