Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 10
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul domiciliat în C,- împotriva sentinței civile nr. 532 din 3 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PREFECTURA JUDEȚULUI D, și domiciliați în C,-(44), CONSILIUL JUDEȚEAN D-DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant, consilier juridic pentru STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, consilier juridic pentru intimata pârâtă PREFECTURA JUDEȚULUI D, avocat pentru intimații pârâți și, consilier juridic, pentru intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN D-DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII, lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apelantul reclamant depune precizări pe care le comunică și părților prezente care nu solicită acordarea unui termen pentru observare.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Apelantul reclamant în raport de motivele de apel și precizările depuse solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Reprezentantul intimatului pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR susține că în cauză operează autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește imobilul în litigiu și solicită respingerea apelului ca nefondat.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă PREFECTURA JUDEȚULUI D susține că instituția pe care o reprezintă nu are calitate procesuală pasivă și solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apărătorul intimaților pârâți și solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Dolj.
Reprezentantul intimatului pârât CONSILIUL JUDEȚEAN D-DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII pune concluzii de admitere a apelului și de menținere a sentinței Tribunalului Dolj ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr.238/24 ianuarie 2006, astfel cum a fost precizată prin cererile formulate ulterior, petentul - a contestat Dispoziția nr.8078/20.04.2006, emisă de Primarul Municipiului C în temeiul Legii nr.10/2001(prin care s-a propus acordarea de despăgubiri către petent pentru imobilul notificat sub nr.1575/N/2001, imposibil de restituit în natură, situat în C,-), solicitând și constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare nr. 49/1973 (prin care imobilul în litigiu a fost vândut de fostul C numiților și ) precum și revendicarea imobilului.
Prin încheierea din 31 octombrie 2006, instanța a disjuns capetele de cerere având ca obiect constatare nulitate contract de vânzare - cumpărare și revendicare, constituindu-se pentru acestea Dosarul nr.4875/civ/2006, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1506/14 noiembrie 2006, prin care s-a declinat competența de soluționare a celor două cereri - în constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare și revendicare - în favoarea Judecătoriei Craiova. Această sentință fiind definitivă și irevocabilă, prin nerecurare (mai mult, reclamantul punând concluzii în sensul admiterii excepției de necompetență materială a Tribunalului) dosarul a fost înaintat spre soluționare Judecătoriei Craiova.
Prin sentința civilă nr.532 din 03 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins contestația formulată de reclamant în temeiul Legii nr.10/2001.
Pentru a se pronunța astfel, în baza probelor dosarului, instanța a reținut, în esență, următoarele:
Așa cum rezultă din procesul verbal privind starea de fapt a imobilului solicitat, situat în C,-, s-a constatat că prin decizia nr.2715 din 26.04.1999, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.1308/CIV/1999, au fost obligați pârâții C, Consiliul Local C și D, să lase reclamantului, în deplină proprietate și liniștită posesie, partea deținută de stat din imobilul situat în C,-, compus din 2 dormitoare în suprafață de 24 mp. respectiv 15,40 mp. bucătărie de 11,47 mp. culoar de 10,52 mp. și pivniță de 21,50 mp.
Prin aceeași decizie a fost respins capătul de acțiune, privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.49/1973 și cel referitor la evacuarea pârâților, și, primii doi fiind pârâți în cauza de față.
Prin notificarea nr.1575/N/2001, înregistrată la., reclamantul, a solicitat restituirea în natură și punerea în posesie cu partea din imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de 84,64 mp. 2 camere și extindere, construită pe veranda de la intrarea în casă ( o, fila 108 dosar ).
Referitor la imobilul solicitat prin notificarea menționată, în mod corect, Primarul Municipiului Car eținut că nu poate fi restituit în natură întrucât acesta a format obiectul contractului de vânzare -cumpărare nr.49/1973, prin care a intrat în proprietatea numiților și, situație de fapt reținută în decizia nr. 2715/26.04.1999 a Curții de Apel Craiova.
Așadar, față de faptul că există un contract de vânzare -cumpărare, menținut de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care acțiunea reclamantului având ca obiect constatare nulitate absolută contract de vânzare - cumpărare fost respinsă, și cum 10/2001 republicată, nu conține norme juridice speciale prin care reclamantul să fie îndreptățit la restituirea în natură, față de dispozițiile art.45 din lege, dar mai ales față de faptul că imobilul nu mai este în patrimoniul statului, ci în patrimoniul unor persoane fizice, respectiv pârâții și, iar modalitatea juridică de intrare în patrimoniul acestora este contractul de vânzare -cumpărare nr. 49/1973, se constată că în mod corect s-a apreciat de emitentul dispoziției contestate asupra modalității de restituire.
În consecință, cum 10/2001 prevede ca măsuri reparatorii acordarea de despăgubiri prin echivalent la justa valoare a imobilului, reclamantul nu poate uza decât de această alternativă, restituirea în natură nefiind posibilă.
A admite demersul juridic al reclamantului ar însemna a nedreptății pe actualii proprietari, ori legiuitorul nu a avut în vedere acest aspect, pornind de la principiul că o nedreptate nu se poate îndrepta printr-o altă nedreptate, iar dreptul de proprietate fiind un drept fundamental și constituțional, este ocrotit indiferent de persoana celui care îl invocă.
Așadar, în cauză s-a stabilit irevocabil prin decizia sus menționată, legalitatea și temeinicia contractului de vânzare-cumpărare încheiat, stabilindu-se asupra bunei credințe a cumpărătorilor - pârâți în cauza de față, iar în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe cauze contra României, că repunerea în discuție fără temei și în orice condiții a unei hotărâri definitive și irevocabile, aduce atingere siguranței raporturilor juridice și, implicit, principiului preeminentei dreptului într-o societate democratică.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că, la emiterea dispoziției nr.8078/2006, Primarul Municipiului Caf ăcut o corectă interpretare și aplicare dispozițiilor art. 1 alin. 2 și 3 și art. 26 alin. 1 din 10/2001 republicată, coroborat cu prevederile Titlului VII din 247/2005, care reglementează refuzul statului și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul, care, prin cererea de apel și precizările ulterioare, a motivat în esență, următoarele: atât cererea de restituire în natură a imobilului, cât și cererea de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare, sunt de competența Tribunalului; nu s-au respectat dispozițiile Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 247/2005, precum și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că, dacă, contestația este întemeiată și contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu rea-credință, instanța trebuia să dispună, prin sentința Tribunalului Dolj, restituirea în natură a celor două camere; instanța nu a cercetat dacă, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu bună credință, vânzătorul în cauză nu a fost citat corect, nu s-a verificat că vânzătorul și cumpărătorul nu au respectat legile în vigoare la data încheierii contractului.
Apelantul reclamant a depus la dosar mai multe înscrisuri - cereri adresate altor instituții, sesizări, precizări.
Apelul se va respinge, pentru următoarele considerente:
Examinând apelul, prin prisma dispozițiilor art.295 alin.1 pr.civ. se constată că acesta vizează în esență nesoluționarea de către Tribunal și a cererii de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare și, respectiv, neexaminarea condițiilor de validitate ale acestui contract; în cazul în care cauza ar fi fost cercetată și sub acest aspect, instanța ar fi trebuit să dispună restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Or, observând sentința civilă nr.1506/14 noiembrie 2006 Tribunalului Dolj, prin care s-a declinat competența de soluționare a celor două capete de cerere - revendicare și constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare - în favoarea Judecătoriei Craiova, se constată că reclamantul a pus concluzii de admitere a excepției de necompetență materială a Tribunalului, în soluționarea acestor cereri, fiind deci de acord cu declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Craiova, motiv pentru care nici nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare.
Ca atare, Judecătoria Craiova fiind investită legal (printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă) să soluționeze cererile în constatare nulitate a contractului de vânzare-cumpărare nr.43/1979 și revendicare imobil, aceasta urmează să examineze și să se pronunțe cu privire la condițiile de validitate ale contractului și respectiv, îndreptățirea reclamantului la restituirea imobilului în litigiu, în temeiul art.480 și urm. civ.
Prin încheierea de disjungere din 31 octombrie 2006, dată în dosarul în care s-a pronunțat sentința supusă prezentului apel, coroborată cu sentința civilă nr.1506/14 noiembrie 2006, dată în dosarul format ca urmare a disjungerii, Tribunalul s-a dezinvestit de soluționarea în primă instanță a celor două capete de cerere, astfel încât, toate criticile formulate sub acest aspect, sunt nefondate.
În ceea ce privește încheierea de disjungere din 31 octombrie 2006, este de menționat că reclamantul, prin cererea de apel a atacat numai sentința, nu și încheierea, cum prevede art.282 alin.2 pr.civ. Aceasta înseamnă că reclamantul nu a fost nemulțumit de soluția de disjungere, ceea ce rezultă de altfel și din poziția acestuia, exprimată la data de 14 noiembrie 2006, când s-a pronunțat sentința de declinare, deci anterior declarării prezentului apel.
Întrucât prin Legea nr.219/2005 a fost abrogat implicit alin,3 al art.282 pr.civ. (care prevedea că apelul împotriva hotărârii se socotește făcut și împotriva încheierilor premergătoare) înseamnă că era necesar ca apelantul să formuleze critici în mod explicit împotriva încheierii premergătoare, prin care s-a dispus disjungerea, arătând motivele pentru care măsura disjungerii este nelegală și care i-a produs o vătămare, astfel încât să justifice interesul în exercitarea căii de atac.
Or, după cum s-a arătat, în motivare apelului declarat împotriva sentinței, reclamantul și-a exprimat nemulțumirea pentru nesoluționarea de către Tribunal și a capătului de cerere în constatare nulitate act, ceea ce ar duce - numai într-o interpretare mai largă - la concluzia că, implicit, reclamantul a atacat și încheierea de disjungere, fiind nemulțumit deci, atât de măsura disjungerii, cât și a declinării competenței.
Dacă se interpretează în acest mod apelul declarat de reclamant, se constată că încheierea de disjungere este legală, textul art.165 pr.civ. permițând instanței, în orice stare a judecății, să dispună disjungerea cererilor, iar Legea 10/2001 și Legea 247/2005 necuprinzând prevederi contrare.
Cu referire la soluția de declinare a competenței în favoarea Judecătoriei Craiova, aceasta putea fi contestată numai în calea de atac a recursului împotriva sentinței de declinare (recurs care însă nu a fost exercitat de reclamant, sentința rămânând irevocabilă) și nu în prezentul apel, ce vizează hotărârea pronunțată în contestație în materia Legii 10/2001.
Față de considerentele expuse, în baza art.296 pr.civ. apelul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul domiciliat în C,- împotriva sentinței civile nr. 532 din 3 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PREFECTURA JUDEȚULUI D, și domiciliați în C,-(44), CONSILIUL JUDEȚEAN D-DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII, având ca obiect legea 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
16.01.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/11 ex.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Costinela Sălan
