Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 100 /A/2008
Ședința publică din data de 4 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții și - - împotriva sentinței civile nr.1189 din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 3292/2007 privind și pe pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI B - M ÎN CALITATE DE PREȘEDINTE AL COMISIEI DE APLICARE A LEGII 10/2001, COMISIA DE APLICARE A LEGII 10/2001 A PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI M și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanții apelanți prin motivele de apel au solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art. 242, pct.2 pr.civ.
În baza actelor depuse la dosar, curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 1189 din 09 noiembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva Primarului municipiului B M și Statului Român, având ca obiect: obligarea Primarul municipiului B M la a emite dispoziție de soluționare notificării depuse de în temeiul Legii nr. 10/2001 referitoare la 16 bucăți cuxe miniere ale Asociației miniere "" din B M, împreună cu toate drepturile aferente.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, următoarele:
(decedată în timpul procesului, în calitate de moștenitoare a defunctului a solicitat în baza Legii nr. 10/2001, prin notificarea înregistrată sub nr. 137/III/2001 la Biroul executorului judecătoresc, acordarea de despăgubiri corespunzătoare celor 16 cuxe miniere situate în municipiului B M, Dealul, ce i-au aparținut, din anul 1936, lui, tată al ei, împreună cu drepturile aferente.
Aceste cuxe miniere au fost preluate fără titlu de către Statul Român, în timpul regimului comunist, neacordându-se vreo despăgubire.
miniere nu intră însă sub incidența Legii nr. 10/2001, acestea fiind drepturi de minerit și contracte de concesiune pe baza cărora particularii puteau exploata cuxul pe o perioadă determinată de timp. Așa fiind, ele nu ar putea fi socotite imobile în sensul art. 6 alin. 1 al Legii nr. 10/2001, după cum nu se situează nici sub aplicarea prevederilor art. 6 alin. 2 privitoare la utilajele și instalațiile preluate de stat odată cu imobilele.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii, deoarece:
- Prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, căci deși antecesoarea reclamanților i-a înaintat Primăriei municipiului B-M toate documentele probatorii pe care le-au apreciat ca necesare, nu a fost încă emisă dispoziția de soluționare a notificării. Este adevărat că dosarul privitor la notificarea depusă a fost înaintat și la Compania Națională a Prețioase și "" B-M, însă a fost retransmis Primăriei, astfel că aceasta avea obligația de a emite dispoziție de soluționare a notificării. În felul acesta au fost încălcate prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001, în raport de care, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată.
- Starea de fapt și drept din prezenta cauză nu îngăduie respingerea acțiunii ca inadmisibilă, instanța aflându-se sesizată cu judecarea unei acțiuni având ca obiect obligație de a face.
Cu privire la acest apel Curtea are în vedere următoarele:
Așa cum bine au învederat apelanții, dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, stabilesc, imperativ, că în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
În raport cu aceste prevederi ale legii, este limpede concluzia că formularea, de pe temeiul Legii nr. 10/2001, a unei notificări privitoare la acordarea de măsuri reparatorii potrivit acestei legi, obligă unitatea deținătoare la a emite dispoziție ori decizie prin care să soluționeze această notificare.
Unitatea deținătoare are dreptul de a aprecia, în limitele și condițiile impuse de lege, cu privire la caracterul întemeiat sau neîntemeiat al notificării, putând dispune admiterea în totul ori în parte sau, când este cazul, respingerea notificării, fără însă a-i fi permis să lase a se împlini termenul de 60 zile pe care legea îl instituie fără a da o soluție.
Acestea fiind prevederile legii, rămâne că în prezenta cauză Primarul municipiului B-M era dator a soluționa notificarea formulată de d-na, antecesoare a reclamanților, prin care aceasta își afirma calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în urma preluării de la, tatăl său, a 16 cuxe miniere situate în municipiului B-M, zona Dealul.
În aceste circumstanțe, este de conchis și că în mod nelegal Tribunalul a hotărât respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, reținând că bunuri precum cuxele miniere nu se situează sub incidența Legii nr. 10/2001, căci o asemenea statuare îi era eventual îngăduită Primarului municipiului B-M, ca autoritate ținută a emite dispoziție de soluționare a notificării, însă nu și Tribunalului, căci acestuia nu i se ceruse a dispune cu privire la notificarea însăși, ci doar privitor la obligarea Primarului la a emite dispoziție.
așadar, Curtea, că prima instanță a făcut statuări ce depășeau limitele investirii sale, astfel cum au fost stabilite de reclamanți, ea fiind datoare a observa doar că prin neemiterea dispoziției în termenul legal au fost încălcate invocatele prevederi ale art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, iar aceasta justifica admiterea acțiunii.
Se va admite, deci, apelul în baza art. 296. proc. civ. sentința urmând a fi schimbată în sensul admiterii acțiunii și obligării Primarului municipiului B-M la a emite dispoziție de soluționare a notificării.
Îi rămâne Primarului să aprecieze cu privire la temeinicia cererii în reparație formulate de reclamanți, în acord cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Se va respinge însă acțiunea față de Statul Român, acesta fiind, într-adevăr, lipsit de calitate procesuală pasivă, câtă vreme nu are, în sensul legii, atribuții directe privitoare la soluționarea notificării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1189 din 9 noiembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Primarul municipiului B
Obligă pe pârât să emită dispoziție de soluționare a notificării formulate de reclamanții și în temeiul Legii nr. 10/2001.
Respinge acțiunea față de Statul Român pentru lipsa calității procesuale pasive.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.MV/dact.
8 ex./28.05.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
