Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4183/CIV/2008)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.1A
Ședința publică din data de 22.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cauzei civile privind apelul formulat de apelantul-contestator, în contradictoriu cu intimata REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR "ROMVILVA" - INSTITUTUL DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE, (faza evocării fondului).
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.01.2010, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin dispoziția nr.6436 din 21 decembrie 2001 conducerea Institutului de cercetări și amenajări silvice din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor -Romsilva a respins cererea de restituire în natură a imobilelor solicitate prin notificarea nr.512 din 30 octombrie 2001, în temeiul Legii nr.10/2001, de către contestatorul, prin care acestuia i se propuneau acordarea de despăgubiri bănești după evaluarea clădirilor prin expertiză.
S-a motivat că aceste clădiri se află pe teritoriul care este o rezervație științifică și monument al naturii.
Prin contestația formulată, împotriva sus-menționatei dispoziții, la 24 decembrie 2004, reclamantul a chemat în judecat Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Institutul de cercetări și amenajări silvice solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună în principal anularea dispoziției nr. 6436 din 21 decembrie 2001, restituirea în natură a imobilelor, terenuri și construcții, solicitate prin notificarea nr.512 din 30 octombrie 2001 comunicată prin Biroul executorului judecătoresc, iar în subsidiar, și, în secundar, în caz că restituirea în natură a imobilelor nu este posibilă obligarea pârâtei la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești.
În motivarea contestației reclamantul a arătat, în esență, că imobilele terenuri și construcții a căror restituire în natură a solicitat-o au fost proprietatea tabulară a părinților săi, în prezent decedați și a căror moștenitor este, că aceste imobile au fost preluate de stat fără titlu la 2 martie 1949, că abia în anul 1958, s-au înscris în cărțile funciare, că imobilele au trecut în proprietatea statului în baza Legii nr.187/1945 și a Decretului nr.83/1949, că dispoziția nr.6436 din 21 decembrie 2001 nu i-a fost comunicată, aflând de existența ei în cursul unui alt proces și că restituirea în natură a acestor mobile este posibilă potrivit Legii nr.10/2001.
Tribunalul București - Secția a III - a civilă prin sentința civilă nr.131 din 16 februarie 2005, respins contestația reclamantului, ca tardiv formulată.
Instanța a reținut că reclamantul a luat cunoștință de dispoziția atacată la 2 martie 2004 și a introdus contestația la 24 decembrie 2004, deci după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001.
Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII - a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin decizia nr.350/A din 12 mai 2005, admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentința civilă nr. 131 din 16 februarie 2005 și a reținut cauza în vederea soluționării fondului.
S-a reținut că dispoziția nr. 6436 din 21 decembrie 2001, nu a fost comunicată reclamantului și că luarea la cunoștință în cursul unui alt proces nu este echivalentă cu comunicarea actului, astfel că reclamantul este în termen să conteste această dispoziție.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală prin decizia nr.2053 din 23 februarie 2006, respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, împotriva deciziei civile nr.350/A din 12 mai 2005.
Aceeași C de Apel, evocând fondul, prin decizia civilă nr.196/A din 12 octombrie 2006, respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantul.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că este inclus în categoria zonelor naturale protejate de interes național și monumente ale naturii conform Legii nr.5/2000 (anexa 1) și în Lista ariilor protejate și monumente ale naturii aprobată prin hotărârea nr.13/1997 a Consiliului județean H, că situația juridică a acestuia este reglementată de Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Titlul VI al Legii nr.247/2005, că în aceste condiții cererea având ca obiect restituirea în natură a nu face obiectul Legii nr.10/2001 potrivit art.8 alin.1 din acest act normativ și că în privința construcțiilor, acestea urmează situația juridică a terenurilor conform legilor fondului funciar.
Prin decizia civilă nr.6156/28.09.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, a fost admis recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei nr.196/A din 12 octombrie 2006 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale,
S-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași C de apel.
Instanța de control judiciar a reținut că, prin dispoziția nr. 6426/2001 pârâta nu a contestat incidența dispozițiilor Legii nr.10/2001, ci a considerat că nu este posibilă, ca măsură reparatorie, restituirea în natură a imobilelor - construcții solicitate prin notificare, ci numai acordarea de despăgubiri bănești, a căror valoare nu a stabilit-o însă.
fondul, Curtea de APEL BUCUREȘTIa soluționat contestația în sensul respingerii acesteia, cu motivarea că, potrivit art.8 din Legea nr.10/2001, imobilele în litigiu nu intră sub incidența acestei legi speciale de reparație.
Cu toate acestea, a menținut dispoziția prin care pârâta recunoaște îndreptățirea reclamantului la despăgubiri bănești, tocmai în sensul art.23 și 24 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Pentru a proceda astfel, Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a referit exclusiv la situația juridică a terenului pe care se situează construcțiile, fără a verifica și stabili situația juridică și de fapt a acestora.
Astfel, s-a pretins constant de către reclamant că imobilele solicitate se situează în intravilanul localității și, fiind construcții, nu pot fi solicitate în temeiul Legii nr.18/1991.
De asemenea, s-a susținut că, urmare a modificării art.16 din Legea nr.10/2001, nici afectațiunea specială a construcțiilor nu ar mai putea constitui un impediment la restituirea în natură a acestora.
În fine, s-a mai susținut că nici în ceea ce privește terenurile nu mai există vreun impediment legal la restituire date fiind dispozițiile noii Legi nr.247/2005, iar construcțiile solicitate nu au făcut parte din exploatația forestieră la care se referă dispozițiile Legii nr.1/2001, ci au avut destinația de locuință, fiind folosite ca atare de părinții reclamantului.
Curtea de Apel a reținut aplicabilitatea art.8 din Legea nr.10/2001 și a art.24 alin.12din Legea nr.1/2001 fără a stabili în prealabil situația de fapt, iar potrivit art.314 pr.civ. Înalta Curte de Casație și Justiție poate să decidă asupra fondului numai în scopul aplicării corecte a legii la reprezentări de fapt care au fost pe deplin stabilite, ceea ce nu este cazul în speță.
Cu ocazia rejudecării, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat ca instanța de trimitere să stabilească pe deplin situația de fapt a imobilelor solicitate prin notificare, cu efectuarea unei expertize de specialitate în vederea identificării acestora și a amplasamentului lor.
De asemenea, evocând fondul, s-a stabilit ca instanța de trimitere să țină seama de limitele învestirii instanței prin contestația formulată prin care s-a solicitat în principal restituirea în natură și, în subsidiar, despăgubiri bănești.
Prin dispoziția administrativă contestată intimata - pârâtă a propus recurentului - reclamant acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești după evaluarea construcțiilor printr-o expertiză tehnică.
De aceea, pentru capătul de cerere subsidiar, dacă se va menține, este necesară efectuarea acestei expertize care să identifice și să localizeze aceste, construcții și să stabilească valoarea lor de circulație, întrucât prevederile aprinse în art. 16 și următoarele din Titlul VII al Legii nr.247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică în cazul în speță.
S-a reținut că, așa cum reiese din cele două alineate ale art.16 din actul normativ menționat legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin consemnarea în cuprinsul unor decizii/dispoziții motivate a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubire, ipoteza la care se referea alin.1 și notificările care nu erau încă soluționate într-o asemenea modalitate (alin.2).
Prin notificări soluționate până la data intrării în vigoare a noii legi nu pot fi înțelese decât acele notificări pe baza cărora entitățile investite au emis decizii sau dispoziții motivate prin care au stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora, neatacate în instanță în termenul prevăzut în art.24 din Legea nr.10/2001, devenit art.26 după modificare.
De aceea, deciziile/dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație - ca în, cazul în speță - rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atâta timp cât acestea au fost investite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art.24 (26) din Legea nr.10/2001 astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-.
În fața Curții de APEL BUCUREȘTI contestatorul și-a restrâns contestația, în temeiul declarației notarial autentificată sub nr.1076/15.10.2008 de Biroul Notarului Public, renunțând la soluționarea capătului de cerere subsidiar privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești.
În conformitate cu dispozițiile art.316 pr.civ. Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus efectuarea unei expertize topografice - construcții, conform indicațiilor deciziei de casare, stabilindu-se ca obiective identificarea imobilului ce a făcut obiectul notificării alcătuit din teren și construcții, în raport de limitele acestora determinate prin actele de proprietate și de configurația actuală a acestora, urmând a se determina și dacă imobilul se află în intravilanul sau extravilanul localității, dacă este ocupat de pădure sau este tern arabil, dacă au fost ridicate noi construcții și dacă vechile construcții au fost îmbunătățite.
În cauză, s-a efectuat prin delegație, în conformitate cu dispozițiile art.169 alin.4 pr.civ. raportul de expertiză topografic - construcții de către d-nul expert, completat în urma încuviințării de către Tribunalul Hunedoara, a obiecțiunilor formulate de către contestator și intimată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de ansamblul probator administrat în cauză și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Astfel, raportat și la raportul de expertiză topografic administrat în cauză, Curtea reține că imobilul ce a făcut obiectul notificării nr.512/30.10.2001, formulate prin executorul judecătoresc, este alcătuit din teren în suprafață de - mp. ( 69 ha și 1558 mp.), având edificate la data trecerii în proprietatea Statului a imobilului, și la data formulării contestației, construcții în suprafață construită totală de 864 mp. reprezentând clădirea principală, clădirea atelierului, accesul la beci, căsuța portarului, clădire locuință muncitori, clădire grajd și casa grădinarului, pe teren aflându-se și două construcții în suprafața totală de 850 mp. realizate în temeiul unor autorizații de construcție ulterior trecerii imobilului în proprietatea Statului, ce nu au făcut obiectul notificării sus-menționată.
Curtea mai reține că, imobilul a cărei restituire în natură a solicitat-o contestatorul prin notificarea susmenționată,în privința căreia intimata a emis dispoziția motivată nr.6436/21.12.2001, de la Regia Națională a Pădurilor -, a fost proprietatea tabulară a autorilor săi, în prezent decedați, conform extraselor de Carte Funciară nr.1064 și nr.910 (aflate la filele 23-35 dosar nr.3096/2004 a Tribunalului București - Secția a III-a).
Acest imobil a cărei restituire în natură a solicitat-o contestatorul prin notificarea susmenționată,în privința căreia intimata a emis dispoziția nr.6436 din 21 decembrie 2001, fost preluat de Stat, fără titlu, invocându-se Legea nr.187/1945 a reformei agrare și Decretul nr.83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni a Legii nr.187/1945, în baza procesului-verbal, întocmit de Direcția Agricole de Stat, la 2 martie 1949, iar în anul 1958, fost înscris terenul în cartea funciară, ca fiind în proprietatea statului,în conformitate cu încheierea nr.1460/1958,după cum rezultă din extrasul de Carte Funciară de la fila 29 din dosarul1162/2005.
În prezent imobilul, în discuție, se află în proprietatea Orașului și în administrarea Consiliului Local al Orașului, potrivit Ordinului nr.49/1993 a Prefecturii Județului H, respectiv în administrarea Ministerului Agriculturii, prin Regia Națională a Pădurilor -, fiind declarat monument al naturii și inclus în lista rezervațiilor și monumentelor naturii, prevăzut în anexa Legii nr.5/2000, ca " ".
Curtea reține că sus-menționatul imobil a fost preluat abuziv, în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.10/2001, republicată cu modificările aplicabile ale acestui act normativ, care prevede că constituie imobil preluat fără titlu " orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat", respectiv al art.6 din Legea nr.213/1998.
În cauză dispozițiile Legii nr.187/1945 a reformei agrare și Decretul nr.83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni a Legii nr.187/1945 prevedeau trecerea în proprietatea statului a unor terenuri agrare în vederea realizări reformei agrare-respectiv,în scopul măririi suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5 ha;creerii de noi gospodării pentru muncitorii agricoli fără pămînt;înființării prin apropierea orașelor și a localităților industriale, a unor grădini de zarzavaturi pentru aprovizionarea muncitorilor, funcționarilor și meseriașilor;rezervării unor terenuri pentru școli agricole și ferme experimentale model în vederea ridicării nivelului culturilor agricole, a producției de semințe selecționate, a creșterii vitelor și creării și dezvoltării industriei agricole, terenuri care vor fi sub administrarea Statului-însă în cauză pretinsul scop al preluării terenului nu a fost înfăptuit,cu atît mai mult cu cît dispozițiile Legii nr.187/1945 a reformei agrare și Decretul nr.83/1949 contravin Constituției României de la 1938 ce contraveneau dispozițiilor art. 16 din Constituția României de la 1938 ce prevedeau că " imeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire stabilită de justiție".
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 și art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, imobilele preluate de stat fără titlu se restituie, în principal, în natură, în cauză imobilul ce a făcut obiectul notificării nr.512/30.10.2001, neaflându-se printre situațiile de excepție prevăzute de acest act normativ, situație în care este posibilă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
Curtea mai reține că, sus-menționatul imobil aflându-se în intratravilanul localității,după cum rezultă din ansamblul materialului probator,nu se circumscrie situațiilor de inaplicabilitate a Legii nr.10/2001, după cum a susținut fără temei intimata, astfel încât nefiind afectat de investiții de interes public, urmează a fi restituit, în conformitate cu dispozițiile art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată și modificată, contestatorului ca persoană îndreptățită la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură a imobilului preluat abuziv.
Conform art.21 din Legea nr.10/2001 "imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare".
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată cu referire la anexa 2 pct.3 lit.a din Anexa legii modificate prin dispozițiile Legii nr.247/2005, urmează ca contestatorul să mențină afectațiunea terenului vreme de 3 ani.
Drept consecință, în baza art.297 alin.1 pr.civ. nemodificat de dispozițiile Legii nr.219/2005, Curtea evocând fondul, va admite contestația restrânsă, va anula dispoziția motivată nr.6436/21.12.2001, emisă de intimata Regia Națională a Pădurilor -, va dispune restituirea, în natură, a imobilului solicitat conform notificării nr.512/30.10.2001 a executorului judecătoresc, astfel: obligă intimata să restituie în natură contestatorului terenul în suprafață de 691.558 mp, ( 69 ha și 1558 mp), cu construcții în suprafață construită de 864 mp. reprezentând clădirea principală, atelierul, accesul la beci, căsuța portarului, anexă, grajd, căsuță grădinarului, clădire locuință muncitori, imobil situat în.
Va omologa raportul de expertiză topografică completat, efectuat de expert, în dosar.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ. Curtea va obliga intimata la 8025 lei, cheltuieli de judecată, către contestator, reprezentând onorariu expert, în conformitate cu solicitarea expresă a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
fondul:
Admite contestația restrânsă, formulată apelantul-contestator, cu domiciliul în municipiul Târgu-M,-, jud. M și cu domiciliul ales în comuna Frumoasa,-, jud. H, în contradictoriu cu intimata Regia Națională a Pădurilor "Romvilva" - Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, cu sediul în,-, Jud.
Anulează dispoziția motivată nr.6436/21.12.2001, emisă de intimata Regia Națională a Pădurilor -.
Dispune restituirea, în natură, a imobilului solicitat conform notificării nr.512/30.10.2001 a executorului judecătoresc, astfel:
Obligă intimata să restituie în natură contestatorului terenul în suprafață de 691.558 mp, ( 69 ha și 1558 mp), cu construcții în suprafață construită de 864 mp. reprezentând clădirea principală, atelierul, accesul la beci, căsuța portarului, anexă, grajd, căsuță grădinarului, clădire locuință muncitori, imobil situat în.
Omologhează raportul de expertiză topografică completat, efectuat de expert, în dosar.
Obligă intimata la 8025 lei, cheltuieli de judecată, către contestator, reprezentând onorariu expert.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /5ex.
26.01.2010
Jud. fond.:
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
