Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 102
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta
Grefier: - -
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta " Construcții " ,
pe intimații, și intimatul-intervenient -, având ca obiect legea 10/2001 împotriva sentinței civile numărul 2062 din 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 20 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare dar și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 27 mai 2009.
În termenul de pronunțare, atât apelanta " Construcții " I cât și intimații, au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2062 din 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a inadmisibilității acțiunii și s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și și cererea de intervenție formulată de intervenientul în contradictoriu cu pârâta Construcții AIc are a fost obligată să le restituie în natură reclamanților și intervenientului suprafața de 916 (suprafața de 746 și de 170 ) conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul - plan de situație 2 anexa 10 și construcțiile situate pe teren pe care le deține.
Prin încheierea nr. 174 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile 2062 din. 10.12.2008 a Tribunalului Iași și s- dispus ca în loc de "obligă pârâta SC Construcții SA I să le restituie în natură reclamanților și intervenientului suprafața de 916 (suprafața de 746 mp și 170 mp) conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul - plan de situație 2- anexa 10 și construcțiile situate pe teren pe care le deține" în dispozitivul sentinței să se înscrie obligă pârâta SC Construcții SA I să le restituie în natură reclamanților și intervenientului suprafața de 916 mp adică suprafața de 746 mp delimitată de punctele 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 67, 66, 65, 25, 24, 23, D, 8 și 170 mp delimitată de punctele 1, 2, 3, 22, 1 și 19, 20, 21, 22, 19, 19 conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul - plan de situație 2 - anexa 10 și construcțiile situate pe teren pe care le deține pârâta".
Prin încheierea nr. 251 din 18.05.2009 a Tribunalului Iașis -a admis cererea de lămurire a dispozitivului încheierii nr. 174 din 18.03.2009 a Tribunalului Iași formulată de reclamanți și s-a dispus ca la coordonatele suprafeței de 170 punctele să se scrie 1, 2, 3, 22, 1 și 19, 20, 21, 22, 19, 19 cum este corect. 170 delimitată de punctele 1, 2, 3, 21, 1 și 19, 20, 21, 22, 19, 19 conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul - plan de situație 2 - anexa 10 și construcțiile situate pe teren pe care le deține pârâta.
Pentru a se pronunța în sensul admiterii cererii instanța de fond a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 1628N/01.11.2001 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc din lași și înregistrată la Primăria Municipiului lași sub nr. 46067/26.07.2001 formulată de G, notificarea nr. 1628N/02.11.2001 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc din I și înregistrată la Primăria Municipiului I sub nr. 66223/02.11.2001 depusă de și notificarea nr. 1096N/14.08.2001 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc din I și înregistrată la Primăria Municipiului I sub nr. 50027/17.08.2001 formulată de și - s-a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în I, bulevardul - I nr. 3.
Prin dispoziția nr. 3969/16.12.2005 a Primarului Municipiului I s-a restituit în natură notificanților G, și - imobilul - clădire și teren aferent în suprafață construită de 707,55 notat în schița anexă cu 1, compus din 7 spații cu altă destinație, situat în I, B-dul. - nr. 3 și s-au direcționat notificările formulate de G, și - spre competentă soluționare de Construcții I, persoană juridică ce are calitatea de unitate deținătoare pentru restul de imobil-teren și corpuri de clădire din I,-, predat în data de 29.08.1969.
Reclamanții și sunt descendenții notificantei, decedată la data de 18.12.2001, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.36 din 09.07.2002, precum și din certificatul de moștenitor suplimentar nr. 27 din 03.04.2003 eliberate de Biroul Notarului Public.
Reclamantele și, în calitate de succesoare a notificantului G au solicitat și ele, în contradictoriu cu pârâta de Construcții I, restituirea imobilului situat în lași,-, cerere înregistrată sub nr-.
Prin încheierea din 19 decembrie 2007, s-a dispus conexarea dosarului nr- al Tribunalului Iași la dosarul nr- al Tribunalului Iași, având în vedere dispozițiile art. 164 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă.
Pârâta a contestat reclamanților calitatea procesuală activă, considerând că dreptul de proprietate pe care aceștia îl au este unul pe cote - părți și la proprietatea pe cote - părți, coproprietarul nu poate introduce acțiunea în revendicare împotriva terților, deoarece aceasta presupune un drept de proprietate exclusiv.
Ca lege specială de reparație, Legea 10/2001 cuprinde mai multe dispoziții noi care derogă de la dreptul comun, tocmai pentru a facilita repararea abuzurilor săvârșite în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În această materie nu funcționează regula unanimității, așa cum se arată în mod constant și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Demersurile întreprinse de unul dintre coproprietari pentru restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari. Dreptul poate fi exercitat de cel care optează să și-l valorifice, fără a fi condiționat de o eventuală pasivitate a altui moștenitor, deoarece, în caz contrar, legea ar fi golită de conținut.
Exercitarea acțiunii de către toți notificanții, respectiv succesorii lor, le-ar impune acestora o sarcină disproporționată ce i-ar priva de orice posibilitate de a obține examinarea de către instanță a cererilor lor de restituire a imobilului în litigiu, aducând atingere substanței însăși a dreptului lor de acces la o instanță.
În același sens a apreciat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Lupaș și alții împotriva României (cererile nr. 1434/02, 35370/02, 1385/03).
Astfel, în calitate de succesori legali ai notificantei, reclamanții au calitatea de a urma procedura specială instituită de Legea 10/2001 începută de autoarea lor.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocate de pârâtă și aceasta este nefondată și urmează să fie respinsă.
Pârâta a invocat caracterul obligatoriu al procedurii administrative prealabile înscrisă în art. 1, art. 22 alin. 1 și alin. 5, art. 46 alin. 2 și art. 47 din Legea nr. 10/2001, aceasta însemnând că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, cererile de restituire în natură sau prin echivalent, formulate împotriva persoanelor juridice deținătoare direct la instanțele judecătorești competente sunt inadmisibile dacă nu se face dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 22 și art. 27 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 care prevede că Notificarea prin care se solicită restituirea potrivit alin. 1 se adresează instituției publice implicate care a efectuat privatizarea - Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (fostul Fond al Proprietății de Stat), ministerul d e resort, autoritatea administrației publice locale - în a cărei rază este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia.
Situația în speță este reglementată de dispozițiile articolului 27 din Legea 10/2001 care arată că dispozițiile art. 25 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. În aceasta situație persoana juridică deținătoare emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține. Persoana juridică notificată comunică ulterior persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat. Totodată, anexează la comunicare și copii de pe actele de transfer a dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. În cazul în care nu deține aceste date, persoana juridică notificată comunică acest fapt persoanei îndreptățite.
În speță, Primăria Municipiului I, după soluționarea notificărilor formulate de G, și - prin dispoziția nr. 3969/16.12.2005 a trimis spre competentă soluționare de Construcții I, în calitatea sa de unitate deținătoare pentru restul de imobil-teren și corpuri de clădire din I,-, predat în data de 29.08.1969.
Deși legea prevedea ca Primăria să comunice persoanelor îndreptățite datele privind persoana juridică deținătoare a restului imobilului, cu toate datele necesare, pentru ca aceștia să o notifice, Primăria a trimis ea însăși, direct, spre soluționare de Construcții I notificările formulate de G, și - pentru partea din imobil pe care o deținea.
Pârâta a primit în termen notificările referitoare la imobilul din I,- pe care-l deține și nu pot fi sancționați reclamanții pentru faptul că Primăria I nu le-a transmis lor toate datele persoanei juridice deținătoare a părții din imobil revendicate pentru aon otifica, ci a transmis ea însăși notificările.
Astfel, autoarea reclamanților a urmat procedura specială instituită de Legea 10/2001, prezenta acțiune fiind admisibilă.
În speță au formulat cerere de intervenție în interes propriu și notificanții și -, cerere admisă în principiu, ei justificându-și calitatea, legătura și interesul de a interveni în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamanții și ceilalți notificanți au făcut dovada, în baza actului autentic - ordonanța de adjudecare nr. 491/06.10.1905 că autorul lor comun a fost proprietarul imobilului care a fost preluat de stat în mod abuziv, fără un titlu valabil.
Prin procesul-verbal din 13.10.1947 clădirea aparținând lui a fost rechiziționată în scopul funcționării Inspectoratului Regional de Siguranță lași. Ordinul de rechiziție s-a referit strict la construcție, terenul nefăcând obiectul acestei rechiziții.
Terenul în suprafață de 4337 nu a fost preluat de stat cu un titlu valabil, astfel încât nu a ieșit legal din proprietatea adevăratului proprietar, iar statul nu putea să-i constituie pârâtului un titlu valabil.
În anul 1958, prin Decizia fostului S Popular Regional s-a transferat doar dreptul de administrare asupra terenului de la Comitetul Executiv Regional I la de Construcții Regional
și succesorii lor au făcut dovada că au calitatea de persoane îndreptățite, conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 coroborate cu dispozițiile art. 4 alin 2 din Legea 10/2001.
Legea 10/2001 a instituit o procedură sui-generis având ca obiect restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu de stat sau de persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor, deținute la data intrării în vigoare a legii de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin 1 al legii. Regula instituită de lege în această materie o reprezintă restituirea în natură a imobilelor, excepția fiind despăgubirea prin echivalent în cazurile expres prevăzute de lege.
Persoanele notificante au dobândit vocația la măsuri reparatorii, cu precizarea că în cazul bunurilor preluate fără titlu valabil, persoanele îndreptățite beneficiază de restituirea în natură a bunului.
Dispozițiile art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, prin care se modifica art. 27 alin 1 din Legea 10/2001 (devenit art. 291 alin. 1) au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 a Curții Constituționale, astfel încât acestea din urmă rămân în vigoare.
Obligația de a restitui în natură imobilele preluate abuziv incubă și societăților comerciale privatizate, cu o condiție - ca bunul revendicat să fi fost preluat de stat fără titlu valabil, ca în cazul de față.
Prin raportul de expertiză topo efectuat în cauză de expert, a fost identificat terenul revendicat prin Planul de situație nr. 2 - anexa 10, astfel: suprafața de 746 delimitată de punctele 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 66, 65, 25, 24, 23, D, 8 și suprafața de 170 delimitată de punctele 1, 2, 3, 22, 1 și 19,20,21,22, 19.
Față de considerentele anterior expuse, tribunalul, în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001, a admis cererea formulată de toți reclamanții și intervenienții și a dispus obligarea pârâtei Construcții I să le restituie imobilul construcție și teren situat în I,- a cărui persoană juridică deținătoare este.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Construcții A, prin reprezentant legal criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Susține apelanta că instanța de fond nu motivat sentința pronunțată decât parțial, dispunându-se doar cu privire la suprafața de 916, fără a face vreo referire la restul suprafeței.
Se mai arată că instanța s-a pronunțat cu privire la ceea ce nu s-a cerut, dispunând restituirea în natură a suprafeței de 916 teren împreună cu construcțiile pe care le dețin pe această suprafață, deși din acțiunea introductivă reiese că se solicită 4337 doar suprafața de teren, fără a se face referire la vreo construcție. De altfel, suprafața de teren respectivă reprezintă parcare pe care nu există nici o construcție, așa cum reiese din raportul de expertiză.
Se mai arată că instanța de fond nu a delimitat cadrul procesual în ceea ce privește dimensiunea terenului solicitat. Astfel reclamanții susțin că sunt moștenitorii unei suprafețe de 4337, dar din aceasta le-a fost deja restituită suprafața de 707,55 prin Dispoziția nr. 3969/16.12.2009 emisă de Primarul municipiului I, iar cu privire la această suprafață a fost pronunțată sentința civilă 8458 din 2.07.2008 prin care pârâta a fost obligată să lase reclamanților și intervenientului în deplină proprietate și liniștită posesie respectiva suprafață.
Cât privește cererea de intervenție formulată se arată că inițial prin încheierea din 17.10.20078 din dosarul -, conexat, instanța a respins o cerere de intervenție în interes propriu formulată de reclamanții din dosarul nr- cu motivarea că intervenienții nu solicitau un drept și în raport de reclamanți, ci doar de subscrisa pârâtă. Ulterior, instanța ce a continuat să judece cauzele reunite a admis o cerere de intervenție în nume propriu a numiților și -, deși avea același temei de drept, cuprindea aceleași motive de fapt și se solicita același lucru.
Pe fondul cauzei se susține că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu există titlu valabil de preluare a autorului reclamanților - intimați, deoarece prin procesul verbal din 13.10.1947 s-a achiziționat doar clădirea, deși titlul de preluare a fost Decretul 92/1950 prin care s-a achiziționat și terenul din speță.
Se mai arată că, în momentul în care societatea a fost finalizată și achiziționată de către actualul acționariat, acesta avea statutul unui text de bună credință, cumpărând o societate fără bunuri revendicate. În contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, vânzătorul atesta că societatea deține certificatul de atestare a dreptului de proprietate, certificat ce includea și suprafața revendicată.
În final se arată că, criticile formulate vizează doar suprafața de 916 teren considerând că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la diferența solicitată.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului formulat de Construcții A și păstrarea ca legală și temeinică a sentinței Tribunalului Iași.
Verificând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de apel formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Prin dispoziția nr. 3969/16.12.2005 emisă de Primarul Municipiului I s-a restituit în natură petenților G, și -, imobilul - clădire și teren aferent în suprafață construită de 707,55 notat în schița anexă cu 1 compus din 7 spații cu altă destinație, situat în I, B-dul. -, nr. 3 și s-au direcționat notificările formulate de G, și - spre competentă soluționare de Construcții I, persoană juridică ce are calitatea de persoană deținătoare pentru diferența de imobil, teren și corpuri de clădire din I,-, predat în data de 29.08.1069. Terenul solicitat și pentru care s-a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 face parte din suprafața de 4337 (construcții și teren) ce a aparținut autorului mamei notificanților, care l-a dobândit în baza ordonanței de adjudecare nr. 491/6.10.1904. În urma probatoriului administrat în cauză (înscrisuri, raport de expertiză tehnică de specialitate pentru identificarea terenului, a suprafețelor libere și a celor afectate de construcții) instanța de fond s- pronunțat în sensul restituirii în natură a suprafeței de 916, liberă de construcții. Sentința instanței de fond cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cu privire la restituirea acestei suprafețe, astfel că susținerile apelatei formulate ca prim motiv de apel nu pot fi primite.
Nici susținerile ce formează cel de-al doilea motiv de apel nu pot fi primite, instanța pronunțându-se raportat la cererea formulată și la probatoriul administrat în cauză, cu privire la suprafața de teren pentru care restituirea în natură este posibilă. De altfel, criticile apelantei cu privire la diferența de teren pentru care instanța de fond nu s-a pronunțat în sensul restituirii nu au justificare, atâta timp cât nici un interes al acesteia nu a fost lezat.
Cât privește faptul că instanța nu ar fi delimitat cadrul procesual în ceea ce privește dimensiunea terenului în litigiu, se observă că, încă de la termenul de la 24.10.2007 s-au depus precizări din care rezultă că imobilul care a format obiectul cererii de retrocedare în baza Legii nr. 10/2001 este constituit din construcții și teren în suprafață de 4337, că prin dispoziția nr. 3969/16.12.2005 a Primarului Municipiului I li s- recunoscut calitatea de succesori ai proprietarului de drept și li s-a retrocedat imobilul construcție, situat în I, B-dul. -, nr. 3, iar pentru restul de imobil teren și corpuri de clădire s-au direcționat notificările spre competentă soluționare apelantei - pârâte. Prin urmare, acesta a fost modul procesual cu care a fost investită instanța de fond și cu privire la care s- pronunțat, raportat la probatoriul administrat în cauză.
Cât privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de notificanții și -, în mod corect a fost admisă de instanță, aceasta având calitatea de succesori ai fostului proprietar.
Totodată, prin dispoziția primarului nr. 3969 din 16.12.2005 acestora li s-a restituit în temeiul Legii 10/2001 suprafața de teren construită de 705,55 situat în I, B-dul. - nr. 3, pentru diferența de teren solicitată notificarea fiind direcționată spre competentă soluționare de Construcții
Pe fondul cauzei instanța constată că reclamanții și intervenienții au făcut dovada că autorul lor comun a fost proprietarul imobilului în litigiu. Imobilul construcție a făcut obiectul unui ordin de rechiziție, și ca urmare prin procesul - verbal încheiat la data de 13.10.1947, acesta a fost rechiziționat în scopul funcționării Inspectoratului Regional de Siguranță Terenul în litigiu nu a făcut obiectul rechiziției, iar în anul 1958, prin decizia fostului S Popular Regional I s-a transferat dreptul de administrare asupra acestuia de la Comitetul Executiv Regional I la de Construcții Regional
Prin urmare, în mod corect s-a constatat de către instanța de fond că terenul nu a fost preluat de cu titlu valabil, astfel încât nu a ieșit din proprietatea adevăratului proprietar, statul neputând să-i constituie pârâtului un titlu valabil.
Pe de altă parte, dispozițiile art. pct. 60 din Titlul I al Legii 245/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, prin care se modifică art. 27 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 291 alin. 1) fiind declarare neconstituționale prin decizia nr. 830 din 8.07.2008, obligația de a restitui în natură imobilele preluate abuziv revine și societăților comerciale privatizate cu condiția ca terenul revendicat să fi fost preluat de stat fără titlu valabil, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtei Construcții I la restituirea în natură a suprafeței de 916 teren, potrivit raportului de expertiză tehnică de specialitate efectuat în cauză.
În consecință, date fiind considerentele expuse și având în vedere și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul și va păstra sentința Tribunalului Iași ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de Construcții I, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 2062 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
15.06.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Andronic Adriana ElenaJudecători:Andronic Adriana Elena, Buliga Georgeta
