Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1/Ap
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
GREFIER - -
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de reclamanții și - și de apelantul Orașul prin Primar împotriva sentinței civile nr. 174/2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă mandatarul apelanților reclamanți - și -, dl., lipsind reprezentantul apelantului Orașul Stațiune prin Primar,
Procedura este îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la termenul anterior s-a pus în vedere părților să-și precizeze punctul de vedere în ceea ce privește calitatea procesuală a Orașului Stațiune prin Primar, în promovarea căii de atac a apelului, în condițiile în care, în fața instanței de fond a fost chemată în judecată Primăria Orașului.
Instanța aduce la cunoștință mandatarului apelanților reclamanți, faptul că excepția invocată de acesta - a lipsei de interes a Orașului Stațiune în promovarea apelului - a fost respinsă, fiind invocată, din oficiu, excepția lipsei calități procesuale a Orașului Stațiune în promovarea apelului.
Mandatarul apelanților reclamanți solicită admiterea excepției și declară că își menține concluziile formulate anterior în susținerea apelului promovat de reclamanți.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, instanța constată că prin sentința civilă nr.174/9.06.2009 a Tribunalului Brașovs -a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI și, în consecință:
A fost obligată pârâta să emită o Decizie motivată, prin care să soluționeze Notificarea pe care reclamanții au formulat-o în temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul teren în suprafață de 1080 mp. situat la fosta adresă din,-, înscris în CF nr.21618 B, nr. top 13510/6.
A fost obligată pârâta la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data îndeplinirii obligației stabilite în sarcina sa prin prezenta hotărâre.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Urmând procedura prealabilă obligatorie, reglementată de Legea nr. 10/2001, reclamanții au înregistrat, prin intermediul executorului judecătoresc, la data de 01.11.2001, pe rolul Primăriei Orașului, o notificare prin care au solicitat a le fie acordate măsurile reparatorii, instituite de Legea nr. 10/2001, respectiv restituirea în natură imobilului teren, în suprafață de 1080 mp, situat la fosta adresă din orașul,-, jud. B, înscris în nr. 21618 Oraș, sub nr. top 13510/6.
Astfel, Legea statuează, în art. 22 alin (1) că "persoana îndreptățită va notifica în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului -", iar art. 25 alin (1) din Legea nr. 10/2001 instituie în sarcina persoanei juridice notificate, obligația de a se pronunța în termen de 60 de zile de la formularea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, prin decizie sau dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Din probele administrate în cauză rezultă că, deși, în anul 2001, notificarea pe care reclamanții au formulat- pentru imobilul situat orașul,-, jud. B, înscris în nr. 21618 Oraș, sub nr. top 13510/6 a fost înregistrată pe rolul pârâtei, iar toate actele doveditoare au fost depuse la dosarul administrativ până la data de 07.03.2003, aceasta nu a procedat la soluționarea ei, printr-o decizie motivată, nesocotind astfel obligația ce îi revine, conform prevederilor legale mai sus menționate.
Chiar dacă pârâta a susținut, cu ocazia cuvântului pe fond, că imobilul solicitat de către reclamanți face parte din fondul forestier proprietatea Statului Român (UP III P M nr. 151 ), aspect ce rezultă din adresa nr.563/22.02.2007emisă de Romsilva - Direcția Silvică B - Ocolul Silvic B aflată la fila 62 din dosar, aceasta era obligată să răspundă notificării fie în sensul admiterii acesteia, fie în sensul respingerii cererii de restituire în natură, situație în care persoanei îndreptățite trebuie să i se facă o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 25 alin (1) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu dispozițiile legale menționate, o va obliga pe pârâtă să emită decizie motivată, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, prin care să soluționeze notificarea, formulată în temeiul acestui act normativ, de reclamanți.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata de daune interese reprezentând lipsa de folosință a imobilului ce face obiectul restituirii pentru perioada mai 2003 - aprilie 2009, tribunalul urmează să-l respingă având în vedere faptul că reclamanții nu au dovedit cuantumul prejudiciului pretins ori sarcina probei existenței prejudiciului, precum și a întinderii acestuia, incumbă creditorului.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, instanța apreciază că acesta este întemeiat deoarece refuzul pârâtei de a răspunde notificării formulate de reclamanți este fără temei legal, motiv pentru care aceștia sunt îndreptățiți să solicite concursul forței de constrângere a Statului pentru îndeplinirea de către pârâtă a obligației de a face ai cărei creditori sunt.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții și precum și Orașul Stațiune prin Primar.
În motivarea cererii de apel, reclamanții arată că pârâta nu s-a conformat prevederilor art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001 și nu a emis dispoziția de restituire în termenul de 60 zile de la data depunerii actelor doveditoare.
Instanța a procedat greșit prin respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese reprezentând lipsa de folosință a terenului.
Pentru a putea să se nască dreptul creditorului obligației de a pretinde despăgubiri de la debitorul său, pe lângă existența prejudiciului, trebuie probată și vinovăția debitorului.
Condiția existenței unui prejudiciu pentru acordarea despăgubirii creditorului este implicit prevăzută în art.1082 Cod civ.
Chiar dacă părțile nu au solicitat administrarea acelor probe menite să dovedească întinderea prejudiciului, era de datoria instanței să dispună din oficiu administrarea probelor necesare pentru stabilirea faptelor.
Instanța a dispus obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii numai de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțată în prezenta cauză și până la emiterea dispoziției de restituire și nu de la data de 7.05.2003, astfel cum s-a solicitat.
În motivarea cererii de apel Orașul Stațiune a invocat lipsa capacității procesuale de folosință a Primăriei Orașului, precum și faptul că terenul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr.10/2001 fiind teren forestier.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate în apel, Curtea constată următoarele:
Critica din apel cu referire la plata unor daune-interese reprezentând lipsirea de folosință a terenului de către reclamant, nu se circumscrie dispozițiilor care privesc răspunderea civilă delictuală, respectiv de obligație a reparării unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită.
Legea nr.10/2001 stabilește procedura de urmat pentru realizarea scopului legii, or în cazul obligațiilor de a face, creditorul trebuie să facă dovada existenței creanței, pierderea efectiv suferită, iar pentru acordarea daunelor interese, debitorul trebuie să fi fost pus în întârziere în formele prevăzute de lege pentru a produce efecte juridice specifice.
Simpla expirare a termenului în care trebuia executată obligația de soluționare a cererii nu îl pune pe pârât în întârziere, culpa pentru neîndeplinirea condițiilor menționate revenind apelanților care au stat în pasivitate timp de 6 ani fără a recurge la formalitățile prevăzute pentru a pretinde executarea obligației pe calea unei acțiuni în justiție sau a unei notificări adresată executorului judecătoresc în condițiile prevăzute de art.1079 Cod civil.
Pe de altă parte pretențiile solicitate din mai 2003 sunt prescrise și nedovedite, atât în ce privește existența creanței cât și a prejudiciului efectiv suferit.
Nefondată este și critica cu privire la acordarea daunelor cominatorii începând cu data de 7.05.2003 corespunzătoare refuzului pârâtei de a răspunde notificării formulate de reclamanți.
Daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească. Prin urmare, se pot acorda numai printr-o hotărâre judecătorească care reprezintă actul final și de dispoziție prin care se soluționează cauza.
Datorită efectului constitutiv al hotărârii judecătorești, aceste daune cominatorii pot fi acordate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și nu retroactiv, de la data solicitată de reclamanți - 7.05.2003. Numai hotărârea judecătorească prin care debitorul este obligat să plătească daune cominatorii are caracter de titlu executoriu. Aceste daune își au temeiul în dubla funcțiune - jurisdictio imperium - pe care o are instanța, cu consecința prerogativei sale de a ordona și măsurile necesare aducerii la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea pe care o pronunță.
În ce privește apelul declarat de Orașul Stațiune, se constată lipsa calității procesuale în promovarea căii de atac a apelului. Doar părțile între care s-a judecat efectiv cauza au calitatea de a exercita calea de atac, în situația în care sunt nemulțumite de hotărârea pronunțată. Apelul reprezintă un mijloc procedural de continuare a procesului, al cărui cadru - sub aspectul părților -, a fost stabilit înaintea primei instanțe.
Sentința civilă atacată s-a pronunțat în contradictoriu cu Primăria Orașului, respectând principiul disponibilității părții reclamante care a înțeles să cheme în judecată această unitate deținătoare a imobilului, căreia i-a și fost adresată notificarea. Ca și la judecata în primă instanță și în apel calitatea procesuală se raportează la dreptul substanțial. In acest sens, art.294alin.1 Cod proc.civ. prevede că în apel nu se poate schimba calitatea părților.
Datorită faptului că apelul are ca obiect reformarea unei hotărâri judecătorești, numai părțile inițiale pot exercita calea de atac a apelului.
În aceste condiții, Orașul Stațiune nu are calitate procesuală în promovarea căii de atac a apelului.
Față de considerentele relevate, în temeiul art.296 Cod proc.civ. Curtea va respinge apelul reclamanților, iar ca o consecință a admiterii excepției lipsei calității procesuale a Orașului Stațiune prin Primar în promovarea căii de atac a apelului, va fi respins și apelul acestui pârât.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale a Orașului stațiune prin Primar în promovarea căii de atac a apelului și în consecință:
Respinge apelul declarat de apelantul Orașul Stațiune prin Primar împotriva sentinței civile nr. 174/9.06.2009 a Tribunalului Brașov.
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți și prin mandatar împotriva aceleiași sentințe civile pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 7 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- - - -
Grefier,
- -
Red. CJ - 18.01.10
Dact. GG - 2.02.10
5 ex.
Red. fond -
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Camelia Juravschi
