Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 100/
Ședința publică din 10 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile civile declarate de contestatorii și, ambii prin procurator, domiciliat în Pitești,-, județul A, de intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești,-, județul A, de intimata ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC, cu sediul în Pitești,-, județul A și de intimatul SERVICIUL PUBLIC DE EXPLOATARE A MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești, strada - B, - parter, județul A, împotriva sentinței civile nr.153 din data de 8.05.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, venite spre rejudecare, după casare, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P, cu sediul în Pitești,-, județul
Apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 3 iunie 2009, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra apelurilor civile de față, onstată că prin acțiunea înregistrată la data de 19.12.2005, astfel cum a fost precizată la data de 07.03.2006, și, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Pitești, Primăria Municipiului Pitești și Administrația Domeniului Public Pitești, au solicitat anularea dispoziției nr.3623/2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești, în sensul de a se dispune restituirea în natură către petenți a întregului imobil - construcții și teren - situat în Pitești,-, astfel cum a fost identificat în foaia de date pentru carte funciară întocmită la data de 04.10.1940; să fie obligată intimata Primăria Municipiului Pitești la plata de despăgubiri pentru modul defectuos în care și-a îndeplinit atribuțiunile cu privire la conservarea situației faptice a imobilului, după data notificării, constând în: contravaloarea a două camere în suprafață de 60 demolate fără autorizația Primăriei Pitești; lipsa de folosință a suprafeței demolate și a suprafeței de 130,98 teren ocupat abuziv de un vecin; lipsa de folosință a spațiului - teren și construcție - înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995 numitului; intimata Administrația Domeniului Public Pitești să fie obligată la plata de daune în sumă de 20 lei pe zi de întârziere începând cu data de 29.11.2005 și până la predarea efectivă a imobilului deținut de numitul.
În motivele de fapt ale cererii petenții au arătat că sunt moștenitorii autoarei, decedată la data de 10.11.2003, care, în condițiile Legii nr. 10/2001, a notificat pe intimați, solicitând restituirea în natură a imobilului în discuție ce a fost preluat fără titlu.
Prin dispoziția a cărei anulare se solicită, în mod nelegal cererea de restituire în natură a fost admisă numai în parte, deși persoanele care au ocupat parțial spații din imobil nu dețineau contracte de închiriere legal întocmite și nu le puteau cumpăra în condițiile Legii nr. 112/1995, în plus, imobilul nefiind identificat corect.
Mai mult, au mai arătat petenții, prin neluarea măsurilor de conservare, intimații au permis ca două încăperi din imobilul preluat de stat să fie demolate abuziv, au permis ca o suprafață de teren să fie ocupată abuziv, iar pentru acest teren în mod nelegal au propus acordarea de despăgubiri, motivând că acesta a intrat în circuitul civil, nu au luat măsurile necesare pentru desființarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de numitul, care, ulterior a vândut spațiul, încălcând astfel dispozițiile art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995.
Prin sentința civilă nr. 153 din 8 mai 2007, Tribunalul Argeșa admis în parte contestația și a modificat în parte dispoziția nr. 3623/2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești, a constatat că petenții sunt îndreptățiți să li se restituie în natură suprafața de 100,70 teren situat în Pitești,-, județ
A constatat că petenții sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de 145 teren, în loc de 245,70 teren.
A menținut în rest dispoziția și a respins celelalte capete de cerere, precum și cererea de intervenție în interesul petenților formulată de intervenientul (care a susținut că, în calitate de mandatar al reclamanților, dorește prin această formă de intervenție să asigure "oralitatea dezbaterilor").
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că numita a avut calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul cerut de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind conform certificatului de moștenitor nr. 16/2005 moștenitoarea în calitate de colateral ordinar a autoarei - decedată la data de 25.03.1953, iar potrivit certificatului nr. 43/2004, petenții sunt moștenitorii defunctei - decedată la data de 10.11.2003.
Potrivit actului dotal transcris sub nr. 2845/1935 (filele 103-106), cu ocazia căsătoriei, autoarea a fost înzestrată cu un imobil - teren de casă și clădiri - situat în Pitești,-, județul
În acest act nu s-a menționat suprafața terenului înstrăinat, dar prin transpunerea în teren a foii de date pentru cartea funciară (filele 9-11) a actului de vânzare încheiat în anul 1945 (fila 122) și a ordonanței de adjudecare nr. 3139/1951 (fila 120) prin care au fost înstrăinate părți din fosta proprietate situată în str. - -, expertul judiciar a stabilit că, în realitate, terenul are suprafața de 670,70
Ca atare, este corectă mențiunea din dispoziția nr. 3623/2005 potrivit cu care suprafața de teren deținută de autoare la momentul trecerii în proprietatea statului, era de numai 670,70
De asemenea, pe terenul în litigiu expertul a identificat mai multe construcții ocupate în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 145/04.07.1997, nr. 144/04.07.1997 și nr. 114/14.05.1997 și în baza contractului de închiriere nr. 12/1991, încheiat chiar cu reprezentantul convențional,.
S-a constatat că valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare mai sus menționate nu mai poate fi pusă în discuție, fiind făcută dovada că prin sentința civilă nr. 791/2003 pronunțată de Judecătoria Pitești, definitivă prin decizia civilă nr. 1399/2003 și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 63/R/2005 a fost respinsă acțiunea prin care a solicitat constatarea nulității absolute a acestor acte, încheiate în condițiile Legii nr. 112/1995.
S-a concluzionat că, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, cum de altfel s-a dispus și prin dispoziția nr. 3623/2005, pentru aceste construcții petenții trebuie să primească măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr. 247/2005, corespunzător valorii acestora, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Cu privire la terenul în litigiu, conform expertizei au fost identificate suprafața de 245 (restituită în natură contestatorilor prin dispoziția nr. 3623/2005), suprafața de 245, 79 (pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Legii nr. 247/2005) și de asemenea, s-a constatat că o suprafață de 100,70 este liberă de construcții, fiind nerestituită, cu motivarea că ar fi intrat în circuitul civil.
În raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 și de împrejurarea că intimații nu au depus niciun act din care să rezulte că a fost înstrăinat terenul de 100,70, prima instanță a dispus restituirea în natură a acestuia.
Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamanții cât și pârâții.
1). Reclamanții au susținut caracterul netemeinic și nelegal al hotărârii întrucât nu a restituit în totalitate imobilul (construcții plus teren), statuând în mod greșit că nu mai pot fi luate în discuție contractele de vânzare-cumpărare încheiate conform Legii nr. 112/1995, pentru că situația de nulitate ar fi fost soluționată prin hotărâre irevocabilă.
În realitate, trebuia să se țină seama de faptul că imobilul a fost preluat abuziv și încheierea contractelor de vânzare-cumpărare s-a întemeiat pe o cauză ilicită. De asemenea, au fost formulate critici și s-a pretins greșita respingere a celorlalte capete de cerere.
2). Municipiul Pitești prin primar a susținut nelegalitatea hotărârii, deoarece a dispus restituirea în natură a suprafeței de 100,70, deși aceasta nu reprezintă teren liber în sensul legii, ea aflându-se în circuitul civil, proprietatea altor persoane.
3). Administrația Domeniului Public Pitești și Serviciul Public de Exploatare a Municipiului Pitești nu au motivat apelurile declarate.
Apelurile au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 339/A/3.10.2007 a Curții de APEL PITEȘTI.
S-a reținut în considerentele deciziei, cu referire la apelul reclamanților, că în mod corect tribunalul a constatat faptul că valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare nu mai poate fi disputată în proces, ea făcând deja obiectul unei judecăți anterioare, care se opune prin autoritatea lucrului judecat.
În ce privește pretenția reclamanților, de a li se acorda despăgubiri pentru construcția demolată, s-a constatat că această cerere nu putea fi primită, în condițiile în care s-a demonstrat că autoarea notificatoarei, numita mai deținea în proprietate, la momentul preluării bunului, doar suprafața de 670,70, iar imobilele a căror demolare se susține, excedau acestei suprafețe de teren.
La fel, în privința celorlalte despăgubiri pretinse (contravaloarea lipsei de folosință a spațiului teren și construcție înstrăinat numitului ), s-a reținut că în mod corect cererile au fost respinse, deoarece contrar art. 1169 cod civil reclamanții nu au făcut nicio dovadă care să le justifice pretenția.
Apelul declarat de Municipiul Pitești a fost apreciat ca nefondat deoarece, deși a susținut că terenul de 100,70 a cărui restituire în natură s-a dispus este ocupat, în realitate nu a produs dovezi în acest sens. Astfel, nu a fost prezentat vreun act care să ateste că terenul a făcut obiect al înstrăinării, iar expertiza l-a identificat ca fiind liber.
Apelurile exercitate de ceilalți pârâți, nemotivate, au fost analizate prin prisma dispozițiilor art. 287 Cod procedură civilă și a apărărilor de la prima instanță, constatându-se caracterul nefondat al acestora și fiind respinse în consecință.
Decizia a fost atacată cu recurs de către Primarul municipiului Pitești, ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale și de către reclamanți.
1. Recursul exercitat de către primar a vizat nelegalitatea soluției sub aspectul restituirii în natură a suprafeței de 100,70
S-a arătat că în mod greșit aceasta a fost considerată ca teren liber, în condițiile în care a făcut obiect al înstrăinării, fiind în circuitul civil.
Astfel, s-a susținut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu GT, această societate a dobândit în proprietate terenul de 945 situat în Pitești,-, în care este inclusă și suprafața de 100,70
Ca atare, acest teren nu putea fi restituit în natură, el nefiind liber în sensul Legii nr. 10/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
2. Reclamanții au formulat critici în cadrul unui memoriu nesistematizat, neîncadrat în drept și în motivele de recurs reglementate limitativ de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă (care au fost indicate doar generic).
- Astfel, criticile de nelegalitate au vizat în primul rând judecata anterioară care a purtat asupra valabilității contractelor de vânzare-cumpărare (sentința civilă nr. 791/2003 a Judecătoriei Pitești, irevocabilă prin decizia nr. 63/R/2005 a Curții de APEL PITEȘTI ), susținându-se că în mod greșit nu s-a realizat o nouă analiză asupra fondului. Aceasta, în condițiile în care se invocă o altă cauză de nulitate - respectiv, cauza ilicită - decât cea decurgând din lipsa calității de proprietar a înstrăinătorului invocată anterior.
- Cu referire la respingerea celorlalte cereri s-a arătat că instanța a analizat greșit probele administrate în cauză, ajungând astfel la concluzia eronată că reclamanților nu li se datorează despăgubirile pretinse.
De asemenea, în ce privește suprafața de 100,70, a cărei restituire s-a dispus, modalitatea în care a fost individualizată face ca în fapt restituirea să opereze pentru 62,35
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr.3370 din 28 mai 2008, a admis recursurile, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.
În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut următoarele:
Instanțele fondului au dispus restituirea în natură a suprafeței 100,70, apreciind că aceasta reprezintă teren liber și că devin incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanțele s-au întemeiat pe de o parte, pe conținutul raportului de expertiză, iar pe de altă parte, au înlăturat apărarea pârâtului conform căreia terenul ar fi fost înstrăinat și ar fi intrat în circuitul civil (fiind obiect al proprietății unei alte persoane particulare), în absența unei dovezi în acest sens.
În faza recursului însă, s-a depus ca act nou, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de " GT", în calitate de cumpărătoare, cu privire la terenul de 945 situat în Pitești,- (locul de situație al imobilului ce face obiectul litigiului), susținându-se că această suprafață o înglobează și pe cea de 100,70 ce a fost restituită reclamanților.
De asemenea, în conținutul raportului de expertiză pe ale cărui concluzii instanțele și-au fundamentat soluția, se arată că, determinarea regimului juridic al terenului de 245,70 (din care s-a reținut că pot fi restituiți 100,70 ) se poate stabili numai după depunerea la dosar a tuturor actelor care au afectat după 1990, terenul în suprafață totală de 670,70
S-a reținut că această constatare a expertului, coroborată cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2002 (depus la dosar în recurs), impun consecința unei insuficiente determinări a situației de fapt a imobilului și ca atare, imposibilitatea pentru instanța de recurs de a verifica dacă în speță a avut loc o corectă aplicare a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Sub acest aspect, în legătură cu modalitatea de individualizare a terenului a fost privită ca întemeiată și critica recurenților, care au susținut că greșita aplicare a reperelor în teren face ca în realitate, suprafața restituită să fie de 62,35 (în loc de 100,70 ).
Instanța de recurs a constatat că celelalte critici formulate de către reclamanți sunt lipsite însă de suport, fiind respinse ca atare.
Astfel, împrejurarea că instanțele nu au mai procedat la o analiză pe fond a valabilității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate asupra unor părți din imobil, este corectă și în acord cu principiul autorității de lucru judecat, care interzice reluarea verificării jurisdicționale asupra unor aspecte tranșate deja în mod irevocabil.
În calitate de succesori ai autoarei -, în raport de care s-a desfășurat procesul anterior (aceasta solicitând desființarea, pe calea nulității, a celor trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate conform Legii nr. 112/1995), reclamanții suportă efectele relativității lucrului judecat, neputând pretinde o situație contrară față de cea stabilită prin hotărâre irevocabilă.
Contrar susținerii reclamanților, aceștia nu au invocat o cauză de nulitate (cauza ilicită) distinctă de cea care a fost dedusă judecății anterior, pentru a se putea susține că nu subzistă elementele excepției autorității de lucru judecat.
În procesul anterior s-a susținut nu numai preluarea bunului fără titlu valabil de către stat, ci și faptul că pârâții nu pot opune buna-credință, întrucât aveau cunoștință că imobilul era exceptat de la vânzare.
Instanțele au considerat însă că sunt incidente dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001 și că actele sunt salvate de la nulitate prin efectul bunei-credințe a dobânditorilor (sentința civilă nr. 791/2003 a Judecătoriei Pitești, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 63/2005 a Curții de APEL PITEȘTI ).
De asemenea, în privința celorlalte pretenții deduse judecății (despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosință, în contravaloarea construcțiilor demolate), criticile nu au fost primite, în condițiile în care ele nu vizează aspecte de nelegalitate, ci aprecieri asupra probelor administrate în cauză.
Or, instanța de recurs nu devoluează fondul, puterea sa de cenzură limitându-se la verificarea aplicării legii raportat la situația de fapt stabilită de instanțele de fond.
Potrivit considerentelor anterior expuse în legătură cu nedeterminarea regimului juridic al terenului de 100,70 a cărui restituire în natură s-a dispus, în temeiul art. 314 cu referire la art. 313 Cod procedură civilă, recursurile au fost admise și casată decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Instanța de recurs a dispus ca, la reluarea judecății, să se completeze probatoriul, prin efectuarea unei expertize de individualizare a terenului, ținându-se seama de actul nou depus în recurs (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3910/12.11.2002), precum și de planul de situație (anexă la dispoziția contestată), în funcție de care să se stabilească dacă terenul este liber în sensul Legii nr. 10/2001 și deci, poate face obiect al restituirii în natură.
Totodată, s-a dispus a fi avute în vedere criticile reclamanților potrivit cărora individualizarea terenului s-ar fi realizat pentru o suprafață de 62,35, în loc de 100,70
Examinând apelurile în raport de probele administrate în cauză, cu referire și la expertiza efectuată în cauză, întocmită conform îndrumărilor date prin decizia de casare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, se rețin următoarele:
Cu referire la apelul reclamanților și în lumina deciziei de casare, acesta este nefondat întrucât urmează a se observa că terenul identificat atât la instanța de fond cât și în apel, după casare, este de 100, suprafață ce s-a dispus a fi restituită în natură.
În ce privește apelul formulat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești, în discuție se află suprafața de 100,70, pe care autoarea a avut-o în proprietate și care a făcut obiectul notificării formulate de în calitate de persoană îndreptățită la restituire. Aceasta a decedat la data de 10 noiembrie 2003, procesul fiind continuat de moștenitorii acesteia, și. Urmează a se observa că expertiza efectuată în cauză, după casare, de către expert ing., a concluzionat că terenul de 100 proprietatea autoarei reclamanților a fost cumpărat de alte persoane în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3910 din data de 12 noiembrie 2002.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, principiul restituirii în natură prevalează, prin teren liber restituibil în natură înțelegându-se nu numai terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ci și terenul ce nu face obiectul unor acte juridice de înstrăinare încheiate/întocmite anterior intrării în vigoare a legii speciale de reparație.
În speță, actul de vânzare-cumpărare este întocmit în anul 2002, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 și după ce autoarea reclamanților formulase notificare pentru restituirea proprietăților preluate abuziv.
De aceea se apreciază că se impune restituirea în natură a suprafeței de 100 identificată în raportul de expertiză și schițele anexă la acesta, aflate la filele 125-130 dosar.
Reclamanților nu le poate fi încălcat dreptul la respectarea bunurilor, astfel cum acesta este recunoscut prin dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, în termenii căruia "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional", dar și de Constituția României, conform art.44.
Așa fiind, în considerarea celor de mai sus, se apreciază că apelul formulat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești este nefondat. Pe cale de consecință, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate apelurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de contestatorii și, ambii prin procurator, domiciliat în Pitești,-, județul A, de intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI P, cu sediul în Pitești,-, județul A, de intimata ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC P, cu sediul în Pitești,-, județul A și de intimatul SERVICIUL PUBLIC DE EXPLOATARE A MUNICIPIULUI P, cu sediul în Pitești, strada - B, - parter, județul A, împotriva sentinței civile nr.153 din 08 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P, cu sediul în Pitești,-, județul
Definitivă.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./06.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Jeana Dumitrache
