Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZI A CIVILĂ Nr. 11/Ap
Ședințapublică din 11 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Trif
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorul prin mandatar avocat împotriva sentinței civile nr.294/S pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 2 octombrie 2006 în dosarul civil nr.1052/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 5 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 11.02.2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 294/s, a Tribunalului Brașov, s-a respins contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 de contestatorul prin mandatar în contradictoriu cu intimații Municipiul prin Primar și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 435/18.05.2006 emisă de Primarul Municipiului în calitate de reprezentant legal al unității administrativ teritoriale, s-a respins notificarea, cu motivarea că aceasta a fost depusă tardiv, după expirarea termenului prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată și nu a fost depusă prin intermediul executorului judecătoresc.
După cum rezultă din înscrierea efectuată sub B 20, în CF nr. 9132, nr. top 1349/1/1/1, o cotă de 9/24 din imobilul în litigiu, fostă proprietate a contestatorului, a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974.
Chiar dacă acest act normativ nu este menționat expres între cele prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. a - h din Legea nr. 10/2001 republicată, text de lege care definește noțiunea de "imobile preluate în mod abuziv", această modalitate de preluare se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. i din acest act normativ, care prevede că prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege "orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiile legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat".
Faptul că imobilele preluate în baza dispozițiilor Decretului nr. 223/1974 intră sub incidența Legii nr. 10/2001 rezultă din cuprinsul art. 1.4 lit. B din HG. nr. 498/2003 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001, care se referă la modalitatea de soluționare a notificărilor referitoare la această categorie de imobile.
În consecință, cu privire la această cotă, notificarea trebuia formulată în interiorul termenului imperativ prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel cum a fost modificat prin nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001, sub sancțiunea prevăzută la alin. 5 al aceluiași text de lege, respectiv aceea a pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, astfel cum a reținut și intimatul Municipiul prin Primar.
În ceea ce privește cota de 5/24 din terenul în litigiu, trecută în proprietatea statului ca urmare a încheierii contractului de întreținere între, mama contestatorului și, sora acestuia, act autentificat sub nr. 10308/16.12.1982 la notariatul de Stat Județean B, s-a reținut că această cotă a intrat în proprietatea statului conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974, text de lege care prevedea că în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții a trecut în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973.
S-a mai reținut că aceeași este și situația juridică a cotei de 10/24 din terenul în litigiu, trecută în proprietatea statului în baza aceluiași text de lege, cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 10457/26.08.1988, încheiat între vânzătoarele și și cumpărătorii B, B, B și B.
De asemenea s-a mai reținut că prin cel de-al doilea capăt de cerere, contestatorul a solicitat pârâtei Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 să emită titlu de proprietate cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pe numele contestatorului asupra suprafeței de teren de 13140 mp, situat în,-, înscris în CF nr. 9132, nr. top 1349/1/1/1, ori acest teren nu se mai află în integralitate în proprietatea statului, iar pe de altă parte această cerere nu poate fi primită având în vedere că Comisiile Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar nu au competența de a emite titluri de proprietate, această competență revenind, potrivit Legii nr. 18/1991, Comisiilor Județene.
Chiar dacă dispoziția atacată este parțial incorectă sub aspectul considerentelor sale, care sunt valabile doar în ceea ce privește cota din dreptul de proprietate preluată prin efectul aplicării Decretului nr. 223/1974, instanța a reținut că, prin prisma motivelor de nelegalitate și a temeiurilor de drept invocate de contestator, respectiv acelea vizând incidența art. 27 alin. 1, alin. 2 și alin. 21și art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, cererea acestuia este neîntemeiată, deoarece textele de lege invocate se referă la alte ipoteze, respectiv la punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate, stabilirea vecinătăților, la situația proprietarilor sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris în agricolă de producție, respectiv la terenurile fără construcții neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, ori, după cum s-a mai arătat, în ceea ce privește cota de 15/24 din imobilul din litigiu, a intervenit situația prevăzută de art. 30 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, terenul atribuit în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din egea nr. 58/1974, trecând în proprietatea proprietarului locuinței.
Astfel, motivele invocate nu pot conduce la anularea dispoziției emise în baza Legii nr. 10/2001, deoarece ele se referă la prevederi de fond ale unui alt act normativ, respectiv ale Legii fondului funciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul considerând-o netemeinică și nelegală.
În esență, în motivarea apelului se arată că s-au încălcat prevederile art. 36, alin. 5 din Legea nr. 18/1991, pentru cota de 9/24 teren ce a trecut în proprietatea statului conform Decretului nr. 223/1974. Legea nr. 10/2001 are caracter de complinire a egii nr. 18/1991, iar între actele normative speciale prevăzute de art. 36 alin. 5 este inclus si Decretul nr. 223/1974. Dacă instanța a considerat că nu poate acorda în integralitate pe motiv că o parte din teren face obiect al Legii nr. 10/2001, cel puțin pentru această cotă trebuia dispusă restituirea.
Intimata a depus întâmpinare reiterând apărările din fața primei instanțe.
Apelul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Prin Dispoziția nr. 435 din 18.05.2006, emisă de Primarul Municipiului s-a respins modificarea adresată de contestatorul, pe motiv că a fost depusă cu depășirea termenului reglementat de art. 22 din Legea nr. 10/2001 și nu s-a uzat de procedura reglementată de această lege.
Cadrul procesual în primă instanță trebuia să se circumscrie în a analiza dacă motivele respingerii notificării sunt compatibile cu motivele invocate în notificare și să procedeze fie la respingere, fie la anularea dispoziției pe motiv că nu s-au analizat cererile în cadrul fixat de contestator.
Contestatorul a solicitat restituirea terenului în temeiul art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991. În atare situație atât intimata, prin dispoziție cât și prima instanță trebuiau să analizeze dacă sunt nu incidente dispozițiile legale susmenționate și să dispună, respectiv să hotărască, în consecință și nu să schimbe, nejustificat cadrul legal stabilit de contestator.
Procedând la analizarea cererii de restituire în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, prima instanță a încălcat principiul disponibilității reglementat de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă și a omis să cerceteze pe fondul litigiului cu care a fost investită.
Aserțiunile din finalul considerentelor referitoare la incidența art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 nu vin să complinească lipsa cercetării motivelor cu care a fost investită, fiind necesar ca în cadrul legal fixat de contestator să se stabilească dacă motivele respingerii notificării sunt sau nu incidente.
Reținându-se că în raport de cererea contestatorului adresată intimatei, litigiul poartă în materia fondului funciar ( fila 8 dosar tribunal). Cum nu s-a intrat în cercetarea fondului în cadrul stabilit, în baza art. 297 Cod procedură civilă, apelul va fi admis, iar sentința desființată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe care va analiza dispoziția în raport de considerentele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatorul prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 294/s din 02.10.2006 a Tribunalului Brașov, pe care o desființează.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 11.02.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Grefier șef sectie, |
Red. -/07.03.2008 Dact.: /12.03.2008 Jud. fond: |
Președinte:Mihail Lohănel
Judecători:Mihail Lohănel, Roxana Trif
