Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 11/A/2009
Ședința publică din 16 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul MUNICIPIUL C-N reprezentat de Primar împotriva sentinței civile nr. 472 din 19 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații, -, (), având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamanților intimați, (), avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 15, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin motivele de apel, pârâtul apelant a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art.242 alin. 2.pr.civ.
Reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar note de ședință și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar. Susține pe scurt notele de ședință depuse la dosar.
CURTEA
Judecata în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 472 din 19.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul C-N prin Primarul municipiului C-N; a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții, și (căsătorită ), împotriva pârâtului Municipiul C-N prin Primarul municipiului C-N și, în consecință, a fost constatată nulitatea absolută a dispoziției de restituire nr. 4018/20.06.2008, emisă de Primarul municipiului C-N; pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul C-N, faptul că potrivit art. 21 alin. 1 si 2 din Legea nr. 215/2001 unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Pe de altă parte, potrivit art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a Primarului general al municipiului B ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
Astfel, instanța a considerat că Municipiul C-N, persoană juridică de drept public are calitate procesuală pasivă în speța de față, chiar dacă dispoziția a fost emisă de Primarul municipiului C-N, întrucât dispoziția atacată privește imobile care au fost deținute de unitatea administrativ teritorială și au aparținut domeniului privat al Municipiului C-
În consecință, instanța a considerat neîntemeiată excepția invocată de pârât și a respins-o ca atare.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că prin dispoziția nr. 1339/14.03.2002, a Primarului municipiului C-N, s-a respins cererea reclamanților, și, pentru restituirea în natură a imobilului situat în C-N,-, înscris inițial în CF 368 cu nr. top 282, transcris în CF col. - și CF ind. -, urmând să se acorde masuri reparatorii prin echivalent de către instituțiile abilitate.
Prin sentința civilă nr. 1284/2003 a Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea reclamanților, s-a dispus anularea parțiala a dispoziției menționate și s-a dispus restituirea în natură a cotei părți de din apartamentele nr. 13, 14, 15, 16, 17 si 18 înscrise în CF col. - cu nr. top 282/1/XIII, 282/1/XIV, 282/1/XV, 282/1/XVI, 282/1/XVII, 282/1/XVIII, precum și a cotei părți de din terenul aferent, cu obligația returnării sumei de 259.624.693 lei actualizată cu rata indicelui de inflație la momentul plății.
De asemenea, s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților, cu titlu de lege.
Prin decizia civilă nr. 109/2006 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis apelul declarat de reclamanți, sentința civilă nr. 1284/2003 a Tribunalului Cluj fiind schimbată în parte, în sensul ca a fost înlăturată dispoziția de obligare a reclamanților la returnarea sumei de 259.624.693 lei, reactualizată cu rata indicelui de inflație.
Prin decizia nr. 4601/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală au fost respinse recursurile declarate de pârâtul Primarul municipiului C-N și de intervenienta accesorie SC COM SRL împotriva deciziei civile nr. 109/2006 a Curții de APEL CLUJ.
Prin încheierea CF nr.18347/15.02.2008 s-a înscris în CF col. - C dreptul de proprietate al reclamanților asupra cotei părți de din apartamentele descrise mai sus.
Prin dispoziția nr. 4018/20.06.2008 a Primarului municipiului C-N, având in vedere sentința civilă nr.1284/2003 a Tribunalului Cluj și decizia civilă nr.109/A/2006 a Curții de APEL CLUJ, s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a cotei părți de din apartamentele 13-18 și din terenul aferent, înscrise în CF col. - și CF ind. -, cu obligația reclamanților de a menține afectațiunea apartamentelor nr.14, 15 si 17, pentru o perioada de până la 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
Față de cele ce preced, instanța a constatat că prin hotărârile judecătorești menționate s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a cotei părți de din imobilele în litigiu, precum și întabularea dreptului de proprietate al reclamanților iar în baza acestor hotărâri reclamanții și-au înscris în CF dreptului de proprietate.
Potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară însă, în cauză, la data emiterii dispoziției nr. 4018/2008, notificarea reclamanților pentru restituirea în natură era soluționată irevocabil prin hotărâre judecătorească iar reclamanții erau deja înscriși în CF, în calitate de proprietari ai imobilului în litigiu. Totodată, este de observat că instanțele judecătorești nu au dispus emiterea de către Primarul municipiului C-N a unei noi dispoziții de restituire în natură.
În consecință, instanța a considerat că dispoziția atacată este nelegală și că acțiunea reclamanților este întemeiată, astfel că a admis-
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul C-N prin Primar, solicitând admiterea apelului și respingerea acțiunii, în sensul menținerii Dispoziției nr. 4018/20.06.2008 emisă de Primarul municipiului C-
Motivând apelul, pârâtul a calificat hotărârea primei instanțe ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În principal, este invocată "lipsa capacității procesuale pasive a Municipiului C-N" în raport cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. -, care conferă primarilor legitimare pasivă în cauze similare.
Sunt reiterate, în motivele declarației de apel, împrejurările de fapt esențiale ale cauzei, referitoare la dispoziția prin care a fost soluționată notificarea reclamanților, în anul 2002 și la dispoziția emisă în anul 2008, consecutiv pronunțării unor hotărâri judecătorești irevocabile.
II.Judecata în apel
În fapt, a fost stabilit cu certitudine că prin notificarea nr. 2150 din 2 mai 2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură, în cotă de parte, a imobilului evidențiat în CF nr. 368 C-N cu nr. top 282, situat în C-N,-, reprezentând casă și teren în suprafață de 150 stj.p., preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, de la proprietarul tabular, ai cărui moștenitori tabulari sunt reclamanții.
Prin dispoziția nr. 1335/14.03.2002, emisă de Primarul municipiului C-N, notificarea a fost respinsă, apreciindu-se că reclamanții sunt îndreptățiți numai la măsuri reparatorii în echivalent și nu la restituire în natură.
Actul evocat mai sus a făcut obiectul controlului judiciar, prin sentința civilă nr. 1284 din 16 decembrie 2003 Tribunalului Cluj (dosar nr. 4882/2002), dispunându-se restituirea în natură a cotei de parte din apartamentele 13-18 ale imobilului naționalizat, precum și a cotei de parte din terenul aferent, sub condiția restituirii sumei de 259.624.693 lei, actualizată cu indicele inflației, reprezentând despăgubirea primită de reclamanți în condițiile Legii nr. 112/1995. Totodată, instanța a dispus întabularea dreptului de proprietate recunoscut reclamanților, cu titlu de lege ( 15 dosar Tribunal).
Prin decizia civilă nr. 109/A/23.03.2006 a Curții de APEL CLUJ (dosar nr. 17438/2005), consecutiv admiterii apelului declarat de reclamanți, sentința civilă nr. 1284/2003 a Tribunalului Cluja fost schimbată în parte, în sensul înlăturării obligației de returnare a sumei de 259.624.693 lei (ROL), reactualizată cu rata indicelui de inflație, instanța stabilind că nu se verifică, în cauză, cerințele art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată ( 18 dosar Tribunal).
Hotărârea Curții de APEL CLUJa fost menținută prin decizia civilă nr. 4601/06.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (dosar nr-), care a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârât și de intervenientul accesoriu, SC COM SRL ( 22 dosar Tribunal).
În baza sentinței civile nr. 1284/2003 a Tribunalului Cluj, irevocabilă, la data de 15.02.2008, a fost înscris dreptul de proprietate al reclamanților, sub B 25-32, în cartea funciară colectivă nr. - C,asupra parcelei cu nr. top 282/1 și în cărțile funciare individuale aferente apartamentelor 13, 14, 15, 16, 17 și 18 ale imobilului ( 7-11 dosar Tribunal).
Mai mult decât atât, la data de 30.04.2008, reclamanții, prin avocatul ales, asistat de executorul judecătoresc au procedat la "preluarea unilaterală" a tuturor celor șase apartamente restituite, încheind în acest sens un "Protocol de predare-preluare unilaterală" ( 4 dosar Tribunal).
Ulterior, Primarul municipiului C-N emite o nouă dispoziție, cu nr. 4018 din 20 iunie 2008, prin care, evocând hotărârea judecătorească de restituire în natură, stipulează, în art. 1, restituirea în natură a cotei de parte din apartamentele 13-18 ale imobilului situat administrativ în C-N,-, cu obligația revendicatorilor de a menține afectațiunea apartamentelor nr. 14, 15, 17, pentru o perioadă de până la 5 ani, întrucât în aceste apartamente se desfășoară activitatea de învățământ a Universității de Artă și C ( 12 Tribunal).
În drept
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele - terenuri si construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice alta persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Prin art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, se precizează că ecizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Potrivit art. 2 alin. 2 din același act normativ, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau ahotărârii judecătoreștide restituire, conform prevederilor prezentei legi.
Totodată, prin art. 14 din Legea nr. 10/2001, republicată, se precizează că imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prinhotărâre judecătorească-.
Din analiza textelor normative evocate, care fac referiri la restituirea imobilelor prin hotărâre judecătorească, rezultă că instanța învestită cu cenzurarea deciziei/dispoziției de respingere a cererii de restabilire în natură nu este limitată la posibilitatea de a obliga unitatea deținătoare să emită o altă decizie/dispoziție de restituire. Dimpotrivă, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție, instanța judecătorească va putea dispune ea însăși, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat abuziv, în măsura în care constată că decizia/dispoziția de respingere a cererii de restituire nu corespunde cerințelor legii.
Aceasta este, de altfel, și interpretarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a dat-o dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronunțată în Secțiile Unite.
În cauză, instanța judecătorească învestită cu soluționarea căii de atac exercitată împotriva dispoziției prin care reclamanților le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a hotărât, în mod direct, prin sentința civilă nr. 1284/16.12.2003 a Tribunalului Cluj, restituirea în natură a imobilului care face obiectul litigiului, fără a dispune emiterea unei alte dispoziții în locul celei anulate, împiedicând astfel, în mod voit, reluarea procedurii administrative și, prin aceasta, prelungirea nejustificată a procesului de restituire, într-o manieră care să contravină principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 1 din Convenție.
Unitatea deținătoare a imobilului s-a dezînvestit odată cu pronunțarea dispoziției de respingere a cererii de restituire în natură, nr. 1335/2002 și, cu toate acestea, în absența unei hotărâri judecătorești care să oblige la emiterea unei alte dispoziții, reia procedura administrativă și emite o nouă dispoziție, cu nr. 4018/20.06.2008,la un an de la data la care hotărârea judecătorească prin care instanța a dispus, în mod direct, restituirea a rămas irevocabilă.
Mai mult decât atât, prin această nouă dispoziție, unitatea deținătoare încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești irevocabile, obligând reclamanții să mențină afectațiunea imobilului restituit, până la 5 ani de la data emiterii. Or, prin hotărârea de restituire nu a fost stabilită în sarcina reclamanților o asemenea obligație, în contextul în care Legea nr. 10/2001 a fost republicată în temeiul art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005 (Of. nr. 653/22 iulie 2005), dispozițiile art. 16 alin. 1 modificate, fiind, așadar, în vigoare la data exercitării controlului judiciar în apel, și apoi în recurs.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a constatat nulitatea dispoziției de restituire nr. 4018/20 iunie 2008 Primarului municipiului C-N, existând la data emiterii ei o hotărâre judecătorească irevocabilă care a dispus restituirea, în mod direct, și a reprezentat titlu de întabulare pentru reclamanți, în privința imobilului în litigiu.
Cu referire la calitatea procesuală pasivă a unității administrativ-teritoriale în astfel de litigii, corect prima instanță a statuat că sunt legitimați procesual, în calitate de pârâți, atât municipiul C-N, cât și Primarul, primul în calitate de entitate deținătoare a imobilului și obligată la restituire, iar cel de-al doilea în calitate de organ de conducere abilitat expres de lege să dispună restituirea, emitent al dispoziției atacate (art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001).
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296. proc. civ. curtea va respinge apelul ca nefondat.
Aplicând dispozițiile art. 298 raportat la art. 274 alin. 1. proc civ. curtea va obliga apelantul să plătească intimatei suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel, justificate prin chitanțele de plată a onorariului avocațial depuse în original la filele 17-18 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ce nefondat apelul declarat de pârât, MUNICIPIUL C-N reprezentat de PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 472 din 19.09.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant, MUNICIPIUL C-N, să plătească intimatei suma de 1.000 (una mie) lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.MM
11 ex./17 ianuarie 2009
Jud.fond:
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Băldean
