Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 1820/civ/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.11/
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea, după casare, a apelului formulat de către apelanții Mira ). moștenitori, și,, și împotriva sentinței civile nr.534 din data de 01.06.2004 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă, în dosarul nr.4306/2003, in contradictoriu cu intimatul Serviciul Român de Informații,urmare a casării deciziei nr. 210/A/07.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (1466/civ/2006), prin decizia civilă nr.8384/12.12.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, având ca obiect "Legea nr.10/2001".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 25.05.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civila nr.534/1.06.2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-III-a Civilă, în dosarul nr.4306/2003 a fost respinsa ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorii, Mira în contradictoriu cu pârâtul Serviciul R de Informații.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca prin decizia nr.30/30.10.2003 pîrîtul Serviciul Român de Informații a respins notificarea nr.l874/25.04.2001 înregistrată sub nr.-/31.05.2001 la sediul pîrîtului, prin care reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului (teren și construcție) situat în comuna, județ G.
Motivele pentru care pîrîtul Serviciul Romîn de Informații a luat o astfel de soluție au vizat împrejurarea că petenții nu și-au dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat, nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii sau dovada calității de moștenitor în conformitate cu art.4, art.22 din Legea nr.l0/2001, precum faptul că petenții nu au depus pînă la data de 15.08.2003 actele solicitate, conform art.23.3 din nr.498/2003.
Tribunalul apreciază că decizia emisă la 13.10.2003 prin care Serviciul Român de Informații a soluționat notificarea formulată de reclamanți în baza Legii nr.l0/2001 este legală și temeinică. Deși reclamanții afirmă că imobilul a cărui restituire o solicită s-a aflat în proprietatea autorului acestora, preot militar, nu fac dovada modului în care acesta a dobîndit dreptul de proprietate asupra terenului și construcției.
Nu a fost reținută ca fiind fondată susținerea reclamanților în sensul că dovada dreptului de proprietate asupra imobilului al autorului acestora o constituie adresa nr.2/27.05.1996 a Comisiei Comunale de aplicare a Legii nr. 12/1995 a Consiliului Local, potrivit căreia, cercetîndu-se documentele de la dosar (nu se menționează care sunt acestea) ascultandu-se martorii oculari și analizînd situația de fapt prin cercetare la fața locului, se constată că "imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950 și preluat de organul local în lipsa manifestărilor preotului care decedase cu 3-4 ani mai înainte". Potrivit aceleiași adrese, comisia comunală a propus ca imobilul să fie restituit moștenitorilor legali, deoarece a fost construit "pe baze cinstite" de către bunicul lor. Acesta este, de altfel, singurul efect juridic al referatului continut de această adresă, de propunere a măsurii reparatorii ce urma a fi luată de comisia județeană de aplicare a Legii nr.12/1995, fară a avea, însă, vreo valoare probatorie sub aspectul dreptului de proprietate asupra imobilului.
De asemenea, tribunalul apreciază că o astfel de dovadă nu o constituie, așa cum susțin reclamanții, anexa Decretului nr.92/1950 din cuprinsul căreia, la poziția nr.32 la capitolul "Vilele din Județul G " există mențiunea "moștenitor Preot, imobil complect" în condițiile în care este cunoscut faptul că în frecvente randuri, naționalizarea s-a făcut de la o altă persoană decat adevăratul proprietar.Totodată, este evident că nici celelalte înscrisuri la care se face referire nu fac dovada dreptului de proprietate al autorului reclamanților asupra imobilului, neputand fi încadrate, astfel cum susțin reclamanții în noțiunea de acte doveditoare menționată de art.22.1 din HG nr.498/2003 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.l0/2001.
Astfel, la dosar nu a fost depus un act translativ de proprietate, care să ateste deținerea proprietății de către numitul, testamentul olograf al acestuia din urmă aflat la dosar în forma unei xerocopii, necertificate pentru conformitate, neavînd o astfel de valoare sub aspectul juridic al modului de dobandire a bunurilor cu privire la care defunctul și-a exercitat dreptul de a dispune pentru cauză de moarte.
Acest înscris are o singură valoare probatorie și anume aceea de a atesta, împreună cu actele de stare civilă și certificatele de moștenitor depus la dosar, calitatea de moștenitor a reclamanților de pe urma defunctului. privește înscrisul de la filele 124-125, referitor la situația clădirilor proprietate de stat, administrate de Consiliul Popular, aflate pe teritoriul comunei, în care se menționează la punctul 9 o clădire din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu parter și etaj, cu fundația din paiantă și cu 8 camere, construită în anul 1942, fostul proprietar, Tribunalul apreciază că, de asemenea, nu se înscrie în categoria actelor ce ar putea face dovada dobîndirii dreptului de proprietate de către autorul reclamanților. In plus, în acest înscris se menționează că terenul aferent construcției este de 361 mp și nu 8400 mp cît susțin reclamanții că a aparținut numitului.
Prin decizia civila nr.283/A/6.04.2005 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, apelul declarat de reclamanti a fost respins ca nefondat..
Prin decizia civilă nr.555 din 19.01.2006 Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a admis recursurile declarate de Mira, -, -, și împotriva deciziei civile nr.283/A/6.04.2005 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
A casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Prin decizia civilă nr.210/A din data de 07.11.2005, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în fond după casare, au fost admise apelurile declarate de apelanții, Mira, și, împotriva sentinței civile nr.534/1.06.2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-III-a Civilă, în dosarul nr.4306/2003, în contradictoriu cu intimatul-pârât Serviciul Român de Informații - UM 0198, fost schimbată, în tot sentința, în sensul că, a fost admisă contestația formulată de contestatorii, Mira, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații și s-a anulat decizia nr.30/13.10.2003, emisă de intimata Serviciul Român de Informații.
Prin aceeași decizie a fost obligată intimata să emită dispoziție și să restituie apelanților imobilul teren+construcție, situat în Comuna, județul
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul intimat Serviciul R de Informatii, solutionat de Inalta C de Casatie si Justitie prin decizia civila nr. 8384/12.12.2007, cauza fiind trimisa spre rejudecare apelului in vederea dispunerii unei expertize topografice.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel B la data de 18.03.2008 sub nr-.
A fost efectuata expertiza contabila, raportul aflandu-se la dosarul cauzei.
Analizand probele adminstrate, in raport de criticile formulate, Curtea retine urmatoarele:
Apelantii-reclamanti au calitatea de mostenitori ai defunctului, calitate dovedita cu inscrisurile de stare civila, dupa cum in mod corect a retinut prima instanta, imprejurare necontestata de intimatul parat.
Potrivit art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, printre altele, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, de prevederile prezentei legi beneficiind și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
In speta, Curtea constata ca prima instanta a retinut in mod corect situatia de fapt si de drept, in raport de probele administrate.
Astfel, din inscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezulta ca dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren si constructie, situat in comuna judetul G, a apartinut autorului apelantilor reclamanti, preotul. cum sunt cele din anexa Decretului nr.92/1950 din cuprinsul căreia, la poziția nr.32 la capitolul "Vilele din Județul G, si anume "imobil complect", nu dovedesc dreptul de proprietate, imobilul nefiind in niciun fel individualizat si, mai mult, luarea unei anumite masuri in legatura cu acesta nu prezuma existenta unui drept. Testamentul invocat de apelanti nu face dovada dreptului de proprietate, ci numai a calitatii de mostenitor. Totodata, prima instanta a apreciat in mod corect ca înscrisul de la filele 124-125, referitor la situația clădirilor proprietate de stat, administrate de Consiliul Popular, aflate pe teritoriul comunei, în care se menționează la punctul 9 o clădire din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu parter și etaj, cu fundația din paiantă și cu 8 camere, construită în anul 1942, fostul proprietar, nu se înscrie în categoria actelor ce ar putea face dovada dobîndirii dreptului de proprietate de către autorul reclamanților, aceasta reprezentand o simpla constatare a unei situatii de fapt, mai ales ca exista si neconcordante in privinta suprafetei terenului.
Dovada dreptului de proprietate presupune dovedirea modului de dobandire a dreptului asupra imobilului, precum si identificarea precisa a imobilului. Or, in cauza, dupa cum in mod corect a retinut si tribunalul, o astfel de proba nu exista.
De altfel, nici expertul nu a fost in masura sa delimiteze imobilul din lipsa documentelor, identificarea acestuia fiind efectuata dupa indicatiile apelantei reclamante prezente, dupa cum se precizeaza in cuprinsul raportului de expertiza.
A recunoaste dreptul de proprietate asupra unui bun cu consecinta restituirii acestuia impune stabilirea certa a faptul ca, anterior, acest imobil apartinuse celui care il pretinde sau autorului acestuia, neputand fi fundamentata o astfel de masura pe prezumtii.
Sarcina probei apartine reclamantilor, cf. art. 1169.civ., iar acestia nu au produs probe in sensul ca dreptul de proprietate asupra imobilului a carui restituire o solicita a apartinut autorului lor comun.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții, domiciliată în B,-,.2,.11, sector 5, domiciliată în,-, sector 2, domiciliată în T,-,.7, județul T, domiciliată în B,-, sector 5, domiciliată în T,-,.17, județul T, cu utlimul domiciliu in B,-,.3,.9, sector 4 avand ca mostenitor pe, domiciliată în T,-, județul T, domiciliata în C,-, județul, cu utlimul domiciliu în C,-, județul D, Mira, cu ultimul domiciliu în B,-, sector 2, avand ca mostenitori pe, și, împotriva sentinței civile nr.534 din data de 01.06.2004 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă, în dosarul nr.4306/2003, in contradictoriu cu intimatul Serviciul Român de Informații, cu sediul în B,-, sector 1, urmare a casării deciziei nr. 210/A/07.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (1466/civ/2006), prin decizia civilă nr.8384/12.12.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /13ex
01.07.2009
Jud. fond.
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Silvia Georgiana Ignat
