Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.107
Ședința publică din data de: 28.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanții contestatori, împotriva sentinței civile nr. 1808/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și intimații intervenienți,.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelanta contestatoare personal și asistată de avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/16.04.2009, prin același avocat, intimații intervenienți, personal și asistați de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că la data de 12.05.2009 intimații intervenienți și au depus înscrisuri în 2 exemplare.
Curtea procedează la comunicarea înscrisurilor depuse de intimații intervenienți către apărătorul apelanților contestatori.
Reprezentantul apelanților contestatori arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate la termenul de judecată de astăzi. Totodată învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelanților contestatori, solicită admiterea apelului și pe cale de consecință admiterea contestației formulată de apelanții contestatori având ca obiect anularea dispoziției administrative emisă de Primăria Municipiului B prin care aceasta în mod total nelegal contrazice și înlătură dispoziții judecătorești irevocabile pronunțate de Tribunalul București Secția a III a Civilă prin sentința 333/12.03.2002 și de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Civilă, prin deciziile sale nr.10806/20.12.2005 și nr.2945/13.05.2008. În susținerea motivelor de apel solicită a se avea în vedere că la pagina 4 ultimul aliniat din sentința apelată se arată că deși dreptul reclamanților de a obține restituirea imobilului în natură nu le-a fost recunoscut de către pârâtă în dispozitivul sentinței apelate se dispune respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată de reclamanți. Dimpotrivă, această contestație trebuie să fie admisă constatându-se că operează autoritatea de lucru judecat rezultată din sentința civilă nr.333/12.03.2002 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.10806/20.12.2005 și prin decizia civilă nr.2945/13.05.2008 în urma admiterii succesive a recursurilor reclamanților apelanți. Mai arată că decizia administrativă dată de Primăria Municipiului B este nelegală întrucât legea nu este retroactivă, prevederile acestei legi nu sunt aplicabile și la cauzele în curs de judecată, astfel că la data emiterii deciziei procesul era repus pe rol și se afla la Înalta Curte de Casație și Justiție. Concluzionând solicită a se avea în vedere că cererea de a fi obligați pârâții să restituie imobilul a devenit lipsită de obiect întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut decizia indicată, urmând a se constata nulitatea dispoziției administrative dat fiind că nu se putea pronunța întrucât exista proces pe rol înaintea apariției Legii nr.10/2001.
Reprezentantul intimatului Municipiul B prin Primar General solicită respingerea contestației ca nefondată și respingerea apelului ca nefondat.
Reprezentantul intimaților intervenienți, solicită respingerea apelului ca nefondat, a se avea în vedere că în baza actelor, probele din dosarul Municipiului B ce stau la baza dispoziției nr.9452/7.02.2008, nu se putea pronunța o altă dispoziție iar actele depuse pe parcursul judecării cauzei au consfințit decizia reținută, precum și prima dispoziție cu nr.5629/2006 emisă de Primarul General al Municipiului Mai arată că în cauză nu se putea reține autoritatea de lucru judecat, deoarece potrivit art. 1201 cod civil această autoritate poate fi reținută când a doua cerere are aceleași obiect, este întemeiată pe aceeași cauză între aceleași părți și obiect. În consecință solicită a se constata că prima instanță a procedat corect, soluționând procesul în lumina actelor, probelor și lucrărilor dosarului în care s-au pronunțat dispozițiile Primarului General. Depune la dosar concluzii scrise și nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de către apelanții contestatori, împotriva sentinței civile nr. 1808/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și intimații intervenienți,.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9212/3/4.03.2008 pe rolul Tribunalului București secția a V-a civilă, reclamanții și (fostă ) au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primarul General, solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care, constatându-se nelegalitatea și netemeinicia Dispoziției nr. 9452/7.02.2008 emisă de pârât, să se dispună obligarea sa de a preda reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie și folosință imobilul situat în B,-, sector 1.
În motivare, reclamanții au arătat că imobilul, compus din teren și construcții, a fost preluat în mod abuziv de stat și că la data preluării proprietar era defunctul, bunicul autoarei reclamantei, și anume.
Construcția situată pe teren a fost edificată pe terenul dobândit prin cumpărare cu act autentic, de către autorul.
În perioada anilor 1942-1944 construcția a fost avariată în proporție de 50% și a fost refăcută de către menționatul proprietarul prin folosirea fondurilor personale și a banilor împrumutați prin Federația.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului civil, respectiv art. 480, 481, 482, 492 Cod civil, precum și dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană pentru drepturile și libertățile Fundamentale ale Omului, coroborate cu art. 20 și 44 din Constituția României.
La data de 6.08.2008, numiții și au formulat cerere de intervenție accesorie.
În motivare, au arătat că prin sentința civilă nr. 2309/18.02.1998 Judecătoria Sectorului 1 admis acțiunea formulată de reclamanții - și (antecesorii contestatarilor de azi) împotriva pârâtelor Consiliul General al Mun. B și Herăstrău Nord, astfel: a admis acțiunea și a constatat că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în B sector 1 format din teren în suprafață de 275 mp și casă cu parter; a obligat pârâtele să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul menționat. În raport de acțiunea introdusă de reclamanți, instanța de fond a reținut că: autorul reclamanților a cumpărat terenul pe care ulterior a edificat, cu credit de la Banca Creditului Funciar, o casă structurată pe 3 nivele, compusă din 5 apartamente a 12 camere și dependințe; imobilul a fost distrus în întregime la bombardamentul în 1944; autorul reclamanților a edificat ulterior, cu credit dat de Banca pentru, o clădire cu două apartamente cu 4 camere fiecare pe 2 nivele, neterminată în partea din spate; prin sentința civilă nr. 309/23.09.1952 a Tribunalului Gheorghe H. D și Decizia nr. 73/1952 a Sf. popular, imobilul a trecut în administrarea statului.
În 1996 în baza Legi nr. 112/1995 revendicatorii, prin cererea nr. 890 au solicitat, deși distrusă, restituirea în natură a vechii clădirii din 1922 menționată în procesul verbal nr. 60111/1943 de înscriere în Cartea funciară provizorie.
Intervenienții au mai arătat că Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de Consiliul General al Municipiului B și Herăstrău și a respins ca nefondată acțiunea reclamanților prin decizia nr. 317/A/din15.02.1999. Prin decizia civilă nr. 3439/2000 a Curții de Apel București Secția a III-a Civilă dosarul nr. 3328/1999, pronunțată în dosarul nr. 2700/1999, s-a respins cu caracter de irevocabil recursul declarat de reclamanți reținându-se că: sentința civilă nr. 2309/1998 a Judecătoriei Sector 1 s-a pronunțat cu încălcarea art. 377 din Codului d e procedură civilă; autorul reclamanților nu a fost proprietarul construcției formate din 3 nivele; procesul-verbal nr. 60111/1943 de înscriere în Cartea funciară provizorie nu constituie titlu de proprietate, iar cele două împrumuturi primite în 1922 și 1931 nu au fost restituite; construcția edificată de autorul reclamanților în anii 1921-1923 fost distrusă în întregime la bombardamentul din august 1944, așa cum rezultă din istoricul de rol fiscal pentru adresa - - 46, eliberat de Direcția Impozite și Taxe sect. 1 cu nr. 18088/29.10.2002, din decizia nr. 223 8/26.11.1945 a Administrației Financiare, din declarația autorului reclamanților înregistrată sub nr. -/13 ianuarie 1948 la Circumscripția de constatare, precum și din decizia nr. 125/1953 a Sfatului Popular al.
Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, prin încheierea din ședința publică la data de 6.05.2008 a dispus în dosarul nr- suspendarea cauzei până la soluționarea procedurii administrative pe Legea nr. 10/2001. În realitate, reclamanții nu au contestat Dispoziția 5926/2006, dar în paralel, pe perioada desfășurării recursului la.J, au obținut de la Primăria Municipiului Bon ouă Dispoziție nr. 9452/7.02.2008 a Primarului General, având același conținut, prin care "se acordă măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 275 mp și construcție demolată".
Diferența este că noua Dispoziție nr. 9452/2008 nu a fost comunicată Instanței Supreme, deși a fost obținută în perioada recursului, în schimb a fost contestată și judecată pe parcursul a trei termene în paralel la acest tribunal, situație ce contravine procedurii administrative introdusă prin Legea nr. 10/2001. au purces la această acțiune încercând să eludeze legea, dar mai ales faptul că au omis să conteste în termen legal Dispoziția Primarului General nr. 5629/2006, ca practic să o poată contesta și desființa.
În concluzie, au arătat intervenienții că actualul imobil-clădire de locuit a fost edificat de Direcția Regională B în anii 1952-1953 cu forțe umane și fonduri bănești ale statului; aceasta este structurată pe două nivele având două apartamente, mansardă și beci.
La termenul din 31.10.2008 Tribunalul a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie.
Prin sentința civilă nr. 1808/28.11.2008, a fost respinsă contestația astfel formulată, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Prin Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr. 5629/20.03.2006, au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent pentru teren în suprafață de 275. și construcție demolată, situat în B,-, sectorul 1, persoanei îndreptățite -, întrucât construcția este demolată.
Prin Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr. 9452/07.02.2008 a fost modificat art. 1 al dispoziției menționate anterior și potrivit conținutului modificat al acestui articol au fost respinse cererile privind restituirea în natură a terenului din B, strada - - 46, sectorul 1, solicitat de doamna -, decedată după formularea notificărilor, deoarece este afectat de elemente de sistematizare; s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 275,00. situat în B, strada - - 46, sectorul 1, imposibil de restituit în natură persoanelor îndreptățite, și și au fost respinse notificările formulate de doamna -, decedată după formularea notificărilor, deoarece nu s-a făcut dovada reconstruirii clădirii după bombardament. În considerentele acestei dispoziții s-a mai arătat că se propun măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât conform apartamentul nr. 1 situat la parter a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1740/22824/1996. Această a doua dispoziție formează obiectul prezentei contestații.
Reclamanții au criticat această dispoziție sub aspectul neegalității acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, în loc de a dispune restituirea în natură a imobilului.
Or, s-a constatat că nu prin Dispoziția nr. 9452/07.02.2008, ci prin Dispoziția nr. 5629/20.03.2006 Primarul General al Municipiului Bar espins cererea de restituire în natură a imobilului, actul emis ulterior nefăcând decât să pună reclamanții într-o situație și mai defavorabilă, pentru construcție respingându-li-se orice măsură reparatorie, deci inclusiv cea prin echivalent, situație în care nu această dispoziție ar fi afectată de viciul de legalitate invocat.
Pe de altă parte, în paralel cu inițierea procedurii administrative în temeiul Legii nr. 10/2001, autoarea reclamanților a formulat la data de 12.02.2001 o acțiune în revendicare a imobilului în litigiu, soluționată irevocabil ulterior emiterii deciziei contestate.
Astfel, prin sentința civilă nr. 333/12.03.2002 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 1242/2001 au fost admise cererea principală formulată de reclamanta, precum și cererea de chemare în judecată a altor persoane, au fost obligați intervenienții și să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie. nr. 1 din imobilul situat în B,-, parter, sector 1, Împreună cu terenul aferent de 78,16. și a fost obligată pârâta Municipiul B să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie. nr. 2 și 3 (. 1 și mansardă) din imobilul situat în B,-, parter, sector 1. Prin decizia civilă nr. 2945/13.05.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de reclamanții și declarat împotriva deciziei nr. 638/5.10.2007 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă și a fost modificată în parte decizia, în sensul că au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâtul Municipiul B și de intervenienții și împotriva sentinței civile nr. 333/12.03.2002 a Tribunalului București Secția a III-a Civilă, menținându-se totodată celelalte dispoziții ale deciziei.
În aceste condiții, deși dreptul reclamanților de a obține restituirea imobilului în natură nu le-a fost recunoscut de către pârâtă în cadrul procedurii necontencioase, el a fost ulterior constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în care a figurat ca parte și pârâta, aceasta fiind obligată în temeiul art. 3711.pr.civ. să o pună în executare, de bunăvoie sau prin executare silită. Ca atare, dreptul dobândit de către reclamanți prin hotărârea judecătorească în discuție nu este afectat în niciun mod de existența deciziei contestate; din contră, aceasta din urmă rămâne fără efecte juridice, întrucât pârâta va trebui să nesocotească actul pe care l-a emis în mod unilateral pentru a-și îndeplini obligația de executare a măsurii dispuse prin hotărârea judecătorească pronunțată în acea cauză.
Față de aceste considerente, contestația a fost apreciată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii.
În motivarea apelului se susține în esență că:
Deși prima instanță a reținut - prin considerentele sentinței apelate - împrejurarea că dreptul reclamanților de a obține restituirea în natură a imobilului în litigiu a fost constatat printr-o hotărâre judecătorească ulterior datei la care pârâta a emis decizia contestată, a soluționat contestația pendinte în sensul respingerii acesteia, ca neîntemeiată.
Or, prin dispoziția contestată au fost respinse cererile privind restituirea în natură a terenului din-, sect. 1, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii pentru respectivul teren (în suprafață de 275.), și au fost respinse notificările privind construcția de la aceeași adresă cu motivarea că nu s-a făcut dovada reconstruirii ei după bombardament.
Prin cererea de intervenția accesorie formulată de intervenienții și s-a solicitat respingerea contestației.
În această situație, față de considerentele reținute de prima instanță, este evident - în susținerea apelanților - faptul că nu putea fi pronunțată o soluție de respingere a contestației, ac neîntemeiată. Dimpotrivă, aceasta trebuia să fie admisă, constatându-se că operează autoritatea de lucru judecat a sent. civ. nr. 333/2002 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă.
Pentru că acțiunea în revendicare soluționată prin sentința menționată a fost introdusă anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001 (respectiv la data de 12.02.2001), susțin apelanții că această lege specială nu era și nu este aplicabilă, motiv pentru care dispoziția contestată, emisă de către Primăria Municipiului B pe baza acestei legi, este în mod evident și incontestabil nelegală.
Mai fac referire apelanții la prevederile art. 47 din Legea 10/2001, potrivit cărora dispozițiile acestei legi sunt aplicabile și acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei. În sunt redate fragmente din hotărârile judecătorești pronunțate pe parcursul procesului în care s-a judecat acțiunea în revendicare formulată pe calea dreptului comun, acțiune finalizată printr-o soluție de admitere, cu consecința redobândirii de către reclamanți a imobilului la care se face referire și prin decizia contestată.
Cu referire la aspectele relevate de către intervenienții, arată apelanții că acestea constituie probleme străine de obiectul pricinii atâta vreme cât au calitatea de chiriași-cumpărători și nu au pretins că ei ar fi reparat imobilul după bombardament, iar Primăria Municipiului B - ca reprezentant al statului - nu a formulat cerere reconvențională prin care să ridice vreo pretenția împotriva reclamanților-apelanți sub acest aspect.
În finalul motivelor de apel solicită apelanții ca "în consecință" să fie avute în vedere prevederile art. 492 și 494.civ.
Atât apelanții cât și intimații-intervenienți și au administrat proba cu înscrisuri.
Prin notele depuse la data de 12.05.2009 prin serviciul registratură al instanței, intimații intervenienți au invederat instanței că exemplarul depus de către apelanții-reclamanți al sent.civ. 333/2002 reprezintă o copie dactilografiată ce conține mari erori materiale, sens în care au atașa notelor scrise o fotocopie a sentinței respective astfel cum aceasta se regăsește la mapa de hotărâri a instanței.
Mai arată intimații-intervenienți că aceeași copie ce conține erori materiale au primit-o și ei de la, deși au solicitat sentința originală, iar datorită procedurii de citare și comunicare a actelor de procedură la judecarea cauzei în 2001- dosarul 1242/2001 ei au fost "lipsiți de dreptul la apărare înlăturat complet prin desființarea hotărârilor date în apel". materiale grave introduse au scopul de a schimba sensul juridic al unor prevederi din hotărâre, de a înlătura greșeli de redactare, cât și încercarea de a desființa prin fals actul de proprietate al intervenienților stipulat de către instanță în textul sent. civ. 333/2002 a Tribunalului București, menționat la pag. 4, în alin. 4.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 295.pr.civ, Curtea constată caracterul fondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
La momentul sesizării primei instanțe cu contestația pendinte, care este formulată în contextul procedurii speciale reglementate prin Legea 10/2001 cu scopul de a obține restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcție situat în B,-, sector 1, se derula în paralel judecata acțiunii în revendicare de drept comun (inițiată de autoarea reclamanților în anul 2001, și continuată de reclamanți) care avea o finalitate similară.
Încă înainte de a se pronunța prima instanță asupra contestației formulate în condițiile Legii 10/2001, a fost pronunțată decizia civilă nr. 2945/13.05.2008 a ÎCCJ prin efectul căreia a devenit irevocabilă sentința civilă nr. 333/12.03.2002 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă, sentință prin care s-a dispus în sensul obligării intervenienților și, și a pârâtului Municipiul B la a lăsa autoarei reclamanților, în deplină proprietate și posesie, același imobil pentru care în speță se solicită măsurile reparatorii.
În condițiile în care, pentru imobilul preluat de către stat de la autorii reclamanților s-a produs efectul reparator (în patrimoniul reclamanților) ca și consecință a hotărârilor pronunțate pe calea acțiunii de drept comun, prima instanță ar fi trebuit să constate că aceeași reparație nu mai putea face obiect de analiză în cadrul procedurii speciale în care a fost emisă contestația pendinte.
Soluția de respingere a contestației îndreptate împotriva Dispoziției nr.9452/2008 emisă de către Primarul Municipiului B are ca efect păstrarea acesteia, deci confirmarea soluției prin care s-a stabilit atât vocația reclamanților de a primi măsuri reparatorii prin echivalent pentru teren cât și faptul că în privința construcției edificate pe respectivul teren nu s-a dovedit dreptul de proprietate pretins a fi aparținut autorilor acestora.
Or, în condițiile în care prin hotărârile judecătorești menționate s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra faptului că reclamanții sunt îndreptățiți la redobândirea în deplină proprietate și posesie a imobilului compus din teren și construcție, confirmarea soluției date prin Dispoziția Primarului General - așa cum se întâmplă în situația respingerii contestației îndreptate împotriva ei - nu numai că nesocotește puterea de lucru judecat a celor stabilite cu privire la dreptul de proprietate al reclamanților, dar le creează acestora o vocație suplimentară la obținerea de noi măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în privința căruia a avut deja loc o judecată, ceea ce contravine chiar finalității Legii 10/2001.
Concluzionând, Curtea reține că atâta vreme cât reclamanții au atins, ca efect al finalizării procesului inițiat în baza reglementărilor de drept comun, finalitatea urmărită (respectiv redobândirea în proprietate și posesie a imobilului teren și construcție situat în-, sector 1, B), cererea ulterioară - formulată în baza Legii speciale - care tindea la același rezultat a rămas fără obiect. Această concluzie se impune și în lumina principiului "electa una, non datur recursum ad alteram", principiu în raport de care calea procedurală inițial finalizată este considerată a fi tranșat definitiv asupra situației litigioase legate de dreptul pretins de către reclamanți asupra imobilului menționat.
Cât privește apărările formulate de către intimații-intervenienți, Curtea reține că acestea pot fi analizate în măsura în care se circumscriu cadrului procesual existent (în care se verifică regularitatea aplicării reglementărilor speciale din conținutul Legii 10/2001) și interesului părții în favoarea căreia au intervenit, respectiv al Municipiului
Or, din conținutul notelor scrise depuse de aceștia și al concluziilor puse cu privire la fondul apelului, Curtea constată că intervenienții tind a valorifica un interes propriu, respectiv invocă încălcări ale dreptului lor la apărare în contextul judecării acțiunii de drept comun.
Asemenea susțineri nu sunt apte a fi analizate ca apărări în cadrul apelului care se referă la legalitatea și temeinicia hotărârii prin care s-a confirmat Dispoziția emisă în procedura specială reglementată de Legea 10/2001, procedură în derularea căreia sunt părți numai notificatorul și entitatea notificată.
Totodată, Curtea constată că inimații-intervenienți tind a provoca o reevaluare a probatoriului în ceea ce privește dreptul de proprietate al autorilor reclamanților asupra construcției în litigiu la momentul preluării imobilului de către stat, reevaluare ce nu se poate realiza în condițiile în care - astfel cum s-a reținut anterior - soluția ce va fi pronunțată de instanța de apel se impune în raport de cele statuate cu putere de lucru judecat prin sent. civ. 333/2002 a Tribunalului București secția a III-a și prin dec. civ. nr. 2945/2008 a ÎCCJ, potrivit exigențelor art. 1201.civ și principiului general de drept enunțat.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, în baza art. 296.pr.civ. urmează a se dispune admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației.
Va fi anulată Dispoziția nr. 9452/07.02.2008 emisă de către Primarul General al Municipiului B, constatând că a rămas fără obiect cererea de restituire formulată în baza Legii 10/2001 prin notificările nr. 526/2001 și 874/2001.
Va fi respinsă, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtului Municipiul B de intervenienții și.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către apelanții contestatori domiciliat în B,-,corp B,.C,.15,sector 1, domiciliată în B,-,.2,.2,sector 1împotriva sentinței civile nr. 1808/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL cu sediul în B,-, sector 5 și intimații intervenienți, ambii domiciliați în B,-,sector 1.
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că:
Admite contestația.
Anulează Dispoziția nr.9452/07.02.2008 emisă de Primarul General al Municipiului
Constată rămasă fără obiect cererea de restituire formulată în baza legii 10/2001, prin notificările nr.526/2001 și 874/2001.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Tehred.
7 ex/03.07.2009
Jud. APEL TB 5
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu
