Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 107/Ap
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de intimata SC SRL B, împotriva sentinței civile nr. 121/13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 1 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 7 octombrie 2009 și apoi, pentru astăzi, 14 octombrie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil formulat de intimata SC SRL, constată că prin sentința civilă nr. 121/2009, Tribunalul Brașova admis contestația formulată de contestatoarea, prin mandatar -, în contradictoriu cu intimații B și Municipiul prin Primar și în consecință a dispus anularea Deciziei nr. 406/14.07.2005 emisă de intimata B și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri contestatoarei pentru imobilul situat în B-, înscris în CF 19405 B, nr. top 9207/50 totul/1, compus din trei camere, bucătărie, hol, baie, garaj și 50% din părțile de uz comun și teren, în cuantum de 98.080 Euro în echivalent lei la data plății.
De asemenea, a obligat intimata B să plătească suma de 2671,75 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin Notificarea 15361/31.07.2001, contestatoarea a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în B-, înscris în CF 19405 B, nr. top 9207/50 totul/1, construcții și teren, sau despăgubiri reprezentând valoarea reală a acestui imobil.
Potrivit înscrierii din CF 19045 B, imobilul a fost înstrăinat foștilor chiriași în baza Legii 112/1995 ( fila 17 ), contestatoarea solicitând în mod expres acordarea de despăgubiri bănești la valoarea reală a acestuia.
Prin Decizia nr. 406/14.07.2005, intimata a respins notificarea contestatoarei cu motivarea că, la trecerea în proprietatea Statului în baza Decretului 223/1974 a imobilului notificat, contestatoarea a fost îndestulată rezonabil prin plata sumei de 61.201 lei, iar trecerea în proprietatea Statului în baza Decretului 223/1974 nu poate fi considerată abuzivă.
Vânzarea imobilul de către către fam. constituie impediment la restituirea în natură, contestatoarea solicitând, de altfel și soluționarea prin echivalent, sub modalitatea acordării de despăgubiri bănești.
Conform art.2 al Legii 10/2001, coroborat cu art. 1.4 lit. B din Normele metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin HG nr. 250/2007, imobilul notificat a fost preluat în mod abuziv de stat, contrar susținerilor intimatei.
Potrivit art. 1 al. 2 din Legea nr. 10/2001, în situația în care nu se poate restitui în natură imobilul preluat abuziv, persoanele îndreptățite pot opta pentru acordarea de despăgubiri sau compensarea cu alte bunuri sau servicii. Această modalitate de reparare prin echivalent care constă în compensare cu alte bunuri sau servicii este prevăzută cu condiția ca, persoana îndreptățită să-și dea acordul în această privință, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Prin art. 4 din legea specială privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv au fost consacrate principiile acordării unor "despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate în mod abuziv de Statul Român" ca și cel al neplafonării prin lege a acestora.
Neacordarea acestora la nivelul de piață contravine principiului reparării integrale a prejudiciului suferit ca urmare a privării de prerogativele conferite de proprietate din perspectiva art. 44 al. 3 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Prin lucrarea de evaluare efectuată expert a fost stabilită valoarea imobilului teren la nivelul sumei de 38.880 Euro (fila 196 ), iar prin lucrarea de evaluare efectuată expert a fost stabilită valoarea imobilului construcție la nivelul sumei de 59.200 Euro, astfel că suma ce urmează a fi acordată contestatoarei în echivalent lei la data plății este de 98.080 euro.
Nici susținerea intimatei potrivit căreia, la trecerea în proprietatea Statului în baza Decretului 223/1974 a imobilului notificat, contestatoarea a fost îndestulată rezonabil prin plata sumei de 61.201 lei nu poate fi reținută, din perspectiva celo0r mai sus arătate, legiuitorul prevăzând, în art. 12 din Legea 10/2001, că restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata SC SRL pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de apel se arată că s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de 98.080 Euro pentru imobilul preluat abuziv, fără a se ține seama la pronunțarea sentinței de faptul că notificatoarea a primit, cu ocazia preluării imobilului, despăgubiri în cuantum de 61.201 lei. În cauză sunt incidente, sub acest aspect, dispozițiile art. 11 alin. 7 din Legea nr. 10/2001.
O altă critică vizează cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubiri, considerându-se în acest sens că suma de 98.080 Euro, stabilită prin expertiză, este net superioară valorii reale de piață a apartamentului.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de apel, instanța constată că apelul este nefondat.
Imobilul în litigiu situat în-, înscris în CF 19405 B, nu face obiectul material al exproprierii, fiind preluat în baza Deciziei nr. 223/1974 și prin urmare nu se circumscrie dispozițiilor art. 11 alin. 7 din Legea nr. 10/2001, invocate de apelantă ca temei de drept pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor. Textul de lege prevede că valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren și construcții din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat care nu se poate restitui în natură.
Apelanta SC SRL, societate ca a administrat imobilul în llitigiu, este terț față de raporturile juridice reglementate prin Legea nr. 10/2001 și își poate valorifica pretențiile înn cadrul unei acțiuni separate, având în vedere că în cauză nu a investit i8nstanța cu o cerere în acest sens. Pe de altă parte, suma datorată cu titlu de despăgubire în condițiile preluării imobilului în temeiul Decretului nr. 223/1974, a fost plătită de la bugetul statului, ceea ce înseamnă că numai statul român, prin instituțiile abilitate, este îndreptățit la încasarea sumelor datorate cu acest titlu.
Nefondată este și critica cu privire la cuantumul despăgubirilor. Notificarea fiind soluționată anterior intrării în vigoare a legii nr. 247/2005, în speță sunt aplicabile prevederile alin. 1 și art. 16 în sensul că instanța de judecată poate stabili cuantumul acestor despăgubiri cuvenite beneficiarilor legii de reparații, reprezentând valoarea de circulație a bunului.
În ceea ce privește valoarea până la limita căreia urmează a fi acordate măsurile reparatorii, aceasta va fi corespunzătoare celei de piață, determinată conform standardelor internaționale de evaluare. Neacordarea acestora la nivelul de piață ar contraveni nprincipiului reparării integrale a prejudiciului suferit și a legii speciale de reparație care consacră principiile acordării unor despăgubiri juste și echitabile.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că privarea de proprietate, combinată cu absența unei despăgubiri, constituie o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu respectul dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ( cauza Porteanu). Or, chiar din jurisprudența CEDO reiese că atunci când statul nu mai poate să restituie imobilul în natură, iar măsurile reparatorii prin echivalent, prevăzute de lega internă sunt încă iluzorii, urmează să se plătească reclamantei despăgubiri bănești.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod pr. civ. apelul declarat urmează să fie respins.
Reținându-se culpa procesuală a apelantei, în temeiul art. 274 Cod pr. civ. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către contestatoarea, în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta intimată SRL împotriva sentinței civile nr. 121/13.04.2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Obligă apelanta la plata cheltuielilor de judecată către contestatoarea ursula, în cuantum de 2.000 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - --- -
Grefier,
- -
Red. CJ - 20.10.09
Dact. GG - 16.11.09
5 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică
