Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 102
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din 5 martie 2008 privind judecarea acțiunii civile formulat de reclamantul, cu domiciliul în comuna, județul G, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE METROLOGIE RA CENTRUL REGIONAL OLTENIA, cu sediul în C,- A, PREFECTURA JUDEȚULUI G și STAȚIUNEA TG.J, ambele cu sediul în Tg.J, județul G, având ca obiect Legea 10/2001, în urma casării deciziei civile nr. 401 din 28 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1222/2003, prin decizia civile nr. 306 din 17 ianuarie 2007, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție B în dosarul nr-.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 5 martie 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizia.
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Administrația Națională de -ologie RA, Prefectura Jud.G și Stația Tg.J s-a contestat decizia nr.4509/20.01.2001 emisă de Prefectura
In motivarea cererii s-a arătat că prin decizia contestată i s-a stabilit o despăgubire în cuantum de 157.675.000 lei conform art.10 alin.7 din Lg. 10/2001, despăgubire inferioară valorii reale a terenului, deși era posibilă restituirea în natură a suprafeței de 2500 mp. teren situat în Tg.J,--21.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.278/18.11.2002 a respins contestația, reținând că restituirea în natură nu este posibilă, în condițiile în care stația meteo este cuprinsă în domeniul public.
Reclamantul a formulat apel împotriva sentinței, întrucât instanța de fond a ignorat concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, conform cărora terenul este liber și neafectat de construcțiile stației meteo Tg.J, prima expertiză precizând că este posibilă restituirea suprafeței de 2986mp. iar cea de-a doua constatând că cea mai mare parte a construcțiilor și obiectivele stației meteo se află în afara terenului solicitat de reclamant și nu se poate aprecia dacă restituirea terenului ar afecta buna funcționare stației.
Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 137/2003 a admis apelul, a anulat sentința și a dispus rejudecarea acțiunii iar ulterior evocând fondul prin decizia civilă nr.401/28.11.2003 a admis contestația, a anulat decizia contestată și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 2477 mp.
In considerentele deciziei s-a reținut că reclamantul a fost proprietarul unei suprafețe de teren preluată prin Decretul nr.70/1953 din care o parte a fost restituită reclamantului conform legilor fondului funciar, în afară de suprafața în litigiu de 2500 mp. ocupată de pârâtă de la înființarea sa.
In funcție de concluziile celor două rapoarte de expertiză s-a apreciat că este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 2477 mp, suprafața liberă și oarecum independentă de stația meteo care nu împiedică buna desfășurare a activității acesteia.
împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs reclamantul și pârâta Administrația Națională de -ologie SA.
In recursul formulat de reclamant și întemeiat pedispoz.art.304pct.7 și 9 pr.civ. s-a susținut că, potrivit expertizei întocmită în cauză de expert este posibilă restituirea în natură a suprafaței de 3448 mp. teren.
Recursul pârâtei Administrația Națională de -olgie RA, întemeiat pedispoz.art.304pct.7, 8 și 19 pr.civ. s-a referit la aplicarea greșită a legii, la ignorareadispoz.art.18și 19 din Lg. 139/2000.
Prin decizia civilă nr.306 din 17 ianuarie 2007, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr- - 10392/2004 s-au admis recursurile declarate de reclamant și pârâta Administrația Națională de -ologie RA,s-a casat decizia nr.401/2003 a Curții de Apel Craiova și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Instanța de recurs a reținut că este fondat recursul pârâtei, întrucât instanța de apel când a dispus restituirea terenurilor, nu a ținut cont de dispozițiile art.18- 19 din Legea 139/2000 - incidente în cauză - dispoziții ce instituie o zonă de protecție și alta de restricție în jurul platformei stației meteorologice. A mai motivat că față de concluziile contradictorii ale expertizelor efectuate în cauză -se impune refacerea probatoriului - și s-a indicat instanței ca sub acest aspect să aibă în vedere și planul de amplasament al Stației Tg.J depus în dosarul de recurs.
în rejudecare, acțiunea s-a înregistrat sub numărul -.
2
Ținând cont de dispozițiile art.315(l) din codul d e procedură civilă -potrivit căruia, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, la această instanță s-a dispus completarea raportului de expertiză întocmit de experții, și, cu răspunsuri la noi obiective referitoare la identificarea terenului necesar funcționării stației meteo prin luarea în considerare a zonei de protecție și de restricție prevăzute de art.18 și 19 din Lg. 139/2000 și prin raportarea la planul de amplasament al stației - act depus în dosarul de recurs, la raportarea acestei suprafețe la cea solicitată de reclamant - pentru a se stabili dacă există posibilitatea restituirii în natură a terenului.
S-a depus la dosar completarea la raportul de expertiză și schița terenului în litigiu în care s-a marcat suprafața ce reprezintă zonă de protecție.
La această completare a raportului au formulat obiecțiuni ambele părți, în urma cărora instanța a dispus o nouă completare a raportului și cu propuneri de restituire a terenului în raport de suprafața construită, cât și cea necesară utilizării construcțiilor pârâtei, aflate pe teren.
S-a întocmit suplimentul la raportul de expertiză.
Pârâta a formulat o cerere de chemare în judecată a titularului dreptului de proprietate, respectiv a Statului Român prin Ministerul Finanțelor - invocând și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
A motivat că terenul în litigiu se află în proprietatea statului, fiind dat doar în administrarea sa.
Prin încheierea de la 01 noiembrie 2007 a acestei instanțe s-a respins ca inadmisibilă cererea, ca fiind formulată direct în calea de atac a apelului.
Reclamantul a depus înscrisuri noi la dosar și anume procesul verbal nr.69 din 28 noiembrie 2006 încheiat la sediul pârâtei, iar pârâta a depus mai multe decizii emise de Administrația Națională de -ologie B, prin care s-au respins cererile de restituire în natură a suprafețelor de teren aflate în administrarea acesteia - situate în Tg.J,- - inclusiv decizia nr.16 din 31.01.2008, prin care s-a respins cererea formulată de reclamant -pentru restituirea suprafeței de 2500 mp. și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea 247/2005.
Examinând acțiunea, în raport de motivele invocate de reclamant, de apărările pârâtei, de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente, se constată că este neîntemeiată.
Reclamantul, prin acțiune, a solicitat anularea deciziei nr.4590/2001 -prin care Institutul Național de -ologie a trimis Prefecturii Județului G notificarea formulată de reclamant - prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 2500 mp. situat în Tg.J,--21 - spre a i se acorda despăgubiri întrucât s-a stabilit că nu este posibilă restituirea în natură, terenul fiind afectat activității de meteorologie.
3
Ulterior, Agenția Națională de -ologie - Centrul -ologic Regional Oltenia a emis decizia nr.16 din 31.01.2008, prin care s-a respins în mod expres cererea reclamantului de restituirea în natură a terenului și prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Lg.247/2005, dar această decizie nu face obiectul examinării.
Prin expertizele tehnice efectuate în cauză s-a identificat terenul ce a aparținut autoarei reclamantului, (dobândit în baza actului dotai și de donație partajară ) și s-a constatat că o parte din acest teren se regăsește în suprafața de 7000 mp. ce aparține domeniului public (conform anexei la HG 1045/2000) fiind afectată activității de meteorologie desfășurată în cadrul stației meteorologice din Tg.J -aflată în administrarea pârâtei.
Pe această suprafață de 2500 mp. conform constatărilor consemnate în raportul de expertiză întocmit de experții, și se află clădirea de birou a stației, o magazie, foraj hidrologic, cabluri subterane de legătură între stația automată și clădirea stației pentru transmiterea de date, alei de acces și stâlpi de rețea electrică.
O parte din terenul solicitat de reclamant, și anume suprafața de 699 mp. constituie zonă de protecție a stației meteorologice - fiind cuprinsă în lățimea de 30 în jurul platformei meteorologice.
Potrivit art.18 din Lg. 139/2000, în scopul asigurării reprezentativității datelor, în jurul platformelor meteorologice se instituie zone de protecție meteorologică absolută, a căror lățime este de 30
In zonele de protecție meteorologică absolută, executarea de instalații subterane de irigații și plantarea de culturi forestiere sau culturi agricole înalte este interzisă.
Zonele de protecție sunt considerate în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, zone supuse unor reglementări speciale.
Art.19 din aceeași lege instituie și o zonă de restricție - prevăzând că amplasarea pe o distanță de până la 500 în jurul și în afara zonei de protecție absolută a platformei meteorologice, prevăzută la art.18, de construcții mai înalte de 1/6 din distanța dintre construcție și limita zonei de protecție, de rețele de înaltă tensiune sau de telecomunicații, de obiective care emit în atmosferă fum și pulberi,de sisteme de irigații prin aspersie și plantarea de perdele forestiere sunt admise numai cu acordul prealabil al Centrului -ologic Național.
Conform dimensiunilor din schița anexă la raportul de expertiză, întreaga suprafață solicitată de reclamant se înscriere în această zonă de restricție.
Prin urmare, terenul solicitat de reclamant este afectat de servituti legale.
Pe de altă parte, după cum am arătat deja - chiar dacă pe teren nu se află chiar stația automată meteo (aceasta fiind pe terenul învecinat), pe terenul în litigiu se află alte construcții necesare utilizării stației,cabluri subterane de legătură între clădirea cu destinație de birouri și stația pentru transmiterea de
4
date și alte utilități, iar pentru efectuarea măsurătorilor și determinarea datelor meteo este necesară întreaga suprafață dată în administrarea pârâtei.
Prin urmare, în speță nu este posibilă restituirea în natură a suprafeței solicitate prin notificare, reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, așa cum i s-au oferit atât prin decizia contestată în cauză, cât și prin decizia nr. 16/2008 a Administrației Naționale de -ologie.
în acest sens sunt și dispozițiile art.10 alin.2 din Lg. 10/2001 - conform cărora în cazul în care pe terenurile preluate s-au edificat noi construcții autorizate, persoana va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafețele ocupate de construcții noi și cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Pârâta i-a oferit reclamantului asemenea măsuri în echivalent.
Cum în prezenta cauză reclamantul a renunțat la capătul acțiunii prin care a contestat cuantumul despăgubirilor oferite - instanța, în baza art.246 pr.civ. va lua act de această renunțare -nemaifiind investită cu examinarea acestor aspecte.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei în cauză - invocată în această fază a judecății se constată a fi neîntemeiată, pârâta fiind unitate deținătoare în sensul Legii 10/2001 și a Normelor Metodologice de aplicare a legii - aprobate prin HG 250/2007.
Conform acestora, unitatea deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul.
Pârâta are în administrare terenul, astfel că este unitate deținătoare în sensul legii.
Pentru aceste considerente, se constată a fi neîntemeiată acțiunea, urmând a se respinge.
In baza art.274 pr.civ. se va obliga reclamantul către pârâtă la 150 le cheltuieli de judecată - reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge capătul acțiunii formulat de reclamantul, cu domiciliul în comuna, județul G, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE METROLOGIE RA CENTRUL REGIONAL OLTENIA, cu sediul în C,- A, PREFECTURA JUDEȚULUI G și STAȚIUNEA TG.J, ambele cu sediul în Tg.J, județul G, având ca obiect Legea 10/2001, în
5
urma casării deciziei civile nr. 401 din 28 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1222/2003, prin decizia civilă nr. 306 din 17 ianuarie 2007, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție B în dosarul nr-, privitor la restituirea în natură a terenului.
Ia act că reclamantul a renunțat la capătul acțiunii privitor la cuantumul despăgubirilor.
Obligă reclamantul către pârâta Administrația Națională de Metrologie la 150 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
21.03.2008 Red.jud.- Tehn.MC/6 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu
