Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 675/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1947/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 675
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Negoescu Gândac
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de apelanții-pârâți și, împotriva sentinței civile nr.82 din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, - și intimatul-pârât
OGare ca obiect - hotărâre care să țină loc de act de act autentic.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 26.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea la 03.12.2009, apoi la 10.12.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 2042/122/20.08.2008 reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâții, și G solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că pârâtele au vândut reclamanților o suprafață de 16 ha și 8.200 mp teren arabil situat în extravilanul comunei, județul G, identificat prin titlul de proprietate nr. - eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și ă pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Reclamanții au arătat că la data de 26 aprilie 2007 au încheiat cu pârâtele și, prin procuratorul acestora, G, un contract de cesiune de drepturi litigioase, autentificat sub nr. 1017/26 aprilie 2007 de către BNP -.
Prin contractul menționat mai-sus, pârâtele, în calitate de cedente, le-au cesionat definitiv și irevocabil drepturile litigioase asupra terenului în suprafață de 16,82 ha teren situat în com. jud.G, astfel: - cota de 40%, - - cota de 30% și - - cota de 30%.
Reclamanții au mai arătat că au achitat pârâtelor-cedente suma de 252.000 Euro, echivalentul a 839.160 lei Ron, reprezentând contravaloarea drepturilor litigioase cesionate, sumă care a fost achitată integral mandatarului G, chiar la data încheierii contractului.
Deși în cuprinsul contractului de cesiune de drepturi litigioase se prevedea că, în cazul obținerii unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de proprietate sau unui titlu de proprietate, acesta urma să fie emis direct pe numele reclamanților-cesionari, fără nici o altă formalitate ulterioară, ei substituindu-ne în totalitate drepturilor pârâtelor asupra terenului care face obiectul cauzei, la data de 27.06.2007, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a eliberat titlul de proprietate nr. -, dar pe numele pârâtelor și.
La momentul încheierii contractului de drepturi litigioase, actele pentru reconstituirea dreptului de proprietate s-au întocmit prin Comisia Locală de aplicare a fondului funciar, județul G însă, întrucât pe raza acestei localități nu a mai existat teren liber, printr-un Protocol de predare-primire a terenurilor, Agenția Domeniilor Statului a predat către Comisia Locală de aplicare a fondului funciar a comunei, jud. G suprafața de 16,82 ha teren arabil, drept urmare titlul de proprietate a fost emis de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe raza acestei localități.
În această situație și față de prevederile contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu pârâtele, prin mandatar, precum și față de faptul că au achitat în întregime prețul convenit drept contravaloare a terenului, sunt nevoiți să introducă această acțiune în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în ceea ce privește terenul în suprafață de 16,82 ha situat în extravilanul comunei, județul
La data de 30 octombrie 2008, pârâtele au depus întâmpinare și cerere reconvențională rin p. care au solicitat anularea contractului de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 1017 din data 26.04.2007 la BNP și respingerea acțiunii întrucât mandatarul lor și-a depășit limitele mandatului expres dat de către ele prin procura autentificată sub nr. 791 din data de 22.03.2007 la BNP, în sensul că ele nu l-am împuternicit niciodată să cesioneze vreun drept al lor pentru care ar fi existat vreo acțiune pe rolul vreunei instanțe.
În al doilea rând, au solicitat să se constatate că lipsește unul dintre elementele esențiale ale contractului, respectiv obiectul. La data încheierii contractului de cesiune, pentru terenul în cauză nu exista nici un litigiu, în sensul că nu exista nici o cauză dedusă judecății cu privire la stabilirea vreunui drept asupra acestui teren. Ca atare, au apreciat că nu putea fi cesionat un drept litigios care nu exista.
În condițiile susmenționate, au solicitat respingerea acțiunii având în vedere că este întemeiată pe un contract încheiat în frauda legii.
Prin sentința civilă nr.82/26.05.2009, Tribunalul Giurgiua admis acțiunea formulată de reclamanți, a constatat că pârâtele, în calitate de vânzătoare, au vândut reclamanților, în calitate de cumpărători, suprafața de 16 ha și 8.200. teren arabil situat în extravilanul comunei, județul G, identificat prin titlul de proprietate nr.-/27.06.2007 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, cu prețul de - euro (respectiv -) la data de 26.04.2007, prezenta ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Prin aceeași hotărâre a respins cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante și a obligat pe acestea să plătească reclamanților suma de 12609 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a apreciat că cererea reclamanților este întemeiată având în vedere contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat între, prin mandatar G, în calitate de cedente, pe de o parte, și, și, pe de altă parte, în calitate de cesionari, privind drepturile ce decurg din sentința civilă nr. 864 din data de 30.05.2006, dată în dosarul nr. 648/2006 de Judecătoria Bolintin Vale, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 16,82 ha teren situat în comuna, județul
S-a avut în vedere că în baza acestei sentințe judecătorești s-a emis hotărârea nr. 68 din data de 19.01.2007 de către Comisia județeană G pentru aplicarea Legii fondului funciar prin care s-a validat hotărârea nr. 11/08.12.2006 a Comisiei locale de fond funciar privind înscrierea în anexa nr. 30, poziția nr. 2 numitelor și, ca moștenitoare a defunctului cu suprafața de 16,82 ha teren arabil.
Prima instanță a reținut că cedentele au cesionat definitiv și irevocabil cesionarilor acest teren în schimbul sumei de 252.000 Euro, pe care aceștia au achitat-o la data încheierii contractului de cesiune, respectiv 22.04.2007.
La data de 27.06.2007, s-a emis titlul de proprietate nr. - de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe numele pârâtelor și pentru suprafața de 16 ha și 8.200 mp, pe raza localității, județul
Instanța de fond a reținut că prin procura de la fila 78 din dosar pârâtele și au împuternicit pe G, să efectueze demersuri la Primărie, Prefectură și alte instituții pentru obținerea titlului de proprietate pentru suprafața de 16,82 ha, precum și ca acesta să vândă cui va crede de cuviință și la prețul cel mai avantajos, acest teren, să efectueze documentația cadastrală, să intabuleze dreptul de proprietate în cartea funciară, să se prezinte în fața notarului și să semneze antecontractul de vânzare cumpărare, actul de vânzare cumpărare, să încaseze prețul, să facă declarațiile necesare, să semneze în numele lor și pentru ele, semnătura fiindu-le opozabile, iar mandatarul să consimtă la întabularea dreptului de proprietate pe numele noului dobânditor.
Din probele administrate, respectiv interogatoriile pârâților și martorii audiați, instanța de fond a reținut că rezultă fără putință de tăgadă că reclamanții au dobândit prin cesiune de la pârâtele și, prin mandatar G, drepturi litigioase asupra terenului în suprafață de 16,92 ha teren situat în comuna, în schimbul sumei de 252. 000 Euro.
În consecință, în baza art. 111 Cod procedură civilă, art. 1073 - 1077 Cod civil, art. 5 alin. 1 Titlu X din Legea nr. 247/2005, Tribunalul a constatat întemeiată cererea reclamanților, a constatat că pârâtele în calitate de vânzătoare au vândut reclamanților în calitate de cumpărători suprafața de 16 ha și 8200 mp teren arabil situat în extravilanul comunei, județul G identificat prin titlul de proprietate nr.-/27.06.2007 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor cu prețul de 252.000 euro (respectiv - lei) la data de 26.04.2007, prezenta hotărâre urmând să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
În ce privește cererea reconvențională, tribunalul a apreciat-o neîntemeiată pentru următoarele motive:
În ce privește limitele mandatului dat de pârâte lui G, Tribunalul a constatat că acesta avea mandat să vândă oricui va crede de cuviință și la prețul cel mai avantajos suprafața de 16,82 ha, urmând să îndeplinească toate formalitățile necesare în acest sens, chiar să semneze antecontracte de vânzare - cumpărare, să facă declarațiile necesare, să ridice prețul, semnătura acestuia urmând să fie opozabilă pârâtelor.
S-a apreciat că din moment ce pârâtele au mandatat pe G să facă actele din procură, aceste acte acoperă și modalitatea aleasă de G privitor la vânzarea terenului în cauză pentru care nu exista încă act de proprietate, respectiv titlu de proprietate, în sensul unei vânzări de drepturi litigioase, litigiul însemnând în acest caz, faptul că actele premergătoare obținerii titlului de proprietate au fost dobândite în urma unui litigiu, printr-o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 864/30.05.2006 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale.
S-a considerat că mandatarul a acționat pentru a-și îndeplinii limitele mandatului propus de către pârâte în modalitatea în care a crezut de cuviință, respectiv prin încheierea acestui contract de cesiune de drepturi litigioase, încasând pentru terenul în suprafață de 16,82 ha suma de 252.000 Euro, urmând ca în cazul obținerii unei sentințe judecătorești care să țină loc de act de proprietate sau unui titlu de proprietate, acesta să fie emis direct pe numele cesionarilor reclamanți.
Din analiza procurii, precum și a contractului de cesiune, coroborate cu celelalte acte aflate la dosar, precum și cu interogatoriile părților și declarațiile martorilor audiați în cauză, Tribunalul a constatat că G nu și-a depășit limitele mandatului și a acționat conform acestuia, în favoarea pârâtelor.
Nici ce de-a doua susținere a pârâtelor privind lipsa obiectului contractului nu a fost primită de către Tribunal, considerându-se că dreptul care a fost cesionat prin contract între părți izvorăște dintr-un proces de reconstituire a unui drept de proprietate, proces care nu se finalizase la acea dată prin emiterea titlului de proprietate, acesta fiind emis la data de 27.06.2007.
S-a apreciat de către Tribunal că în mod corect s-a încheiat între părți un contract de cesiune de drepturi litigioase cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din acesta.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele Și, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii intimaților și admiterii cererii reconvenționale.
Apelantele au susținut că aprecierea instanței de fond, pe baza probelor administrate, în sensul că reclamanții au dobândit prin cesiune de la apelante, prin mandatar G, drepturi litigioase asupra terenului în suprafață de 16,92 ha teren situat în comuna, în schimbul sumei de 252. 000 Euro, este greșită deoarece ele nu au intenționat să vândă drepturi litigioase, nu au vândut aceste drepturi i nu au împuternicit pe nimeni să facă în numele lor acest lucru.
S-a mai arătat că aprecierea instanței de fond este greșită în ceea ce privește drepturile litigioase, întrucât respectivul contract care a determinat prezentul proces civil nu menționa vânzarea de "drepturi litigioase".
Instanța de fond în mod greșit nu a luat în considerare faptul că la momentul încheierii actului de cesiune, dreptul supus cesiunii nu făcea obiectul nici unui proces aflat pe rol și neterminat. Or, una din condițiile esențiale ca un drept să poată fi socotit a fi litigios, este ca acesta să facă obiectul unui proces, în curs și neterminat.
S-a argumentat că procedura administrativă dată de Normele de aplicare a legii fondului funciar nu constituie un proces, pentru ca dreptul să capete un caracter litigios, astfel că și susținerea instanței de fond, potrivit cu care dreptul prevăzut în contract este litigios întrucât actele premergătoare obținerii titlului de proprietate au fost dobândite în urma unui litigiu, printr-o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civila nr. 864 din data de 30.05.2006 a Judecătoriei Bolintin Vales -a apreciat a fi greșită.
Apelantele au arătat că instanța de fond a dat o interpretare greșită mandatului dat de către ele mandatarului G întrucât nu l-au mandatat pe acesta să vândă un drept litigios, așa cum îl menționează contractul de cesiune, ci doar să vândă terenul după obținerea titlului de proprietate, nu înainte de acesta.
Mai mult, instanța de fond nu a ținut seama nici de dispozițiile art. 1536 al 2 cod civil potrivit cărora: "când e vorba de înstrăinare, ipotecare, sau de facerea unor acte ce trec peste administrația ordinara, mandatul trebuie să fie special".
Apelantele au susținut că mandatul dat de către ele este un mandat de administrare și în nici un caz de înstrăinare, pentru care era necesar un mandat special, aspect nereținut de către instanța de fond.
În ce privește cererea reconvențională, apelantele au arătat că instanța de fond în mod greșit a respins cererea reconvențională, că în mod greșit instanța de fond a confundat vânzarea terenului, așa cum l-au împuternicit pe mandatarul lor, cu vânzarea dreptului litigios, activitate cu care apelantele nu l-au împuternicit pe acesta.
Mandatarul a făcut ceea ce apelantele nu i-au permis să facă și ca atare nu l-au împuternicit să efectueze astfel de acte, iar actul întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale nu poate fi decât desființat.
Apelantele au mai arătat că nu au mandatat să vândă niciun drept litigios, iar aprecierea tribunului, conform căreia dobândirea actelor premergătoare obținerii titlului de proprietate în urma unui litigiu, printr-o hotărâre judecătorească atribuie un caracter litigios dreptului ce a făcut obiectul vânzării, a fost considerată de către apelante ca fiind greșită.
În calea de atac a apelului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizând apelul prin prisma criticilor arătate mai sus, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 977 Cod civil, instanțele judecătorești au datoria să interpreteze contractele, nu după sensul literal al cuvintelor întrebuințate, ci după intenția comună a părților. De asemenea, potrivit art. 978 cod civil, instanțele sunt obligate să determine natura reală a contractului nu după denumirea pe care i-au dat-o părțile, ci după conținutul clauzelor ce le cuprinde, iar în cazul în care cuprinde clauze primitoare de două înțelesuri să le dea acel înțeles în care pot produce efecte și nu acela în care nu pot produce nici un efect. clauze cuprinse într-un contract nu se pot interpreta separat, ci unele prin altele, urmând să se dea fiecăreia înțelesul care rezultă din actul întreg.
În speță, intimații reclamanți au încheiat cu apelantele pârâte un contract intitulat contract de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 1017 din data 26.04.2007 de BNP. În conținutul acestui contract sunt menționate drepturile și obligațiile părților. Astfel, se menționează că apelantele, denumite în contract cedente, au cesionat definitiv și irevocabil intimaților reclamanți, denumiți cesionari, terenul în suprafață de 16,82 ha situat în comuna, județul G, în schimbul sumei de 252.000 Euro, pe care aceștia au achitat-o la data încheierii contractului de cesiune, respectiv 22.04.2007, cedentele declarând că nu mai au nici o pretenție de nici o altă natură, prezentă și viitoare față de cesionari și că au transmis, la data autentificării acestui contract toate actele originale pe care le dețin cu privire la acest teren. În schimb, cesionarii au declarat în conținutul contractului că au dobândit prin cesiune de la apelante drepturile litigioase asupra terenului menționat mai sus în schimbul prețului achitat arătat. Tot în conținutul contractului se menționează că apelantele sunt de acord ca în cazul obținerii unei sentințe judecătorești care să țină loc de act de proprietate sau un titlu de proprietate, acesta să fie emis direct pe numele intimaților pârâți, aceștia substituindu-se în totalitate tuturor drepturilor lor. S-a mai prevăzut în contract că, în cazul în care nu se va emite o sentință pe numele cesionarilor, cedentele se obligă să se prezinte la notarul public în vederea efectuării formalităților de vânzare-cumpărare asupra terenului ce face obiectul acestei cesiuni, în termen de 30 de zile de la emiterea titlului și intabularea în cartea funciară, în caz contrar cesionarii se pot prezenta la executorul judecătoresc în vederea executării bunurilor ce fac obiectul acestui contract.
Curtea reține răspunsul dat de pârâtul G la interogatoriul luat în fața primei instanțe prin care acesta a arătat că a cesionat drepturile litigioase conform contractului menționat mai sus, în baza procurii date de către apelante, precum și faptul că a primit, în calitate de mandatar, suma de 252,000 Euro, reprezentând contravaloarea drepturilor litigioase cesionate prin contract, cu precizarea că mai puțin de 30 la mp, adică mai puțin cu 50.000 Euro, bani pe care urma să-i dea în fața notarului la perfectarea actelor.
Așa cum au arătat și apelantele, potrivit art. 1403 Cod civil, ucrul se socotește litigios când există proces sau contestație asupra fondului dreptului. Cu alte cuvinte, dreptul litigios este acel drept cu privire la care exista proces sau contestație asupra fondului dreptului. Or, la data la care s-a încheiat respectivul contract, nu exista nici un proces pe rolul vreunei instanțe referitor la terenul ce a format obiectul contractului. Dreptul litigios făcuse obiectul unui proces, acesta fiind soluționat în mod definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 864 din data de 30.05.2006, pronunțată în dosarul nr.648/2006 de Judecătoria Bolintin Vale, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care se dispusese reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 16,82 ha teren situat în comuna, județul G, anterior încheierii contractului.
În mod greșit instanța de fond a reținut ca determinant pentru natura litigioasă a contractului faptul că era încă în derulare procedura administrativă care urma a avea ca finalitate, în considerarea sentinței civile nr. 864/30.05.2006, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, emiterea titlului de proprietate de către Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991.
În consecință, Curtea, reținând obligațiile asumate de către părți așa cum s-a arătat mai sus, faptul că obiectul litigiului nu era litigios, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus care impun interpretarea normelor prin ele însele și în concret, constată că natura reală a contractului autentificat sub nr. 1017 din data 26.04.2007 de BNP nu este de cesiune de drepturi litigioase, așa cum acesta este intitulat, ci de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
Față de această apreciere, având în vedere și declarațiile martorilor audiați în fața primei instanțe, Curtea constată că în mod corect aceasta a făcut aplicarea art. 1073-1077 Cod civil și a validat această promisiune de vânzare cumpărare, urmând ca hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Apelantele au mai susținut că instanța de fond a dat o interpretare greșită mandatului dat de către ele mandatarului G întrucât nu l-au mandatat pe acesta să vândă un drept litigios, așa cum îl menționează contractul de cesiune, ci doar să vândă terenul după obținerea titlului de proprietate, nu înainte de acesta.
Referitor la această susținere, Curtea reține că prin procura autentificată sub nr. 791 din data de 22.03.2007 de BNP, apelantele pârâte au împuternicit pe intimatul pârât G ca în numele lor și pentru ele să se prezinte la Primărie, Prefectură și la orice alte instituții, în vederea obținerii titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 16,82 ha. În acest scop, mandatarul va depune toate actele necesare, va îndeplini toate formalitățile pentru punerea în posesie, va semna de primirea titlului de proprietate, va face dovada proprietății lor. Însă, cea mai importantă mențiune care interesează cauza de față, este aceea constând în faptul că: "mandatarul nostruva vindecui va crede de cuviință și la prețul cel mai avantajos nouă suprafața de 16,82 Ha se va prezenta în fața notarului șiva semna antecontractul de vânzare-cumpărare, actul de dezmembrare, actul de vânzare-cumpărare, va încasa prețul, va face declarațiile necesare, va semna în numele nostru și pentru noi, în limitele prezentului mandat, semnătura sa fiindu-ne opozabilă".
Totodată, Curtea reține răspunsul dat de către apelantele pârâte la interogatoriul luat în fața instanței, prin care acestea recunosc limitele procurii date numitului G, așa cum acestea sunt înscrise în actul întocmit în fața notarului, procura menționată mai sus.
Din termenii în care este redactat mandatul rezultă că acesta corespunde acțiunii la care a recurs mandatarul, respectiv de a încheia promisiunea de vânzare-cumpărare consfințită prin contractul autentificat sub nr. 1017 din data 26.04.2007 de BNP.
Susținerea apelantelor în sensul că mandatul dat de către ele este un mandat de administrare și în nici un caz de înstrăinare, pentru care era necesar un mandat special nu poate fi primită având în vedere conținutul mandatului care prevede în mod clar, neechivoc, faptul că mandatarul este împuternicit și să vândă, respectiv să semneze antecontractul de vânzare-cumpărare, acesta fiind în mod cert un mandat special prin care mandatarul poate efectua acte de înstrăinare.
Afirmația apelantelor în sensul că nu au împuternicit pe mandatar să vândă drepturi litigioase este corectă, însă nu schimbă cu nimic concluzia la care a ajuns instanța în sensul că actul autentificat sub nr. 1017 din data 26.04.2007 de BNP constituie o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare pe care în mod corect a validat-o instanța de fond.
Curtea apreciază că apărarea apelantelor pârâte reținută în actul intitulat întâmpinare-cerere reconvențională nu echivalează cu o cerere care obligă la verificarea valabilității contractului ca și contract de cesiune, ci doar la interpretarea contractului, potrivit naturii sale reale.
În concluzie, reținând că mandatarul a respectat limitele mandatului, activitatea acestuia concretizându-se în încheierea contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1017 din data 26.04.2007 de BNP, intitulat în mod eronat contract de cesiune de drepturi litigioase, față de considerațiile expuse mai sus care vor înlocui în parte considerentele instanței de fond, Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantele pârâte, domiciliată în comuna,.G, și, domiciliată în B,-, -.12,.C,.3,.127, sector 6, împotriva sentinței civile nr.82 din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în contradictoriu cu intimații reclamanți, DOMICILIATĂ ÎN B, Bd.- nr.44 bis, -.7,.A,.5,.9, sector 3, domiciliat în B,- A,.33,.1,.5,.24, sector 6, -, domiciliat în B,-,.13,.1,.8, sector 4, și intimatul pârât G, domiciliat în B,-,.1,.1, sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- --- - -
GREFIER
-
Red.23.12.2009
Tehnored.
8 ex/23.12.2009
-------------------------------------
G -
Președinte:Mihai Negoescu GândacJudecători:Mihai Negoescu Gândac, Ionelia Drăgan
