Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 109/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 109
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de I împotriva sentinței civile nr. 167 din 2.02.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, scutită de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, la dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de intimatul însoțite de împuternicire avocațială, s-au comunicat motivele de apel intimatului, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă a rămas în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului de față;
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta "" I solicitând ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună desființarea deciziei emise și restituirea în natură a terenului în suprafață de 544. și p. în subsidiar, în situația în care terenul nu este deținut de pârâtă, desființarea deciziei emise de aceasta și obligarea ei la restituirea dosarului către Primarul municipiului
Reclamantul a formulat și cerere de chemare în garanție a Primarului municipiului I pentru a-l garanta în situația în care ar cădea în pretenții, acesta fiind cel care a indicat pârâta ca deținător al terenului.
Motivând acțiunea, reclamantul, prin apărător, a arătat că Primarul municipiului I, prin Dispoziția nr. 3561/4.12.2006, i-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din construcție demolată și constatând că terenul se află în deținerea pârâtei și-a declinat competența de soluționare în favoarea acesteia.
Reclamantul a depus diligențe la Primarul municipiului I pentru a proceda la identificarea terenului în suprafață de 544. situat p. în I,-, dar i s-a comunicat că, în prezent, pârâta deține terenul în folosință și că face parte dintr-o suprafață mai mare preluat în administrare în anul 1998 la adresa din-.
A mai susținut reclamantul că pârâta "" a respins nelegal notificarea nerecunoscând că terenul a cărei retrocedare o solicită nu se află în deținerea sa terenul fiind închiriat în prezent de către pârâtă unei societăți "", având ca obiect de activitate servicii de spălare auto.
În condițiile în care terenul în litigiu nu este înregistrat în patrimoniul pârâtei, aceasta nu se putea pronunța asupra notificării, corect fiind să restituie dosarul către Primarul municipiului I, deoarece i-a indicat greșit deținătorul terenului.
În drept, reclamantul își întemeiază cererea pe disp. legii nr. 10/2001, nr.HG 250/2007, art. 60-63 Cod procedură civilă.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 167 din 02.02.2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta "" I, și chematul în garanție Primarul municipiului I, cu sediul în I,- și a anulat Decizia nr. 482/18.07.2007 emisă de pârâtă.
S-a dispus trimiterea notificărilor formulate de reclamant chematului în garanție Primarul municipiului I - deținătorul bunului imobil -în vederea soluționării acestora, cu privire la terenul în suprafață de 544. p., situat în I,- -8.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta "" și chematul în garanție Primarul municipiului
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată( onorar expertiză).
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin Dispoziția nr. 3561/ 4.12.2006 emisă de chematul în garanție, Primarul municipiului I, au fost soluționate notificările înregistrate sub nr. 134/2001 și nr. 199/2001 formulate de reclamant, în sensul respingerii cererii de restituire în natură, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcțiile demolate și declinarea competenței de soluționare a notificării vizând imobilul compus din teren în suprafață de 544. în p. favoarea deținătorului pârâta ""
Prin decizia nr. 482/ 18.07.2007 emisă de pârâta "" s-au respins notificările formulate de reclamant privind restituirea în natură a imobilului -teren, motivat de faptul că aceasta nu a deținut și nu deține în folosință acest teren situat în I,-, în suprafață de 544.
p.Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta și chematul în garanție desființarea Deciziei mr. 482/2007 emisă de pârâtă și restituirea în natură a terenului în suprafață de 544. p., iar în subsidiar, în condițiile în care terenul nu este deținut de pârâtă, desființarea deciziei emise și obligarea acesteia la restituirea dosarului către chematul în garanție Primarul municipiului I,
Prin cererea de chemare în garanție a Primarului municipiului I reclamantul a solicitat ca acesta să-i garanteze soluționarea cererii deoarece a indicat greșit deținătorul terenului.
Instanța a constatat că, prin adresa înregistrată sub nr. 6973/23.06.1988-- emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al municipiului I i s- comunicat pârâtei acordul pentru transmiterea în administrare a terenului în suprafață de 749. p., situat în I,- (fila 36), iar din adresele nr. 484/16.07.2007 și nr. 53976/ 19.07.2007 (file 38 și 39), rezultă că pârâta renunță la folosința suprafeței de teren de 617,55 p., situată în I,- (rămânând în continuare în administrare terenul de 131,45. p. ), Municipiul I - Direcția de Dezvoltare confirmând această împrejurare, comunicându-i pârâtei că acest teren va reveni în administrarea Consiliului Local
Din expertiza tehnică topografică în cauză a reieșit că suprafața de teren de 544. a p. cărei retrocedare se solicită, se regăsește astăzi, astfel: terenul în suprafață de 330. se p. află situat în- unde funcționează spălătoria auto "", teren aflat în administrarea Primăriei I, terenul de 164. se p. află în incinta imobilului din- având aspect de teren părăsit, iar suprafața de 50. se p. află la adresa din -, nr. 5, fiind proprietatea numitei.
Din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă că terenul a cărui restituire se solicită se află în administrarea Primăriei I - reprezentată prin Primarul municipiului I și nu a pârâtei "" I, considerent pentru care instanța a admis în parte cererea formulată de reclamant și a dispus anularea deciziei nr. 482/ 2007 și trimiterea notificărilor deținătorului bunului imobil, chematul în garanție Primarul municipiului
Față de împrejurarea reținută, chematul în garanție are obligația legală să soluționeze notificările formulate de reclamant și să se pronunțe prin dispoziție motivată pe fondul cererii acestuia.
În ce privește cererea de chemare în garanție a Primarului municipiului I, aceasta a fost respinsă, motivat de faptul că potrivit probatoriului administrat în cauză unitatea deținătoare a imobilului revendicat este Primăria municipiului I - reprezentată prin Primar și în această calitate el nu trebuie chemat în garanție, ci potrivit disp. art. 25 alin. 1 din legea 10/2001, el este obligat să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură formulată de reclamant.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
"" Iad eclarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Învederează apelanta că, din toate lucrările existente la dosarul cauzei, precum și din motivarea hotărârii apelate nu se reține în sarcina sa nicio faptă care să constituie o culpă procesuală, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 Cod procedură civilă cu privire la suportarea cheltuielilor de judecată.
Apelanta arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că reclamantul este cel care a solicitat proba cu expertiza tehnică și că acesta avea interesul ca proba să fie administrată și, în consecință, acesta trebuia să suporte și contravaloarea cheltuielilor ocazionate de administrarea probei.
a depus la dosarul cauzei note de concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, deoarece apelanta este partea căzută în pretenții ca urmare a modului nelegal de soluționare a notificării, astfel că obligarea sa la cheltuieli este legală.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților, de ansamblul materialului probator și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul nu este întemeiat.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Astfel, acordarea cheltuielilor de judecată se fundamentează pe culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
Prin urmare, numai partea din vina căreia s-a purtat procesul rebuie să suporte cheltuielile efectuate de cealaltă parte.
În speță, procesul a debutat în condițiile în care pârâta-recurentă a emis decizia de respingere a notificării formulate de reclamantă motivat de faptul că imobilul solicitat nu s-ar afla în posesia sa.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 2 și 5 din Legea nr. 10/2001, atunci când persoana juridică notificată nu deține imobilul solicitat sau deține numai o parte din el, aceasta va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare.
Art. 27.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 250/2007 prevede că, în cazul în care persoana juridică notificată nu deține bunurile imobile solicitate, aceasta va proceda la direcționarea notificării entității investite cu soluționarea acesteia.
"" nu s-a conformat acestor revederi legale și nu a indicat intimatului datele de identificare a unității deținătoare a terenului din I,- și nici nu a procedat la direcționarea notificării către unitatea deținătoare. Astfel, aceasta se află în culpă procesuală ca urmare a admiterii acțiunii reclamantului, cu consecința anulării dispoziției nr. 482/18.07.2007 și trimiterii notificării spre soluționare la deținătorul terenului.
Față de cele ce preced, Curtea reține că tribunalul a procedat la o corectă aplicare a prevederilor art. 274 Cod procedură civilă obligând partea căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului de către instanța de fond.
În consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul declarat de "" I și se va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de "" I împotriva sentinței civile nr. 167 din 2.02.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Mai 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- --- - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
22.06.2009
2 ex.-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea
