Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 04.07.2007
DECIZIA CIVILĂ nr.109
Ședința publică din 30 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâta COMUNA PRIN PRIMAR și de intervenientele SC SRL și SC SRL T împotriva sentinței civile nr.962/27.04.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, și pârâtul intimat PREFECTURA JUDEȚULUI C-S, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Acțiune scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 29.04.2008 concluziile scrise formulate de către intervenienta apelantă SC SRL și la data de 30.04.2008 concluziile scrise formulate de către pârâta apelantă Comuna prin Primar.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.04.2008, când pronunțarea a fost amânată pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față constată:
Prin sentința civilă nr.962/27.04.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S - Secția civilă a admis acțiunea reclamantului față de pârâtele Comuna prin primar, Prefectura județului C-S și SC SRL, a respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de SC SRL și SC România SRL T, a respins cererea reconvențională formulată de reclamant la cererea de intervenție menționată și în consecință a dispus anularea Dispoziției nr.296/12.08.2004 emisă de Primarul Comunei.
A constatat că reclamantul este titularul dreptului de restituire a imobilelor situate administrativ în intravilanul localității, înscrise în CF nr.2135-, de sub nr.top.597/a/1- 598/2/a și nr.top.597/a/1- 598/2/
A dispus dezmembrarea parcelei unice de sub PI/6 din CF nr.2135 în două subparcele:
-subparcela nr.top.597/a/1- 598/2/a și 597/a/1- 598/2/b;
-și subparcela nr.top.597/a/1- 598/1/2 și 597/a/1- 598/3/1/2
A dispus dezmembrarea subparcelei de sub nr.top.597/a/1 - 598/2/b - teren de 28.771. în două noi subparcele astfel:- 597/a/1- 598/2/b/1- teren de construcție și cale de acces la intravilan în suprafață de 29.063.p; proprietar tabular asupra construcțiilor cu drept de folosință pe teren fiind SC SRL;
-subparcela nr.top.597/a/1- 598/2/b/2- teren de 25.810. care se atribuie în natură reclamantului.
A constatat că valoarea reactualizată a imobilelor din litigiu este de 30.437.809.559 lei, potrivit expertizei tehnice efectuată în cauză care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri.
A constatat că valoarea terenului ocupat de construcție aparținând SC SRL reprezintă suma de 16.786.122.480 lei.
A obligat pârâta Comuna reprezentată prin primar să emită o nouă dispoziție prin care să i se acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 1.678.612,25 RON pentru terenurile ocupate de construcții.
A dispus radierea parțială a dreptului de folosință al SC SRL, înscris în CF nr.2135, prin Încheierea nr.3475/09.08.2004 a Biroului de CF în privința terenului în suprafață de 25.810. de sub parcela nr.top.597/a/1- 598/2/b/2 atribuită reclamantului.
A obligat pârâta Comuna reprezentată prin primar la plata către reclamantul a sumei de 4942 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin cererea înregistrată sub nr.4717/2004 la Tribunalul C-S ca și acțiune în contencios administrativ, reclamantul a solicitat anularea Dispoziției nr.296/12.08.2006 a Primarului Comunei, prin care i-a fost respinsă cererea transmisă prin dosarul execuțional nr.290/2001 al Executorului Judecătoresc pentru restituirea în temeiul Legii nr.10/2001 a imobilelor moștenite de la antecesorul acestuia, situate în localitatea, Zona, imobile evidențiate actualmente în CF nr.2135/ sub nr.top.597/a - 598/2/a, teren de 28.771. și nr.top.597/a/1- 598/2/b, teren de 28.771. cu motivarea că terenurile cerute nu ar face obiectul Legii nr.10/2001, întrucât această motivare este nelegală și netemeinică, imobilele notificate înscriindu-se în condițiile prevăzute de Legea nr.10/2001, pentru restituirea în natură sau echivalent a imobilelor abuziv preluate de către stat.
A solicitat să se constate că este titularul dreptului de restituire a următoarelor terenuri situate administrativ în intravilanul comunei, sub nr.top.597/a/1- 598/2/a, teren de 28.771. și nr.top.597/a/1- 598/2/b teren de 28.771. recunoscându-i astfel dreptul pretins prin notificările adresate Primăriei comunei în dosarul execuțional nr.290/2001.
Să se dispună să i se restituie în natură imobilele terenuri indicate situate administrativ în intravilanul comunei, zona, imobile evidențiate actualmente în CF nr.2135, sub nr.top.597/a/1- 598/2/a teren de 28.771. și nr.top.597/a/1- 598/2/b teren de 28.771. iar în măsura în care restituirea în natură nu ar fi posibilă pentru totalitatea imobilelor, să se dispună acordarea de despăgubiri bănești echitabile pentru cota parte din aceste imobile ce nu poate fi retrocedată în natură.
La data de 22.11.2004 reclamantul a mai chemat în judecată și pe pârâta SC SRL cu sediul în, pentru a-i fi opozabilă hotărârea ce se va pronunța.
Prin cererea de intervenție în interes propriu depusă la 16.02.2005, pârâta SC SRL a solicitat să se constate că pe terenurile înscrise în CF 2153 nr.top.597/a/1- 598/2/a, 597/a/1- 598/2/b, proprietatea Statului Român a fost edificată o parte din fabrica de nutrețuri și anexele acesteia ce au fost proprietatea ui Agroindustrial C, fiind proprietatea actuală de carte funciară a SC SRL dobândită prin cumpărare, să se dispună că existența acestor construcții să fie opozabilă pârâților, îndeosebi lui, să se constate că notificarea depusă de în temeiul Legii nr.10/2001 la Primăria, este lipsită de obiect și să se respingă contestația acestuia împotriva Dispoziției nr.296/12.08.2004, să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 04.04.2005, reclamantul a formulat o cerere reconvențională la cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC și a cerut să se constate nulitatea absolută a Încheierii de Carte Funciară nr.1652/2003, prin care a fost intabulat dreptul de folosință al SC România SRL asupra terenului din CF nr.2135 notificat de reclamant la Legea nr.10/2001, întrucât dreptul de proprietate publică este inalienabil și insesizabil, să se constate nulitatea absolută a Încheierii de Carte funciară nr.3475/2004, prin care a fost intabulat dreptul de folosință al SC SRL, asupra terenului din CF nr.2135, întrucât dreptul de proprietate publică este inalienabil și insesizabil, să se constate nulitatea absolută a actelor care au stat la baza intabulării dreptului de folosință în favoarea celor două societăți comerciale.
Prin sentința civilă nr.2135/29.06.2005, pronunțată în dosarul nr.4717/2004, Tribunalul C-S a respins acțiunea în contencios administrativ, a admis cererea de intervenție în nume propriu formulată de SC SRL, a constatat că pe terenurile înscrise în CF nr.2135, sub nr.top.597/a/1- 598/2/a și nr.top.597/a/1- 598/2/b, a fost edificată o parte din fabrica de nutrețuri și anexele aferente ce au aparținut în proprietate SC SRL prin cumpărare. A constatat că notificarea depusă de reclamantul în temeiul Legii nr.10/2001 este lipsită de obiect, respingându-se contestația acestuia împotriva dispoziției nr.296/12.08.2004.
Prin aceeași hotărâre s-a respins și cererea reconvențională formulată de reclamantul la cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC SRL.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul iar Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Comercială și Contencios Administrativ (prin Decizia nr.939/27.10.2005), a admis recursul, a casat sentința recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere excepția de necompetență materială a Secției de contencios administrativ față de temeiul de drept al acțiunii - Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.553/2006, pronunțată în dosarul nr.358/2006, Tribunalul C-S, rejudecând, a admis acțiunea, a dispus anularea Dispoziției nr.296/2004 a primarului, a constatat că reclamantul este titularul dreptului de restituire a imobilelor situate administrativ în intravilanul comunei - Zona, respectiv imobilele înscrise în CF nr.2135 -de sub nr.top.597/a/1- 598/2/a, teren de 28.771. și nr.top.597/a/1- 598/2/b, teren de 28.771.
A dispus restituirea în natură a imobilului nr.top.nou (597/a/1- 598/2/b)/2 teren de construcții în intravilan de 25.810. obținut în urma dezmembrării parcelei nr.top.597/a/1- 598/2/b conform raportului de expertiză întocmit de expert.
A obligat Comuna să emită o nouă dispoziție prin care să se acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalentul sumei de 1.678.612, 25 RON pentru terenurile ocupate de construcții.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de sC SRL și SC Romania SRL.
A obligat pârâta Comuna să-i plătească reclamantului suma de 3942 RON- cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel reclamantul, pârâta Comuna prin primar și intervenientele SC și SC România SRL.
Prin decizia civilă nr.341/03.10.2006, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția civilă, în dosarul nr.3077/-, au fost admise apelurile declarate, s-a dispus desființarea sentinței civile nr.553/08.03.2006, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.358/2006 în contradictoriu cu Prefectura Județului C-S și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că în raport de dispozițiile art.297 alin.1 Cod pr.civilă, Tribunalul C-S a soluționat în procesul respectiv cererea reconvențională fără a intra în cercetarea fondului.
S-a constatat că tribunalul a apreciat în mod eronat că reclamantul nu justifică un interes în formularea cererii reconvenționale.
Astfel, Curtea a statuat că dreptul de folosință intabulat în favoarea intervenienților, grevează terenul revendicat de reclamant și nu doar terenul de sub construcțiile intervenientelor, teren ce nu poate fi restituit în natură.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și s-a depus sentința civilă nr.976/8.03.1999, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.4980/1998.
Din examinarea probatoriului administrat, tribunalul reține în fapt următoarele:
În temeiul Legii nr.10/2001, reclamantul a notificat la data de 12.11.2001 Primăria comunei prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc (dosar execuțional nr.290/2001), solicitând restituirea în natură a imobilelor la care este îndreptățit în calitate de moștenitor legal după străbunicul său.
Potrivit extrasului de CF desfășurat, imobilele solicitate, înscrise în CF nr.1596 nr.top.597/a/1- 598/2/a- teren de 28.773. și din CF 1597 - nr.top.597/a/1- 598/2/b teren de 28.773. au fost transcrise în CF nr.1893 prin Încheierea nr.180/11.03.1963, iar Colile de CF cu nr.1596 și 1597- fiind sistate (fila 33, 35 și 37 dosar).
Asupra acestor imobile a fost intabulat Statul Român cu titlu de schimb prin comasare, în baza art.2 și urm. din Decretul nr.151/50, precum și un drept de administrare operativă directă în favoarea Stațiunii de Mașini și ()
Ulterior, imobilele din CF nr.1893 cu stare de CF neschimbată, au fost aduse în CF nr.2135 (fila 181 dosar).
Apoi, în baza planului C C-S cu nr.1327/2003 și a documentației efectuate, imobilele de sub PI/1-2 din CF nr.2135 din litigiu au fost abnotate și s-au unificat într-o singură parcelă cu cele din PI/4- 5 (fila 182 dosar) imobilul astfel creat reînscriindu-se în același CF sub nr.P I/6 (fila 181 dosar).
În baza proceselor-verbale de adjudecare cu nr.784/2003 și 158/2003 întocmite de Administrația Finanțelor Publice și Primăria a fost intabulat dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare la licitație în favoarea SC România SRL.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.243/2004 asupra construcțiilor din P I/6 a fost intabulat dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare în favoarea SC SRL.
Se reține totodată că în baza sentinței civile nr.976/1999 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.4980/1998 Agroindustrial C SA a dobândit și un drept de folosință asupra terenului, drept înscris în CF la data de 17 mai 1999.
Acest drept de folosință s-a transmis apoi în baza actului de transmitere cu nr.125/2003 în favoarea SC România SRL și apoi la data de 09.08.2004 în favoarea SC SRL ( fila 183 dosar) prin încheierea de CF nr.3475 (fila 182 dosar).
Având în vedere că imobilul a cărui restituire se cere, s-a unificat într-o singură parcelă, în temeiul sentinței civile nr.976/1999 pronunțată de Judecătoria Reșița și reînscrisă în același CF sub nr.P I/6 tribunalul va dispune dezmembrarea parcelei unice din CF nr.2135 în două subparcele astfel:- subparcela nr.top.597/a/1 - 598/2/a și nr.top.597/a/1 - 598/2/b pe de o parte și
-subparcela nr.top.597/a/1- 598/1/2 și nr.top.597/a/1 - 598/3/1/2 pe de altă parte.
Va constata că titularul dreptului de restituire a imobilelor situate administrativ în intravilanul localității, înscrise în CF nr.2135, de sub nr.top.597/a/1 - 598/2/a și nr.top.597/a/1- 598/2/b este reclamantul.
Analizând situația imobilelor, expertul topograf a constatat existența unor construcții pe acest imobil, astfel încât propune dezmembrarea topograficului cu nr.597/a/1- 598/2/b teren de 28.771. în două subparcele astfel:
-597/a/1- 598/2/b/1- teren de construcții și cale de acces la intravilan în suprafață de 2963. asupra căruia este instituit un drept de superficie în favoarea SC SRL și
-597/a/1- 598/2/b/2- teren de construcție în intravilan în suprafață de 25810. asupra căruia este instituit un drept de folosință în favoarea SC SRL.
Potrivit constatărilor expertului însușite de tribunal, suprafața de 25.810. este liberă de construcții iar valoarea reactualizată a imobilelor din litigiu a fost stabilită la suma de 30.437.809.559 lei din care valoarea terenului ocupat de construcții aparținând SC SRL reprezintă 16.786.122.480 lei.
În aceste împrejurări având în vedere dispozițiile art.10 din Legea nr.10/2001, republicată,va admite acțiunea principală urmând ca restituirea în natură să se dispună pentru terenul liber de construcții cât și pentru construcțiile neautorizate după 01.01.1990.
Pentru construcțiile nedemolate și pentru terenurile ocupate de construcții se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent stabilit în cuantum de 16.786.122.480 lei.
Pe cale de consecință s-a dispus anularea dispoziției nr.296/12.08.2006 emisă de Primarul Comunei și a fost obligată pârâta Comuna, reprezentata de primar, să emită o nouă dispoziție în sensul celor de mai sus.
În privința cererii de intervenție în interes propriu, în temeiul art.49 și urm.Cod pr.civilă, tribunalul a dispus respingerea ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că numai pentru o parte din suprafața imobilului revendicat de reclamant sunt construite supraedificatele achiziționate de intervenientele SC și SC România SRL, diferența de teren aflată în folosința SC SRL fiind sub incidența prevederilor Legii nr.10/2001, conform dispozițiilor art.8 alin.1.
În privința cererii reconvenționale, se apreciază că nu există motive care să atragă nulitatea absolută a încheierilor de CF cu nr.1652/03.04.2003 privind intabularea dreptului de folosință asupra terenului în favoarea SC România SRL și nici a încheierii nr.-.08.2004 de intabulare a acestui drept în favoarea SC SRL.
Mai mult, întrucât prin cererea reconvențională se solicită constatarea nulității unor încheieri de Carte funciară, întemeiată fiind pe prevederile 115/38, având în vedere și dispozițiile art.52 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, competența de soluționare aparține judecătoriei, în primă instanță indiferent de valoarea imobilului, fiind vorba despre o competență specială.
Însă ca o consecință a admiterii cererii principale, s-a dispus radierea parțială a dreptului de folosință intabulat în favoarea intervenientei SC SRL pentru suprafața ce se va atribui prin dispoziție, reclamantului, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au fost declarate două apeluri în termen legal, respectiv cel al Comunei și al celor două societăți comerciale interveniente și cel separat, al acelorași două interveniente.
Motivarea celor două apeluri s-a întemeiat pe aceleași susțineri în sensul că terenurile în discuție nu fac obiectul Legii 10/2001 întrucât încă de la constituirea dreptului de proprietate asupra lor în favoarea străbunicului reclamantului, numitul, el a avut destinație de teren agricol fiind situat în extravilanul localității, că expertul topograf nu avea competența legală de a stabili despăgubiri pentru terenurile în discuție ocupate de construcții și că suprafața de teren ocupată de platforma betonată la fel ca și restul construcțiilor au fost legal dobândite de societățile interveniente astfel încât nu se poate dispune retrocedarea acestei suprafețe decât cu riscul încălcării dreptului lor de proprietate.
Pentru toate acestea s-a solicitat schimbarea sentinței, admiterea cererii de intervenție principală și respingerea acțiunii reclamantului și a cererii sale reconvenționale la cererea de intervenție, cu cheltuieli de judecată.
Pentru clarificarea situației de fapt și juridice a terenurilor în discuție, s-a solicitat prin înseși cererile de apel suplimentarea probatoriului cu înscrisuri și în special cu expertiza topografică și în construcții, probe pe care apreciindu-le ca fiind pertinente și concludente în cauză, Curtea le-a admis ca atare.
În apel au fost administrate aceste probe, efectuându-se o expertiză topografică de către ing.expert (filele 141-149 dosar apel) și o expertiză în construcții efectuată de d-na ing. (filele 121-129 dosar apel), aceasta din urmă conținând și o evaluare făcută în comun de cele două expertize cu privire la suprafața de 57.542 mp solicitată de reclamantul a-i fi retrocedată (fila 127 dosar).
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul reclamant a solicitat respingerea ca nefondate a celor două apeluri cu motivarea că terenul în discuție face, în mod indubitabil, obiectul Legii 10/2001 și că soluția pronunțată de Tribunalul C-S este o corectă aplicare a procedurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 la acțiunea pe care el a formulat- A solicitat obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta Prefectura județului C-S prin întâmpinarea formulată în cauză a invocat lipsa calității sale procesuale pasive - motivată de lipsa posibilității sale legale de intervenție în procedurile actuale ale Legii 10/2001 - și, în consecință, respingerea acțiunii reclamantului împotriva sa.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a excepției invocate în întâmpinarea Prefecturii C-S, potrivit efectului devolutiv al apelului și probelor administrate în cauză, se constată că apelurile declarate în cauză sunt fondate.
Pentru oferirea unui răspuns echitabil și just solicitărilor reclamantului trebuie analizat cadrul legal al acțiunii sale - determinat de solicitările sale concrete -, legitimitatea susținerilor pârâtei și intervenientelor precum și oportunitatea prezenței în proces a tuturor celor cărora reclamantul le opune dreptul său.
Este în primul rând necesar a se stabili dacă terenul revendicat de reclamant poate face obiectul procedurii speciale utilizate de acesta conform Legii 10/2001.
În acest sens, contrar susținerilor instituției pârâte și intervenientelor, Curtea constată că acest teren face, în mod indubitabil, obiectul de reglementare al legii 10/2001.
Această constatare este îndreptățită de concluziile ambelor expertize topografice efectuate în dosar din care rezultă că încă de la data preluării sale în 1963 de către stat terenul agricol în litigiu s-a aflat în intravilanul localității (sau în V satului, în apropierea și în vecinătatea unor clădiri vechi de peste 100 ani, împreună cu care se afirma că formau un complex funcțional), situație care a rămas neschimbată până în prezent.
Simplul fapt că terenul a fost destinat exploatării în scop agricol nu are relevanță pentru a-l putea exclude din categoria imobilelor la care se referă Legea 10/2001, câtă vreme, deși solicitat de reclamant și în baza legilor fondului funciar, el nu a beneficiat nici până în acest moment de măsurile reparatorii ale acestor legi.
Din această cauză, dispozițiile art.8 al.1 din legea 10/2001 - invocate de Primarul comunei ca temei juridic al respingerii notificării reclamantului la Legea 10/2001 - nu se aplică în cazul terenurilor, inclusiv al celor arabile care nu au fost integral restituite persoanelor îndreptățite în baza Legii 18/1991 și Legii 1/2000, caracterul reparatoriu al legii 10/2001 operând și pentru această categorie de terenuri conform precizărilor de la pct.8 al Normelor metodologice aprobate prin HG nr.250/2007.
Dacă situația de fapt a terenului în discuție îl plasează, în mod clar, în domeniul de aplicare al legii, la fel de limpede este și că temeiul juridic al preluării atrage o aceeași consecință.
Potrivit actelor dosarului rezultă că terenul din CF inițial 1596 și cel din CF inițial 1597 au fost preluate de stat în baza decretului 151/1950, afirmativ cu titlu de schimb prin comasare.
În realitate, în cazul autorului reclamantului, acea preluare nu s-a făcut prin schimb de terenuri - conform decretului - și nici prin altă măsură reparatorie prealabilă și justă - aspect pe care adversarii reclamantului nu l-au negat în nici un moment - ceea ce face ca transmiterea dreptului său de proprietate să reprezinte un act de voință impus și gratuit, adică o preluare abuzivă, în sensul dispozițiilor art.2 lit.i din Legea 10/2001.
Rămâne în continuare de analizat dacă reclamantul justifică calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 și deci de calitate procesuală activă în cauză.
Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.107/27.08.2002 (fila 10 dosar 4717/2004 al Tribunalului C-S) rezultă că reclamantul - (același cu - identitate cu care a figurat în propria acțiune și apoi în toate actele procedurale), este strănepotul lui (decedat la 08.10.1948), titularul inițial al dreptului de proprietate asupra terenurilor în discuție preluate de stat în 1963, moment la care acestea se aflau înscrise în CF nr.1596 și CF nr.1597.
Respectivul certificat de calitate de moștenitor o arată ca moștenitoare - cu vocație succesorală egală cu a reclamantului - pe sa de mamă, -.
Cum în lipsa unor dovezi contrarii rezultă că reclamantul este singurul moștenitor legal care a declanșat procedurile de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, potrivit art.4 al.4 al acestei legi, el este îndreptățit să beneficieze și de cota-parte a mătușii sale.
Fiind deci stabilite atât apartenența obiectului acțiunii la domeniul de aplicare al legii 10/2001 cât și calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de această lege, trebuie stabilită în continuare identitatea corectă a persoanei juridice căreia trebuie să-i fie adresată notificarea.
Probele dosarului demonstrează că reclamantul a formulat notificare la legea 10/2001, prin executor judecătoresc, cu număr de înregistrare 290/14.11.2001 (deci cu respectarea termenului prevăzut de lege), pe care a adresat-o Primarului comunei (filele 12 și 24 dosar nr.4717/2004) necunoscând deținătorul real la acel moment, al terenurilor în litigiu.
Această instituție constatând că terenurile nu se află la dispoziția sa, a transmis notificarea (ca instituție presupusă a fi implicată în privatizarea SC Agroindustrial C SA în al cărei perimetru s-ar fi regăsit acestea) care, prin Decizia nr.57/10.03.2004 a retransmis notificarea Primăriei pentru a-și îndeplini obligația legală de a identifica unitatea deținătoare (fila 49 același dosar), sens în care primăria a solicitat - și primit - consultanță juridică de la Prefectura județului C-S (filele 50-51 dosar).
Pe parcursul îndeplinirii acestor proceduri, ținând cont de faptul că solicitarea sa nu primise un răspuns prompt și adecvat, reclamantul a obținut în instanță, prin sentința civilă din 27.11.2003 a Tribunalului C-S (filele 30-32 dosar), obligarea Primăriei și a APAPS la a statua asupra notificării sale.
Cum APAPS nu s-a considerat a fi legal implicată în procedura de soluționare a cererii reclamantului - astfel cum s-a arătat - responsabilitatea oferirii răspunsului i-a revenit Primarului comunei ca reprezentant al comunității locale.
Terenurile din CF inițiale nr.1596 și 1597, după comasare și unificare cu terenurile altor foști proprietari au fost înscrise o perioadă în CF 1893 iar în prezent în CF 2135 (fila 21 dosar).
Pentru terenurile din CF-ul menționat proprietar tabular apare Statul român, dreptul de folosință al acestora fiind intabulat în favoarea SC Agroindustrial C SA (fostă ).
Tot această din urmă societate este intabulată și ca proprietară asupra construcțiilor, calitate pe care a transmis-o, prin vânzare la licitație, SC România SRL.
În concret, în dosarul execuțional nr.14/25.05.1998 (deschis, deci, înainte de apariția Legii 10/2001 și de formularea de către reclamant a notificării), organele financiare, în baza OG nr.61/2002, au trecut la executarea silită a debitelor pe care SC Agroindustrial C SA le avea față de bugetul de stat, activele acestei societăți fiind adjudecate de cumpărătoarea la licitație publică, SC România SRL, ocazie cu care s-a întocmit procesul-verbal nr.784/24.01.2003 (filele 144-145 dosar) referitor la construcțiile enumerate în factura -/28.02.2003 în valoare de 5.392.000.000 lei (cu TVA - fila 146 dosar) achitate cu Ordin de plată nr.350/27.01.2003 și procesul verbal nr.158/20.01.2003 (fila 29 dosar nr.358/2006) referitor la platforma betonată de 54120 mp și magazie cu valoare de 2.395.607.500 lei (TVA inclus - fila 147 dosar), achitate cu Ordinul de plată nr.336/21.01.2003.
Ulterior, prin contract de vânzare-cumpărare nr.243/14.10.2003, SC România SRL transmite aceste active SC SRL, cu prețul de 7.435.237,961 lei (inclusiv TVA - fila 152 și 149).
Potrivit expertizelor efectuate în cauză atât la fond cât și în prezentul apel - ale căror date sunt concordante - rezultă că obiectivele edificate pe terenurile revendicate de reclamant (nr.top 597/a/1-598/2/a din fostul CF 1596 și nr.top 597/a/1-598/2/b din fostul 1597) -, înscrise în prezent în CF 2135 alături de alte parcele comasate - și achiziționate cu titlu oneros, în mod succesiv, de către societățile interveniente, ocupă întreaga suprafață a acestora.
Descrierea în detaliu a acestor edificate (în prezent proprietate tabulară a SC SRL) este redată în expertiza în construcții și ea se referă la: magazie de semințe, șopron metalic (magazie), fântână, magazii, magazie produse industriale, grup sanitar, magazie, casa cântar basculă, uscător de semințe, silozuri, stație de gaz, rezervor combustibili și platforma betonată.
Prezentarea cestor date este necesară pentru corecta soluționare a cererilor formulate de părți.
Fiindu-i respinsă de către Primarul comunei solicitarea de restituire în natură a terenurilor în discuție cu motivarea (greșită, astfel cum s-a explicat în cuprinsul prezentei), că ele nu fac obiectul de reglementare al legii 10/2001, la data de 02.09.2004 reclamantul a solicitat anularea dispoziției primarului nr.296/12.08.2004) și restituirea în natură a acestor terenuri cel puțin pentru o parte din ele iar pentru restul, acordarea de despăgubiri.
Cererea de anulare a dispoziției a fost formulată în contradictoriu cu Comuna prin primar și cu Prefectura județului C-
Întrucât din datele actualizate de CF rezultă că la acel moment SC SRL era intabulată ca proprietar al construcțiilor, la termenul de judecată din 24.11.2004 (fila 80 dosar), reclamantul a solicitat în scris introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a acestei societăți, cerere pe care instanța a admis-o, dispunând citarea ei.
La data de 16.03.2005 SC SRL și SC România SRL formulează o cerere de intervenție în interes propriu solicitând respingerea acțiunii reclamantului și constatarea dobândirii legale a dreptului lor de proprietate prin cumpărare la licitație a construcțiilor edificate pe terenurile în litigiu (filele 139-142 dosar).
Prin întâmpinarea formulată la data de 04.04.2005 reclamantul a solicitat respingerea cererii de intervenție cu motivarea că solicitarea sa de restituire în natură a terenurilor este justificată conform art.10 al.3 din legea 10/2001 întrucât, potrivit expertizei, construcțiile edificate sunt neautorizate (filele 179-180 dosar).
Prin cererea reconvențională formulată prin același înscris, reclamantul a solicitat: 1 - constatarea nulității absolute a încheierilor nr.1952/2003 și 3475/2004 prin care s-a intabulat dreptul de folosință asupra terenurilor al SC SRL și respectiv SC SRL deoarece dreptul de proprietate publică al statului asupra acestor terenuri este inalienabil și insesizabil și 2 - constatarea nulității absolute a actelor care au stat la baza intabulării dreptului de folosință în favoarea celor două societăți comerciale.
Având a statua asupra tuturor acestor cereri, prin sentința civilă nr.962/27.04.2007, după rejudecarea cauzei ca efect al casării cu trimitere, Tribunalul C-S a admis acțiunea reclamantului față de Comuna prin primar, Prefectura județului C-S și SC SRL, a anulat dispoziția primarului, a constatat că reclamantul este titularul dreptului de restituire a terenurilor, a dispus dezmembrarea parcelei unice din CF 2135 în două subparcele iar pe una din ele a divizat-o din nou în alte două parcele, din care cea cu nr.top nou 597/a/1-598/2/b - teren de 25810 mp, a fost retrocedată reclamantului.
Potrivit expertizei ing. și schiței explicative (fila 107 dosar nr.4717/2004) această suprafață se află în patrimoniul SC SRL și este ocupată de platforma betonată proprietatea acesteia.
Pentru această suprafață s-a dispus și rectificarea Cf 2135 în sensul radierii dreptului de folosință al SC SRL.
Pentru restul terenului aflat în incinta societății și ocupat de construcții, pârâtul Primarul comunei a fost obligat să emită o nouă dispoziție pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent de 1.678.612,25 RON).
Cererea de intervenție în interes propriu a celor două societăți a fost respinsă pentru că partea restituibilă de teren aflată în folosința SC SRL (ultimul dobânditor) este liberă de construcții fiind sub incidența art.8 al.1 din legea 10/2001.
A fost de asemenea, respinsă cererea reconvențională a reclamantului la cererea de intervenție considerându-se pe de o parte că nu există motive de nulitate absolută pentru invalidarea celor două încheieri CF și nici a titlului de înscriere al dreptului de folosință al SC SRL, iar pe de altă parte că, oricum, anularea celor două încheieri CF ar fi atras competența specială a judecătoriei, conform art.52 din Legea 7/1996, iar nu a tribunalului.
Tribunalul s-a rezumat doar la a oferi sumar această explicație soluției sale în condițiile în care trebuia în primul rând să constate că obiecțiunile reclamantului nu sunt fondate deoarece din nicio probă a dosarului nu s-a dovedit că prin vreo hotărâre de Guvern terenul în discuție ar fi fost declarat ca aparținând domeniului public al Comunei.
În lipsa acestei dovezi rezultă că terenul din CF 2135 (deci și celelalte parcele decât cele revendicate de reclamant) fac parte din domeniul privat al localității, ceea ce poate asigura intrarea lui în circuitul civil, liber de constrângerile legale aplicabile domeniului public.
Redarea situației de fapt și juridice a terenurilor în discuție, a cererilor părților în proces și a soluției tribunalului, este de natură să demonstreze greșelile comise de această instanță.
În primul rând trebuia să se constate că, potrivit expertizei pe care instanța a luat-o în considerare la pronunțarea sentinței, parcela retrocedată reclamantului este ocupată integral - în principal de platforma betonată pe care SC SRL - iar apoi că SC SA a dobândit-o prin cumpărare la licitație publică ca urmare a executării silite inițiate de organele fiscale împotriva debitoarei SC Agroindustrial SA pentru recuperarea unor creanțe fiscale.
Fiind proprietară în baza unui titlu legal a cărui valabilitate nu a fost infirmată anterior introducerii acțiunii reclamantului și nici contestată de acesta în prezentul proces, SC SRL și apoi SC SA nu puteau fi lipsite de acea parte a proprietății lor decât printr-o dispoziție arbitrară pe care instanța nu avea dreptul să o legitimeze.
Contractul de vânzare-cumpărare al SC SRL fiind necontestat și necontestabil, în mod corect Biroul de carte funciară al Județului C-S - Reșița a dispus intabularea lui în CF, după cum la fel de legal s-a procedat apoi la transmiterea cu titlu oneros a dreptului de proprietate în favoarea SC SRL și la intabularea lui pe cale de consecință.
Întrucât natura dreptului celor două societăți asupra parcelei ce s-a dispus a fi retrocedate reclamantului - și care reprezintă suprafața platformei betonate - este cea a unui drept de proprietate (iar nu a unui simplu drept de folosință a unui teren liber de construcții) al cărui titlu de constituire nu a fost invalidat, în mod corect Tribunalul C-S a pronunțat soluția de principiu - a respingerii cererii reconvenționale a reclamantului - pe care Curtea o va menține cu substituirea parțială a motivării, conform celor anterior menționate.
Motivarea suplimentară a acestei soluții de către tribunal prin aceea că oricum n-ar fi fost competent ca instanță de fond să anuleze încheierile de carte funciară este greșită prin prisma dispozițiilor art.17 pr.civ. care prin prorogare de competență, conferă tribunalului abilitarea legală de a se pronunța și în această privință.
Într-o abordare corectă a probelor dosarului, respingând cererea reconvențională a reclamantului la cererea de intervenție pentru faptul că nu se constată motive de nulitate absolută pentru anularea intabulărilor titlurilor societății interveniente, în mod logic, tribunalul ar fi trebuit să admită această cerere de intervenție prin care i se solicita tocmai constatarea dobândirii legale a dreptului de proprietate asupra imobilelor transmise prin aceste titluri.
Ori, observarea atentă a faptului că titlurile lor n-au fost niciodată contestate și a expertizei care demonstra că suprafața propusă a-i fi retrocedată reclamantului este ocupată - în principal - de platforma betonată (care a fost dobândită cu titlu oneros, printr-o procedură publică, legală și transparentă) - și nu este o suprafață liberă de construcții în privința căreia intervenientele nu ar avea decât un drept de folosință, trebuia să conducă la soluția corectă de admitere a cererii de intervenție.
Dispoziția de restituire în natură către reclamant a acestei parcele s-a bazat doar pe valorificarea de către tribunal a constatărilor făcute de expert, respectiv a faptului că platforma este degradată și nefolosită, că majoritatea construcțiilor au fost ridicate fără autorizație în diverse perioade de timp, fără ca acea instanță să observe - astfel cum în mod corect s-ar fi impus - situația juridică a imobilelor la momentul introducerii acțiunii (02.09.2004).
La acest moment - dar și la momentul soluționării cererii reclamantului (27.04.2007) - terenurile revendicate erau ocupate integral de active edificate și achiziționate de o societate comercială privată în patrimoniul căreia au intrat în mod legal și necontestat.
În aceste condiții măsura de restituire în natură a acestor terenuri nu putea fi dispusă, o atare măsură putând fi recunoscută în favoarea reclamantului, conform Legii 10/2001, art.21 al (1) al Capitolului 3 - Proceduri de restituire, art.9 și pct.9.1 din Norme ( HG 250/2007) doar în ipoteza în care ele s-ar fi aflat în deținerea unei societăți comerciale a unei regii autonome sau a unei companii în care statul ar fi fost, asociat sau acționar majoritar, ipoteză care nu se confirmă în cauză.
Pentru toate celelalte situații în care imobilele care fac obiectul Legii 20/2001 nu pot fi restituite, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent care, în cazul de față, dată fiind situația juridică a imobilelor, nu pot consta decât în despăgubiri acordate în condițiile stabilite prin normele conținute în titlul VII din Legea 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, prin intermediul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu atât mai mult nu putea fi invocat de către tribunal - așa cum în mod greșit s-a procedat - temeiul juridic al restituirii în natură a parcelei în discuție ca fiind art.8 al.1 din Legea 10/2001, deoarece acest text exclude aplicarea legii pentru categoria terenurilor la care se referă.
Respingând cererea de retrocedare a terenurilor în discuție, tribunalul trebuia să respingă, pe cale de consecință și cererea reclamantului de rectificare a cărții funciare.
Deoarece la data pronunțării sentinței de către tribunal (27.04.2007) erau deja intrate în vigoare noile proceduri de restituire prevăzute de Legea 247/2005 în care Prefecturii județului de la locul situării imobilelor nu-i mai revine nicio atribuție în materie, Tribunalul C-S trebuia să ia în discuție excepția invocată de Prefectura C-S privind lipsa calității sale procesuale pasive și să respingă acțiunea reclamantului față de respectiva instituție pentru acest motiv iar nu să o admită.
Având în vedere, potrivit considerentelor prezentei, că reclamantul este persoană îndreptățită la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, că terenurile solicitate a-i fi restituite fac obiectul acestei legi, că societățile interveniente nu au situația persoanelor juridice deținătoare în sensul legii și că APAPS nu este instituția prin intermediul căreia activele edificate (pe întreaga suprafață a terenurilor revendicate) au trecut, succesiv, în patrimoniul celor două societăți comerciale private, singura în măsură să deblocheze procedura de soluționare a notificării reclamantului este Comuna prin primarul acesteia.
Aceasta, constatând că terenurile revendicate nu se află în deținerea sa și ca instituție obligată prin lege să identifice persoana juridică/autoritatea competentă să se pronunțe asupra notificării reclamantului (întrucât acesta nu cunoștea inițial persoana deținătoare), trebuia să procedeze potrivit procedurii instituite de Legea 247/2005.
În acest sens pentru că nici societățile comerciale în litigiu, nici APAPS, nici Prefectura C-S nu se puteau pronunța asupra acestei notificări - care nu primise până la momentul emiterii dispoziției motivate a Primarului comunei o soluție de rezolvare în substanță - acesta trebuia să constate atât imposibilitatea retrocedării terenurilor cât și dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent și să înainteze notificarea împreună cu întreaga documentație aferentă, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea acordării acestora.
Pentru că acțiunea subsidiară a reclamantului a fost aceea de stabilire și acordare a despăgubirilor pentru partea din terenuri ce nu poate fi retrocedată, instanța de apel a admis efectuarea unei expertize de specialitate.
Evaluarea a fost făcută de d-na inginer topograf prin colaborarea cu d-na inginer constructor (fila 127 dosar de apel), cu luarea în considerare a particularităților terenului, determinate de locul situării lui, de destinația actuală și previzibilă a acestuia precum și a altor criterii de valorizare care corespund standardelor internaționale de evaluare la care se referă art.10 al.(9) al Legii 10/2001.
Cum prețul final pentru 1 mp teren a fost stabilit la nivelul sumei de 66,528 lei și pentru că nicio porțiune din suprafața de 57.542 mp revendicată de reclamant nu poate fi restituită, Curtea constată că acesta este îndreptățit la acordarea despăgubirilor în sumă de 3.828.154 lei, aspect asupra căruia instanței i-a fost cerut să se pronunțe și a cărui soluționare nu o putea declina în favoarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor decât cu riscul de a prilejui o denegare de justiție și o încălcare a dreptului efectiv al reclamantului de liber acces la o instanță care să statueze în mod substanțial asupra cererilor sale, așa cum prevede art.6 par.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența generată de aplicarea acestui text.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința civilă nr.962/27.04.2007 a tribunalului C-S este rezultatul greșitei interpretări a probelor și greșitei aplicări a legii la cauza dedusă judecății, Curtea va admite apelurile instituției pârâte și societăților interveniente, va schimba în parte această sentință și în consecință va respinge acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Prefectura C-S, va admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC SRL și SC România SRL T, va respinge cererea reconvențională formulată de reclamantul la cererea de intervenție menționată, va respinge cererea reclamantului de restituire în natură a terenurilor evidențiate în prezent în CF nr.2135 sub nr.597/a/1-598/2/a, teren de 28.771 mp și nr.top 597/a/1-598/2/b, teren de 28771 mp, va constata că aceste terenuri pe care s-au edificat Fabrica de nutrețuri și anexele acesteia au fost legal dobândite de societățile interveniente, va constata dreptul reclamantului la despăgubiri în valoare de 3.828.154 lei conform expertizei efectuate în cauză de d-nele ing.expert și u, expertiză care face parte integrantă din prezenta, va obliga pârâta Comuna prin primar să înainteze Secretariatului Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor la 10/2001 notificarea reclamantului însoțită de întreaga documentație aferentă, inclusiv expertizele în cauză, în vederea acordării despăgubirilor cuvenite acestuia și va respinge petitul din cererea reclamantului pentru rectificarea CF în sensul înscrierii sale ca proprietar prin moștenire asupra terenurilor în discuție.
Curtea va menține ca temeinice și legale dispozițiile din sentință privind anularea Dispoziției emise de Primarul comunei.
Fiind în culpă procesuală, conform art.274 pr.civ. intimatul reclamant va fi obligat să plătească apelantei pârâte suma de 1400 lei cheltuieli de judecată reprezentând J din onorariile experților, iar apelantei interveniente SC SRL suma de 5.565 lei cu același titlu, reprezentând cealaltă J din onorariile experților și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâta Comuna prin primar și de intervenientele SC SRL și SC SRL T împotriva sentinței civile nr.962/27.04.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- pe care o schimbă în parte și în consecință:
Respinge acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Prefectura C-
Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC SRL și SC România SRL
Respinge cererea reconvențională formulată de reclamantul la cererea de intervenție menționată.
Respinge cererea reclamantului de restituire în natură a terenurilor evidențiate în prezent în CF nr.2135 sub nr.597/a/1-598/2/a, teren de 28.771 mp și nr.top 597/a/1-598/2/b, teren de 28771 mp.
Constată că aceste terenuri pe care s-au edificat Fabrica de nutrețuri și anexele acesteia au fost legal dobândite de societățile interveniente.
Constată dreptul reclamantului la despăgubiri în valoare de 3.828.154 lei conform expertizei efectuate în cauză de d-nele ing.expert și u, expertiză care face parte integrantă din prezenta.
Obligă pârâta Comuna prin primar să înainteze Secretariatului Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor la 10/2001 notificarea reclamantului însoțită de întreaga documentație aferentă, inclusiv expertizele în cauză, în vederea acordării despăgubirilor cuvenite acestuia.
Respinge petitul din cererea reclamantului pentru rectificarea CF în sensul înscrierii sale ca proprietar prin moștenire asupra terenurilor în discuție.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimatul reclamant să plătească apelantei pârâte Comuna suma de 1400 lei cheltuieli de judecată iar apelantei interveniente SC SRL suma de 5.565 lei cu același titlu.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.DC/07.05.2008
Tehnored.MM/7 ex/30.05.2008
Instanță fond: Tribunalul C-severin - jud.
Se comunică:
Reclamant intimat - - La av. - Reșița, str.- -.3A, parter,
jud.C-
Pârâta apelantă - Comuna prin Primar -, jud.C-
Interveniente apelante - SC SRL -, jud,C-
- SC România SRL T - T, str.-.- nr.1,.1, jud.
Pârâta intimată - Prefectura Județului C-S - Reșița, jud.C-S
Emis 5 comunicări
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Florin Șuiu
