Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 107
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR. TR. S împotriva sentinței civile nr. 298 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciliul în Dr. Tr. S, str. -, nr. 176, - 12,. 1,. 3, jud. M, cu domiciliul în Dr. Tr. S,-,. 1,. 1, jud. M având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic, reprezentând apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR. TR. S, și intimatul reclamant, personal și asistat de avocat G, același avocat reprezentând și intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru intimații reclamanți, a depus copia certificatului de naștere a intimatei reclamante, pentru a dovedi că este moștenitoarea legală a vânzătorilor construcției și terenului.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă, a depus proces-verbal/23.07.2008 încheiat de Comisia Locală de Aplicare a Legii 10/2001.
A arătat că au înțeles să invoce în temeiul art. 1 alin. 6 și art. 4 din Legea 554/2004 excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 1938/2006, această dispoziție fiind emisă din eroare întrucât la data emiterii actele depuse în temeiul Legii 10/2001 nu erau lizibile. A considerat că dispoziția are caracterul unui act administrativ și trebuia urmată în această situație procedura de contencios-administrativ. A solicitat suspendarea dosarului de față și trimiterea dosarului la instanța de contencios-administrativ pentru soluționarea excepției, motivând că soluționarea prezentei cauze depinde de soluționarea excepției de nelegalitate invocate.
Avocat, pentru intimații reclamanți, s-a opus suspendării cauzei și a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 1938/2006, întrucât asupra acestei excepții s-au pronunțat deja trei instanțe, considerând că a fost emisă în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001.
Curtea a respins cererea de suspendare a cauzei și de sesizare a instanței de contencios-administrativ, considerând că Dispoziția 1938/2006 nu face parte din categoria actelor administrative unilaterale față de care se poate ridica excepția de nelegalitate. prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Considerând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, în raport de care a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și pe fond respingerea contestației.
A arătat că dispoziția nr. 2887/2008 a fost emisă legal, în temeiul pct. 1.4 lit. C din nr.HG 250/2007, potrivit cărora persoanele ce formulează notificare sunt îndreptățite la măsuri reparatorii după ce fac dovada dreptului de proprietate. Însă, reclamanții fac dovada dreptului de proprietate doar asupra construcției, nu și a terenului, ce a trecut în proprietatea Statului în baza Legii nr. 58/1974. Astfel încât acest teren nu face obiectul Legii 10/2001 întrucât nu a fost în proprietatea reclamanților. Prin dispoziția emisă în 2008 s-a rectificat practic o altă dispoziție emisă în mod eronat. A depus concluzii scrise și copie decizie emisă într-o speță similară.
Avocat, pentru intimații reclamanți, a arătat că terenul aferent construcției a fost dobândit de reclamanți de la părinții reclamantei, însă la vânzare terenul a trecut în proprietatea Statului întrucât la această dată erau în vigoare dispozițiile Legii 58/1974. Decretul de expropriere a fost dat pentru construcție și teren pe numele lui și. A susținut că Dispoziția 1938/2006 a fost legal emisă pentru suprafața de 298. teren liber, neafectat de utilități publice. Pe acest teren reclamanții au efectuat lucrări de îmbunătățire. A solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La data de 15 octombrie 2008, reclamanții, și au formulat contestație în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului DTS, împotriva dispoziției nr. 2887/06.08.2008 emisă de Primarul municipiului DTS, solicitând anularea acesteia.
In motivarea contestației, reclamanții au arătat că prin dispoziția nr. 1938/08.08.2008 a cărei legalitate a fost examinată de Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr.2017/12.12.2006 dată în dosar nr. 8938/2006, irevocabilă, li s-a restituit în natură suprafața de teren de 238 mp situată în DTS -, cu vecini N, V și E - domeniu public, S - str. -.
Din anul 2006, au îngrădit terenul, au plătit impozitul anual până în prezent și au făcut investiții în sensul că l-au acordat la rețeaua de apă, canal și energie.
La data de 06.08.2008, pârâta a emis o altă dispoziție cu nr. 2887 prin care a modificat-o pe cea anterioară( nr. 1938/08.08.20006) în sensul că le-a respins cererea de restituire în natură a aceluiași teren de 283 mp cu motivarea că a trecut în proprietatea statului conform 58/1974.
Prin întâmpinare, pârâta invocă excepția inadmisibilității contestației de față, întrucât prin sentința civilă nr.2017/2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a reținut că petenții nu erau îndreptățiți să primească restituirea în natură a terenului fiindcă acesta a trecut în proprietatea statului în baza 58/1974, dispoziția 1938/2006 fiind astfel eronat soluționată.
Prin sentința civilă nr. 298 din 8 decembrie 2008 s-a admis acțiunea și s- anulat dispoziția atacată.
Pentru se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 1938/08.08.2006 emisă de Primarul municipiului DTS, s-a dispus restituirea către reclamanți a suprafeței de teren de 283 mp situată în- cu vecini: N, V și E - domeniu public, S - str. -
Dispoziția a fost contestată numai de cei doi reclamanți, care au solicitat să li se restituie întreaga suprafață de 900 mp aflată la aceeași adresă.
Prin sentința civilă nr. 2017/12 dec.2006 s-a respins contestația reclamanților cu motivarea că dispoziția nr. 1938/08.08.2006 a fost emisă în conformitate cu disp. 10/2001, soluție care a fost menținută și de instanțele de control judiciar prin deciziile 462/12.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și 17079/26.10.2007 pronunțată de ICCJ.
Primăria municipiului DTS, care a avut aceeași calitate și în cauza în care s-a pronunțat. nr. 2017/12.12.2006, nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a dispoziției.
S-a arătat că dispoziția nr. 1938/08.08.2006 este intrată în puterea lucrului judecat, iar modificarea acesteia printr-o altă dispoziție ulterioară în sensul respingerii cererii de restituire în natură a terenului este nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primăria DTS, motivând că instanța de fond nu a avut rol activ și nu a reținut că dispoziția 1938/2006 a fost modificată prin dispoziția 2887/2008 ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile 2017/2006.S-a arătat că petenții nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului deoarece acesta a trecut în proprietatea statului în baza legii 58/1974. S-a susținut că prin prima dispoziția a fost eronat soluționată notificarea, contractul de vânzare cumpărare prezentat de petenți fiind ilizibil și astfel unitatea deținătoare nu a putut constata titlul statului și nu a reținut că petenții aveau în proprietate doar construcția, nu și terenul.
A fost invocată excepția de nelegalitate a dispoziției 1938/2006 conform dispozițiilor art. 4 din legea 554/2004, susținându-se că autoritatea emitentă poate să modifice, să revoce sau să anuleze actul administrativ emis cu încălcarea prevederilor legale.
Cererea apelantei de suspendare a cursului judecății și de înaintare a dosarului la secția de contencios administrativ a fost respinsă întrucât dispoziția emisă în temeiul legii 10/2001 nu este un act administrativ unilateral asupra căruia se poate ridica excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 din legea 554/2001. Mai mult, prin dispozițiile art. 5 alin. 2 din legea 554/2004 se arată că sunt exceptate de la controlul pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 25 alin. 4 din legea 10/2001 ( în redactarea actuală), decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
După emiterea Dispoziției 1938/08.08.2008 și comunicarea către persoanele îndreptățite, aceasta a făcut obiectul controlului de legalitate și temeinicie din partea instanțelor de judecată și a intrat în circuitul civil, producând efecte în planul dreptului de proprietate. A fost pronunțată astfel sentința civilă 2017/2006 a Tribunalului Mehedinți, devenită definitivă și irevocabilă, în urma soluționării apelului de către Curtea de Apel Craiova și a recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Această dispoziție face dovada deplină a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 238. teren, pentru care reclamanții au achitat taxele și impozitele locale. Reclamanții au dobândit astfel, prin dispoziția 1938/2006, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO iar dreptul lor de proprietate asupra bunului respectiv este protejat și garantat nu numai constituțional, prin art. 41 din legea fundamentală, ci și prin dispozițiile dreptului european.
Începând cu anul 1982, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dispozițiile cuprinse în art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului instituie cu privire la dreptul de proprietate o protecție care nu este absolută, ci conține limite ale exercițiului acestui drept și anume posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general. Instanța europeană a consacrat o limită jurisprudențială dată de atingerea substanței dreptului, arătând că și dacă este vorba despre asigurarea realizării unui interes general, nu trebuie să se ajungă la golirea de conținut a dreptului proprietarului bunului.
dreptului de proprietate care înfrâng dispozițiile de protecție instituite de art. 1 decurg din acte ale autorității statale cărora li se impune existența unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru realizarea lui, raport care poate fi întotdeauna supus controlului Curții europene.
Soluția aleasă de unitatea deținătoare de a respinge cererea de restituire în natură prin cea de a doua dispoziție echivalează cu o expropriere de fapt și constituie o negare a dreptului de proprietate recunoscut anterior reclamanților, ceea ce constituie o încălcare vădită a dreptului.Nu este fondată susținerea apelantului în sensul că emiterea celei de a doua dispoziții este efectul motivării hotărârilor judecătorești care au analizat dispoziția 1938/2006, deoarece prin acestea s- analizat dacă petenții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a unei suprafețe de 900. teren. Prin dispoziție s-a restituit suprafața de 283. iar instanțele au considerat legală această dispoziție și au reținut că doar pentru această suprafață s-a făcut dovada dreptului de proprietate.
Potrivit motivării deciziei din recurs, contractul de vânzare cumpărare 3393/1983 nu conferă petenților drept de proprietate asupra diferenței de teren, de aproximativ 600. ceea ce s-a preluat de la petenți a fost casa și terenul de 283. imobile asupra cărora s-a dovedit dreptul de proprietate.
Pornind de la această motivare nu se poate ajunge la concluzia că instanțele au considerat nelegal emisă dispoziția 1938/2006 și că unitatea deținătoare era îndreptățită să emită o nouă dispoziție, prin care să revină asupra drepturilor irevocabil recunoscute reclamanților. Nu mai este posibilă invocarea modului în care imobilul a fost preluat de către stat și a dispozițiilor din normele metodologice de aplicare a legii 10/2001, care exceptează legea 58/1974 din categoriile preluărilor abuzive deoarece același temei de drept a constituit motivul pentru care cererea adresată prin notificare a fost admisă și ulterior analizată de instanțe anterioare, care s-au pronunțat în mod irevocabil.
Apreciind că prima instanță pronunțat o hotărâre legală și temeinică iar criticile din apel nu sunt întemeiate, apelul se va respinge ca nefondat, potrivit art. 296
În temeiul art. 274 c, apelantul va fi obligat către intimați la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR. TR. S împotriva sentinței civile nr. 298 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciliul în Dr. Tr. S, str. -, nr. 176, - 12,. 1,. 3, jud. M, cu domiciliul în Dr. Tr. S,-,. 1,. 1.
Obligă apelanta pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. tehnored. GI
5ex/1.04.2009
Jud. fond -
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Dan Spânu
