Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 106/A/2009
Ședința publică din 27 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean vicepreședintele al Curții
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de pârâtul PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN C, precum și apelul declarat de pârâta REGIA AUTONOMĂ A DRUMURILOR JUDEȚENE, împotriva sentinței civile nr. 680/16 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații, și, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședința a termenului din data de 13 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 680/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților Președintele Consiliului Județean C și Regia Autonomă a Drumurilor Județene C-N și, în consecință, a fost anulată parțial Dispoziția nr. 454/24.08.2007, emisă de Președintele Consiliului Județean C cu privire la acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața de 420 mp.; s-a dispus restituirea în favoarea reclamanților a suprafeței de 420 teren, conform identificării din raportul de expertiză întocmit de expert Poșta, varianta 2, parte integrantă din prezenta; au fost menținute restul dispozițiilor cuprinse în Dispoziția nr. 454/2007; a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți; au fost obligați în solidar pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert suma de 1200 lei și reclamantului suma de 1000 lei onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, cu privire la excepția autorității de lucru judecat, că prin sentința civilă nr. 7136/2003, pronunțată în dosarul nr. 260/2003 al Judecătoriei Cluj -N, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, și împotriva Consiliului Județean C și Regia Autonomă a Drumurilor Județene C-N, precum și acțiunea acelorași reclamanți în contradictoriu cu Prefectura Județului C, Consiliul local C-N și Municipiul C-N prin Primar.
Prin decizia civilă nr. 42/2004, pronunțată de Curtea de Apel în dosar nr. 7716/2003, s-a anulat sentința civilă nr. 7136/2003 și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Prin sentința civilă nr. 1174/2004, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 2498/2004 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâților Județul C prin Consiliul Județean, C, Primarul municipiului C-N și Consiliul Local al municipiului C-N, și s-a constatat preluarea abuzivă a imobilului teren în suprafață de 1259, situat în municipiul C-N,-, înscris în CF nr. 1914 nr. topo 702/1/1 - construcție: casă de locuit pe fundație de piatră, pereți din zidărie de cărămidă cu 2 camere, bucătărie și dependințe, fiind respinse celelalte cereri, precum și acțiunea formulată în contradictoriu cu Prefectura județului
Prin decizia civilă nr. 2556/A/2004, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr. 10072/2004, s-a admis apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 1174/2004 a Tribunalului Cluj care a fost anulată în parte cu privire la soluția dată petitului privind restituirea în natură și evocând fondul cu privire la acest petit s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului situat în C-N,-, teren în suprafață de 335, înscris în CF nr. 1914 nr. topo 702/1/1 și casă de locuit compusă din 2 camere, bucătărie și dependințe, potrivit identificării făcute prin raportul de expertiză întocmit de expert în dosarul nr. 260/2003 al Judecătoriei Cluj -N, condiționat de rambursarea sumei primite cu titlu de despăgubiri.
Decizia civilă nr. 2556/A/2004 pronunțată de Curtea de APEL CLUJa rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate de Județul C prin Consiliul Județean și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 7604/2006.
În privința părților, tribunalul a constatat că există identitate însă această condiție a legii nu se verifică în ceea ce privește obiectul cererilor succesive în judecată, întrucât prima cauză a avut ca obiect constatare preluare abuzivă, rectificare CF și restituire în natură, în timp ce prezenta cauză are ca obiect plângere împotriva Dispoziției nr. 454/24.08.2007 emisă de Președintele Consiliului Județean În ceea ce privește cauza, aceasta este identică în ambele cereri, fiind vorba de aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 137. proc. civ. raportat la art. 1201. civ. tribunalul a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de cei doi pârâți.
Pe fond, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 454, emisă la 24.08.2007 de Președintele Consiliului Județean C, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 924 și construcții demolate, imobil ce face obiectul notificării reclamanților, deoarece construcțiile sunt demolate iar terenul nu este liber, fiind ocupat de construcțiile pârâtei. Pentru imobilul teren în suprafață de 924 și construcții demolate - parte din locuință și anexe gospodărești, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Pentru a verifica temeinicia dispoziției atacate, a fost administrată proba cu expertiza în vederea stabilirii terenului liber de construcții care poate face obiectul restituirii.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert Poșta s-a stabilit că din nr. topo 702/1/1 există o porțiune de teren de 420 pe care este amplasat un șopron pentru depozitarea materialelor necesare domeniului de activitate al drumurilor. Conform poziției reprezentantei acest șopron nu reprezintă o construcție specială și nici nu a necesitat investiții deosebite. este construit din piloni acoperit cu onduline. În vederea construirii acestui depozit nu a fost eliberată autorizație de construcție.
Având în vedere că suprafața de 420, identificată de expertă în raportul întocmit, nu reprezintă o construcție definitivă și autorizată, iar potrivit dispozițiilor pct.10.3 din HG nr. 250/2007 nu este afectată de conducte sau alte investiții subterane și nici nu afectează căile de acces ale pârâtei, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7, 9 și 10 din Legea nr. 10/2001, care obligă la restituirea în natură a terenului liber. Raportat la considerentele mai sus invocate, în baza dispozițiilor art. 26 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, a admis acțiunea și a anulat parțial dispoziția nr. 454 emisă la 24.08.2007 de Președintele Consiliului Județean C cu privire la acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața de 420 Totodată, a dispus restituirea în favoarea reclamanților a suprafeței de 420 teren, conform identificării din raportul de expertiză întocmit de expert Poșta, varianta 2, parte integrantă din prezenta, menținând restul dispozițiilor cuprinse în dispoziția nr. 454/2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Președintele Consiliului Județean C și Regia Autonomă a Drumurilor Județene C, prin reprezentanții legali.
1. În motivele apelului, Regia Autonomă a Drumurilor Județene Cas olicitat admiterea apelului și, într-o nouă judecată a cauzei pe fond, respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
Se apreciază că Tribunalul Cluja pronunțat o sentință nelegală întrucât obiectul dedus judecății prin acțiunea care a fost soluționată prin decizia nr. 2556/A/2004 a Curții de APEL CLUJa fost o plângere formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, identic cu obiectul dedus judecății prin prezenta acțiune.
În opinia apelantei, obiectul acțiunii este "ceea ce se cere prin acțiune, pretenția concretă a reclamantului, reprezentând în același timp protecția dreptului subiectiv al unui interes". Or, interesul este același în ambele acțiuni întemeiate pe Legea nr. 10/2001, și anume restituirea în natură a imobilului casă și teren, respectiv acordarea unor despăgubiri bănești pentru ceea ce nu poate fi restituit.
Referitor la autoritatea de lucru judecat, instanța supremă a statuat, printr-o decizie de speță, că pentru a exista o identitate de obiect între două acțiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în același mod, fiind suficient ca din cuprinsul celor două acțiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același (Decizia nr. 4525/2004).
În cauză, scopul final urmărit de reclamanți în ambele acțiuni deduse judecății îl reprezintă restituirea în natură a imobilului teren liber, fiind prezente elementele autorității de lucru judecat, prevăzute de art. 1201. civ.
2. Motivând apelul, Președintele Consiliului Județean a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și respingerea plângerii formulate, consecutiv admiterii excepției autorității lucrului judecat, în baza art. 1201. civ.
Se apreciază că nu este vorba, în speță, de funcționarea excepției de lucru judecat, ci de manifestarea efectului pozitiv al lucrului judecat, ceea ce s-a verificat jurisdicțional anterior având valoarea prezumției absolute, care în raporturile dintre părți nu mai poate face obiectul dovezii contrare.
Așadar, ceea ce s-a stabilit în litigiu anterior, în legătură cu suprafața de teren susceptibilă de a fi restituită în natură, se impune într-o judecată ulterioară, de o manieră care nu permite o probă contrară și determină aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în sensul acordării unor despăgubiri, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
În mod greșit prima instanță reține că nu există identitate de obiect între cele două cauze, dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material fiind identic, constituindu-l dreptul de proprietate și bunul revendicat. Reclamanții revendică aceeași suprafață de teren cu privire la care instanțele s-au pronunțat.Mai mult decât atât, prima instanță a dispus restituirea în natură a suprafeței de 420 mp. teren, fără a obliga reclamanții la restituirea despăgubirilor aferente terenului retrocedat, în condițiile în care aceștia au restituit o sumă de bani proporțională cu suprafața de construcție restituită și terenul de 335 mp. fiind necesar a restitui și despăgubirile privind diferența de până la 660 mp.
Verificând hotărârea atacată, în limitele devoluțiunii stabilite prin cele două declarații de apel, potrivit art. 295 alin. 1. proc. civ. curtea reține următoarele:
Prin cererea în judecată înregistrată sub nr. 5872/2002, pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții, și au chemat în judecată, în calitate de pârâți, pe Primarul municipiului C-N, Consiliul Local al municipiului C-N și Regia Autonomă C, solicitând instanței textual: "să constate preluarea abuzivă, fără titlu, a imobilului proprietatea reclamantei și a defunctului, imobil: casă de locuit, curte și grădină, situat în municipiul C-N,-, înscris în CF nr. 1914, nr. top 702/1/1, compus din casă din cărămidă cu două camere și o bucătărie, dependințe și teren în suprafață de 1259 mp.; să dispună restituirea în natură a imobilului menționat; să dispună rectificarea de carte funciară prin reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în situația în care se opune admiterii acțiunii".
În motivele cererii, reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român prin efectul Decretelor de expropriere nr. 280/1963 și nr. 375/1973 însă construcția nu a fost demolată, astfel că se impune restituirea integrală în natură, sub condiția restituirii despăgubirilor încasate la expropriere.
Au mai arătat reclamanții că față de prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998 și cele ale art. 1, art. 2 și art. 7 din Legea nr. 10/2001, se impune restituirea în natură a întregului imobil și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare pentru cauză imorală și ilicită, deoarece statul a procedat la vânzarea unui imobil dobândit abuziv și fără titlu, neavând niciodată calitatea de proprietar.
Prin sentința civilă nr. 1174/21.05.2004 a Tribunalului Cluja fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă a Drumurilor Județene C și, consecutiv admiterii acțiunii în parte, s-a constatat preluarea abuzivă a imobilului teren în suprafață de 1259 mp. și a imobilului construcție, situate administrativ în C-N,- și identificate cu nr. top 702/1/1 în CF nr. 1214. Totodată, au fost respinse toate celelalte capete de cerere și s-a respins acțiunea față de Prefectura Județului C, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestei părți ( 66-69 dosar tribunal).
Prin decizia civilă nr. 2556/A din 15.12.2004 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr. 10072/2004 a fost admis în parte apelul reclamanților, a fost anulată în parte sentința atacată și, evocând fondul, instanța de apel a admis cererea de restituire în natură, dispunând restituirea în natură către reclamanți a imobilului casă de locuit și teren în suprafață de 335 mp. identificat cu nr. top 702/1/1 în CF nr. 1914, condiționat de rambursarea sumei primite cu titlu de despăgubiri.
Instanța a respins apelul pârâtului Județul C prin Consiliul Județean C și a menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 1174/2004 a Tribunalului Cluj.
Observă curtea faptul că, în considerentele deciziei, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, stabilind că imobilul casă și teren expropriat nu a fost folosit în întregime în scopul prevăzut prin decretele de expropriere, astfel că în absența unei noi declarații de utilitate publică se impune restituirea construcției cu destinația de casă de locuit și a terenului aferent în suprafață de 335 mp. situat în C-N,-.
Hotărârea instanței de apel a fost menținută prin decizia nr. 7604/29.09.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-, fiind respinse ca nefondate recursurile declarate de Județul C prin Consiliul Județean C și Astfel, această hotărâre judecătorească a dobândit puterea lucrului judecat.
Prin dispoziția nr. 454/24.08.2007, dată de Președintele Consiliului Județean C în condițiile și pe temeiul Legii nr. 10/2001, a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 924 mp. identificat cu nr. top 702/1/1 în CF nr. 1214, care face obiectul notificării petiționarilor, și, cu motivarea că terenul nu este liber de construcții, iar în privința construcțiilor solicitate acestea au fost demolate. Pentru imobilul notificat, teren în suprafață de 924 mp. și construcții demolate, prin aceeași dispoziție s-a propus acordarea unor despăgubiri în condițiile Titlului VII ale Legii nr. 247/2005.
Această dispoziție a fost atacată de reclamanții, și cu o plângere, înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj la 24.09.2007.
Prin această plângere, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu Președintele Consiliului Județean C și Regia Autonomă a Drumurilor Județene, anularea parțială a dispoziției nr. 454/2007, în sensul de a se dispune restituirea în natură a suprafeței de teren de aproximativ 300-400 mp. liber sau ocupat de construcții provizorii, și acordarea unor despăgubiri numai pentru terenul care nu mai poate fi restituit în natură.
În motivele plângerii, reclamanții precizează că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă le-a fost restituită casa împreună cu terenul în suprafață de 335 mp. astfel că obiect al dispoziției atacate îl constituie terenul în suprafață de 924 mp. din care suprafața de aproximativ 400 mp. este susceptibilă de restituire în natură, fiind parțial liberă și parțial ocupată de un șopron.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În fața primei instanțe, Președintele Consiliului Județean a invocat în apărare autoritatea de lucru judecat, excepție pe care în mod corect tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, prin sentința atacată în prezent cu apel.
Potrivit dispozițiilor art. 1201. civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Așadar, invocarea cu succes a excepției lucrului judecat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei elemente, care sunt și elementele acțiunii civile în justiție, și anume: identitate de obiect, identitate de cauză și identitate de persoană.
Din perspectiva identității de obiect, apare obligatoriu a se observa nu numai dacă este vorba despre același bun determinat, dar și de același drept sau interes pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie.
Prin cauză, urmează a se înțelege faptul material sau juridic care constituie temeiul legal sau fundamentul dreptului ori al beneficiului legal pe care una dintre părți îl prevalează, cauza nu este însuși dreptul a cărui ocrotire se solicită, ci ea constituie sursa generatoare a acestuia.
Totodată, apare necesar a distinge între obiectul cererii introductive de instanță și obiectul acțiunii civile, apelanții fiind, sub acest aspect într-o evidentă confuzie.
Dacă obiectul cererii introductive de instanță îl reprezintă pretenția concretă, ceea ce reclamantul pretinde instanței în legătură cu dreptul său, obiectul acțiunii îl reprezintă dreptul subiectiv sau beneficiul legal pe care reclamantul îl prevalează în legătură cu un bun determinat. Sub aspectul obiectului, acțiunea se distinge și de dreptul subiectiv material prin faptul că obiectul acțiunii nu este identic cu acela al dreptului, unul și același drept subiectiv putând fi protejat prin mai multe acțiuni, fiecare dintre aceasta având un obiect diferit. Este valabil și reversul, în sensul că prin una și aceeași acțiune pot fi valorificate două sau mai multe drepturi subiective; totul depinde de ceea ce reclamantul, uzând de o anumită acțiune, solicită instanței prin cererea introductivă în legătură cu dreptul său.
În cauză, rezultă astfel cu evidență că reclamanții au uzat de două acțiuni distincte pentru valorificarea aceluiași drept, dreptul de proprietate, purtând asupra unor bunuri materiale diferite.
Prin urmare, nu doar obiectul este diferit ci și cauza diferă în cele două cereri succesive în judecată.
În anul 2002, aceeași reclamanți au exercitat o acțiune în restituire de drept comun, obținând restituirea casei de locuit și a suprafeței de teren aferentă prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994, iar nu a Legii nr. 10/2001, consecutiv stabilirii caracterului abuziv al preluării imobilului.
Actualul demers judiciar al reclamanților a fost determinat de emiterea dispoziției nr. 454/24.08.2007, prin care entitate învestită cu soluționarea notificării s-a pronunțat explicit cu privire la dreptul la restituire pretins în limitele unei suprafețe de 924 mp. teren, care nu include terenul cu privire la care reclamanții au obținut o hotărâre judecătorească de restituire pe calea dreptului comun. Mai mult decât atât, cauza cererii în judecată o reprezintă dispozițiile Legii nr. 10/2001, care prin art. 26 alin. 3 reglementează o procedură specială a controlului judiciar a deciziilor sau, după caz, a dispozițiilor motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură.
A considera altfel, înseamnă a nega dreptul reclamanților de a ataca în justiție dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 924 mp. dată de Consiliul Județean C cu nr. 454/2007.
În limitele acestei suprafețe de teren, cu privire la care Consiliul Județean Caa preciat în privința imposibilității de restituire în natură ulterior pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile mai sus evocate, prima instanță a exercitat controlul judiciar stabilind în mod temeinic faptul că există o suprafață de 420 mp. teren care nu este afectată de conducte sau alte utilități subterane, nu afectează căile de acces și nu este ocupată de construcții definitive, fiind posibilă restituirea în natură, conform variantei 2 din raportul de expertiză întocmit de ing. exp. Poșta ( 95 dosar tribunal).
În raport cu această situație de fapt, corect stabilită, curtea constată că s-a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. 3 raportat la art. 10 alin. 3, 4, 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, și art. 10.3 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului României nr. 250/2007.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296. proc. civ. curtea va respinge apelurile ca nefondate și va păstra în tot hotărârea atacată.
În conformitate cu dispozițiile art.298 raportat la art.271 alin. 1.pr.civ. apelanții urmează a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată determinate intimaților în apel, respectiv 1.500 lei, justificate prin chitanța de plată a onorariului de avocat, depusă în original la fila 25 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN C și REGIA AUTONOMĂ A DRUMURILOR JUDEȚENE C-N împotriva sentinței civile nr. 680 din 16 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții apelanți să plătească intimaților, și suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.MM
7 ex./
Jud.fond:
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Băldean
