Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.11/
Ședința publică din 24 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător: - ---
Grefier: -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile civile declarate de contestatorul, domiciliat în Pitești,-, județul A și de MUNICIPIUL P-PRIN PRIMAR, cu sediul în Pitești,-, județul A, COMISIA PENTRU APLICARE A LEGII 10/2001, cu sediul în Pitești,-, județul A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B prin, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.148 din 14 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.1430/2005, venite spre rejudecare, intimată fiind pârâta PREFECTURA JUDEȚULUI, cu sediul în Pitești, - -, nr.1, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: apelantul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.61/2007, eliberată de Baroul A și consilier-juridic, pentru apelanții-pârâți Ministerul Fiananțelor Publice B prin A, lipsă fiind reprezentanții apelanților-pârâți Primăria Municipiului Pitești-prin primar, Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001, precum și reprezentantul intimatei-pârâte Prefectura Județului
Procedura este legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că, la dosarul cauzei s-a depus, de către Municipiul Pitești, prin instituția primăriei, răspuns la adresa emisă de către instanță la data de 13 decembrie 2007.
Consilier-juridic solicită îndreptarea erorii materiale strecurată în concepta încheierii de ședință din data de 13 decembrie 2007, în sensul că apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice și-a schimbat denumirea în Ministerul Economiei și Finanțelor, iar acesta este reprezentat în cauză de În consecință, solicită a se concepta Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Astfel că, nu este vorba de două părți distincte, ci de una singură.
Curtea, în raport de dispozițiile art.2811Cod procedură civilă, dispune rectificarea conceptei, în sensul că apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice B este reprezentat în cauză de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, astfel că se va concepta Ministerul Economiei și Finanțelor prin
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra apelurilor.
Curtea, în raport de această precizare, constată apelurile în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestora.
Avocat solicită admiterea apelului, apreciind că, în temeiul art.22 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, acesta este întemeiat, acordarea suprafeței de 2193, modificarea hotărârii pronunțată în cauză și pe fond modificarea Dispoziției Primarului municipiului Pitești. În ceea ce privește construcțiile, se arată că acestea au fost identificate prin raportul de expertiză, dar evaluarea urmează să se facă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Consilier-juridic, având cuvântul pentru apelantul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris. Precizează că nu are calitate procesuală pasivă în raport de dispozițiile art.26 pct.3 din Legea nr.10/2001, precum și potrivit dispozițiilor Legii nr.247/2005. În ceea ce privește apelul declarat de reclamantul, solicită respingerea acestuia, va neîntemeiat. Cu privire la apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Pitești, solicită admiterea acestuia, așa cum a fost formulat.
Avocat, având cuvântul asupra apelului declarat de pârâta Primăria Municipiului Pitești, solicită admiterea acestuia în parte, în sensul de a se admite capătul de cerere privitor la trimiterea cauzei către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Cu privire la apelul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicită respingerea acestuia.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelurilor civile de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.148 din 14 septembrie 2006, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea prin care contestase dispoziția nr.3382/29 decembrie 2004, prin care intimata-pârâtă Primăria Municipiului Pitești i-a acordat despăgubiri pentru numai 1.000 mp. teren subevaluat față de zona de amplasament, în vreme ce din fosta proprietate mai există 500 mp. liberi.
Totodată, plângerea a privit și partea deciziei prin care nu s-au acordat despăgubiri pentru construcțiile demolate în anul 1987, cele primite la data exproprierii nereflectând valoarea reală a proprietății, chemată în judecată fiind și Prefectura Județului
Instanța, din oficiu, în temeiul art.31 alin.4 din Legea nr.10/2001, a introdus în cauză Ministerul Finanțelor, în calitate de pârât.
Prin soluția sa, tribunalul a modificat în parte dispoziția atacată, în sensul că a dispus ca acordarea de despăgubiri să se facă și pentru suprafața de 917 mp. teren preluat fără titlu de la contestatori în Pitești,-, precum și acordarea despăgubirilor bănești în cuantum de 5.943 lei, reprezentând diferența dintre suma primită cu titlu de despăgubiri și valoarea reală a imobilului casă demolat.
În motivare, tribunalul a reținut că, din aplicarea prin expertiză în teren a înscrisurilor doveditoare ale întinderii fostei proprietăți, a rezultat că aceasta a avut în total 2.080 mp. din care 163 mp. au reintrat în proprietatea reclamantului în urma promovării unei acțiuni în revendicare, 1.000 mp. au fost deja avuți în vedere la stabilirea îndreptățirii la despăgubire, rămânând 917 mp. nerecuperați.
Totodată, potrivit expertizei de specialitate construcții, s-a constatat că între valoarea primită cu titlu de despăgubiri și cea reală a proprietății, la data actuală există o diferență în plus de 5.943 lei.
Împotriva sentinței, în termen, au formulat apeluri reclamantul, precum și Primarul Municipiului Pitești, Comisia Municipală de aplicare a Legii nr.10/2001, ca și Ministerul Finanțelor Publice
Prin decizia civilă nr.276/A din 4 decembrie 2006, Curtea de APEL PITEȘTI, constatând că prin Legea nr.247/2005 procedura de acordare a despăgubirilor a fost modificată fiind trecută în competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare acestei instituții.
Prin decizia civilă nr.2998 din 12 aprilie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantul, a casat această decizie și a trimis cauza Curții de APEL PITEȘTI în vederea rejudecării apelurilor.
În motivare, s-a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.16 alin.1 ale Titlului VII din Legea nr.247/2005, câtă vreme dispoziția emisă de primar este anterioară apariției acestor norme, așa încât, instanțele judecătorești au plenitudine de competență privind verificarea legalității dispoziției contestată, a calității de persoană îndreptățită la restituire, a dreptului de proprietate și a întinderii acestuia, cât și asupra cuantumului măsurii reparatorii cuvenite, în condițiile art.26 (3) din Legea nr.10/2001.
Astfel reinvestită, prezenta C de Apel a dispus suplimentarea probatoriului cu martori.
Examinând întregul probatoriu, inclusiv cel nou administrat, se constată fondat apelul declarat de contestator și nefondate cele formulate de intimații Municipiul Pitești și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Astfel, prin criticile aduse de către se arată că în mod greșit despăgubirile stabilite ca echivalent al valorii imobilelor fostă proprietate demolată nu au avut în vedere standarde internaționale de evaluare.
Se mai arată că valoarea celor 917 mp. nu este calculată potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării.
Totodată, în privința întinderii contestatorul pretinde că ea a fost greșit calculată la numai 2.080 mp.
Astfel, potrivit certificatului privind înscrierile din rolul fiscal emis sub nr.20293/6 martie 1997, acesta era totalul înscris în rol, în vreme ce, cu înscris sub semnătură privată, autoarea sa a mai dobândit încă 276 mp. la care se adaugă terenul ce a fost deja restituit într-o judecată anterioară cu întinderea de 163 mp. Astfel, ar rezulta că totalul preluat fără titlu a fost de 2.193 mp.
Pe de altă parte, solicită a se observa că, potrivit raportului de evaluare estimativă la notificarea pe care a făcut-o, la calculul analitic s-a avut în vedere numai suprafața de 837 mp. iar nu 1.000 mp. așa cum s-a pretins, de aceea, prin hotărârea pronunțată instanța trebuia să-i restituie diferența de 1.356 mp. rezultată ca urmare a scăderii celor 837 mp. din întinderea de 2.193 mp.
Pentru acești 1.356 mp. arată apelantul, se impune efectuarea unei noi expertize de către un specialist topograf competent pentru stabilirea valorii potrivit standardelor internaționale de evaluare, respectiv a valorii de piață.
În sfârșit o altă critică vizează neacordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei făcută cu avocatul și cele două expertize.
Primarul Municipiului Pitești și Comisia Municipală de aplicare a Legii nr.10/2001 au criticat soluția pentru greșita acordare a despăgubirilor pentru încă 917 mp. precum și pentru diferența de valoare a imobilelor demolate.
În motivare, se susține că nu au fost prezentate acte autentice prin care s-ar fi dobândit terenurile din strada - pentru a se putea concluziona că, în afară de cei 1.000 mp. și terenul redobândit în urma revendicării, autoarea reclamantului ar mai fi deținut încă 917 mp.
Probele folosite de către instanța de fond, respectiv declarații de martori, certificat de rol fiscal aveau numai caracter declarativ, putând sprijini o acțiune în constatare, care însă nu a fost încă valorificată de către contestator.
Nici cât privește despăgubirile bănești pentru imobilele demolate, soluția nu se găsește a fi legală, câtă vreme la data soluționării notificării, în anul 2004, s-au avut în vedere dispozițiile legale în vigoare la acel moment, numai prin modificările aduse prin Legea nr.247/2005, trimițându-se la standarde internaționale, oricum acestea neputând fi stabilite decât de către experții Comisiei Centrale de Evaluare ce funcționează în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Nu s-a observat că, după modificarea Legii nr.10/2001, nu se mai pot acorda despăgubiri bănești pentru imobilele demolate, cererea fiind inadmisibilă ca urmare a lipsei prevederilor legale.
Au fost, în același timp, încălcate normele de competență în ceea ce privește experții numiți ai determina valoarea, ei neputând fi decât cei aparținând corpului de evaluatori ai Comisiei Centrale de Evaluare.
Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, a criticat soluția pentru greșita obligare a pârâților, inclusiv a Statului român prin Ministerul Finanțelor la plata despăgubirilor bănești suplimentare, invocând excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Această excepție se fondează pe modificările aduse prin Legea nr.247/2005, Legii nr.10/2001, prin care a fost înființată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu prerogative speciale, între care, cele privind acordarea de despăgubiri.
În aceste condiții, arată Ministerul Finanțelor Publice, Statul român nu mai are calitate de parte într-un asemenea raport juridic, de altminteri cererea privind despăgubirile fiind în același timp prematur introdusă câtă vreme Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu s-a pronunțat încă în privința legalității deciziei contestate.
O altă critică vizează modul în care s-a făcut evaluarea imobilelor preluate în mod abuziv și demolate, pretinzându-se că expertul nu ar fi avut în vedere dispozițiile art.10 pct.8.lit.a din nr.HG498/2003.
Din probatoriul administrat suplimentar în fața prezentei Curți, respectiv probele testimoniale, rezultă că terenul proprietatea, autoarea contestatorului, putea avea între 2.000 mp. cât cunoaște martorul G și 2.200-2.300 mp. nici unul cunoscând cu exactitate această întindere.
În ședința publică din data de 22 noiembrie 2007, contestatorul-apelant a prezentat originalul înscrisului sub semnătură privată aflat în copie în dosarul fondului, înscris ce a fost comunicat conducătorilor instituțiilor pârâte pentru ca acestea să arate dacă înțeleg eventual să conteste realitatea lui și dacă l-au avut în vedere la stabilirea întinderii fostei proprietăți. Potrivit adresei fără număr sosită la data de 23 ianuarie 2008 la instanță, comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei Pitești a avut în vedere și înscrisul sub semnătură privată.
Examinând critica ce vizează întinderea fostei proprietăți a autoarei contestatorului, aceasta se constată nefondată.
Astfel, contestatorul pretinde că la stabilirea valorii celor 1.000 mp. pentru care deja i-au fost acordate despăgubiri în realitate nu au fost avuți în vedere decât 837 mp. potrivit raportului de evaluare.
O asemenea critică adusă soluției de fond a tribunalului nu poate fi avută în vedere câtă vreme în fața acestuia nu s-a susținut nici un motiv cum că valoarea de 401.094.561 lei (ROL) nu ar fi calculată în realitate pentru 1.000 mp. cum s-a menționat în dispoziția atacată.
Ca atare, niciodată tribunalul nu a fost investit cu cercetarea sub acest aspect a temeiniciei și legalității deciziei emisă de către intimatul Primarul Municipiului Pitești.
Dimpotrivă, singura susținere a contestatorului a privit calcule referitoare la o suprafață mai mare decât cea considerată ca dovedită de comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 în privința fostei proprietăți.
De aceea, o astfel de motive de critică invocate împotriva dispoziției atacate, nu pot fi valorificate direct în instanța de apel, față de prev.art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
Cât despre această întindere, apelantul solicită a se avea în vedere în mod separat suprafața înscrisă în evidențele rolului fiscal de cea înscrisă în actul sub semnătură privată.
Certificatul de rol fiscal însă, nu reprezintă titlu de proprietate, el se întocmește potrivit actelor prezentate în dovedirea acestui drept de către titularul lui sau, în cazul în care el nu există, potrivit propriei declarații a proprietarului.
Cum apelantul a arătat că nu deține vreun act translativ de proprietate din care să rezulte întinderea dobândită de către autoarea sa anterior încheierii înscrisului sub semnătură privată, prezumția rămâne aceea că rolul s-ar fi deschis la declarația autoarei.
Așa cum rezultă din certificatul nr.20293 din 6 martie 1997 (fila 34) moștenirea, prin moștenitor se afla înscrisă în matricola de clădiri și terenuri pe perioada anilor 1960-1980 la rolul fiscal nr.16965 cu proprietatea în- având 2.080 mp. teren.
Înscrisul sub semnătură privată cu care apelantul pretinde că s-ar fi adăugat o suprafață celei deja deținute, a fost încheiat în anul 1966, dată necontestată de către intimați, chiar dacă la prezentarea actului autentic s-au constatat îngroșări la această dată. Oricum, chiar dacă o modificare s-ar fi făcut, ea privește numai cifra unităților de ani, cifra zecilor nefiind modificată, ceea ce înseamnă că în orice caz înscrisul privește un alt ulterior anului 1960, de la care începe evidența din registrul agricol.
Până în anul 1980, nu s-a adăugat în rolul fiscal vreo suprafață potrivit declarației autoarei, de aceea se ajunge la concluzia că întregul teren deținut era declarat pentru fiscalizare, inclusiv cel pentru care s-a încheiat actul sub semnătură privată.
Nici probele testimoniale nu pot conduce la o altă concluzie, cum s-a arătat martorii cunoscând de un minim de 2.000 mp. și un maxim de 2.300 mp.
În cazul unui astfel de dubiu, proba nu poate fi interpretată decât în defavoarea celui ce o propune, deci ea vine să confirme faptul că întreaga proprietate a autoarei se afla înscrisă în rolul fiscal așa încât nu avea mai mult de 2.080 mp. incluzând-o pe cea pentru care s-a încheiat contractul sub semnătură privată.
Față de această stare de fapt, într-adevăr după restituirea a 163 mp. prin revendicare și respectiv cei 1.000 mp. avuți în vedere deja de către comisiei la stabilirea îndreptățirii la despăgubiri, nu mai rămân decât cei 917 mp. pentru care și prima instanță de fond a dispus suplimentarea acestei îndreptățiri.
În ceea ce privește criticile referitoare la modul de calcul al despăgubirilor, urmează a se observa că experții au avut în vedere media cererii și ofertei pieței locale pentru zona în litigiu în acest fel avându-se în vedere valoarea reală de circulație a terenurilor la data efectuării lucrării.
Sub aspectul competenței experților, chestiune invocată de toți apelanții, urmează a se observa că, potrivit deciziei de casare, întreaga competență a soluționării contestației de față revine instanței de judecată, fiindu-i aplicabile normele în vigoare la data emiterii deciziei atacate.
Pentru acest argument prima soluție de trimitere a cauzei către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, așa încât procedura urmează pe cea prevăzută de legiuitor pentru instanțele judecătorești și are în vedere criteriile normative valabile în fața acestora, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea de numire ca experți a celor aflați pe listele autorizate de Ministerul d e Justiție, neputându-se apela la listele Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.
Față de aceste cerințe legale, urmează a se observa că în mod corect au fost stabilite valorile pentru diferența privind construcțiile demolate.
În ceea ce privește despăgubirile pentru teren, potrivit legii, instanța este abilitată să stabilească numai întinderea fostei proprietăți, valoarea ei urmând a fi făcută într-adevăr potrivit noilor dispoziții incluse în Legea nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin corpul său de experți, ca urmare a aplicării de îndată a normelor procedurale instituite de Cap.V al Legii nr.247/2005, care stipulează faptul că după soluționarea notificării de către entitățile astfel investite, prin acte în care s-au consemnat sume ce urmează a se acorda ca despăgubire se predau Secretariatului Comisiei Centrale, deopotrivă cu notificările nesoluționate încă în condițiile alin.6 al art.16, urmându-se a fi întocmit raportul de evaluare ce stă la baza emiterii titlului de despăgubire.
Ceea ce însă, într-adevăr, a greșit prima instanță de fond o reprezintă faptul că nu a dispus ca plata sumelor stabilite să se facă în mod actualizat la data la care ele vor fi efectiv plătite, numai în acest mod respectându-se voința legiuitorului de a se realiza o reală despăgubire, în acest sens urmându-se a se schimba în parte sentința.
De asemenea, în mod greșit instanța nu a acordat cheltuielile de judecată în sumă de 900 lei, făcute în fața instanței de fond, deși ele au fost dovedite și cerute, așa încât se impunea aplicarea art.274 Cod procedură civilă.
Apelul Primarului Municipiului Pitești urmează a se constata nefondat, ca urmare a faptului că acesta pretinde că ar fi ținut seama la data emiterii deciziei, cum s-a arătat mai sus, inclusiv sub actul sub semnătură privată.
Ori, în atare situație, este de neînțeles cum a ajuns comisia locală a Municipiului Pitești la calculul suprafeței pentru care a constatat îndreptățirea la despăgubiri, căci din suprafața pentru care s-au încasat impozite, de 2080 m-p., dacă se scad cei 163m.p. revendicați, rămân mai mult de 1000m.p., cu exact suprafața de 917m.p. acordată prin hotărârea primei instanțe de fond.
Referirea la inopozabilitatea înscrisului sub semnătură privată, dincolo de faptul că se constată nerelevantă, tocmai datorită faptului că, așa cum s-a arătat deja, și acesta a fost avut în vedere la stabilirea totalului avut anterior pierderii abuzive a proprietății, este nefondată, dispozițiile Decretului nr.144/1958 care prevăd condiția autenticității instituind, la rândul lor, condiții restrictive în privința liberului exercițiu a dreptului de proprietate între persoanele fizice, condiționându-l de obținerea autorizației prealabile prevăzute de art.11.
Critica vizând greșita acordare a diferenței de despăgubiri, între valoarea stabilită la exproprierea construcțiilor și cea calculată de expert, este și ea nefondată.
Astfel, potrivit teoriei drepturilor câștigate, fostului proprietar i se cuveneau, la data formulării notificării și, respectiv, a obținerii răspunsului, despăgubiri de acest gen, dacă cererea se găsea fondată.
Instanța nu ar mai fi putut, sub pretextul că noua lege a exclus de la despăgubire prejudiciul de acest gen, să lipsească persoana îndreptățită de la dreptul pe care legea l-a creat deja în patrimoniul său. De aceea, corect, după ce s-a făcut verificarea susținerii persoanei notificate emisă prin actul de decizie, instanța a dat valoare acestui câștig, stabilind obligația de despăgubire, verificând soluția potrivit legii în vigoare la data nașterii dreptului.
Critica vizând modul de numire a experților evaluatori, dincolo de faptul că nu a fost formulată ca obiecțiune sau apărare în fața primei instanțe de fond, cum pretind dispozițiile art.294 Cod procedură civilă, neputându-se vorbi despre o un mijloc de apărare asemănător excepțiilor de procedură, este și nefondată, pentru aceleași argumente aduse aceleiași critici, atunci când a fost analizată în cadrul recursului contestatorului.
În ceea ce privește criticile formulate de către Ministerul Finanțelor Publice, ele sunt de asemenea nefondate.
Astfel, se invocă lipsa calității procesual pasive, excepția fiind fundamentată pe dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Acest text vizează situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, caz în care persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând restituirea în natură sau măsuri reparatorii.
În cazul de față, deținătorul este cunoscut, respectiv Municipiul Pitești care a și formulat răspunsul concretizat în decizia atacată.
Temeiul introducerii în cauză în fața primei instanțe de fond a Ministerului Finanțelor Publice l-au constituit dispozițiile art.31 alin.4 din Legea nr.10/2001, așa cum au fost ele cuprinse în redactarea legii după modificarea textului prin Legea nr.247/2005.
Motivarea de fapt a soluției instanței a constituit-o cererea formulată de către contestator în sensul de a opta pentru titluri de valoare nominală, cerere aflată la fila 105 dosarului.
Acestei motivări a instanței nu i se aduc critici prin apel, așa încât se constată că temeiul invocat de către apelantul Ministerul Finanțelor nu este incident în cauză.
Trimiterea la toate celelalte considerente vizând activitatea Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor este inutil a fi examinată, câtă vreme instanța supremă, prin decizia de casare, a lămurit în mod expres situația cererii de față, în sensul că, ea fiind făcută anterior modificării legii împotriva unui act emis sub imperiul primei variante a ei, urmează ca judecata să se facă potrivit regulilor procedurale în vigoare la acea dată, în ceea ce privește competența instanțelor judecătorești, raportat la competența unor alte instituții ale statului, în cazul de față la cea a Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Pentru același argument, și excepția de prematuritate este nefondată, apelantul Ministerul Finanțelor pretinzând că instanțele judecătorești nu ar putea fi sesizate decât după ce s-ar încheia procedurile în fața sus-numitei comisii, chestiunea fiind însă în mod irevocabil soluționată prin decizia de trimitere a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În sfârșit, cât privește evaluarea construcțiilor demolate, pe de o parte se va observa că o asemenea obiecțiune la expertiza efectuată în fața primei instanțe de fond nu a fost adusă, formularea ei abia în calea de atac reprezentând o încălcare a dispozițiilor art.212 alin.2 Cod procedură civilă.
De altfel, apelantul doar pretinde că s-ar fi încălcat criteriile prevăzute de lege, fără a arăta în concret care ar fi încălcările, respectiv de unde rezultă încălcarea acestor criterii, ce alte criterii s-au folosit în mod nelegal.
Față de toate acestea, urmează a se constata că și apelul acestui intimat este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, la fel ca și cel promovat de Municipiul Pitești-prin Primar, respectiv Comisia Municipală Pitești de aplicare a Legii nr.10/2001.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, urmează a fi obligați apelanții intimați Municipiul Pitești, prin Primar, Comisia Pentru Aplicarea Legii 10/2001, Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Finanțelor Publice B prin A, și Prefectura Județului A, la plata sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatorul, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.148 din 14 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.1430/2005, intimați fiind MUNICIPIUL P-prin PRIMAR, cu sediul în Pitești,-, județul A, COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII 10/2001, cu sediul în Pitești,-, județul A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B prin, cu sediul în Pitești,-, județul A și PREFECTURA JUDEȚULUI, cu sediul în Pitești, - -, nr.1, județul
Schimbă în parte sentința în sensul că despăgubirile acordate la data de 14 septembrie 2006 vor fi actualizate la data plății efective și obligă intimații să plătească contestatorului suma de 900 lei cheltuieli de judecată în fond.
Respinge apelul formulat de intimații MUNICIPIUL P-prin PRIMAR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE -prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe intimați să plătească contestatorului suma de 400 lei cheltuieli de judecată în apel
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red./ 13.02.2008.
GM.8 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
