Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 101/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 101/R/2008
Ședința publică din 4 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Denisa Livia Băldean Președintele secției
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de către reclamantul G-, împotriva Sentinței civile nr.1536 din 28 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect acțiune în baza Legii nr.10/2001.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului apelant G-, avocat de la Baroul Maramureș, cu împuternicire avocațială la fila -9 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 24 martie 2008, s-a depus la dosarul cauzei răspuns la adresa efectuată către expert inginer, prin care se arată că procentul în care construcția a suferit modificări față de construcția inițială este de 35%, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul reclamantului apelant.
eprezentantul reclamantului apelant arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea,după deliberare, constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
eprezentantul reclamantului apelant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în anulare a dispoziției nr. 145 din 29 august 2003 Primarului comunei, în sensul admiterii unei noi dispoziții prin care să fie admisă notificarea în baza Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură a imobilului în litigiu, cu cheltuieli de judecată în sumă de 3000 lei din care 1500 lei reprezentând onorariu avocațial, iar 1500 lei reprezentând contravaloarea a șapte deplasări la instanță, însă nu este în măsură la acest termen să depună dovada contravalorii transportului.
Apreciază că este în măsură să solicite restituirea în natură întrucât construcția nu a suferit modificări mai mari de 35%.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.1536 din 28 dec.2006, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins acțiunea reclamantului G- pentru anularea Dispoziției nr.145/29 august 2003 emisă în baza Legii 10/2001 de pârâtul Primarul Comunei jud.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr.145/29 aug.2003, Primarul comunei jud. M, a respins notificarea nr.95/2001, înregistrată la pârât sub nr.1116/13 aug.2001 pentru restituirea în natură a imobilului situat în, lângă școală, actualmente, fosta anexă a casei de locuit zis "" cu motivarea că notificatorul G n-a făcut dovada proprietății asupra imobilului solicitat și nu s-a făcut dovada nici a modului de preluare de către stat a acestui imobil.
S-a reținut că în cererea sa la Legea 10/2001, purtând data de 10 august 2001, Gap recizat că imobilul solicitat este identificat în CF 159 nr.top.487 și a fost trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului 92/1950 dar n-a depus la dosar, (deși tribunalul i-a cerut la mai multe termene de judecată), acest extras de carte funciară cu care să facă dovada că bunicul său a fost proprietarul imobilului și n-a anexat notificării sale nici extras din lista anexă la Decretul 92/1950 în care imobilul respectiv să figureze ca fiind naționalizat de la bunicul său,.
Din adeverința nr.828/20 febr.1950 întocmită de Comitetul provizoriu al rezultă că " a predat la stat toată averea sa imobilă din comuna ", însă în componența acestei averi nu intră și imobilul în litigiu constând în anexă la casa "" ci intră două case în aflate pe parcela 57 de 1 iugăr și 690 stânjeni pătrați și, respectiv, pe parcela 159 de 2 iugăre și 91 stânjeni pătrați, acest lucru rezultând din adeverința din 13 iulie 2005 depusă de reclamant la fila 51 din dosarul de față, obținută de la Arhivele Statului ale regiunii -Ucraina.
Tribunalul a reținut că la termenul de judecată din 12 mai 2004 stabilit pentru soluționarea acțiunii, reclamantul Gap recizat, fără a proba ulterior acest lucru, că lângă casa "" au existat anexele gospodărești care au fost demolate, iar în locul lor s-a construit un hambar ce aparținea CAP-ului; la lichidarea patrimoniului CAP hambarul respectiv a fost preluat în patrimoniul comunei și transformat începând cu anul 1990-1991 în și atelier de panificație, fiind închiriat SC SRL, administrată de numitul din nr.840.
Potrivit art.3 și 4 din Legea 10/2001, sunt îndreptățite în înțelesul acestei legi la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora de către stat sau orice alte persoane juridice în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, precum și moștenitorii legali ai persoanelor fizice îndreptățite.
S-a apreciat că în cazul din speță reclamantul n-a făcut dovada c-ar fi existat o anexă la casa din al cărei proprietar să fi fost bunicul său în momentul predării averii acestuia la stat, astfel că tribunalul a respins acțiunea formulată păstrând în totalitate dispoziția la Legea 10/2001 emisă de pârât care este temeinică și legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G-, solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în anularea dispoziției nr.145 din august 2003 Primarului comunei jud.M și în consecință emiterea unei noi dispoziții prin care să fie admisă notificarea la Legea 10/2001 și restituirea în natură a imobilului situat în comuna lângă școală fosta anexă a casei de locuit numită "" identificat în CF 159 nr.top.487.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că instanța de fond a respins acțiunea sa cu motivarea că nu a făcut dovada că ar fi existat o anexă la casa din al cărei proprietar să fi fost bunicul său,.
Arată că din motivarea hotărârii rezultă că a dovedit doar că antecesorul său și-a predat la stat toată averea sa imobilă din comuna, însă în componența acestei averi nu intră și imobilul din litigiu constând în anexa la casa, ci doar cele două case situate pe parcelele 57 și respectiv 159. Susține că o probă nouă, pe care a descoperit-o după pronunțarea hotărârii, este procesul verbal nr.4/1948 înregistrat sub nr.1030 din 2 oct.1948 a Primăriei comunei din care rezultă că pe parcela cu nr.top.159 a existat o anexă care a fost propusă pentru expropriere pentru utilitate publică, în vederea constituirii unei platforme de gunoi.
Arată că exproprierea nu s-a realizat nici prin bună învoială, nici prin procedura judiciară, dar din documentul anexat rezultă fără nici un dubiu că anexa solicitată a-i fi restituită în natură și în care funcționează în prezent un, a existat.
Examinând apelul și actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a reținut că reclamantul s-a conformat prevederilor art.22 din Legea nr.10/2001, republicată,respectiv a trimis în termen legal notificare în vederea restituirii în natură a imobilului în litigiu, situat în intravilanul comunei, construcție având destinația actuală de fostă anexă a casei de locuit zisă "" și terenul aferent, solicitare ce i-a fost respinsă de entitatea investită cu soluționarea notificării, în baza art.26, prin dispoziția emisă de Primarul comunei.
În cadrul procedurii necontencioase reglementată în cuprinsul art.21 și urm. din Legea nr.10/2001, republicată reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate al antecesorului său asupra imobilului,iar în fața primei instanțe a depus adeverința nr.828/1950,conform căreia bunicul său a predat toată averea sa la stat(7 fond),precum și o adeverință obținută de la Arhivele Statului ale regiunii -Ucraina,care nu cuprinde însă descrierea imobilului(51 fond).
În apel s-au administrat probe suplimentare, înscrisuri și raport de expertiză tehnică efectuat de inginer, iar prin aprecierea și coroborarea tuturor probelor s-a ajuns la concluzia că bunicul reclamantului, a fost proprietarul imobilului ce
i-a fost preluat abuziv de stat, în anul 1950,reclamantul fiind îndreptățit la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Cu actele de stare civilă și certificatele de moștenitor aflate în dosarul primei instanțe, reclamantul a dovedit că este moștenitorul legal al lui, decedat la data de 29.07.1971, în calitate de nepot de fiu. Defunctul a avut doi copii, pe, decedată și fără descendenți, precum și pe G, decedat la data de 18.08.1992, tatăl reclamantului.
Potrivit adeverinței nr.828 din 20 febr.1960 întocmită de Comitetul Provizoriu al antecesorul reclamantului, a fost proprietarul acestui imobil,ce cuprindea și anexa în discuție, însă în anul 1950 acesta a predat statului toată averea sa imobilă.
Reclamantul a justificat împrejurarea că bunicul a figurat în evidențele cadastrale și în cărțile funciare cu mai multe imobile în proprietate, construcții și terenuri, amplasate în intravilanul și extravilanul loc., însă cărțile funciare ale localității se află în prezent pe teritoriul Ucrainei.
În apel, reclamantul a depus la dosar ca probă nouă, procesul-verbal nr.4/1948 înregistrat sub nr.1030 din 2 oct.1948 a Primăriei comunei din care rezultă că pe parcela cu nr.top.159 a existat o anexă(grajd), care a fost propusă pentru expropriere pentru utilitate publică, în vederea construirii unei platforme de gunoi(3 apel).
Acest imobil a fost identificat de expertul ing., ca fiind situat în comuna în zona centrală, în vecinătatea Scolii generale din, având următoarele vecinătăți: la Nord, Curtea Scolii, la Drumul de acces auto spre curtea școlii și clădirea școlii, la Vest, imobilul aflat în proprietatea lui, la Sud, Drumul Național DN 19, u M- -, constând din construcție (), cu o suprafață desfășurată de 123,40 mp, din care suprafața utilă a parterului 60,18 mp și suprafața mansardei 63,22 mp, având destinația de, precum și terenul aferent, în suprafața de 181 mp.
În cuprinsul lucrării, expertul a arătat că în decursul timpului anexa la locuință a suferit modificări și transformări față de construcția inițială, însă acesta nu poate fi considerat un imobil nou, așa cum este definit în art.19 din Legea nr.10/2001. Astfel,expertul precizează că suprafața construită este de 123,40 mp față de 91,29 mp cât avea inițial, procentul de modificare fiind de 35%.
Prin urmare, având în vedere că imobilul (anexa) ce a aparținut bunicului reclamantului nu a fost înstrăinat de către stat, în prezent fiind închiriat, nu este exceptat de la restituirea în natură, astfel că se impune acordarea măsurilor reparatorii în forma pretinsă de reclamant, potrivit art.1,7 și 26 din Legea nr.10/2001, republicată.
În consecință, în temeiul art.296 proc.civ. apelul se va admite și sentința va fi schimbată, prin admiterea plângerii înaintată de reclamant. Se va anula dispoziția emisă de primar și se va dispune restituirea în natură a imobilului, clădire și teren, potrivit expertizei întocmită în cauză de expert ing..
Totodată,pârâtul va fi obligat să facă propuneri pentru acodarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de 619mp teren,ocupată în prezent de clădirea Școlii generale,curte,drum de acces către școală,identificat în anexa nr.1 din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de ing.expert G(83-86 fond),expertiză ce face parte integrantă din hotărâre având în vedere că art.13 al Titlului VII din Legea nr.247/2005 conferă această competență Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Conform art.274 proc.civ. intimatul va fi obligat să plătească apelantului suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial și onorariu de expert, justificate cu împuternicirea avocațială și chitanțele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1536 din 28.12.2006 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în sensul că admite plângerea formulată de reclamant împotriva Dispoziției nr. 145 din 29 aug. 2003 Primarului com. și în consecință:
Anulează dispoziția nr. 145/29 aug. 2003 emisă de pârât.
Dispune restituirea în natură a imobilului situat în com., în zona centrală, în vecinătatea Scolii generale din, având următoarele vecinătăți: la Nord, Curtea Scolii, la Drumul de acces auto spre curtea școlii și clădirea școlii, la Vest, imobilul aflat în proprietatea lui, la Sud, Drumul Național DN 19, u M- -, constând din construcție (), cu o suprafață desfășurată de 123,40 mp, din care suprafața utilă a parterului 60,18 mp și suprafața mansardei 63,22 mp, având destinația de, precum și terenul aferent, în suprafața de 181 mp, imobil evidențiat în anexa 1 la raportul de expertiză tehnică-judiciară efectuat de expert ing., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâtul să facă propuneri pentru măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de 619 mp teren, ocupată în prezent de clădirea Scolii generale, curte, drum de acces către școală, identificat în anexa nr. 1 din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. expert G, expertiză ce face parte integrantă din hotărâre, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Obligă pârâtul la 1500 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel în favoarea reclamantului.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - --- - - -
Red.AR
Dact./5ex.
30.04.2008
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Livia Băldean
