Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.108
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.3848/PI/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamanții apelanți, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în apel.
Apărătorul reclamanților apelanți solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr.3848/5.12.2008 pronunțată în dosar nr. menționat, Tribunalul Timiș - Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că reclamanții și au dobândit, în anul 1980, nuda proprietate asupra imobilului construcție înscris în CF 9772, terenul în suprafață de 250. trecând în proprietatea Statului Român, în temeiul Legii nr.58/1974 ( restul fiind proprietatea CAP). Întrucât, prin intrarea în vigoare a legilor nr.58 și, respectiv nr.59/1974, s-a derogat de la principiul liberei circulații a terenurilor, creându-se o disponibilitatea cvasigenerală a terenurilor de orice fel, proprietate privată, este evident că reclamanții nu au dobândit decât un drept de folosință asupra celor 250. din totalul de 1222m.p. Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că terenul în discuție nu a fost preluat de Statul Român din patrimoniul dobânditorilor construcției (petiționarii de față), ci din cel al înstrăinătoarei. în care reclamanții nu pot reclama calitatea de persoane îndreptățite, în sensul prevăzut de art.3 alin.1 lit. a din legea nr.10/2001 la restituirea în natură a terenului liber, și nici măcar la despăgubiri pentru terenul preluat de Statul Român.
Este adevărat că după anul 1989 legiuitorul a înțeles să soluționeze problema terenurilor preluate în temeiul art. 30 și 31 din legea nr.58/1974 în favoarea proprietarilor construcției, așa cum rezultă din prevederile art. 36 alin.3 din legea nr.18/1991 republicată ( și care spun că "Terenurile atribuite în folosința pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane si rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.") și care, pentru corecta lor interpretare și aplicare se cer a fi puse în corelație cu art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 ( și care spune că "Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare), precum și cu cele ale art.1 punctul 4 lit. C din Normele Metodologice de aplicare a legii nr.10/2001 adoptate prin HG nr. 250/2007. altfel, legiuitorul a înțeles să excludă din sfera de aplicare a legii nr.10/2001 terenurile trecute în proprietatea Statului în temeiul legii nr.58/1974, dat fiind că regimul lor juridic a fost stabilit de o altă lege reparatorie, cu caracter complinitor - aceea cu nr.18/1991 republicată.
Numai că, pentru a fi incidente prevederile art. 36 alin.3 ale celei din urmă legi, se cer a fi îndeplinite anumite condiții, printre care și aceea de existență a construcției la momentul formulării cererii de atribuire (căci legea vorbește de teren aferent construcției, atribuit în folosință pe durata existenței acesteia). În situația în care însă construcția cumpărată sub incidența legii nr.58/1974 nu mai există (cazul de față), dobânditorul construcției demolate nu mai poate acționa în temeiul legii nr. 18/1991, solicitând atribuirea terenului aferent prin ordin al prefectului (căci, prin ipoteza, acesta nu mai este proprietarul actual al construcției, și nici titular al dreptului de folosință, drept care a încetat odată cu demolarea construcției-proprietatea sa), și nici nu poate solicita "restituirea" acestui teren ( dacă este liber) sau/și despăgubiri pentru cel ocupat de construcții, în temeiul legii nr.10/2001, de vreme ce, așa cum supra s-a demonstrat, nu era (și nu a fost niciodată) proprietarul terenului la momentul preluării în patrimoniul statului, acesta fiind preluat direct din proprietatea înstrăinătorului construcției. În cea din urmă ipoteză, prin noile norme metodologice, s-a prevăzut însă dreptul proprietarului terenului la momentul spolierii de către stat, de a solicita restituirea în natură a terenului liber și alte măsuri reparatorii în echivalent pentru cel ocupat de construcții.
Or așa stând lucrurile, devine îndreptățită și chiar obligatorie și concluzia că petiționarilor de față nu le era îngăduit a beneficia de măsurile reparatorii reglementate de legea nr.10/2001 republicată, în ceea ce privește terenul înscris inițial in CF 9772 nr. top 749-751/b în suprafață de 1222. ulterior transnotat în CF 3523 (fie ele de restituire în natură sau în echivalent). Tribunalul nu le poate agrava însă situația în propria cale de atac, cum se privește a avea configurația contestația formulată contra Dispoziției nr.2/2.07.2008 emisă de Primarul comunei (și prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII apartenent legii nr.247/2005 pentru terenul în suprafață de 1222.).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanții solicitând schimbarea ei în tot și, în consecință, admiterea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a criticat netemeinicia și nelegalitatea sentinței pentru aceea că în mod greșit s-a reținut că întreg terenul de 1222 mp a trecut în proprietatea CAP întrucât în realitate doar suprafața de 322 mp a avut o astfel de destinație, restul de 800 mp fiind preluat fără titlu de către statul român, fapt ce rezultă din cuprinsul CF 9772 Veche.
S-a susținut că reclamanții au cumpărat construcția edificată pe acest teren și în considerarea terenului aferent chiar dacă el, în mod formal, trecea în proprietatea statului în baza actului de dispoziție încheiat.
În virtutea acestui fapt precum și a expertizei topografice efectuate în cauză care a dovedit că există o suprafață liberă de construcții, de 887,57 mp, reclamanții apreciază că ei sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului conform Legii nr.10/2001.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit efectului devolutiv al apelului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că apelul declarat în cauză este nefondat.
În cursul anului 1890 în concret, la data de 5.03.2980, reclamanții au dobândit, prin cumpărare, nuda proprietate a imobilului înscris în CF 9772, nr.top 749-751/b, casa cu nr.344 și cu anexe.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cota de 250/1122 mp teren a trecut în proprietatea statului conform Legii nr.58/1974, fiindu-le atribuită în folosință reclamanților cumpărători suprafața de 250 mp.
Construcțiile care nu sunt proprietatea reclamanților și care există în prezent pe teren ocupă în total suprafața de 234,43 mp, restul de 887,57 mp fiind liber de construcții, astfel cum s-a stabilit prin expertiza efectuată în dosar nr- atașat prezentului.
Indiferent de situația de fapt a terenului rezultată din expertiză și celelalte probe ale dosarului și de situația juridică a acestuia - respectiv de faptul că a intrat parțial sau total, cu titlu sau fără titlu valabil, în proprietatea statului - reclamanții nu au vocație legală conform Legii 10/2001 pentru a pretinde retrocedarea acestui teren, întrucât, în lipsa unor dovezi contrarii, rezultă fără putință de tăgadă, că terenul a trecut în proprietatea statului din proprietatea vânzătorilor și -, singurii care au fost prejudiciați prin aplicarea procedurilor prevăzute de Legea nr.58/1974 și singurii în măsură să solicite repararea materială a acestui prejudiciu.
Reclamanții ca și dobânditori ai construcțiilor ar fi putut dobândi în proprietate doar terenul aferent (însă doar în ipoteza în care la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, construcțiile cumpărate anterior datei de 1.01.1990 mai existau) care nu se confundă însă cu întreg terenul înscris în CF a cărei retrocedare ei o solicită prin lege specială conform acțiunii de față.
În fapt, după ce reclamanții au cumpărat construcția și anexele din CF 9772, acestea au fost demolate, dreptul lor fiind radiat din CF, iar terenul astfel eliberat - și care a fost înscris în proprietatea statului în CF 3523 - a fost unificat și redezmembrat în vederea întabulării noilor construcții edificate care, conform expertizei din dosarul anterior, ocupă o parte din acest teren.
Descrierea istoricului circuitului juridic al acestui teren este în măsură să demonstreze că, reclamanții nu pot fi considerați persoane îndreptățite la retrocedarea terenului în sensul Legii nr.10/2001, nici măcar parțial, motiv pentru care, în mod legal și temeinic acțiunea lor a fost respinsă de Tribunalul Timiș.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de ei împotriva sentinței civile nr.3848/5.12.2008 a Tribunalului Timiș.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.3848/PI/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR - - - -
GREFIER
- -
Red.DC/25.05.2009
Dact./26.05.2009
Tribunalul Timiș -judecător
5 ex. - 3 com
Se comunică cu:
- nr.254, jud.
- idem
Primarul comunei
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean
