Intoarcerea executarii silite. Decizia 189/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 189/
Ședința publică de la 14 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Romila JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea Delegație
Judecător - - - - vicepreședintele Curții, cu -
Judecător - -
Grefier
-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 470 din 3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, intimat, reclamanta - SUCURSALA G și chemata în garanție, în acțiunea civilă având ca obiect întoarcere executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2008, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 14 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6280/2.12.2005 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 5046/C/2005 au fost respinse excepțiile lipsei interesului în promovarea acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamantei - ROMÂNEASCĂ SA - Sucursala G, a fost admisă cererea principală promovată de reclamanta Banca Românească SA - Sucursala G în contradictoriu cu pârâții, -, și, s-a dispus întoarcerea executării silite efectuată în dosarul de executare silită nr. - al Judecătoriei Galați, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară începerii executării silite, s-a dispus reînscrierea ipotecii în Cartea Funciară nedefinitivă nr. 34013 G privind imobilele situate în G,--124-126 conform contractului de ipotecă nr. 14/21.02.2001 autentificat de BNP - G și s-a dispus restituirea sumei de 1.650.000.000 ROL către adjudecatarul-pârât -.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul -, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul, pârâții și au fost obligați să restituie suma de 1.650.000.000 ROL conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3146/18.08.2004 de BNP - G și s-au compensat obligațiile de plată ale părților, în sensul că reclamanta Banca Românească SA prin Sucursala Gaf ost obligată să plătească pârâților și suma de 1.650.000.000 ROL.
Prin decizia civilă nr. 554/12.09.2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1643/C/2006 au fost admise recursurile declarate de pârâții -, și, a fost casată sentința civilă nr. 6280/2.12.2005 a Judecătoriei Galați și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr-, fiind pronunțată sentința civilă nr. 4647/29.05.2007.
Prin această ultimă hotărâre au fost respinse excepțiile lipsei interesului și a lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepții invocate de pârâții și și a fost admisă acțiunea civilă privind întoarcerea executării în sensul că s-a dispus repunerea părților în situația anterioară executării silite, s-a dispus reînscrierea ipotecii privind imobilul în litigiu și s-a dispus restituirea sumei de 165.000 RON cu titlu de preț al adjudecării către pârâtul -.
S-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3146/18.08.2004 de BNP - G încheiat între - și, în calitate de vânzători și în calitate de cumpărător.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâții și, - și fiind obligați să le restituie pârâților - și suma de 165.000 RON.
A fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de - în contradictoriu cu pârâții și.
S-a dispus compensarea obligațiilor de plată ale părților și, în consecință, reclamanta - ROMÂNEASCĂ SA - Sucursala Gaf ost obligată să plătească pârâților și suma de 165.000 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin cererea promovată reclamanta a solicitat întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. - al Judecătoriei Galați întrucât prin sentința civilă nr. 5150/2004 a aceleiași instanțe s-a dispus anularea actelor de executare, dar nu s-a dispus și repunerea părților în situația anterioară executării silite, deși nu a fost restituită în întregime creanța sa. S-a mai reținut că prin cererea datată 16.08.2005 reclamanta a înțeles să modifice cadrul procesual în sensul că a solicitat chemarea în judecată și a pârâților și, subdobânditorii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
S-a mai reținut că pârâtul - a formulat o cerere de chemare în garanție împotriva lui și, răspundere întemeiată pe garanția pentru evicțiune totală, solicitând totodată și respingerea cererii principale întrucât a cumpărat imobilul la o licitație publică făcută chiar de executorii băncii reclamante, procedură ce demonstrează buna sa credință, și oricum a înstrăinat dreptul de proprietate unor terți, și, tranzacție făcută de ambele părți tot cu bună-credință.
Totodată, instanța de fond a mai constatat că prin întâmpinare pârâții și au solicitat respingerea cererilor ca nefondate întrucât au dobândit dreptul de proprietate cu bună-credință, iar sentința civilă nr. 5150/2004 a Judecătoriei Galați nu le este opozabilă întrucât nu a fost înscrisă în Cartea Funciară a imobilului conform disp. art. 21 al.1 lit. b și e din Legea nr. 7/1996.
De asemenea, Judecătoria Galația arătat că și pârâții au formulat o cerere de chemare în garanție a pârâților - și prin care solicitau obligarea acestora la plata valorii de circulație a dreptului de proprietate în discuție, iar chemata în garanție a solicitat respingerea cererii pârâtului - întrucât în această situație nu intervine răspunderea pentru evicțiune.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei interesului acesteia de promovare a acțiunii s-a reținut că aceste excepții nu sunt fondate întrucât s-a dispus anularea vânzării la licitație a imobilului și, deși deține într-un cont deschis tot la această bancă prețul vânzării silite, acești bani sunt indisponibilizați de drept la dispoziția pârâților - și, iar reclamanta nu poate folosi decât fără drept suma de bani în discuție, ceea ce demonstrează că are atât interesul, cât și calitatea procesuală de a solicita obținerea unei hotărâri judecătorești care să reprezinte un titlu de folosire/restituire a banilor respectivi.
Cu privire la fondul cauzei a reținut că prin sentința civilă nr. 5150/2004 a Judecătoriei Galația fost sancționată întreaga executare silită, inclusiv actul de adjudecare a licitației în favoarea pârâților, iar apărarea acestora că respectiva hotărâre nu le este opozabilă nu a fost reținută de prima instanță întrucât s-a considerat că în materie de procedură civilă nu operează acest principiu, anularea s-a dispus cu privire la toate actele de executare silită, iar anularea este rezultatul unei nulități absolute care atrage inclusiv nulitatea actelor subsecvente.
Aceeași motivare a principiului că ceea ce este nul nu poate produce nici un efect juridic valabil a fost arătată și pentru a argumenta anularea contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente, chiar dacă dobânditorii ulteriori au fost sau nu de bună-credință.
Cu privire la cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3146/18.08.2004 încheiat între pârâții - și, în calitate de vânzători, și pârâtul, în calitate de cumpărător s-a reținut că a intervenit într-o perioadă de timp (27.02.2004 - 27.09.2004) în care pârâții nu pierduseră dreptul de proprietate, astfel că nulitatea nu poate opera, ci se poate antrena doar o răspundere a vânzătorilor pentru evicțiunea totală. Chiar dacă nulitatea titlului adjudecatarului a dus la pierderea dreptului de proprietate, nulitatea actului subsecvent de vânzare-cumpărare nu ar fi operat decât dacă tranzacția se încheia după data de 27.09.2004, dată la care s-a sancționat titlul vânzătorilor. S-a mai susținut că pierderea dreptului de proprietate de către vânzător duce și la pierderea dreptului de proprietate al cumpărătorilor întrucât la rândul său vânzătorul a fost evins, iar modalitatea de reparare a prejudiciilor suferite de cumpărători nu rămâne decât aceea a obținerii unor despăgubiri conform art. 1341 Cod civil.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de - în contradictoriu cu debitorii inițiali, și (), s-a apreciat că această cerere este nefondată deoarece chemații în garanție nu sunt vinovați de vânzarea unei părți mai mari de imobil decât aceea cu care ei garantaseră creditul, evicțiunea adjudecatarului nu poate opera pentru că evicțiunea presupune acțiunea unui terț (altul decât creditorul sau debitorul), iar cel care ar fi trebuit obligat la despăgubiri este fie creditorul care a beneficiat de sumele obținute din vânzare, fie de alte persoane responsabile de crearea situației de fapt.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs pârâții și, care au criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei acesteia.
La termenul de judecată din data de 01.10.2007 Tribunalul a recalificat această cale de atac ca fiind apel având în vedere că în cauză se solicită și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3146/2004, soluție supusă căii de atac a apelului.
Prin motivele de apel s-a susținut că în mod greșit excepțiile privind lipsa interesului și, implicit, a lipsei calității procesuale active a reclamantei au fost respinse de prima instanță având în vedere că Banca Românească este în posesia sumei de 165.000 RON, cu titlu de preț al adjudecării, astfel că este îndestulată din executare, iar codebitorii și nu au formulat o cerere de întoarcere a executării, deși aceștia aveau interesul să o promoveze.
S-a mai arătat că hotărârea este nelegală și deoarece dispozitivul și considerentele hotărârii cuprind dispoziții contradictorii, în sensul că pe deoparte se reține că vânzarea-cumpărarea dintre și este valabilă întrucât s-a demonstrat buna-credință a părților contractante, iar pe de altă parte se dispune repunerea părților în situația anterioară începerii executării silite, debitorul principal redevenind împreună cu fosta sa soție proprietarul imobilului.
Apelanții au mai arătat că sentința civilă nr. 5150/2004 a Judecătoriei Galați este inopozabilă pârâților - și și, implicit, și apelanților ca subdobânditori întrucât în contestația la executare adjudecatarul nu a fost parte în proces, această hotărâre nu este pronunțată în contradictoriu și cu el și astfel nu poate produce efecte juridice în sarcina sa. Au mai susținut că prin intabularea actului de vânzare-cumpărare prin care apelanții au devenit proprietarii imobilului la data de 19.08.2004 acest act juridic civil devine opozabil terților de la acel moment, inclusiv reclamantei-intimate Banca Românească, sentința civilă nr. 5150/2004 a Judecătoriei Galați nu a fost menționată în Cartea Funciară a imobilului, iar un act lovit de nulitate nu atrage automat desființarea actelor subsecvente, făcându-se dovada că toate părțile contractante au încheiat act translativ de proprietate de bună-credință.
Prin decizia civilă nr. 470 din 3.10.2007, Tribunalul Galația admis apelul declarat de și, împotriva sentinței civile nr. 4647/2007 pronunțată de Judecătoria Galați, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ROMÂNEASCĂ SA - SUC. G, intimații-pârâți, și chemata în garanție,
A schimbat în tot sentința apelată și, în rejudecare a respins cererea principală și cererile de chemare în garanție ca nefondate și a obligat pe intimata Banca Românească să plătească apelanților suma de 100 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5150/27.09.2004 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 2081/C/2004 (rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 168/13.04.2005 a Tribunalului Galați ) s-a dispus admiterea contestației la executare promovată de și în contradictoriu cu intimata Banca Românească, s-a dispus anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. - a Judecătoriei Galați, dar nu s-a dispus și întoarcerea executării silite, astfel că reclamanta-creditoare are posibilitatea ca pe calea unei acțiuni separate să solicite întoarcerea executării silite.
Din analiza acestei cauze rezultă că în nici un moment acel proces nu a fost purtat și în contradictoriu cu adjudecatarul -. În această situație respectiva hotărâre nu poate produce nici un efect juridic în ceea ce-l privește pe adjudecatar întrucât printr-o hotărâre judecătorească care nu se pronunță și în contradictoriu cu el, neparticipantul nu dobândește nici drepturi, dar nici obligații.
Așa cum printr-un act juridic civil o parte care nu a participat la încheierea lui nu dobândește nici drepturi și nici obligații, tot astfel nu poate fi judecată printr-o hotărâre care îi este străină. lucrului judecat este o consecință a principiului contradictorialității și, contiguu acestuia, a principiului dreptului la apărare. Adevărul judiciar stabilit printr-o hotărâre a instanței de judecată este relativ pentru că el derivă din mijloacele de probă și din apărările pe care părțile dintr-un litigiu le supun atenției instanței. Altfel spus, hotărârea judecătorească este pentru terți de ignorat, iar dacă îi prejudiciază ei pot invoca excepția relativității lucrului judecat.
Hotărârea judecătorească nu-și poate extinde efectele asupra terților întrucât, deși provine de la o autoritate publică, această autoritate a fost învestită de părți sub semnul principiului disponibilității și, astfel învestită, ea pronunță hotărârea numai în limitele a ceea ce părțile au solicitat, prin alegarea faptelor și a drepturilor sau intereselor legitime. În considerarea principiului contradictorialității de care terții nu au beneficiat lor nu li se poate opune hotărârea judecătorească, cu atât mai mult cu cât aceasta le este prejudiciabilă.
Prin definiție terții sunt excluși din spațiul autorității lucrului judecat pentru suficientul motiv că nu au participat în calitate de părți la judecata respectivă, astfel că nu dobândesc drepturi, cu atât mai puțin obligații în ceea ce privește cele statuate prin hotărârea judecătorească respectivă.
Față de toate aceste aspecte Tribunalul consideră că, deși prin sentința civilă nr. 5150/2004 a Judecătoriei Galați actul de adjudecare la licitația din cadrul executării silite a fost sancționat, în ceea ce-l privește pe adjudecatarul - actul de adjudecare încă produce efecte juridice.
În această situație el putea dispune de dreptul său de proprietate, manifestare a dispoziției inclusiv prin vânzare, ceea ce a și realizat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare ce se solicită a fi sancționat.
Faptul că a vândut imobilul la același preț la care l-a cumpărat nu conduce automat la ideea că ar fi fost de rea-credință la momentul reînstrăinării și, așa cum a reținut și instanța de fond contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzătorul - și cumpărătorul apare ca fiind perfect valabilă, și se impune a fi menținut, iar cererea de chemare în garanție formulată de în contradictoriu cu pârâții a fi respinsă.
În condițiile în care Tribunalul consideră că nu se impune sancționarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3146/2004 apreciază că nu se poate admite nici cererea privind întoarcerea executării silite, a repunerii părților în situația anterioară, a reînscrierii ipotecii în cartea funciară a imobilului sau restituirea prețului adjudecării și nici obligarea pârâților să plătească pârâților prețul vânzării-cumpărării autentificată sub nr. 3146/2004.
Excepțiile invocate de apelanții și privind lipsa interesului intimatei-reclamante Banca Românească și privind calitatea procesuală activă a acestuia nu sunt de primit având în vedere că Banca Românească se află în posesia sumei de 165.000 lei doar ca depozitar, iar nu ca titular, astfel că are interes să promoveze cererea, iar în calitate de creditor-contestator are și calitatea procesuală activă de a solicita repunerea părților în situația anterioară.
În ceea ce privește excepția inopozabilității contestației la executare soluționată în cadrul dosarului 2081/C/2004 al Judecătoriei Galați aceasta de fapt reprezintă apărări cu privire la fondul litigiului și a fost analizată ca atare în cele mai sus prezentate.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev.de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul invocă încălcarea autorității de lucru judecat întrucât, prin sentința civilă nr. 5140/2004 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia civilă nr. 168/2005 a Tribunalului Galați, au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul nr. - al Judecătoriei Galați, inclusiv procesul-verbal de licitație nr.291/09.02.2004 și procesul-verbal de adjudecare nr.372/27.02.2004, cu motivația că prin executarea efectuată s-a vândut mai mult decât era cuprins în contractul de ipotecă.
Ignorând autoritatea de lucru judecat respectivei sentințe civile, Tribunalul reține eronat că, față de adjudecatarul -, actul de adjudecare, anulat printr-o hotărâre irevocabilă, încă produce efecte juridice, dându-i astfel o aparență de legalitate.
Total eronat analizează instanța de control judiciar, în opinia recurentului, noțiunea de "părți", doctrina consacrând că, în materia executării silite, în această noțiune trebuie incluse și alte persoane decât cele ce au participat la judecată.
Mai mult, că prin sentința civilă nr. 5140/2004 s-a dispus anularea unor acte de drept procesual iar modul în care urmează să se efectueze întoarcerea executării este strict determinat de art.404/1 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui text de lege, bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit. Cum întoarcerea executării vizează un bun imobil, restabilirea situației anterioare se impune a fi făcută în natură.
Omițând să analizeze temeiul de drept invocat de reclamanta Banca Românească și ignorând incidența în speță a unor norme de drept procesual, cu o strictă reglementare, Tribunalul a pronunțat o hotărâre în totală neconcordanță cu dispozițiile legale.
Că aprecierile cu privire la eventualul prejudiciu pe care l-ar suporta adjudecatarul - și pârâții și, în ipoteza întoarcerii executării sunt neavenite întrucât prin admiterea acțiunii în întoarcerea executării s-a dispus și restituirea actualizată a prețului plătit iar adjudecatarul a cumpărat un imobil grevat de sarcini și fără a intra în posesia acestuia.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Recursul declarat este fondat.
Potrivit art.404/1 Cod procedură civilă, text de lege ce a fost expres indicat de reclamanta Banca Românească ca temei juridic al acțiunii având ca obiect întoarcerea executării, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însuși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, bunurile asupra cărora s-a făcut executarea urmând a fi restituite celui îndreptățit.
Este adevărat că anterior acestei reglementări aplicarea practică a principiului enunțat de textul citat a întâmpinat dificultăți, dar, prin introducerea Secțiunii a - VI/1 -a, intitulată "Întoarcerea executării", noua reglementare procesuală consacrată prin OUG nr.138/2000 - aceste dificultăți au fost eliminate.
Atât timp cât prin sentința civilă nr. 5150/2004 a Judecătoriei Galațis -a dispus anularea tuturor actelor de executare silită deci și a actului de adjudecare, total nejustificat și în disprețul principiului autorității lucrului judecat, a apreciat Tribunalul că, față de adjudecatarul - actul sancționat continuă să-și producă efectele juridice pentru care a fost încheiat.
Greșit reține Tribunalul buna-credință a acestuia întrucât, în urma desființării actului de adjudecare, bunul imobil nu putea rămâne în posesia adjudecatarului.
În acest context, corect surprinde instanța de fond că dispozițiile privitoare la procedura vânzării la licitație sunt norme de drept procedural ce au întâietate față de normele de drept material. Acestea, fiind norme imperative, trebuie respectate întocmai, nimeni neputând să le eludeze și astfel, restabilirea situației anterioare desființării actelor de executare excluzând posibilitatea menținerii vânzării și posesiei bunului imobil ca efect al bunei-credințe.
Pentru aceste considerente, apreciind că Tribunalul a pronunțat hotărârea cu aplicarea și interpretarea greșită a textelor de lege incidente în speță (art.404/1 Cod procedură civilă), Curtea va admite recursul, va modifica decizia în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 4647/2007 a Judecătoriei Galați, aceasta fiind temeinică și legală.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile art.312 pct. (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de către pârâtul, domiciliat în G,--126, împotriva deciziei civile nr. 470 din 3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia civilă nr. 470/03.10.2007 a Tribunalului Galați în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâțiișiîmpotriva sentinței civile nr. 4647/29.05.2007 a Judecătoriei Galați pe care o menține ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
Red./11.04.2008
VM/15.04.2008
2 ex./15.04.2008
Fond: Judecătoria Galați - jud.
Apel: Tribunalul Galați - jud.
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Irina Alexandra Boldea Delegație
