Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 103/A/2009
Ședința publică din data de 24 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea președintele Curții de Apel Cluj
Grefier: - -
-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții apelanți, împotriva sentinței civile nr.593/A/05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâții intimați PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚII, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2009, când reprezentanta reclamanților apelanți a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 593 din 05 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu Primarul municipiului C-N și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
A fost anulată dispoziția nr. 4023/20.06.2008 emisă de Primarul municipiului C-
S-a constatat că reclamantul în nume propriu și reclamanții și, în calitate de moștenitori ai defunctului, au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în C-N,-, înscris în CF nr. 31366 C nr. top 11136/6/S/VII.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților și obligarea pârâților la plata acestora.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, respingându-se acțiunea față de acest pârât.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de la și în temeiul Decretului nr. 223/1974, în cauză nefăcându-se dovada că acestora le-ar fi fost achitată, cu ocazia preluării, vreunei sume de bani cu titlu de despăgubire.
Contrar celor deținute de Primarul municipiului C-N prin dispoziția nr. 4023/20.06.2008, prin care s-a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii, reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, astfel că se impune anulara dispoziției atacate.
a decedat la data de 21.01.2005, moștenitori ai lui fiind jun. și, ca descendenți, precum și, ca soție supraviețuitoare.
Imobilul preluat abuziv se află în prezent înstrăinat către o terță persoană, astfel că reclamanții au solicitat măsuri reparatorii în echivalent.
Măsurile reparatorii în echivalent se acordă în condițiile stabilite de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin intermediul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, nefiind posibilă acordarea direct de către instanță a unei sume de bani corespunzătoare valorii imobilului preluat de către stat.
Reclamanții vor putea invoca faptul că autoritățile administrative competente a acorda măsuri reparatorii nu funcționează în mod corespunzător, doar dacă, în viitor, vor constata că nu le-au fost acordate într-un termen rezonabil despăgubirile cuvenite.
Împotriva acestei sentințe reclamanții, și au declarat apel, solicitând schimbarea ei în parte, deoarece instanța a schimbat parțial obiectul procesului și nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor deduse judecății.
În motivarea apelului s-au arătat următoarele:
1. Reclamanții nu au solicitat doar anularea dispoziției Primarului, ci și obligarea directă a statului la plata de despăgubiri, având în vedere ineficiența sistemului instituit prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fiind imprevizibile și nesigure atât termenul de achitare, cât și modalitatea și cuantumul despăgubirii ce trebuie primită. Această împrejurare a fost reținută în mod repetat în hotărârile contra României, care au stabilit că, statele trebuie să asigure transpunerea în practică a legilor de despăgubire în mod clar și coerent, precum și că Fondul Proprietatea nu funcționează într-o manieră susceptibilă de a conduce la acordarea efectivă a unor despăgubiri.
2. Prin decizia în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că instanțele judecătorești trebuie să se pronunțe în mod direct asupra restituirii în natură a bunurilor preluate de stat.
Nu există nici un argument sau rațiune logică pentru care instanțele să nu aibă dreptul de a dispune și cu privire la obligarea statului la plata de despăgubiri într-un cuantum determinat, în acest fel asigurându-se repararea prejudiciului cauzat foștilor proprietari.
3. Sunt de avut în vedere și statuările făcute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea Katz contra României, în raport de care este necesar ca statul să asigure despăgubirea rapidă și adecvată, prin instituirea de proceduri coerente, accesibile, rapide și previzibile.
Față de prioritatea legislației europene în raport cu cea internă, jurisdicția internă nu se poate crampona de existența unor proceduri administrative greoaie și ineficiente.
Totodată, trebuie să se țină seama și de cele statuate prin hotărârea Faimblat contra României privitoare la lipsa de preocupare a statului de a pune ordine în sistemul legislativ privitor la despăgubirea foștilor proprietari.
În cauză, intimații au solicitat, pe cale de întâmpinare, respingerea apelului ca nefondat ( 11, 23).
Cu privire la acest apel, Curtea are în vedere următoarele:
Astfel cum prima instanță a arătat, procedura de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv este stabilită prin normele cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, acestea instituind condițiile și etapele ce trebuiesc parcurse de către persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii și, după caz, de către entitățile cu atribuții în materie.
Normele legale evocate sunt speciale și au caracter imperativ, ele impunându-se cu forță obligatorie, omiterea lor fiind îngăduită numai în situația în care, făcându-se aplicarea prevederilor art. 20 alin. 2 din Constituția României (conform cărora "Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, în care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile"), s-ar constata că prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 ar veni în conflict cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, în sensul evocatelor prevederi constituționale.
În acest sens este și dezlegarea cu caracter obligatoriu făcută prin decizia în interesul legii nr. 33 din 09 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat, cu valoare de principiu, că situația de concurs între legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, derogările de la aceasta din urmă fiind justificate doar în limitele art.20 alin.2 din Constituție.
Astfel fiind, rezultă că regula trebuie să fie reprezentată de parcurgerea procedurii instituite prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, derogările de la aceasta apărând ca excepționale și motivate prin raportare la evocatele prevederi constituționale.
Este adevărat că în cauza Katz contra României Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat (paragraful 34) că statul trebuie să adapteze procedura stabilită de legile de reparație astfel încât aceasta să devină coerentă, accesibilă, rapidă și previzibilă, inclusiv în ceea ce privește metoda pentru alegerea dosarelor care vor fi examinate de către Comisia Centrală, sistemul astfel îmbunătățit trebuind să permită persoanelor în cauză să beneficieze de despăgubiri și/sau să primească acțiunile la Fondul "Proprietatea", în funcție de opțiunea lor, într-un termen rezonabil.
În aceeași hotărâre s-a menționat (paragraful 35) că Guvernul trebuie să facă dovada unor îmbunătățiri vizibile ale sistemului cât mai curând posibil.
Rezultă din aceste statuări ale Curții că ceea ce se pune în discuție, fiind criticată, nu este natura reparației (sume de bani sau, după caz, acțiuni la Fondul "Proprietatea"), ci eficacitatea concretă a procedurii reparatorii, acestea nefiind îndeajuns de rapidă pentru a se putea considera că are aptitudinea de a conduce într-un termen rezonabil la plata despăgubirii.
Prin urmare, ceea ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului solicită este organizarea corespunzătoare a procedurilor, astfel încât acordarea reparației să apară ca efectivă.
Astfel fiind, rezultă, implicit, și în cazul în care instanțele judecătorești ar stabili ele însele, în mod direct, suma de bani ce i s-ar cuveni persoanei îndreptățite fără a mai pretinde parcurgerea procedurii instituite de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu există certitudinea că suma de bani astfel stabilită ar fi plătită într-un termen scurt, susceptibil de a fi caracterizat ca rezonabil.
Importantă este, așadar, nu doar determinarea despăgubirii ce i se cuvine persoanei îndreptățite în temeiul Legii nr. 10/2001, ci existenței unei voințe suficiente a statului de a asigura, în concret, plata reparației. În caz contrar, suma de bani pe care instanțele ar stabili-o în sensul cerut de apelanți ar putea ajunge să fie încasată cu întârziere și într-un interval de timp imprevizibil la momentul stabilirii întinderii despăgubirilor, ceea ce, de asemenea, ar însemna, în sensul celor arătate în hotărârea Katz contra României, punerea persoanelor îndreptățite în imposibilitatea de a beneficia de despăgubiri într-un termen rezonabil.
Pe cale de consecință, prezenta instanță apreciază că atâta vreme cât prin ea însăși stabilirea direct de către instanță a unei sume de bani nu garantează rapiditatea despăgubiri, deci efectivitatea ei, și, prin aceasta, satisfacerea dreptului reclamanților, nu se impune admiterea apelului, și a acțiunii potrivit celor solicitate de către apelanți, căci în prezent nu natura despăgubirii și mecanismele procedurale sunt, prin ele însele, deficitare, ci organizarea concretă a punerii lor în aplicare.
Se va respinge, deci, apelul în baza art. 296 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 593 din 05 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.VM/dact.MM
8ex./
Jud.fond:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
