Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/a/
DECIZIA CIVILĂ NR. 10/2010 -
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamanții și domiciliați în B, str. -, nr. 12, sector 2 în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N cu sediul în C N,- - 3, județul C, "" - cu sediul în C N,-, județul C, "- INTERNAȚIONAL " - cu sediul în B, nr. 45, - 15,. C,. 71, sector 3, BANCA "TRANSILVANIA" - cu sediul în C N,-, județul C și "" - cu sediul în A I,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 288 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 2 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 9 februarie 2010.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 288 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului C N, "" - C N, "- INTERNAȚIONAL " - B, BANCA "TRANSILVANIA" C N, "" - A I; s-a constatat că imobilul teren, înscris în nr. 8825 Naf ost preluat fără titlu valabil de către stat; s-au respins restul capetelor de cerere și au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei "" - CNs uma de 4.165 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 82 din 28 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a disjuns capătul de cerere formulat de către reclamanții și împotriva pârâților "" - C N, "- INTERNAȚIONAL " - B, Consiliul Local C N, privind constatarea nulității absolute a trecerii în proprietatea Statului Român și nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1091/1.10.1997 de notarul public. Prin sentința civilă nr. 83 din 28 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a declinat competența de soluționare a capătului de cerere disjuns prin sentința mai sus arătată în favoarea Judecătoriei Cluj N. Prin sentința civilă nr. 3832 din 9 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Cluj Ns -a respins acțiunea mai sus arătată, ca nefondată.
Ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de reclamantul, prin încheierea nr. 6143 din 5.11.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3832/9.04.2004 a Judecătoriei Cluj Na fost trimis spre soluționare Curții de Apel Oradea.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 101/2005 a admis apelul, a anulat sentința civilă nr. 3832/9.04.2004 a Judecătoriei Cluj N și a trimis cauza spre soluționare în primă instanță la ribunalul Bihor, reținând incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Urmare a modificărilor normelor de competență prevăzute în Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa soluționat și recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 101/2005 în sensul că s-a luat act de renunțarea la judecată a recursurilor declarate împotriva acestei decizii, prin decizia civilă nr. 1220 din 16.11.2006.
Prin sentința civilă nr. 497/C/29.05.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, reținându-se autoritatea de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr. 447/2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 497/C/29.05.2007 a Tribunalului Bihor, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza pentru rejudecarea fondului. Prin considerentele deciziei se reține că în mod nelegal Tribunalul Bihora apreciat acțiunea ca fiind una de drept comun și nu una bazată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 4992/29.04.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, s-au respins ca nefondate recursurile declarate împotriva deciziei nr. 447/19.10.2007 a Curții de Apel Oradea.
În concluzie, obiectul dedus judecății îl constituie constatarea nulității absolute a trecerii în proprietatea Statului Român a imobilului înscris în prezent în nr. - C N, sub A-1, cu nr. top. 4769/1, 4769/2, 4769/3, 4769/4, compus din casă din cărămidă cu fundație de beton și acoperită tip terasă cu șarpantă din lemn, cu învelitoare din țiglă, compusă din 21 birouri, 21 ateliere, 3 magazii, 2 grupuri sociale, 2 vestiare, 2 dușuri, 5 boxe, o cabină portar, o cameră tablou electric, o cameră distribuție, cu suprafață utilă de 1.583, 23 mp. situată în Calea, nr. 33, cu teren în suprafață totală de 2.094 mp.; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între "" - C N și "- INTERNAȚIONAL " - B, autentificat sub nr. 1091/1.10.1997 la., întrucât acesta a fost încheiat cu nerespectarea legilor în vigoare la data înstrăinării, precum și cu rea credință, invocându-se prevederile art. 46 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 și în consecință rectificarea de carte funciară.
Examinând actele de la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
Imobilul în litigiu, cu nr. top. 4769/1, 4769/2, 4763/3, 4769/4, a fost înscris inițial în nr. 8825 N, în proprietatea numiților, și - antecesorii reclamanților.
Conform înscrierilor de sub B 8, 9 din nr. 8825 N, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a trecut, pe bază de lege, în favoarea Statului Român și administrarea Sfatului Popular al Orașului C N, în baza procesului verbal încheiat la data de 29.09.1962 (fila 248 din dosar nr. 3635/2003 al Judecătoriei Cluj N ).
Însă actul normativ în baza căruia imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român și administrarea Sfatului Popular al Orașului CNa fost neîndoielnic Decretul nr. 218/1960 completat prin Decretul nr. 712/1966 cu privire la bunurile ce se încadrează în prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960 pentru modificarea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Acest aspect rezultă din Decizia nr. 1740/10.12.1960 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular C, în care se menționează că imobilul înscris în 8825 N se află din anii 1951 în posesia statului, fără să fi fost revendicat de proprietarii tabulari, în termenul de prescripție de 20 ani.
Aceste aspecte se referă la imobilul reprezentând în natură teren, întrucât din simpla comparație a foii "A" a celor două de nr. 8825, respectiv nr. 11384 N, rezultă că actuala componență a clădirii existente pe teren este alta față de cea veche.
Întrucât Decretele nr. 218/1980 și nr. 712/1966 nu au respectat prevederile în vigoare la aceea dată, prima instanță a constatat că imobilul teren înscris în nr. 8825 N, transcris în prezent în nr. - C N, a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil, preluarea încadrându-se în dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. "h" din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între "" - C N și "- INTERNAȚIONAL " - B, autentificat sub nr. 1091/1.10.1997, instanța a constatat că Statul Român a transmis din anii 1963 dreptul de administrare operativă asupra imobilului în favoarea fostei Întreprinderi Industriale "" C N, în prezent "" - C N, și că aceasta din urmă și-a întabulat legal dreptul de proprietate în nr. - C N, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate serie M 03 nr. 1176/24.06.1994.
Având în vedere faptul că pârâta "- INTERNAȚIONAL " - Baf ost de bună credință la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1091/1.10.1997, imobilul fiind adjudecat la licitație publică, instanța a respins capătul de cerere vizând constatarea nulității actului de înstrăinare, cu atât mai mult cu cât cererea s-a formulat cu depășirea termenului de prescripție de 1 an, prevăzut de art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În temeiul art. 274 od procedură civilă, reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei "" - CNs uma de 4.165 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, în termen legal, care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței de fond și admiterea acțiunii reclamanților cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a susținut că Statul a preluat fără titlu imobilele din litigiu, aspect reținut și de instanța de fond, și prin urmare se impunea restituirea în natură a acestora, reclamanților fiindu-le încălcat dreptul de proprietate consfințit atât de Constituția României cât și de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care are prioritate față de legile interne, potrivit art. 20 din Constituție.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond perpetuează abuzul exercitat asupra reclamanților, care sunt lipsiți de proprietatea lor, fără a beneficia de nici o compensație.
În acest sens au fost invocate ca temei juridic cauzele Babeș contra României, Străin contra României, Aldea contra României și altele, invocându-se că reclamanții se găsesc în situații similare cu cele ale petenților din cauzele arătate.
Intimații "- INTERNAȚIONAL " - B, "" - C N și Consiliul Local al Municipiului CNs -au opus admiterii apelului.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Imobilul din litigiu, înscris în prezent în nr. - C N, a fost preluat abuziv de la antecesori reclamanților, aspect constatat prin sentința de fond și care nu fost contestat de nici una din părți.
În fapt, reclamanții în prezenta cauză tind să obțină restituirea în natură a imobilului arătat mai sus, în temeiul Legii nr. 10/2001, temei juridic care a fost stabilit de Curtea de Apel Oradea, irevocabil, ca fiind incident în cauză.
Pentru a fi posibilă restituirea în natură a imobilului din litigiu se impune anularea înstrăinărilor succesive care au avut ca obiect imobilul revendicat, înstrăinări făcute după anul 1990.
Ceea ce contestă reclamanții în prezenta cauză este contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1091/1997, prin care imobilul a fost înstrăinat în favoarea "- INTERNAȚIONAL " - B, cu titlul vânzare la licitație publică, ulterior imobilul fiind înstrăinat către "ASIT REAL " -, în anul 2005.
Acțiunea reclamanților privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare la licitație publică încheiat în 1997 cu pârâtă "- INTERNAȚIONAL " - B, chiar dacă a fost promovată în termenul prevăzut de art. 50 din Legea nr. 10/2001, este nefondată, fiind în mod corectă respinsă de instanța de fond, pe de o parte pentru că art. 50 din Legea nr. 10/2001 condiționa admisibilitatea anulării actelor juridice de înstrăinare de încălcarea legilor de privatizare și cum în speță este cazul unei preluări fără titlu valabil a imobilului, nulitatea absolută a imobilului se poate constata doar dacă actul juridic a fost încheiat cu rea credință.
În speță nu s-a dovedit reaua credință a cumpărătoarei la licitație publică din anul 1997, dată la care imobilul din litigiu a fost achiziționat de pârâta "- INTERNAȚIONAL " - B de la "" - C N, reclamanții având sarcina probei potrivit art. 1169 Cod civil, și cum pârâta cumpărătoare beneficiază de prezumția bunei credințe, instituită de art. 1899 Cod civil, în mod corect Tribunalul Bihora respins ca nefondat acest capăt de cerere din acțiunea reclamanților.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 17/2008, irevocabilă, pronunțată în dosar nr- având ca obiect revendicare, al Tribunalului Cluj, a fost analizat contractul de vânzare - cumpărare la care am făcut referire mai sus și s-a constatat că acesta este valabil, fiind încheiat cu bună credință.
Sentința arătată intrând în puterea lucrului judecat și fiind pronunțată în contradictoriu cu părțile din prezenta cauză, chiar dacă a avut alt temei juridic decât prezenta speță, se constituie într-un bun ce a intrat în patrimoniul pârâților, acestora li s-a cercetat de către instanțe valabilitatea titlului lor de proprietate, s-a constatat irevocabil că aceste titluri sunt legale, astfel că, chiar dacă în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil, Curtea, în soluționarea prezentului apel, nu poate să ignore hotărârile judecătorești invocate, întrucât aceasta ar echivala cu încălcarea dreptului de proprietate al pârâților, drept de proprietate consfințit atât de Constituție, cât și de art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Admiterea acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată ar echivala cu încălcarea dreptului de proprietate al pârâților, și nu este posibilă înlăturarea unui abuz comis de Statul Român prin săvârșirea unui nou abuz și îngrădirea dreptului de proprietate al unor terți de bună credință.
Concluzionând, restituirea în natură a imobilului ce a fost preluat abuziv de la antecesorii reclamanților nu este posibilă, așa cum corect a statuat Tribunalul Bihor.
Sunt însă fondate criticile apelanților privind încălcarea dreptului lor de proprietate, fără a fi indemnizați corespunzător și echitabil.
În speță sunt incidente dispozițiile art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, simpla constatare a nevalabilității preluării de către stat a imobilului din litigiu echivalează cu o încălcare a dreptului de proprietate al reclamanților, care se impune a fi despăgubiți echitabil pentru imobilele a căror restituire în natură nu mai este posibilă.
În acest sens, Curtea urmează să schimbe în parte sentința și să constate că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, reprezentând prețul de circulație al imobilelor înscrise inițial în nr. 8825 N, identificate cu nr. top. 4769/1, 4769/2, 4769/3, 4769/4.
Acordarea acestor despăgubiri, urmare a cuantificării lor, nu este posibilă în prezentul cadru procesual, nici una din pârâtele din prezenta cauză neavând calitatea de reprezentant legal al Statului Român, care prin legile de retrocedare (Legea nr. 247/2005) s-a obligat să-i despăgubească echitabil pe foștii proprietari, a căror imobile nu pot fi restituite în natură.
Pentru aceste motive și numai sub acest aspect, în baza art. 296 Cod procedură civilă va fi admis apelul reclamanților, se va schimba în parte sentința de fond în sensul că se va constata că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru imobilele ce le-au fost preluate abuziv de Statul Român.
Cheltuielile de judecată în apel vor fi compensate în temeiul art. 276 Cod procedură civilă, nici una din părți nefiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de reclamanții și domiciliați în B, str. -, nr. 12, sector 2 în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N cu sediul în C N,- - 3, județul C, "" - cu sediul în C N,-, județul C, "- INTERNAȚIONAL " - cu sediul în B, nr. 45, - 15,. C,. 71, sector 3, BANCA "TRANSILVANIA" - cu sediul în C N,-, județul C și "" - cu sediul în A I,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 288 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Stabilește că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, reprezentând valoarea de circulație la zi a imobilelor înscrise în nr. 8825 N, nr. top. 4769/1, 4769/2, 4769/3, 4769/4, în natură teren și supraedificate ce au fost preluate abuziv de Statul Român.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Compensează cheltuielile de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - -
red.R
jud.fond.
dact.
9 ex./24.02.2010
- 7 com./
-,
- - B, str. -, nr. 12, sector 2,
- CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N - C N,- - 3.
- "" - - C N,-, județul C,
- "- INTERNAȚIONAL " - - B, nr. 45, - 15,. C,
. 71, sector 3,
- BANCA "TRANSILVANIA" - - C N,-, județul C,
- "" - - A I,-, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Popa Aurora, Chivari Alexandrina
